Romania investeste in SUA

In timp ce politailor, profesorilor si doctorilor li se taie salariile iar firmele romanesti se lupta cu efectele crizei, BNR in vesteste in bonduri americane. Datele pe luna iulie publicate de Trezoreria SUA arata ca Romania detine bonduri americane in valoare totala de 10,8 mld. dolari, cifra in crestere cu 74% fata de luna iunie, cand totalul detinerilor se ridica la doar $6,2 mld. In iulie, titlurile de stat detinute de Romania aveau o pondere de 0,26% in totalul titlurilor de stat americane detinute de straini. Sursa: BusinessDay.ro

Read more

Fostul preot Nichita Pascan: cădere sau scăpare?

Cred ca oricum am lua-o si oricum am intoarce-o, tot la intrebarea fundamentala: parintele a cazut sau s-a scapat, ajungem. Nu vreau eu sa dau un raspuns la aceasta intrebare, deoarece vreau sa ma feresc de orice pre-judecati, care cred ca sunt mai periculoase decat orice si ne arunca intr-o falsa problematica si intr-o inutila cearta sau disputa a argumentelor si a presupunerilor, cata vreme nu vom putea afla raspunsul corect la aceasta intrebare decat probabil abia la Judecata de Apoi. Pot insa sa spun ca nu sunt de acord cu ce a facut parintele si ca totodata nu m-a surprins prea mult stirea, cunoscand samburele de razvratire al parintelui, cel putin din lipsa sa la un mare praznic cand mai mult de cinci episcopi au slujit impreuna la Manastirea Brancoveanu, in timp ce parintele era in pelerinaj in Rusia, care pelerinaj probabil se putea amana, macar din respect fata de sutele de oameni si de preoti veniti la praznic, daca nu pentru ierarhi [1]. In al doilea rand, as dori sa-mi exprim si parerea ca motivul principal al plecarii nu cred sa fi fost atitudinea parintelui impotriva cipurilor si presupusa prigonire a sa. O astfel de idee au lansat doar cei care vad numai cip sau anti-cip in fata lor, precum caii care au la ochi pusi ochelari si nu vad decat strada sau pomii de pe langa strada. Era de asteptat din partea lor sa strige si sa trambite ca iata, un mare luptator anti-cip a fugit pentru ca este prigonit. Daca asa este, sa fuga si ei la stilistii greci, dar sa nu il faca pe Nichita un “martir” al luptei anti-cip fara ca macar ca acesta sa le fi cerut sa il declare ca martir. Trebuie insa sa ii intelegem, caci prinsi fiind in mrejele cipurilor, ei nu mai pot sa scorneasca nici o alta idee. Asadar, parerea mea, este ca mai degraba parintele a fugit dezamagit fiind de dialogul cu catolicii care s-a purtat luna trecuta la Viena. Bineinteles, este o simpla presupunere, care nu se bazeaza pe nici o informatie, ceea ce doresc sa subliniez. Nu l-am cunoscut personal pe parintele si nici vreun uncenic de-al sau. Nu am auzit insa nici sa il fi prigonit vreun episcop sau altcineva, dar asta nu inseamna ca nu se poate asa ceva. Fiind la mai putin de 50km de Craiova, am fost si eu la Brancoveni de cateva ori. O data am fost cu o matusa, fata ei si doua nepotele. Plus viitoarea sotie, trei verisoare si o prietena. Deci cu multe fete si femei. M-am bucurat mult inainte de slujba deoarece matusa si cu fetele ei nu sunt ortodoxe practicante ci sunt pe muchie de cutit: cred in Dumnezeu, merg la Biserica din cand in cand, poate s-au spovedit o data sau de doua ori, dar inca nu au ajuns la constiinta deplina a ce inseamna a fi crestin si nu au calcat fara tagada pe calea cea nepierzatoare a Bisericii si a Sfintelor Taine

Read more

Despre libertate şi democraţie

Mike Maloney în Piata Roşie vorbeşte despre libertate fără să fie acostat de poliţai cum i s-a întâmplat în SUA sau în Londra. Despre obsesia terorismului şi educarea (îndoctrinarea) cetăţeanului (pionului) cum că un alt sistem politic (sau ideologic) este periculos şi doar urmând poruncile stăpânirii fără a mai gândi cu capul nostru putem să ne apărăm, cel mai semnificativ documentar pe care l-am vizionat este Five Steps to Tirrany (Cinci paşi către tiranie). [youtube vWpqq7Idgug] Am sesizat pe pielea mea cum formatarea pionilor funcţionează perfect în afara, în timp ce la noi mai are încă lipsuri. Întorcându-ma cu avionul din Germania, poliţaiul neamţ era serios, super-atent, foarte încordat şi extrem de oficial în discuţie. Românul însă era destins, amical şi glumea cu fiecare pasager în timp ce verifica documentele. Pe mine văzându-mă mai încruntat, m-a atacat: “ce sunteţi domne aşa trist, vă pare rău că a pierdut Craiova”? (tocmai luaseră bătaie ai noştri) Nu ştiu dacă ţine doar de sânge, dar este clar că între vameşul neamţ şi cel român, unul era absolut sigur că orice bărbos este un potenţial terorist, în schimb ce altul vedea în orice craiovean un microbist, nu avea nici o reţinere să glumească şi să fie relaxat la muncă, deşi sunt sigur că îşi făcea treaba cum trebuie.

Read more

Pierderea momentum-ului

Daca imi vine vreun gand zilele astea referitoare la Romania, este ca inca o data am pierdut momentum-ul. In toate privintele. Daca mai aveam vreo sansa sa razbatem din varful cozii, acum am cam pierdut-o. Daca Romania mai avea totusi vreo sansa ca lucrurile sa intre cat de cat intr-un normal, sa existe cat de cat o schimbare in viata oamenilor, aceasta a fost pierduta. Este adevarat ca este nevoie de genii ca sa rezolve solutii la probleme complexe, iar Romania este mai mult decat o problema complexa, este un complex de probleme aproape insolvabile. Dar daca geniile fie au fugit deja in afara, fie sunt … pustii si nu se preocupa de soarta plebei, macar daca s-ar fi gasit vreunul cu capul pe umeri sa constientizeze ca a taia in carne vie un bolnav de cancer nu reprezinta o solutie… Insa, pentru ca ignoranta, nepasarea si mizeria care au loc in viata politica romaneasca au tinut departe pe toti oamenii intregi la minte si au permis numai alienatilor si handicapatilor sa acceada la varful spumei, acum putem vedea cu adevarat cat de adevarata este Sfanta Scriptura cand ne atentioneaza: “Căci, atunci când se ridică sus oamenii de nimic, nelegiuiţii mişună pretutindeni.” (Psalmi 11#8) Nelegiurea este intr-adevar noua ordine in Romania, iar daca pana acum a fost doar in anumite sectoare (in politica, in administratie, etc), vom asista cum nelegiurea va misuna in toate celelalte domenii: in cultura, in familie, pe strada, ba chiar si in Biserica. Si asa cum patriarhii Vechiului Testament aveau darul profetiei, si mai marii de astazi au darul (cateodata) de a spune lucrurilor pe nume. Cum a numit de exemplu Basescu starea lucrurilor la noi: sistem ticalosit. Cu sau fara geniu, cu stiinta sau fara stiinta, din sistem aflandu-se, tatucul nostru a spus lucrurilor pe nume si a dat diagnosticul pentru inca o generatie de sacrificiu care va urma si care probabil o va duce mult mai greu ca pana acum. Pentru ca daca sistemul comunist era ticalosit, el era stabil, ticalosenia avea limite pentru ca organismul isi crease zone de protectie care il constrangeau. Sistemul actual insa nu e doar ticalosit ci si instabil, nu are inca definite conceptele, nu are definite limitele manifestarii si consecintele ticaloseniei nu s-au extins inca in toata societatea. Si daca pana acum, acest sistem ticalosit mai avea in sine oarece anticorpi – oameni de treaba, oameni preocupati sa faca binele si care nu sunt dispusi la compromis – numarul acestora este in cadere brusca. Lipsa banilor va atarna greu pe umerii oamenilor de bine si spiritul de sacrificiu va avea de suferit. Inevitabil, presati de ratele la credite, toti cei din administratie se vor uita la spaga. Politaii, cu salariile taiate si cu perspectiva de a fi dati afara, nu vor mai alerga cu acelasi avant dupa infractori. Doctorii deja sunt in cautare frenetica de posturi in afara. Abia de anul viitor insa vom vedea proportia acestui exil: am o verisoara care a semnat un contract de munca

Read more

Creditul – adevărata pecetluire

Iarăşi şi iarăşi despre credit … (şi aici, şi aici). Nu plănuiam să scriu prea devreme din nou despre credit, deşi gândul că creditul este adevăratul precursol al peceţii, nu cipul, mă tot bântuie de ceva vreme. Cel puţin prin efecte, dacă nu prin prezentare. Însă, tocmai am aflat că Arhiepiscopia Tomisului a fost pusa sub sechestru, deoarece PS  Teodosie nu a mai plătit creditele şi mă întreb dacă se putea întampla ceva mai bun pentru trezirea din somnul raţiuni a ierarhilor noştri din Sf. Sinod care s-au gândit să adere la geniala idee a Patriarhului  de a construi Catedrala Mântuirii (adica a procopsirii bancherilor) pe credit. Iată că acum Dumnezeu dă un semn, să vedem dacă cineva are urechi să audă de data asta, pentru că se pare că PS Teodosie a mai avut probleme şi în 2005. Cât despre duhovnicii care nu primesc ucenicii la spovedanie dacă au buletin cu cip, mă gândeam: oare nu ar fi mai bine pentru toţi nătăfleaţă care viseaza la pară mălăiaţă şi vor să ia credite, ca duhovnicii să încerce mai bine să îi aducă cu picioarele pe pământ şi să îi înveţe ce înseamnă responsabilitate şi seriozitate în raport cu viaţa de acum dar mai ales cu cea din  viitor? De ce oare până acum Pr. Justin nu a ţinut nici o predică împotriva creditelor? I-ar fi salvat pe mulţi care acum fug prin Italia ca să plătească ratele.  Nu mi se cuvine mie să spun ce ar fi mai bine pentru duhovnici, dar mi se pare cu totul de mirare ca în vremurile în care trăim, când societatea aşa cum o ştim se prăbuşeşte subit şi se face praf tocmai din cauza creditelor şi a consumului exagerat, să îşi mai dorească vreun creştin să acceseze credit. Este mandatoriu  pentru cei care nu ducem o viaţă pe principiul carpe diem, ci avem alte ţeluri în viaţă, să nu ne asumăm riscuri aiurea şi să nu ne punem în spate pe lângă crucea Mântuitorului, alte cruci de care nu avem nevoie şi de la care nu dobândim decât o falsă înviere, apriorii răstignirii. Căci plata unui credit, chiar dacă este realizabilă şi dusă la capăt cu succes, este un mare calvar. De ce zic că creditul este o înainte-pecetluire mai profudă decât cipul? Ei bine, ştiţi că unele bănci deja sună vecinii rău platnicilor ca să le atragă atenţia discret că … Big Brother is watching. Înainte de a ne teme că vom fi urmăriţi de antihrist prin buletinul cu cip, iată că deja bancherii ne urmăresc, deocamdată pe cei care nu plătesc rata, dar dacă vom începe toţi să urmăm exemplul dat de ierarhii noştri, unde vom ajunge? Să nu fie aşa! Să ascultam de Sf. Vasile cel Mare: “Mai bine este sa-ti usurezi nevoile incetul cu incetul, cu ganduri chibzuite, decat sa scapi de ele dintr-o data cu bani straini, iar mai pe urma sa-ti pierzi toata averea. Daca ai cu ce plati, de ce nu cauti sa scapi de greutatile de-acum

Read more
1 336 337 338 339 340 347