La început de post

La inceput de post multi crestini se cam tem de ce ii asteapta, regreta vremurile bune care au trecut, zilele calduroase de toamna cu gratare sau mese imbelsugate, cu un pahar de vin sau o inghetata etc. Cand auzim preotii ca vine vremea nevointei, cam strambam din nas, deja ne calculam cate zile mai sunt pana la prima dezlegare la peste si incepem sa schimbam intre noi retete de prajituri de post. Facem planuri pentru escapade la munte, asteptam sarbatorile si pe Mos Craciun, ne si planuim ce cadouri sa ne luam si in general, abia asteptam sa treaca si postul asta linistindu-ne unul pe altul ca oricum este postul cel mai usor din an. Poate ca gandesc eu asa, poate ca doar eu sunt asa, desi nu stiu cata concidenta este ca nu am fost singurul “burtos” care sambata i-a intrebat pe cei din jur: nu cumva si luni se mananca de dulce? Nu stiu daca e doar neatentie sau teama inconstienta de post, sau mai bine zis iubirea de desfatare. Am observat insa ca multi crestini trec prin viata aiurea, uita ba de post, ba de slujbe, ba de spovedanie, ba unii uita sa se uite si in calendar, desi citesc proloagele. Uitam multe, facem multe din reflex, cautam sa ne facem norma de “indatoriri crestinesti” si “fapte bune” si nu putem sa traim cu adevarat, cum indeamna Mantuitorul pe invatatorul de lege de azi: “fa aceasta si vei trai!”. Pe cat de clare sunt sfaturile si parabolele Mantuitorului, pe cat de simpla pare Evanghelia in care suntem invatati ce si cum sa facem ca sa castigam Imparatia Cerurilor, pe atat de tainice ni se par toate si trec pe langa noi cuvintele de parca ar fi vorbite intr-o limba straina. A fi crestin nu este usor. Nu ma plang, ci doar recunosc si marturisesc. A incepe sa fi crestin este usor: sa iubesti aproapele, sa faci fapte bune, sa te rogi, sa plinesti poruncile, care nu te indeamna decat la bine, oarecum nu iti cere nimic imposibil Dumnezeu, iar pentru cele care sunt imposibile oricum iti da har ca sa le faci. Dar daca ne uitam cu mare atentie la oamenii care putem spune intr-adevar ca au fost crestini, pentru ca au murit pentru Hristos, viata noastra este departe de viata lor ca pamantul de  cer. Sa luam de exemplu pe sfintii care au murit in inchisori. Ce avem noi in comun cu viata lor? Ce am putea avea in comun, in afara ca asa cum ei au fost prigoniti, mugurii unei prigoane poate si mai mari se nasc acum? Nimic. Si desi semnele sunt aici, le putem atinge, le putem citi, le putem analiza chiar, cu toate acestea nu facem nimic. Traim ca si cum lumea asa cum este acum va fi vesnica si nu doar lumea ci si noi nu vom muri niciodata. Ne muncim si ne ostenim din greu, ne calculam viata in detaliu, ne programam viitorul fara a lua in considerare in nici

Read more

Bulele Căii Lactee

Să se veselească cerurile şi să se bucure pământul, să se zguduie marea şi toate cele ce sunt întru ea; să se bucure câmpiile şi toate cele ce sunt pe ele. (Psalmi 95,11) Parca dorind sa ne arate ca bulele sunt un fenomen universal si peren, nu doar o consecinta a lacomiei bancherilor, NASA a dat recent publicitatii o poza care ne schimba cu totul perceptia asupra Caii Lactee, mama noastra, galaxia care  s-a dovedit a ne fi o gazda buna de atata vreme. Am incercat sa vad cateva explicatii. Bineinteles, astronomii au ramas toti cu gura cascata. Cativa s-au incumetat la vreo 2-3 explicatii, ca sa nu credem ca sunt total in afara controlului. Cea mai amuzanta mi s-a parut cea conform careia atunci cand gaura neagra masiva din centrul galaxiei consuma cam multa materie … asa cum fac oamenii cand se umfla prea mult cu bucate peste masura … se mai si desumfla. Halal explicatie, culmea ca unii au preluat-o fara sa sesizeze ca e pur si simplu un banc, oamenilor nu le-a venit in minte altceva. Descoperirea a adus totusi veselie in randul astronomilor ca si a celor pasionati de astronomie. Desi nu stim cu ce se mananca aceste bule, desi nu stim unde se incadreaza in modelul Big Bang (daca se poate incadra undeva sau doar o trecem si pe asta la exceptii), totusi putem sa fim optimisti. Asta e bine. Iata ce a declarat unul dintre astronomii care au descoperit bula: “Imi place un cuvant al lui Isaac Asimov care spunea ca nici o descoperire nu incepe cu Evrika! ci cu Asta e amuzanta! (That looks funny!)”. Maestre, arata funny dar cu ce se mananca? Marea mea mirare, este cum de i-au dat deja varsta de 1 milion de ani, daca ei nici nu stiu ce sunt astea, de unde vin si unde se duc. Mai pe larg aici: – NASA’s Fermi Telescope Finds Giant Structure in our Galaxy – Scientists Speculate Milky Way ‘Bubbles’, a Black Hole ‘Belch’ – Milky Way Bubbles Discovered by Gamma Ray Telescope

Read more

Tragedia Americii

“Marea tragedie a Americii este că oamenii care îi conduc economia nu mai cred în capitalism”, spune Max Keiser. O declaraţie bombă, care mai degrabă s-ar potrivi în România neocomunistă în care relaţiile, şpaga şi hoţia ridică în sus pe unii, în timp ce munca şi meseria bine făcuta îi alungă în afară pe alţii. Dar la ce se referă Max? În primul rând Max critică noul val de Quantitative Easing 2, încă o “ediţie” de 600 miliarde de dolari tipăriţi, dar ediţie care de fapt este nelimitată pentru că o să se oprească abia când … o să rezolve problema, adică niciodată. În loc să mărească rata dobânzii şi să încurajeze economisirea de dolari, adică să întărească dolarul, americanii tipăresc şi mai mulţi în speranţa că aceştia vor ieşi în afară – la plata creditelor – şi nu se vor mai întoarce niciodată înapoi – provocând astfel temuta hiperinflaţie, consecinţa firească a unei astfel de doze. Dar de ce fac americanii asta? De ce tipăresc dolari cu nemiluita, mai ales după ce au văzut că prima dată nu i-a scos din rahat? Pentru că nu au de ales, este cam ultimul lucru care le-a rămas înainte de a ataca Iranul in speranta provocarii unei crize a petrolului, explozia pretului petrolului si inevitabil cresterea cererii de dolari care ar ridica in sus din nou dolarul. Bineinteles, in viziunea acelorasi conducatori care ca si pe la noi nu vor sa se dea jos de pe scaune si sa lase locul altora mai buni. La ei e mai complicat, caci nu conducatorii conduc, ci conducatorii conducatorilor, prin urmare oricare ar veni in loc, tot aia va face, precum s-a intamplat si se intampla. Razboiul profetit de Nostradamus din 11 Noiembrie 2010 nu a inceput. De fapt, Nostradamus nu a fost un profet ci un simplu poet care a scris niste poezii misterioase ce pot fi interpretate dupa cum au nevoie zero-televiziunile, zero-ziarele sau zero-blogurile mai nou. Si totusi, la cum stau lucrurile acum, niciodata nu cred ca un razboi a fost mai probabil. Raman uimit cum citesc in presa mainstream de azi, titluri care le citeam in presa alternativa acum cateva luni. Iata doar cateva titluri: Stiglitz nu crede în planul americanilor (Adevarul) Tipărirea de bani şi cumpărarea de bonuri de Trezorerie, măsurile anunţate de Rezerva Federală, banca centrală a Statelor Unite ale Americii, în vederea stimulării economiei, nu vor avea rezultate bune, este de părere Joseph Stiglitz, laureat al Premiului Nobel pentru Economie. Razboiul valutelor: pericolul repetarii crizei din ’29-’33 (Bloombiz) “In cazul in care se va ajunge la un razboi al valutelor, criza ar capata proportii dramatice. Ne-am indrepta foarte repede catre spirala din 1933, cu agravarea foarte mare a crizei si extinderea ei catre economia reala, catre productie si consum”, a declarat analistul financiar Aurelian Dochia, intr-un interviu acordat Bloombiz.ro. Anglia riscă o criză similară cu cea a Greciei prin austeritate (Romania Libera) Guvernul britanic riscă să împiedice relansarea economică şi să declanşeze o criză a datoriilor similară cu

Read more

Profesorul chinez (YOUTUBE)

Un tube care a trecut deja peste 1.300.000 vizionari si care face haz de cum vor rade chinezii in anul 2030 de greselile americanilor. Un profesor chinez prezinta ironic si batjocoritor greselile pe care le-au facut americanii – renuntarea la principiile care i-au ridicat – si concluzioneaza: “acum ei muncesc pentru noi”. Visul chinez am putea spune. Tube-ul este puternic, viral, ca altfel nu am fi dat de el. Ce nu ne spune insa “profesorul” este cum au scapat chinezii de povara miliardelor de dolari in bondurile americanilor si cum de au reusit sa ii faca pe americani sa munceasca pentru ei, avand in vedere ca la cati sunt, si presupunand ca pana in 2030 nu va fi un razboi, numarul lor va creste si mai mult, ca sa consume cum consuma acum americanii, ne-ar trebui inca 3-4 planete.

Read more
1 317 318 319 320 321 332