Search Results for: prima casa

Spirala luptei românilor cu criza

5 comments

Acum 2 ani 8 luni Romania imprumuta 20 de miliarde de euro de la FMI si CE. Romania a reintrat in epoca “FMI” in primavara anului 2009 cand din cauza crizei creditelor, statul Roman a gasit de cuviinta sa se imprumute si mai mult pentru a plati ratele la creditele facute pentru constructia de sali de sport fara curent si piscine olimpice fara apa. In loc sa intre in default (adica faliment) – ceea ce oricum se va intampla mai devreme sau mai tarziu – si sa o luam de la zero in ceea ce priveste jocul cu hartiile care nu inseamna nimic – adica bani tipariti – si traiul pe munca generatiilor viitoare – adica credit, guvernul a sperat ca criza asta e o mica raceala si cu ajutorul FMI si al CE vom trece prin ea ca cutitul prin branza. Ce daca conditiile impuse de FMI pentru creditare erau dure – inca suntem cei mai tari la taiat dupa 2 ani de criza mondiala  – sacrificiile vor dovedi mai tarziu ca vor fi meritat. Asa ne cereau guvernantii pe atunci sa gandim, asa ne promiteau, asa credeau ca este mai bine, sa ne imprumutam la FMI si sa impunem masuri de austeritate draconice – bineinteles, doar pentru popor – cum nu a mai vazut Europa de atunci si cum probabil nu o sa vada in toata criza. Ca ne-am imprumutat a fost un aspect, dar sa vedem mai departe ce am facut cu banii. Dupa cum stim, principala problema a momentului era ca guvernul nu prea avea de unde sa se imprumute, era confruntat cu un deficit imens, in urma dusului rece care a venit prin contractia economiei. Fiind obisnuit cu lafaiala la cheltuieli, cu pomenile electorale, cu tunurile la proiecte cum numai in Romania se pot trage [1], etc, etc, guvernul a fost socat de faptul ca nu mai avea bani sa plateasca nici macar salariile dara-mi-te sa continuie traiul bun pe care toti oamenii de bine din tara asta care fac afaceri cu statul il duc. Atat de socat a fost guvernul si atat de mult nu i-a venit sa creada incat a fost nevoie de cateva blocaje in plati, intarzieri la pensii si la plati catre furnizori pentru a realiza ca treaba se impute. Prin urmare, nestiind ce sa faca au fugit la FMI, asa cum un drogat da fuga la banca ca sa faca credit ca sa isi poata cumpara in continuare drogul, in speranta ca in viitor va gasi el o modalitate sa plateasca ratele si sa faca fata situatiei catastrofale in care se afla. Nu ar fi asta problema principala, oarecum era firesc ca neavand acces la alte finantari deoarece Romania a fost, este si va fi o tara subdezvoltata, o provincie de periferie, o sursa de munca ieftina si teritoriu de supt resurse – prin urmare canci credite la dobanzi acceptabile, mai ales in toiul crizei – era deci firesc sa fuga la creditorul de ultima sansa: FMI, desi este binecunoscut faptul ca

Read more

O nouă săptămână, încă un pas către prăpastie

Leave a comment

“Europa continuă să se con­frunte cu o lipsă de încre­dere în liderii ei politici actuali, iar în lipsa unor măsuri clare şi rapide care să susţină ţările cu probleme, criza, în loc să se oprească, continuă să se extindă şi să inunde tot mai multe ţări” – ne informeaza Ziarul Financiar. Se pare ca presa economica a inceput in sfarsit sa descopere ca criza asta nu trece cu una cu doua si situatia se agraveaza. Aceasta, desi prin primavara (19 mai), acelasi ziar care se zice ca stie economie, ba chiar finante, organiza conferinte cu teme ca: “Revenirea economiei. Am iesit din recesiune. Care-i planul pentru viitor? Cand va simti Romania din nou gustul cresterii?” Lol, oare pe ce lume traiesc oamenii astia? Intr-adevar erau ceva semne de revenire, dar nu suntem copii oameni buni: despre ce revenire vorbeati voi atunci cand era evident ca datoriile nu vor disparea peste noapte si vom trece imediat din nou la “revenire” si la “planuri de viitor”. Planul de viitor de acum, ca si cel de atunci este scapa cine poate. De altfel, fiind curios cum vedeam eu lucrurile pe-atunci, iata un mic extract dintr-un articol de pe 18 mai, cu o zi inainte de conferinta in care Ziarul Financiar ne anunta ca economia si-a recenit si ca am iesit din recesiune: Aşa cum şi pe la noi se zvoneşte de înlocuirea directorilor întreprinderilor de stat cu manageri străini, criza care abia începe va duce inevitabil la erodarea încrederii poporului în conducătorii locali şi se va pregăti astfel terenul pentru cedarea totală a suveranităţii. Ceea ce pare acum o situaţie dificilă pentru Uniune nu este de fapt decât o mană cerească pentru inginerii sociali care vor folosi situaţia grea economică, socială şi politică tocmai pentru a prelua controlul direct sau indirect al statelor vasale, precum România, Grecia, Irlanda, Portugalia etc. FMI este un copil cuminte pe lângă fanarii europeni care vor veni şi cu siguranţă vor impune un management de calitate şi o dată cu acesta o eficientizare cu consecinţe nu prea greu de bănuit pentru tradiţia şi credinţa supuşilor. (sursa) Am dat un exemplu de cum prezinta presa lucrurile citand un ziar cat de cat specializat, teoretic. Nu am vrut sa prezint stiri penibile cum ar fi aceasta sau aceasta, ci in mod special am dorit sa exemplific cat de departe de realitate sunt prezentate lucrurile in presa mainstream in care lucreaza oameni care desi se ocupa cu informatia zi de zi, nu sunt insa capabili sa vada imaginea de ansamblu. Sau poate tocmai asta e problema: fiind prinsi in vartejul zilnic si in fluxul nebunesc de stiri, ei se lasa dusi de val si cum apare un val optimist, hop si ei pe creasta ca sa lumineze poporul si sa raspandeasca optimismul. Sa trecem insa peste aceast aspect, desi merita subliniat ca daca intr-un ziar mainstream apare o perspectiva negativa, cu siguranta lucrurile stau mult mai grav. Si intr-adevar asa este: tot sistemul social actual se va prabusi, vom asista la o

Read more

Câteva gânduri despre Constantin cel Mare

2 comments

Am încercat să aflu de ce i se spune “cel Mare”. Mi-a starnit interesul cartea Siragul Margaritarului și am dorit să aflu mai mult despre Sfantul Constantin, așa ca m-am aruncat unde mi-a fost mai la îndemană: pe wikipedia (nu recomand) și pe youtube. Poate ar fi fost util și un acatist și poate alte cărți mai sigure, dar deja sunt impresionat de detaliile pe care le-am aflat, pe lângă ceea ce stiam deja din Viețile Sfinților. Prima impresie ar fi că Constantin era un om care știa ce vroia, un om dintr-o bucată. A avut o copilărie grea, a crescut la curtea lui Dioclețian, departe de familie, ținut aici ca garanție că tatăl său va fi fidel lui Dioclețian. A cunoscut răutatea acestuia,  a luptat pentru el și i s-a dăruit ca propriului tată, sperând că va primi recunoașterea acestuia care recunoaștere, însă, nu a venit. În momentul în care Dioclețian a renunțat la conducere din cauza bolii și și-a numit succesorii, Constantin a fost trecut cu vederea deși toată lumea se aștepta ca el să fie unul dintre cei doi auguști, luând în considerare meritele și comportamentul său. Neavand încotro, Constantin a fugit la tatăl său (nu avea de ales) și a început să își lucreze traseul spre împărăție pas cu pas din nou, luptând cot la cot cu soldații împotriva barbarilor, pentru a le atrage încrederea și fidelitatea și pentru a le arăta cine este și ce poate. Încet-încet Constantin s-a făcut remarcat ca un luptător feroce și conducător militar priceput și la momentul oportun a preluat de la tatăl său titlul de Augustus. Avand in vedere calibrul sau si performantele deja obtinute, Constantin nu ar fi avut nici o problema sa stea cuminte in banca sa, sa conduca si sa intareasca cat mai mult districtul sau fara sa isi asume riscuri inutile. Unii ar fi inclinati sa il judece pe conducatorul Constantin de la vremea luptei sale pentru cucerirea intregului Imperiu Roman prin prisma sfinteniei dobandite ulterior. Este un reflex firesc dar total incorect care denota superficialitatea cu care intelegem ce inseamna sfintenia si cum se cucereste. Viata unui om are o dinamica atat de complexa incat nu o putem intelege nici daca ar fi avut 100 de biografi sa ii scrie fiecare gest pe care il facea. Niciodata nu putem stii ce era in inima si in mintea unui om. Nu putem stii ce l-a manat pe Constantin in lupta: pura dorinta de a cuceri, slava desarta si orgoliul sau  dorinta de a elibera Roma de tiranul Maxentius, de a aduce pace, toleranta si prosperitate – asa cum reusise in Galia pe care a condus-o –  si in locurile care aveau parte de razboaie civile sau atacuri ale barbarilor in permanenta . Interesant in lupta cu Maxentius mi s-a parut si cum i-a sucit Dumnezeu mintea acestuia sa iese la razboi in intampinarea lui Constantin desi era logic si calculat ca sa il astepte in Roma. Maxentius ascultand insa de “oracol” s-a grabit sa il intampine si

Read more

Din nou despre greci

2 comments

Nu pot să nu vorbesc din nou despre greci, mai ales după o vacanţă de 10 zile petrecute pe meleaguri elene şi peste 1500 de km de călătorii cu maşina în nordul Greciei, de la Athos pâna la Meteore. Nu întâmplator Grecia se află în centrul atenţiei şi al dezbaterilor conducătorilor lumii din ziua de azi. Nu poate fi întâmplător faptul că o ţară aşa de mică este acuzată că provoacă o nouă criză financiară, este arătată cu degetul şi se încearcă trecerea la un nou nivel al Imperiului European prin tentativele de preluare a suveranităţii totale ale acestei ţărişoare. Pe măsură ce trece timpul, am început să îmi întăresc din ce în ce mai ferm convingerea că acestea se întâmplă deoarece vrem-nu vrem, grecii au cea mai adevărată şi cea mai puternică credinţă dintre toate popoarele. Nu fac uşor această afirmaţie, şi nu cred în general în generalizări. Nu mă bazez pe cunoştinţe foarte vaste şi nici pe stereotipurile care în general îi caracterizează pe cei slabi de înger şi uşor impresionabili de varii superficialităţi care visează mereu la un “altceva” şi se raportează la un “dincolo” pe care nefiind ei capabili să îl dobândească dau vina pe poporul în care s-au născut şi pe societatea în care trăiesc şi nu pe propria mediocritate. Nu aş ridica în slăvi credinţa grecilor, dar recenta vizită m-a făcut să îmi fac o imagine mai clară asupra lor şi mă determină să afirm cu convingere că au într-adevar o credinţă mai coaptă şi mai înrădăcinată ca a noastră. Sunt multe lucruri pe care le-aş putea aduce ca exemplu, dar o să povestesc doar unul. Şi în Grecia ca şi în România, ţăranii stau pe marginea drumului şi vând legume. Am primit o lecţie de credinţă neaşteptată de la un simplu ţăran de la care am primit şi discount de 50 de cenţi la o comandă de 1,5 euro pentru un kilogram de roşii şi care şi-a făcut şi cruce în semn de mulţumire lui Dumnezeu pentru că a făcut o vânzare. De fapt nu ştiu dacă pentru asta şi-a făcut cruce sau pentru că s-o fi gândit că sunt preot pentru că am barbă, dar aşa am simţit eu, că prin cruce, tăranul a dat slavă lui Dumnezeu pentru că a câştigat un euro şi că nu a stat degeaba pe marginea drumului. Un alt motiv pentru care cred că Grecia este fruntea în ortodoxie, este ierarhia: este uimitoare diferenţa între atitudinea, ideile, pregătirea şi greutatea pe care o au ierarhi greci în comparaţie cu cei de pe la noi. Este adevărat că noi avem 50 de ani de comunism în spate, dar avem şi 20 de ani de libertate iar putregaiul trebuia curăţat până acum. Iată doar un exemplu de discurs din numeroasele pe care le putem citi pe blogul “Graiul Ortodox“: “Urmărim cu toţii discuţiile despre a cincia tranşă a împrumutului pe care dorim să o încasăm de la Troica pentru a nu se prăbuşi economia ţării noastre. […] Prin urmare,

Read more

Austeritatea – ioabăgie postmodernă

One comment

Pe masura ca istoria crizei actuale care abia a inceput de cativa ani se desfasoara, deja putem identifica cateva trenduri si cateva concepte care nu sunt noi prin substanta lor ci mai ales prin felul de prezentare care ne face pe cei care nu suntem istorici mai greu sa le identificam mai greu. Sa discutam azi despre conceptul de austeritate. Nu stiu originea folosirii recente a acestui termen, de unde a inceput sa apara si la ce masuri s-a referit initial. Pe scurt insa, ca sa il explicam, austeritatea se refera in principal la taierea cheltuielilor bugetare ale unui stat deoarece statul respectiv trebuie sa plateasca dobanzi mari pentru credite mari si multe facute in trecut. Bineinteles, in conditiile in care statul respectiv nu prea are incasari din care sa o faca. Nu mai are rost sa reamintim natura acestor credite si motivele pentru care politicienii le-au facut. Nu mai are sens sa subliniem nici ca aceste credite au fost total falimentare, nu au avut nici un folos pentru popor si in mod normal politicienii care le-au facut ar trebui sa fie acum judecati. Sa continuam cu paralela intre austeritate si iobagie. Ce inseamna asadar iobag? IOBAG = este un taran “legat” de pământul unui stăpân feudal, pe care se află, depinzând cu persoana și cu bunurile sale de acesta. Din wikipedia, aflam ca iobagia a fost instituita inca de pe vremea Imperiului Roman, cand tăranii care lucrau moșiile proprietarilor, le erau datori o rentă pentru porțiunea de teren care le asigura traiul și mai datorau stăpânului un număr de zile de muncă neplătită la arat, semănat și cules. De la un termen de plată al arendei la altul, datorită deteriorării economiei romane, colonii au început să nu mai fie capabili să plătească rentele și au ajuns legați de moșii prin debit. Vi se pare ca romanul de azi o duce mai bine ca iobagul de alta data? Pai daca ar fi sa citim cu atentie in wikipedia, taranul de alta data datora “un numar de zile” stapanului, dar acum, romanul  munceste 149 de zile pe an pentru stat, ca sa nu ne referim aici si la dobanzi sau la alte taxe indirecte la care este supus.  La o privire superficiala, am putea spune, da, dar statul suntem noi, la urma urmei ce platim la stat se intoarce tot in folosul nostru pentru ca statul ne ofera infrastructura, sanatate si alte bunatati ale societatii moderne. Acest argument ar putea functiona partial in Germania unde cetatenii chiar beneficiaza de aceste avantaje, insa la noi in Romania, raportul dintre beneficiul cetatean per banut taxat il stim cu totii care este, faptul ca europenii au suspendat fondurile europene pe motiv ca acestea sunt deturnate de politicienii corupti fiind inca un indicator despre acest raport. Si totusi, avand in vedere ca exista o justificare destul de simpla a masurilor de austeritate: nu mai sunt bani la buget, ar putea cineva sa creada ca asa trebuie sa fie, altfel oamenii s-ar rascula daca politicienii chiar

Read more

Perpetuarea crizei: o problemă românească?

4 comments

11 Aprilie 2011 O mare dilema pentru mine la care tin sa subliniez de la inceput ca nu stiu raspunsul adevarat este daca agravarea si perpetuarea crizei economice in Romania este o problema specifica nou sau tine de economia mondiala, de felul cum merg lucrurile in economia mondiala, in Europa, de cum suntem legati noi de meandrele globalizarii si de cat de dependenti suntem de banii veniti din afara si de toti factorii care ne influenteaza. Utopic gandind putem spune clar: bineinteles ca nu! Daca aveam un guvern inteligent si cinstit (vezi bancul spus de Topescu) si daca aveam si o administratie publica inteligenta si cinstita si daca aveam si oameni de afaceri inteligenti si cinstiti si daca aveam si oameni ai muncii inteligenti si cinstiti, cu siguranta ca nu intram in criza chiar asa de adanc si poate ca pana acum deja ne bucuram si noi de o crestere economica mai mare ca inainte de criza, cum simte Germania sau cum estimeaza Polonia care va avea crestere in acest prim trimestru de aproximativ 4% in conditii in care Boc se mandreste ca poate sa declare incheierea recesiunii cu o crestere de 0,1% pe care insa ma indoiesc ca o vom obtine in acest prim trimestru. Dar sa terminam cu utopiile inutile si sa incercam sa explicam cauzele afundarii noastre in namolul saraciei si in disolutia statului prin caderea drastica a veniturilor si explozia imprumuturilor. Cred ca este foarte important sa incercam sa ne dam un raspuns la aceasta intrebare, pentru ca avand in vedere rata de indatorare publica, inrautatirea situatiei economice si inflatia exploziva care ne asteapta (pe langa cea doar arzatoare care a lovit deja in noi), trebuie sa stim pentru ce ne pregatim in viitor in cateva scenariile posibile legate de mersul economiei mondiale. De ce zic asta? Sa presupunem ca vina pentru afundarea in criza este a noastra, a romanilor, a politicienilor, a factorilor de decizie, a oamenilor de afaceri si a muncitorilor. Fiecare intr-o oarecare masura. Dar vinovati in mod decisiv, adica din cauza noastra zacem pe marginea prapastiei si asistam cum ne prabusim. Pai in cazul asta, putem foarte bine sa luam in considerare ca chiar daca economia mondiala isi va reveni – cum nu se intampla inca decat in cateva tari cu un anume specific – noi nu ne vom reveni. De ce am crede ca daca Uniunea Europeana supravietuieste crizei datoriilor si daca SUA nu da faliment si reuseste prin minune sa intoarca foaia in relatiile cu chinezii si daca butoiul de pulbere din Africa de Nord nu explodeaza ci lucrurile se linistesc, deci in aceste conditii benefice, de ce am crede ca lucrurile isi vor reveni si la noi? Nu mai e loc de mai rau? Multi zic: cresterea trebuie sa vina pentru ca oricum am cazut foarte mult, am ajuns la fund si acum nu poate fi mai rau si prin urmare avem o crestere care ii zice efect de baza. Acest termen economic care se refera la influenta momentumului acumulat

Read more

Baconschi: Nu vom relua adopţiile internaţionale, americanii nu dictează în România

2 comments

Ministrul de Externe, Teodor Baconschi, a declarat într-o emisiune TV că România a avut foarte multe lucruri de câştigat din relaţia cu SUA, mergând de la securitate la investiţii de miliarde în România. Baconschi a spus că, în domeniul adopţiilor internaţionale, România are opinii diferite de cele americane şi europene şi că nu renunţă la poziţia sa.(Sursa: Realitatea) O atitudine salutara care merita apreciata. Mult se discuta despre adoptiile internationale si mai ales recentele leakuri au aprins din nou si topicul acesta. Eu unul sunt mirat de ce presa se intreaba doar daca reluam sau nu reluam, de ce nu o facem inca sau cand o vom face, dar nimeni nu se intreaba: de ce vor americanii cu atata ardoare copiii nostri incat nu ne dau vize pana nu le dam copii? Spun ca este de mirare aceasta ignoranta pentru ca arata interesul major al SUA (in principal) in copiii nostri si interesul asta vine fie din grija ce ne-o poarta fie din dorinta de a ne sustrage o resursa importanta: copiii romani. Eu unul ma gandesc ca daca americanilor le-ar pasa atat de mult de ofranii romanilor, am vedea toata ziua avioane pline de dolari care vin in Romania ca sa ajute orfanii. Si pentru ca aceste avioane nu vin, nu ne ramane decat varianta a doua: dintr-un motiv pe care nu il stim, sau doar il banuim, americanii sunt extrem de interesati in copiii nostri. Gasesc deci foarte important sa cunoastem de ce ar fi americanii interesati in copiii din Romania. Pr. Nicolae Tanase, care pentru ca este presedintele Asociatiei Provita de ani de zile a avut numeroase experiente placute si neplacute cu straini dornici sa ajute, e de parere ca americanii sunt interesati de copiii nostri pentru ca copiii romani au genele cele mai bune din toata lumea – in urma unor studii efectuate amintite de parintele dar pe care eu nu le-am retinut. In incercarea de a gasi studii referitoare la adoptiile de copii din Romania (atunci cand erau permise) am gasit asta, unde se concluzioneaza: It is clear that excellent progress is being made with regard to domestic adoption in Romania. Holt’s domestic adoption program responds to a need in the community.  We found good outcomes. Results are very hopeful and adoptions are quite positive.  Most of the children are developmentally appropriate and have no health problems or sensory difficulties.  Parents report good parent-child relations, few have behavior concerns, and the adoptions are very stable.  Most Romanian families had positive attitudes about their children and were committed to the adoption.   Families were positive about the role that Holt staff have played in their adoptions. Holt staff are well respected and liked by families. Iata deci ca americanii sunt intr-adevar foarte multumiti de adoptiile de copii romani. Tot din studiu am aflat un amanunt interesant: 2-3% din americani adopta copii. O cifra destul de mare, cred ca mult peste ce se intampla la noi. Si totodata un semn ca natalitatea este o problema in tarile dezvoltate, si nu doar din acest

Read more
1 … 45 46 47 48 49