Search Results for: prima casa

Câteva previziuni despre 2011

2 comments

Dupa ce mi-am spus opinia despre 2011 aici, am sa incerc sa fac mai jos o recenzie a catorva previziuni ale altor  oameni despre ce ne va astepta in 2011. Prin oameni mentionez ca nu inteleg si politiceni care oricum mereu spun despre viitor ca va fi bine si despre trecut si prezent ca e vina altora ca e rau. Dar nu doar politicienii o dau in bara. Se pare ca devine deja o constanta ca realitatea sa depaseasca cele mai pesimiste previziuni. Iata aici, de exemplu, cum mai multi au dat-o in bara referitor la 2010. In primul rand, politicienii nu pot sa transmita decat un mesaj optimist deoarece ipocrizia, miciuna si prostia sunt cateva din “cerintele” jobului lor. Pe de alta parte, pentru ca un politician sa poata pregati cum trebuie poporul pentru vremuri grele si foarte grele, mai intai ar trebui sa fie el pregatit si in al doilea rand sa aiba darul sa gandeasca solutii si sa le prezinte oamenilor. Bineinteles, ar fi nevoie de oameni priceputi pentru a indeplini aceste cerinte in timp de criza iar in prezent in Europa poate doar Franta si Germania au asemenea oameni. Ma refer in principal la Ministrul de Finante al Frantei, Christine Lagarde si de Angela Merkel. Prima – o femeie desteapta  si curajoasa, a doua o fricoasa si o nepriceputa dar o femeie simpla cu dragoste de popor. A plecat urechea in jos si a ascultat de consilierii priceputi pe care nu i-ar fi avut daca nu i-ar fi pasat de oameni. A reusit astfel sa duca Germania pe culmile performantei din ultimii 20 de ani, Germania fiind mai bine acum decat inainte de criza. Dar revenind la previziuni, in nici un caz pe politicieni nu are sens sa ii ascultam, mai ales pe cei de la noi. Mentionam totusi ca previziunile politicienilor romani asupra 2011 sunt extrem de pozitive: vom iesi din nou din criza si vom vedea ca ce au facut ei a fost bine. Bancherii sunt o alta specie de oameni care desi stiu multe spun putine. De fapt, probabil ei stiu cel mai bine cum o sa fie viitorul, deoarece au la indemana situatiile financiare si evolutia in timp a firmelor si oamenilor si pot astfel sa simuleze numeroase modele si sa ia cel mai bine pulsul economiei. Ca o mica paranteza, in documentarul  Meltdown – The Secret History of the Global Financial Collapse exista o mentiune la un schimb de emailuri intre doi bancheri la inceputul anului 2007 cand unul spunea celuilalt ca “casa se poate prabusi in orice moment” – referindu-se la criza creditelor sub-prime. Sa nu ne asteptam insa vreun bancher sa spuna ca in 2011 urmeaza sa pice mai multe banci si o gramada de oameni sa-si piarda economiile. Asta ar insemna taierea crecii de sub picioare. Insa ascultand previziunile bancherilor putem sa simtim cum le tremura vocea cand vorbesc despre economia in 2011 (vezi Economia in 2011 – The Money Channel). Am apreciat insa sinceritatea lor cand vorbesc

Read more

De ce să dispar?

7 comments

Azi într-o parcare dintr-un hipermarket mi s-a întâmplat o minune. În timp ce duceam căruciorul spre maşină, un ţânc se ia dupa mine şi bolboroseşte ceva. Sunt singur, răcit cobză, afară e ger, îmi curge nasul şi urechile îmi sunt înfundate. Nu înţeleg bine ce zice, dar îi arunc o vorbă în speranţa că scap de el repede: “Dispari!”. Din zgârcenie, dar mai ales din frica să nu-mi fure portofelul pentru că mereu sunt aiurit, încerc să mă feresc de cerşetorii din parcări. Zilele trecute îmi povestea un văr cum i-au furat nevestăsii geanta din maşină în timp ce ei băgau cumpărăturile în portbagaj. Şi pentru acest motiv dar şi pentru că nu vreau să încurajez cerşitul, din principiu nu dam nimic şi încercam să fiu cât mai ferm în relaţia cu cerşetorii, adresându-mă scurt dar ferm: “Dispari!”. Nevastă-mea nu înceta să mă critice şi să rămână stupefiată de limbajul meu, mai ales la stop în intersecţii şi de multe ori m-a certat pentru asta. Mie însă nu mi se părea deloc că folosesc un cuvânt urât: eu doar doream să par ferm şi să le dau de înţeles că se milogesc degeaba la mine, şi poate pentru că mi-a mers până acum, foloseam această expresie ca pe un salut pentru cerşetori. Nu astăzi însă. După ce îi zic “dispari!”, într-o fracţiune de secundă realizez că vroia căruciorul, ca să recupereze moneda de 50 de bani. Culmea că chiar mă gândisem că nu mi-ar strica să vină vreunu să mă scape de cărucior, ca să nu mai pierd eu timpul ducându-l la locul lui şi să stau  afara în aer rece fiind bolnav. Şi după aceast moment, regretând că l-am gonit şi crezînd că a plecat, aud cu o voce subţire, caldă dar fermă în acelaşi timp, îmbrăcată în puţină revoltă, dar fără pic de răutate sau prefăcătorie: “De ce să dispar? De ce să dispar?”. Am rămas blocat, dintr-odată am devenit cel mai mic om din lume şi îmi venea să intru în pământ. Cine se aştepta la o asemenea replică? Mă aşteptam să plece sau să continue să se roage de mine să îi dau căruciorul, mă aşteptam să stea să vadă că poate mă răzgândesc, dar voinicul care nici măcar nu îmi ceruse bani, ci doar se oferise să îmi facă un serviciu pe care oricum şi eu mi-l doream, s-a apărat cu cea mai neaşteptată şi dureroasă replică, dându-mi mat de la prima mutare. M-am întors pentru o clipă să văd mai bine mogâldeaţa care a avut curajul să îmi stea împotrivă cu o asemenea replică. Am văzut doi dinţi ştirbi şi un nas din care curgeau muci cu nemiluita. Puştiu avea în jur de 5-6 ani, era mic de statură, înfofolit bine şi vorbea foarte clar şi foarte frumos. I-am dat repede o ciocolată în speranţa că voi obţine măcar o fărâmă de iertare. “Mulţumesc frumos”, îmi zice. “Cu plăcere”, îi zic, fiind încă o dată convins că sunt în faţa unei adevărate conştiinţe. Desface

Read more

Cine ne fură Crăciunul?

3 comments

Sub titlul “Război împotriva Crăciunului?”, Romania Libera prezinta cateva stiri din america legate de interzicerea simbolurilor religioase sau mai putin religioase (cum ar fi banalul brad) care sa aminteasca de Craciun, pe motiv ca acestea nu sunt “politically correct”. De asemenea, si Dan Camen atrage atentia ca “Crucea Rosie si Federal Reserve au interzis in Marea Britanie si SUA simbolurile Craciunului“. Aceste stiri par socante pentru ca sunt gesturi explicit anti-crestine, pe fata, directe si oricat de mult ne-ar place sa credem ca comunismul a murit, nu este chiar asa. Ce putem face ca asa ceva sa nu se intample in Romania? Sau mai bine zis, sa amanam ziua cand si in Romania asa ceva se va intampla, pentru ca scoaterea icoanelor din scoli a fost cat pe ce sa ramana o decizie oficiala, a unui organism oficial al statului roman – CNCD – si cu siguranta nici Mos Craciun nu va scapa de sagetile agaricilor cu ecuson care “implementeaza” drepturile omului pe banii celor care il urasc pe Hristos si vor sa auda cat mai putin de El si de orice aduce aminte de El. Cum de s-a ajuns aici oare, intr-o tara crestina – SUA -, intr-o tara in care chiar pe banii lor scrie  “In God we trust” (In Dumnezeu ne e nadejdea)? Ce sa mai zicem de britanici care au ca imn national “God Save the Queen” (Dumnezeu sa o pazeasca pe regina)!. Dupa parerea mea, aici s-a ajuns pas cu pas. Adica de la credinta fierbinte asemanatoare fierului incins, la lipsa totala a credintei asemanata cenusii stinse, lucrurile s-au intamplat pas cu pas. Primul pas cred ca a este atunci cand crestinii, desi tin postul Nasterii Domnului, nu se mai spovedesc si nu mai simt Sfinta Impartasane ca pe o lipsa. Aceasta cred ca este prima rupere de Hristos: in momentul in care lipsa Sfintei Impartasanii nu ti se pare un lucru de o gravitate fatala. Iar cand poti sa traiesti fara spovedanie ai pierdut mare parte din semnificatia Craciunului. Atunci bradul, Mos Craciun, stelutele, colindele, cozonacii si porcul sunt de fapt motivul sarbatorii tale, nu Nasterea lui Hristos. De ce s-ar bucura cineva de Nasterea lui Hristos daca nu doreste sa se impace cu Hristos si sa primeasca Trupul lui Hristos? E ca si cum am spune ca o mama a nascut un copil si desi acesta ii este furat de infractori care probabil l-au rapit ca sa il omoare si sa ii vanda organele, acea mama se bucura totusi cu fast mare, face cozonac, face prajituri etc si se cinsteste impreuna cu familia si cu prietenii pentru ca s-a nascut pruncul. Faptul ca pruncul a fost rapit este ignorat, toti uita esentialul fiind vrajiti de mirosul  sarmalelor, al porcului , al cozonacului si al tuturor bunatatilor cu care oamenii se cinstesc in aceste zile.  Ei chefuiesc la maxim, ba chiar canta si colinde, isi ureaza La multi ani!, trimit SMS-uri pe la prieteni insa nu li se pare cu nimic problematic ca tocmai cel pe

Read more

La mulţi ani, Românie!

One comment

“Unde sa emigram?” ma intreaba un prieten azi. Stie ca nu vreau sa emigrez, probabil glumeste. Sau cel putin, sper. L-am speriat cam mult cu previziunile mele sumbre. Si totusi, parca nu avea nici un gand de plecat, desi il auzisem o data de Italia, ca asta si-ar dori el. O verisoara din Italia isi suna parinti si le spune ca nu poate sa le spuna ce munceste, nu are voie. Masa plange non-stop si a inceput sa delireze. Fata a fost mereu cu probleme si eu banuiesc ca nu pestii o opresc sa spuna unde e, ci doar face ea pe dura, isi bate joc de parinti ca sa se distreze. Oricare varianta, tot e nasol. Un prieten este in Londra, munceste zilier prin constructii pe unde gaseste. Sta la o prietena a lui nevasta-sa care si ea a plecat de ceva timp. A mai fost in Spania mai demult, apoi a revenit o perioada si acum a plecat iar. Sandel care mi-a facut niste reparatii pe la tara, s-a grabit pe ultima suta de metri ca sa plece in Spania sa nu piarda un proiect. Nu ii pasa ca imi face treaba proasta si ma pierde de client, Spania este pentru el tara tuturor bunatatilor desi a recunoscut ca muncea non stop, nu apuca sa vada nimic pe-acolo, nu distractii, nu odihna, munca non-stop inclusiv duminica. Il amuza ca spaniolii angajaza pe altii sa le cumpere paine, lapte sau alte chestii de mancare si le lasa plasele la poarta. Se lauda cum si el a furat de mai multe ori si se mira ce prosti sunt spaniolii. Varu si cu vara – doctorii – sunt acum in Germania pentru 3-4 luni la niste cursuri sau burse. Pe el il miroseam de mult ca tanjeste dupa Germania, a auzit el ca sunt salariile cele mai mari pentru doctori si ca se gasesc posturi. Doua vorbe am schimbat cu el dupa ce a plecat, dar deja il citesc: cum termina a zburat. Vara-mea nu prea ar pleca ca are parintii bolnavi, dar el e ca si plecat, insa dupa ce termina bursa. Cealalta vara-mea medicinista, nu a terminat inca rezidentiatul dar si-a gasit in Anglia post, doua saptamani acolo, in spital, doua aici. Si-a facut actele, acum invata engleza, incepe din Ianuarie. Nu a speriat-o zvonul ca o colega s-a intors dupa doar o saptamana, a renuntat ca nu a facut fata la stres, ea e muncitoare si are nevoie de bani. Doar taica-meu m-a anuntat deja ca el nu pleaca din tara, el pleaca la tara. La anu cand iese la pensie. Ce inseamna Romania? Ce sa mai insemne Romania acum? Voua nu va suna banal, pe voi va mai misca cuvantul asta? Romania. Ce se mai poate spune acum despre Romania? Pana acum, mai vorbeam ba de integrare in NATO, ba de contributia Romaniei in nu stiu ce scheme de aparare, ba de potentialul de dezvoltare al agriculturii noastre, ba de informaticienii nostri care sunt luati de Microsoft,

Read more

Mecanicii lui Dumnezeu

3 comments

Guy este un tip interesant. Este astronom si catolic in acelasi timp. Ba chiar, frate iezuit. Pentru ca Google are obiceiul sa invite oameni interesanti ca sa dezbata teme interesante, Guy a fost invitat pe 3 August 2010 sa prezinte o tema pe care el a intitulat-o: “Mecanicii lui Dumnezeu: Viata religioasa a inginerilor”. Mi-a atras atentia titlului conferintei si am fost foarte curios sa vad ce le spune un astronom catolic celor de la Google, si nu orice astronom ci cel care a declarat ca abia asteapta sa boteze un extraterestru. In prezentarea sa, Guy vorbeste despre ingineri (techies) si cum se raporteaza ei la Dumnezeu. Guy cam evita sa rosteasca Dumnezeu, ci in general se refera la religie, viata religioasa. Dupa o scurta introducere in care incearca sa subinieze cat de mult ajuta stiinta omenirea si care este rolul ei, Guy povesteste despre o investigatie  pe care a facut-o el in randul mai multor ingineri si afla de ce anume acestia nu prea vorbesc despre religie desi unii sunt religiosi si mai ales care sunt problemele pe care le au ei impotriva bisericii. Guy considera ca sunt mai multe probleme pentru care inginerii nu merg la biserica si nu par preocupati de religie. El da vina pe problemele de comunicare, pe un fel de sfiala sau de temere de a vorbi despre religie din teama de a fi catalogat prozelit sau naiv dar si pe seama bisericii care nu gaseste mijloacele de a se adresa inginerilor. In principal Guy evita sa ii jigneasca sau sa atace cu ceva pe ingineri (ca doar era in fata lor) si prin urmare evita si sa dea un raspuns clar, el cauta sa nu acuze ci sa dea unele raspunsuri, unele pareri ale lui despre cum stau lucrurile. Mi s-a parut subtire prezentarea lui, in primul rand separarea oamenilor intre ingineri si ne-ingineri nu tine cand vorbim despre Dumnezeu. El face aceasta distinctie pornind de la ce anume ii intereseaza pe oameni. In fata unei chestii foarte interesante, un poet va admira frumusetea, un filosof isi va pune intrebari grave iar un inginer se va intreba: cum functioneaza. Asadar, inginerii sunt interesati de reguli, ei apreciaza ierarhia si expertiza intr-un domeniu si unii chiar raman cu gura cascata cand vad lisca cu papii, ei nestiind ca aceasta exista si ca se poate stabili paternitatea pana la Sf. Petru. In general, astronomul incearca o lucrare de PR caldicica sub pretextul acestei observatii, ca inginerii sunt interesati de religie pentru ca este o chestie cu reguli, si ca pot afla multe chestii despre cum functioneaza, despre cum se face o chestie anume etc, dar ca ei au o problema cu ierarhia, cu comunicarea etc. Nu ma asteptam sa le spuna  Guy la googleti ca au uitat de Dumnezeu, ca omul modern cauta usurica si crede ca va trai vesnic, ca alearga din colt in colt si nu mai are timp nici sa stea de vorba cu familia si cu prietenii, daramite cu Dumnezeu. Si mai ales

Read more

Joaca de-a apocalipsa băncilor

One comment

Nota: Acest articol este doar un pamflet  si este provocat de aceasta stire. Dupa ce nu i-a iesit prima data, aghiuta mai da din coada inca o data: poate doar-doar. Prabusirea castelului de nisip, adica colapsul intregului sistem financiar si prin urmare al societatii actuale, a fost la un pas de a se intampla in 2008, cand dupa prabusirea bancii Lehman Brothers, caderea unui alt mare colos – AIG – ar fi adus cu ea resetarea sistemului, adica: – prabusirea aproximativa a tuturor bancilor – blocarea schimburilor comerciale (fara banci, nu se pot face plati) – blocarea activitatii economice (fara bani, la ce sa mai muncesti) – caderea statelor (cine s-ar mai duce la munca pe nimica, cu ce rost) – migratii, revolutii, razboaie civile sau de ce nu razboi mondial Datorita incregaturilor mari ale fluxurilor banilor, sau mai bine zis ale creditului si datorita globalizarii si rapiditatii comunicarii, efectul ar fi fost instant in toata lumea. Practic, in maxim o saptamana de la declararea falimentului, foarte probabil deja pe la noi bancomatele erau blocate si banca ne anunta ca putem retrage doar 100 ron / zi de la ghiseu.  Asta pentru cei care mai aveau depozite, pentru ca cei care trebuia sa ia salariile probabil primeau tichete. Este greu oricum de simulat orice scenariu, pentru ca “sistemul” tine tot, precum in organism sangele este impins de la inima pana in ultimul capilar, tot asa si cu banii, bancile si creditul: toate bancile sunt legate intre ele, toate folosesc acelasi sistem, au aceleasi principii, se imprumuta una de la alta, toate sunt una de fapt. Diversitatea ofertelor este doar aparenta. Iluzia ca traim in capitalism si piata libera si pestele mare il inghite pe cel mic, sau cel mic si viguros pe cel mare si batran este doar in mintile unora. Increderea ca noi avem un sistem bancar solid si un guvernator care vegheaza pentru noi au fost si sunt basme. Jocul este de fapt arbitrat de o mana de oameni care se lupta intre ei ca cainii care sa il faca praf pe celalalt si din rafuiala lor mai ies din cand in cand scantei de care auzim si noi, cum ar fi de exemplu explozia pretului aurului de astazi care a atins din nou cote maxime. Asadar, aghiuta a incercat sa dea jos cu tot sistemul pentru ca lui ii place anarhia si razboiul, pentru ca din haos se naste ordinea, nu-i asa? Nu e nici prima si nici ultima data cand dupa un haos care a costat cateva zeci de milioane de vieti s-a nascut o ordine care ne-a adus un pas mai aproape de unitatea totala si finala mult dorita de aghiuta: imparatia lui antihrist. Stiind ca mai are putina vreme, pentru ca nu i-a iesit prima data dupa ce a sucit mintile bancherilor si i-a incaierat intre ei, acum aghiuta a sucit mintile unor falsi luptatori impotriva sistemului care s-au gandit sa starneasca valuri si sa provoate un “bank run”, adica retragerea masiva a celor

Read more

Lenin, avortul si malthusianismul

2 comments

Cautand biografia unui “consultant economic” cum s-ar zice pe la noi, dar de fapt un blogger pe teme economice care a ajuns insa sa tina conferinte in toata lumea, ajungand chiar la British House of Parliament, am dat din intamplare peste un articol din Pravda Nr. 137 din 1913 in care aflu cu stupoare ca Lenin era impotriva avortului. Uimitor, unul dintre cei mai mari criminali ai istoriei nu accepta totusi avortul ca masura de “control” a populatiei, caci inca de pe atunci eram prea multi pe planeta pentru unele minti bolnave. Ba chiar de pe la 1798 a inceput Robert Malthus sa se teama ca nu o sa mai avem loc pe planeta, dupa cum aflu intr-un referat despre malthusianism. Asadar, asta e o chestie interesanta. Un criminal ca Lenin nu este pentru uciderea pruncilor nenascuti, ba chiar ii ironizeaza crunt si ii batjocoreste pe liberali – adeptii de atunci, ca si de acum ai avortului. Genial este Lenin mai ales in formularea unei explicatii a atitudinii malthusianistilor fata de avort: de ce nu mai au ei loc de altii si vor sa “controleze” populatia prin avort si anticonceptionale. Iata cum ii acuza Lenin pe burghezii care sustineau malthusianismul si promovau legi pro-abortioniste: Josnicul burghez vede si simte ca el se indreapta spre ruina, ca viata devine din ce in ce mai dificila, ca lupta pentru existenta este din ce in ce mai necrutatoare si ca pozitia lui si a familiei lui devine din ce in ce mai fara de speranta. Este o realitate incontestabila si josnicul burghez protesteaza impotriva ei. Oarecum, Lenin ii acuza ca, facand parte dintr-o clasa sociala in curs de disparitie (asa gandea el atunci ca o sa dea egalitatea peste toti) burghezilor le e frica de restul lumii si adopta o astfel de atitudine din cauza temerilor care le au fata de clasa muncitoare in expansiune, adica oarecum urmareau prin control sa controleze clasa muncitoare si totodata sa se pastreze si ei mai putin ca sa poata duce in continuare traiul privilegiat pe care il aveau. Lenin nu o spune direct, dar cred ca la asta se refera. Iata in antiteza raportarea clasei muncitoare la problema, care clasa tocmai se naste, creste si se lupta pentru recunoasterea ei, avand bineinteles o viziune mai optimista asupra vietii in contrast cu deprimatii burghezi: Da, noi muncitorii si micii proprietari ducem o viata care este plina de opresiune si suferinta de nesuferit. Viata este mai grea pentru generatia noastra decat pentru parintii nostri. Dar intr-un anume punct de vedere suntem mai norocosi decat parintii nostri. Am inceput sa invatam si invatam repede sa luptam – si sa luptam nu ca indivizi, cum cei mai buni dintre parinti nostri au luptat. Luptam mai bine decat parintii nostri au luptat. Copiii nostri vor lupta mai bine decat o facem noi, si ei vor fi victoriosi […] Clasa muncitoare nu dispare, ea creste, devine mai puternica, castiga curaj, se cosolideaza, se educa si se intareste in batalii. Noi punem deja

Read more
1 … 46 47 48 49