Category: Covid

Cum poate China evita un PIB negativ?

2 comments

În primul rând, chienzii oricât de mult ar încerca să măsluiască cifrele, PIB-ul nu poate crește conform planificării partidului. Sunt totuși câteva opinii (mai mult declarații optimiste) că China își poate reveni și va avea o evoluție V-shape (după căderea drastică din Ianuarie-Februarie, va urma o revenire … la fel de drastică. Voi detalia care sunt problemele cu această viziune. Dar mai întâi aș dori să explic puțin de ce bursele nu au picat deja. Este deja mainstream opinia ca există de defazare între piețele financiare și economia reală și că fundamenele nu mai contează. Vina o au evident băncile centrale care au “preluat hățul” și dau cu biciul în ce direcție să o ia piețele, în loc să își adapteze ele politicile în funcție de ce spun piețele care teoretic ar fi pulsul economiei. Ca o parabolă a fenomenului, să zicem că avem un bolnav internat în spital (economia globală lovită de criza creditelor din 2008). Este pus pe aparate, este oxigenat, este monitorizat, i se pompeaza perfuzii, i se dau antibiotice și cu toate acestea, din când în când își pierde pulsul și trebuie pompat rapid adrenalină (stimulare financiară prin toate metodele știute: quantitative easing, REPO-uri, transfer al datoriei pe maturiților, emitere de bonduri în cazul BCE etc). Pacientul este stabilizat din nou. Indicatorii pacientului (tensiune arterială, oxigen în sânge, glicemie, colesterol – cei care arata ok) sunt apoi publicați de doctori și aceștia se laudă: pacientul stă bine și totodată noi suntem gata să intervenim. Politicienii (managerii spitalului) se laudă și mai mult: economia duduie (pacientul stă mai bine ca înainte să vină la noi să îl facem bine), indicatorii sunt buni, produția crește, profiturile cresc etc. Evident pacientul este în comă, deși are unii parametrii fiziologici în regulă, este pe aparate și există șanse minime de a-și reveni, deoarece niciodată un pacient în starea lui nu și-a revenit. Presa însă comentează: să sperăm că pacientul nu va răci cumva, pentru că vremea este rece afară și îl poate afecta (epidemia de Coronavirus din China). Nu contează că pacientul este în comă și nu contează că vremea nu este rece ci o furtună se apropie de fapt, existând riscul să spargă și să facă praf toate jucăriile doctorului cu care țin în viață pacientul. Sper că nu v-am plictisit cu acest lung paragraf … Sper însă să înțelegeți de ce bursele nu reacționează la Coronavirus. Vor reacționa însă și bursele mai devreme sau mai târziu, deoarece în ciuda faptului că păcănelele depind de volumul de bani pompați de băncile centrale, presiunea psihologică este încă un factor și boții care fac acum grosul tranzacțiilor încă nu sunt îndeajuns de bine setați încât să ignore milioanele de morți și disrupția globală a comerțului. Spuneam într-un articol trecut că este doar chestiune de timp până când China va declara victorie împotriva virusului și va îndemna oamenii să meargă la muncă. Este o chestiune economică firească: chiar dacă mor 10% dintre oameni, economic există riscul ca statul acasă să fie mai

Read more

Cat de pericuros este CORONAVIRUSUL?

4 comments

Cu privire la virusul actual, cat si cu privire la orice epidemie/pandemie exista 3 tipuri de oameni: 1) cei nepasatori: nu le pasa, nu sunt nelinistitit; o mare felie sunt conspirationistii care zic ca virusul e doar o gogoasa media creata de illuminati sau de firmele de vaccinuri, ca sa ne vanda vaccinuri; sau ca sa reduca populatia … desi in cazul asta ar trebui sa se sperie; nepasatori au o atitudine optimista nerealista: asa ceva nu se poate intampla mie, eu nu ma pot imbolnavi; o felie dintre nepasatori / lacsi cred ca daca gandesc pozitiv, nu se va intampla nimic, chiar daca epidemia/pandemia e reala; unii cred ca sunt foarte rezistenti, cei “destepti” isi fac calcule statistice cum ca cifrele sunt deloc ingrijoratoare si nu poate sa dea virusul tocmai in ei, si chiar daca da, rata mortalitatii e mica, etc; foarte putini din cei care se incadreaza in aceasta categorie ia masurile care trebuie in caz ca sunt atinsi de virus: pun mana la gura, stau izolati, incearca sa nu raspandeasca virusul etc; de preventie ce sa mai zicem: daca nu se tem de pandemie, nu se tem probabil de microbi si nu se spala pe maini; nu neg ca exista un mic procent care desi sunt relaxati – pentru ca asa e firea lor, nu le place sa fie pregatiti si gandesc pozitiv sau au alte obsesii – sunt totusi educati si se spala pe maini iar daca ia virusul fac ce trebuie ca sa nu il dea si la altii; 2) cei mai mult sau mai putini ingrijorati care ia masuri suplimentare data fiind situatia actuala; si dintre acestia putini au educatia necesara si au posibilitatea sa evite situatiile in care pot lua virusul si sa evite sa il dea la altii; chiar daca nu le e rusine sa poarte masca, pot lua virusul prin ochi – sa porti masca si la ochii este probabil un pas psihologic care este depasit abia cand deja orasul tau este in carantina); de dat la altii, accidentele se intampla; acestia merg la spital cand au simptomele, dar spitalele ii primesc in momentele initiale ale epidemiei, cand inca nu sunt full; 3) speriatii excesiv care nu inteleg riscurile la masura lor, nu sunt la curent cu informatiile zi de zi si/sau sunt oricum ipohondri, deci dusi cu pluta; acestia se vor speria cam mult si vor fi primii care vor aglomera salile la urgenta in cazul unei “infierbantari” a situatiei; De mentionat ca clasificarea de mai sus e valabila atat in Romania cat si in China. In China exista unele particularitati care au si dus la situatia actuala, ca virusul sa evolueze atat de rapid. Particularitatile sunt legate de nivelul social si educatia populatiei: in China inca oamenii nu au incredere in medicina iar cei care au, nu prea au parte de servicii de calitate, cam si pe la noi; desi partidul are grija de fiecare fiu al patriei, spitalele sunt totusi de stat, calitatea oamenilor de la stat

Read more
1 … 20 21 22