Conspiraţii neoficiale, articole dizidente
Multi dintre cei care le spun aceast paradox pe care l-am auzit la Jim Rogers acum vreo 2 ani, se uita la mine ca la un nebun care vrea sa para interesant. Nu vreau sa comentez mai mult reportajul de mai jos realizat de Deutsche Welle, vreau doar sa traduc titlul acestuia: “Fermierii sunt in extaz in legatura cu preturile mari la grane”.
Read moreDupa ce guvernul Sudanului a “ascultat” de Banca Mondiala si a privatizat companiile de stat care se ocupau de furnizarea semintelor, irigatii si distributia produselor agricole, micii fermieri au ramas de izbeliste. De notat aroganta ministrului agriculturii care ne explica ca cine munceste nu moare de foame. Un repotaj Deutsche Welle httpv://www.youtube.com/watch?v=W1fs_pWmJiI&feature=related
Read moreCresterea preturilor este o tema despre care am vorbit de mai multe ori, cum ar fi aici sau aici. Nu mai repet explicarea mecanismului de crestere a preturilor care are cauza principala tiparirea de bani in cantitati inimaginabile. Nu stiu daca am mai explicat pe undeva mecanismul concret prin care americanii au reusit sa tipareasca trilioane de dolari, sa le dea la bancheri pe aproape nimic si sa nu le pretinda nimic. Si asta ilegal si imoral. Ca o etapa din acest “take over” al sistemului democratic american, s-a numarat si amenintarea congresmenilor ca daca nu voteaza TARP-ul (Trouble Asset Relief Program), guvernul va fi nevoit sa declare stare de urgenta in urma anarhiei care ar urma. In alte cuvinte, congresmenilor li se spunea delicat ca daca nu voteaza, dispar – caci puterea lor avea sa fie preluata de executiv. Multi s-au temut atunci si au votat pentru TARP, asa cum nu au votat nici pentru auditarea Fed-ului in data de 6 mai 2010 cand Wall Street-ul i-a amenintat “live” ca da jos cu piata bursiera si cu tot sistemul. Oarecum bankeri sunt un fel de teroristi moderni care ameninta pilotul ca daca le taie macaroana (adica daca opreste tiparnita), apasa pe tragaci (adica se autodistrug). Asadar, de vreme de banii nu o sa inceteze sa curga pe tzeava tiparnitelor intr-un flux din ce in ce mai mare, preturile nu se vor opri din crestere. Marele semn de intrebare este in ce punct policienii se vor teme de popoare si vor incerca sa gaseasca solutii reale, adica sa ii mai puna si pe bancheri sa nu mai pretinda plata tuturor creditelor pe care le-au dat fara sa gandeasca, si pe care acum datornicii nu mai pot sa le plateasca, sa accepte si ei mai putini bani decat se asteptau, ca doar e criza. Sau cel putin … pentru 99% dintre oameni, adica clasa de jos, caci clasa medie este deja pe cale de disparitie. Si mai trist pentru noi romanii este ca urmeaza o mica explozie a pretului la curent is la gaze naturale. In avantul sau de neoprit din distrugerea a tot ce se poate in economia romaneasca, micutzul Boc si-a asumat singur introducerea unui pret unic la consumatori, indiferent de sursa materiei prime. Ceea ce bineinteles ca va salta pretul foarte mult. M-am intrebat multa vreme, oare ce urmareste Boc cu aceasta miscare, ca doar nu indeplinirea unor reguli sau legi europene e vorba, asa cum multe legi europene nu sunt implinite nici de altii (vezi libera circulatie a fortei de munca care este acum limitata ilegal de mai multe state). Prima varianta, cu aceea ca asa ar fi solicitat FMI-ul nu mi se parea indeajuns, caci FMI oricum cere multe, dar noi facem altele. Abia mai tarziu am realizat ca prin cresterea pretului, creste si TVA-ul si prin urmare bani pentru alegerile care bat la usa. Boc, micul geniu al reformelor fara reforme, care a data afara sute de mii de bugetari in timp ce de numarul
Read moreOdata cu blocarea sistemului bazat pe credit, intreaga economie a suferit si sufera in mod continuu schimbari mai mari sau mai mici, care au loc rapid sau lent, sunt vizibile intr-o masura mai mare sau mai mica si sunt intelese mai mult sau mai putin. Pentru mine conflictul din sanatate nu este doar o simpla sincopa in revenirea din criza a economiei romanesti sau o consecinta a “reformelor” din sanatate care urmeaza sa duca lucrurile pe un fagas normal, ci inca o etapa in disolutia statului, inca un pas catre destramarea totala a statului sub forma sa actuala si instituirea fie a haosului generalizat, fie a unui stat politienesc mult mai complex si mai pervers decat sistemul comunist. Este interesant cum incet-incet, simtim mai direct sau mai indirect cum statul sub forma sa actuala se dilueaza si se evapora precum naftalina care azi o punem in dulap si maine daca ne uitam atenti mai este doar jumatate din ea iar peste o saptamana probabil nu mai simtim decat mirosul. Rareori schimbarile se fac peste noapte, mai ales cand acestea nu sunt provocate de anumite evenimente concrete, nu sunt consecinta unor conflicte vizibile si palpabile, ci vin dintr-o lume ascunsa, lumea banilor, a finantelor, a creditelor, a bancherilor, lume in care cu greu putem vedea cate ceva si si mai greu putem intelege ceea ce vedem, pentru ca noi suntem ocupati cu munca in timp ce altii tiparesc bani si se lupta pentru putere. Astazi nu toti percep ca statul nu mai este ceea ce a fost ci doar cei bolnavi, doar cei care stau si se mira cum pana mai ieri primeau retete gratuite, primeau tratament cat de cat, asa cum era, puteau cere trimitere de la medicul de familie si nu se gandeau ca o sa ajunga acum sa scoata bani din buzunar ca sa poata sa faca azi ceea ce ieri era normal si ceea ce ar fi totusi si azi normal dar nu se mai intampla. Eu – sanatos din mila Domnului – ca si multi altii, nu simtim direct pe pielea noastra aceste probleme inca, desi sincer am ramas surpins luna trecuta cand a trebuit sa platesc 10 lei pentru adeverinta obtinuta de la medicul de familie care sa faca dovada ca sunt sanatos, fiindu-mi necesara la angajare, stiind ca acelasi tip de adeverinta cu ceva ani in urma nu m-a costat nimic. Pas cu pas, diverse segmente ale statului se prabusesc pe masura ce furtuna banilor, care suge banii de jos – de la cei care au luat credite (oameni, firme, institutii) – in sus, la cei care au dat imprumutat (banci, investitori), trece peste noi si mai face cate o victima. Azi a venit randul sanatatii.. Am asistat asadar pas cu pas cum s-au taiat salariile bugetarilor, s-au taiat anumite ajutoare sociale, au fost blocate investitiile, au fost blocate pensiile, au fost comasate scoli etc. Toate aceste lucruri nu sunt doar trecatoare, doar un moment de respiro pentru statul obosit care se prabuseste sub
Read moreDupa ce prima integrare un UE a adus Greciei – dar si Europei – numeroase probleme, odata cu criza datoriei grecesti se naste o noua idee, creste incet-incet un nou plan care nu doar sa rezolve problema actuala, dar sa duca unitatea europeana pe noi culmi intr-un ritm la care nu sperau nici cei mai entuziasti aderenti ai acestei unitati. Pe la inceputurile unitatii monetare europene, intrebati fiind daca le e frica de potentialul de competitor al noului bloc european care avea in sfarsit si o moneda unica, mai multi economisti americani se aratau indiferenti si nepasatori, opinia general acceptata fiind ca Europa nu va atinge niciodata integrarea Americii, fiind o cu totul alta marie desi cu aceeasi palarie. Spre deosebire de SUA, Europa este neomogena cultural, istoric si politic, este o constructie cu totul noua si destul de subreda, si in plus este trasa in jos de mentalitatea conservatoare care pusa in balanta cu pragmatismul american palea orice sansa de competitie reala la nivel economic si de ce nu si politico-miliar al blocului european versus Statele Unite. De altfel, impasul Europei a fost sesizat de mult si mintile luminate ale conducatorilor de la centru au scornit o reformare drastica a sistemului politic, prin asa-zis-ul Tratat de la Lisabona, care desi poarta nomenclatura de tratat, este de fapt prima constitutie a unui viitor stat de sine statator, in comparatie cu o asocitatie politico-economica care era statusul Europei inainte de acest tratat. Tratatul rezolva ipotetic problema blocajului politic care era apanajul necesitatii unanimitatii in luarea deciziilor si introducea pilonii fundatiei a ceea ce ar fi urmat sa se construiasca apoi pas cu pas, anume un mega-stat in toata regula in care fiecare tara sa fie un fel de “regiune” si in care dreptul de auto-determinare al popoarelor sa fie redus la alegerea catorva parlamentari si a prefectului regiunii. In rest: canci guverne, canci presedinti, canci parlamente sau alte structuri nationale. Odata nascuta ideea si pus la cale planul, principala problema o constituia aderenta in randul popoarelor a acestei idei, acceptarea ei de catre supusi. Si desi in majoritatea statelor a fost adoptat cu japca, fara a cere consintamantul popoarelor, acolo unde s-a cerut popoarele l-au respins, nu au fost de acord cu renuntarea la suveranitatea nationala emblematica fiind dificultatea adoptarii in Irlanda a acestui tratat. Acum insa cand criza da o noua dimensiune unitatii si pune la incercare atat coerenta politica cat si solidaritatea popoarelor, noi orizonturi de actiune se deschid constructului european. S-au amuzat multi zilele curente cand se discuta despre impunerea asupra Greciei a unui guvern “tehnocrat” strain care sa colecteze taxele. S-a mai discutat si varianta ca o parte din impozite sa mearga direct la Uniunea Europeana si asta nu doar in Grecia ci peste tot. Incet-incet vedem cum se arata cu degetul asupra guvernelor si se cauta gasirea unor modele de dominare directa asupra populatiei prin guvern strain, s-a trecut de la etapa de dominare prin finante si credite si s-a ajuns la o noua etapa care
Read moreIncertitudinea este mult mai stresanta pentru multi oameni decat certitudinea unor evenimente viitoare negative pe care le putem cunoaste apriori. De exemplu, cancerul. Putini oameni sunt care atunci cand alfa ca au cancer sa zica: nu-i bai, oricum muream. Chiar daca suntem tineri sau chiar daca suntem in varsta, niciodata nu suntem pregatiti de moarte. Si daca nu suntem pregatiti de moarte, care este usurarea de toate necazurile acestei vieti, cu siguranta nu suntem pregatiti nici pentru suferintele trecatoare pe care ni le poate aduce un viitor nesigur si sumbru, care ne este vestit in ziua de azi din ce in ce mai intens si mai cert. Intensitatea accentuata si amplitudinea evenimentelor negative pare controlata de Cineva in mod special pentru a ne pregati pentru ce urmeaza, precum o mama cand incepe sa diversifice alimentatia sugarului, ii da cate putin din toate ca sa il obisnuiasca si sa il ajute sa isi formeze treptat bacteriile si ce i-o mai trebui omului mic ca sa poata sa digere tot ce va manca mai tarziu. Cam asa suntem si noi pregatiti, incet-incet ba printr-o criza, ba printr-un mic razboi prin afganistan, ba printr-o mica bacterie ucigasa etc Toate pana acum au lovit doar intr-o mica parte a oamenilor, nu putem spune ca multi au murit din vreun necaz mare ce ni s-a intamplat, desi despre unele locuri in lume nu am putea spune acelasi lucru, Japonia sau Libia fiind doar cateva exemple la indemana. Cand vine vorba de razboi multi ne gandim: oare cum va fi, oare vom supravietui, oare vor folosi nuclearele sau vor fi doar niste lupte localizate intre armatele hi-tech ale zilei de azi in timp ce orasele vor fi crutate. Raspunsul din pacate il avem uitandu-ne la razboaiele locale recente care de fapt au fost doar atacuri ale americanilor asupra altor tari, cu mult mai mici si cu potential de a opune rezistenta mult limitat. Daca acum civilii nu sunt crutati, nici macar cand soldatii sunt de partea lor (vezi “daunele colaterale”), cum va fi cand razboiul va fi la scara larga, intre state cat de cat echilibrate si cu resurse armate destul de semnificative? Vom avea asadar de suferit toti, si orasele si satele vor fi atacate, vor exista probabil maceluri, masacre, atentate, pe langa bombardamente si de ce nu: arme nucleare. Si chiar daca acestea sunt perspectivele, inseamna ca trebuie sa ne temem? Temerea este intr-adevar utila, dar putem foarte usor sa ne gandim pozitiv si sa realizam ca viata merge inainte si pe timp de rezboi, chiar daca exista deportari, atacuri asupra civililor, bombardamente sau alte lipsuri. Viata merge inainte si vom avea dificultati multe, din toate directiile. Exista insa si aspecte pozitive: vom trai cu mult mai mare intensitate. Pe timp de razboi, fiecare minut va fi o binecuvantare, fiecare intalnire cu un alt om va fi o sarbatoare si fiecare clipa de liniste ne va suna in urechi precum cantarea ingerilor. Nu realizam cat de frumoasa e viata, cat de nepretuita este sanatatea
Read moreUn articol de Dr. Ing. Nicolae Țăran Dupa cum este cunoscut, solvabilitatea statului grec s-a deteriorat foarte mult in ultimii ani, astfel incit anul trecut autoritatile de la Atena au solicitat ajutorul liderilor UE si al FMI-ului pentru a evita insolventa de facto a statului grec. Ulterior, inca doua state din UE ( Irlanda si Portugalia ) au putut evita in ultimul moment insolventa datorita interventiei salvatoare a autoritatilor de la Bruxelles si a FMI-ului.Din pacate, insa, aceste grave disfunctii financiare nu reprezinta fenomene singulare, ci doar primele semne ale unei dramatice crize financiare in cazul majoritatii statelor din UE. Pentru ca nici Spania , nici Italia si nici macar Franta, ca sa nu mai vorbim de fostii sateliti ai URSS-ului din UE nu au o situatie financiara de invidiat. Dimpotriva, aproape fara exceptie , deficitele publice si datoriile statelor din UE sunt exccesive si extrem de riscante in ceea ce priveste fezabilitatea financiara a acestor state. Doar citeva state din UE ( Germania, Austria, Suedia ) , state care inregisreaza an de an excedente comerciale semnificative , sunt practic in afara oricarui risc de insolventa. In alta ordine de idei, trebuie mentionat faptul ca situatia financiara a statului grec nu s-a ameliorat dupa interventiile corective ale Bancii Centrale Europene, ale Comisiei Europene si ale FMI-ului. Dimpotriva, in acest moment situatia financiara a statului grec a scapat de sub control. De ce ? Pentru ca, pe de o parte, zecile de miliarde de euro obtinute pina in acest moment de executivul de la Atena dintr-un fond special al BCE si de la FMI au fost utilizate exclusiv pentru plata datoriilor scadente ale guvernului grec. Ori , fara inputuri financiare semnificative este imposibil sa pui in miscare ” magnetoul ” unei economii aflate de aproape patru ani intr-o acuta recesiune. Pe de alta parte, executivul de la Atena s-a dovedit incapabil sa puna in aplicare directivele BCE-ului si ale FMI-ului, respectiv sa impuna populatiei binecunoscutele ” curbe de sacrificiu ” : amputarea salariilor din sectorul public si majorarea impozitelor. Ceea ce era de asteptat in cazul Greciei. Drept urmare , liderii celor doua ” locomotive ” ale UE-ului – Germania si Franta – , secondati de oficiali ai CE-ului, BCE-ului si FMI-ului s-au intrunit azi la Bruxelles pentru a lua o decizie fara precedent in Europa moderna : suspendarea sine die a suveranitatii statului grec in ceea ce priveste dreptul de a elabora si de a operationaliza politici fiscale , precum si dreptul de a comercializa activele din patrimoniu. Cu alte cuvinte, daca aceasta decizie va fi luata, iar grecii o vor accepta, inseamna ca oficialii UE vor trimite la Atena un executiv supranational care va substitui actualul Guvern grec si va impune grecilor anumite impozite si taxe , impozite si taxe pe care le vor colecta doar functionarii acestui executiv sui generis. In sfirsit , este evident ca veniturile fiscale colectate de acest executiv supranational vor fi utilizate CU PRIORITATE pentru plata datoriilor scadente contractate de Guvernul grec. Din aceasta perspectiva,
Read more