exodul fabricilor dinspre vest inspre est nu dureaza prea mult si se termina mai repede decat exodul creierelor dinspre Romania inspre vest. Cata vreme vestul sta blocat in namol si cresterea intarzie sa vina, si firmele de acolo scad investitiile si de asemenea costul fortei de munca scade, reducand din costurile de productie ale firmelor care au mai pastrat un sambure de productie in vest. Prin urmare, dupa cresteri spectaculoase ale exporturilor, investitiile straine in tara noastra tind catre zero in timp ce inchiderea fabricilor care nu au asigurata piata de desfacere continua.
Iata o stire noua (13 August 2013):
Investiţiile străine sunt lăsate de izbelişte. În primul semestru declinul a fost de 20%La jumătatea anului, investiţiile străine directe (ISD) au înregistrat un declin de 20% faţă de aceeaşi perioadă de anul trecut, ajungând la 666 mil. euro. În situaţia în care va continua acest trend, anul 2013 ar putea marca minimul ultimilor 11 ani pentru ISD, după ce în 2012 investiţiile străine au totalizat doar 1,6 mld. de euro. (Sursa)
Dupa cum spuneam contractia economica este o realitate globala si mai ales europeana. Europa nu sta deloc bine, in toamna vom avea din nou senzatii tari dupa alegerile din Germania. Grecia este un butoi care sta sa explodeze iar ceilalti porcusori sunt in prag sa ajunga Grecia din urma. In aceste conditii este normal ca investitiile straine sa nu aiba ce cauta in Romania, cata vreme Bulgaria are impozite si taxe mult mai mici, o administratie publica restrucurata, o infrastructura mult mai buna si o forta de munca mai ieftina. Ne miram ca nu vin investitorii? Ne vom mira mult si bine de acum incolo, pentru ca diferenta intre impozitarea in Romania fata de Bulgaria este imensa, iar falsele iluzii ca Romania ofera forta de munca pregatita, harnica, specializata etc sunt sloganuri pentru politicienii defazati la seminarii si conferinte seci organizate ca sa arate ca fac si ei ceva.
Eu nu as fi insa atat de ingrijorat de aceste cifre – 666 milioane -, cata vreme investitiile sunt totusi PESTE ZERO! Marea problema va fi cand banii vor incepe sa iasa din tara si firme mari cu nume rasunatoare vor produce unde de soc in economia romaneasca. Ca tot se aude de revenirea profiturilor in sistemul bancar, ghiceste cineva cine va lua dividende la anu pe vremea asta? Dar sa lasam astea pe alta data …
~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~
NOTA: sa nu-i fericim insa nici pe bulgari, nici la ei nu cresc investitiile directe ci au scazut pentru perioada Ianuarie-Mai de la 505,4 mil. eur. anul trecut la 427,8 mil eur anul curent (conform Novinite), deci procentual au scazut cu 15%. Inca o data ne bat bulgarii (ISD la noi au scazut cu 20%)
Consumul scade in continuare si o data cu el si profitul firmelor care nu maresc salariile. Prin urmare din ce in ce mai multi romani o duc mai greu si nu-si platesc ratele. Prin urmare bancile sunt aflate in imposibilitatea de a credita firmele, in conditiile in care riscul este imens intr-un astfel de mediu iar pe de alta parte BNR le inlesneste accesul la lichiditate si statul este un client bun prin oferta de obligatiuni. Povestea se continua mai departe: si mai multe firme nu mai au acces la credite si falimenteaza …
Iata o stire intamplatoare:
Insolvenţa a ajuns şi la Hanu Ancuţei, sursa de inspiraţie a povestirilor lui Sadoveanu. Citiţi o poveste fabuloasă despre cum dezindustrializarea oraşului Roman afectează multe alte afaceri (vezi toata stirea)
Admirabil optimismul patronului: “Cu siguranţă ne vom reveni. Punem accent pe reducerea cheltuielilor şi totodată pe diversificarea serviciilor pe aceeaşi structură.” Eu ma indoiesc ca isi vor reveni, caci daca era rost de reveneala nu intrau in insolventa si faceau reducerea cheltuielilor si diversificarea serviciilor si inainte. Acum ma mir si ei cum o sa faca diversificarea serviciilor fara credite, caci bancile nu mai dau credite la insolventi? Poate ca prin insolventa doar incearca sa scape de datorii si probabil lucreaza la negru – caz in care se explica optimismul cu revenirea. Insolventa e cea mai tare metoda inventata de a trage tzeapa furnizorilor si statului si cu siguranta va fi “new wave”-ul afacerilor romanesti (daca nu este deja).
Prim urmare, in timp ce unii ii plang (sau deplang) pe insolventi, si altii se bucura ca nu sunt in locul lor, in realitate insolventii fac superafaceri lucrand la negru si neplatind nici minimum minumorum pe care si-asa o firma care lucreaza la negru abia apuca sa il plateasca (contributiile pentru cativa angajati care oricum sunt inregistrati cu salariu minim).
Ce management, ce marketing, ce optimizari de costuri si market research? Daca nu stii cum se invarte treaba cu insolventa, degeaba ai MBA!
In timp ce guvernantii anunta pompos cresteri de PIB, scaderi de deficit si inflatie scazuta, realitatile palpabile pentru romani sunt cu totul altele. Unul dintre indicatorii care descriu sec dar nemilos o astfel de realitate este indicatorul denumit destul de explicit “consumul populatiei”. Care evident, scade vertiginos!
Comerţul cu amănuntul – cel mai important indicator al consumului populaţiei – a scăzut în iunie pentru a doua lună consecutiv, ceea ce transmite un semnal descurajator privind revigorarea economiei, susţinută în acest moment doar de exporturi. Cifra de afaceri din comerţul cu amănuntul a fost în iunie cu 4,2% mai mică faţă de aceeaşi lună din 2012, vânzările de carburanţi, alimente şi băuturi fiind cele mai afectate, potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică (INS). (Sursa: ZF)
Daca majoritatea ne asteptam poate ca 2013 sa fie macar la fel de rau ca 2012, iata ca avem in sfarsit si o dovada palpabila, ca desi exporturile duduie, desi agricultura merge bine si desi Dacia si Ford inca nu au plecat, totusi puterea de cumparare a romanului scade vertiginos si ne aflam in aceasta privinta chiar in topul european dupa Spania si Solvenia (Sursa: Capital)
Poate cineva se intreaba: si ce urmeaza? Parerea mea este ca dupa o cadere a puterii de cumparare cu 4,2%, urmeaza probabil o cadere a puterii de cumparare cu 5% apoi cu 6% etc si asa mai departe dupa cum se intampla in Grecia unde consumul populatiei scade (in procente de la an la an) inca din Iulie 2010 (sursa). Noi insa, abia am inceput sa scadem si dupa cum putem vedea in chart, desi nu stiam, tocmai am trecut prin “revenirea din criza” dpdv al consumului (vezi micile valori peste zero) si acum intram din nou in ea. Curaj gaina, c-om manca doar paine!
Nimeni nu face un pas înainte, nici clienţii, nici antreprenorii sau companiile. Toţi îşi drămuiesc cheltuielile la strictul necesar ca şi cum s-ar aştepta la ceva rău pentru ziua de mâine, nu la ceva bun. Sectorul privat angajează foarte puţin sau chiar deloc şi nici nu plusează cu o majorare de salarii pentru angajaţi pentru că ştie că opţiunile acestora de locuri de muncă mai bune şi mai bine plătite sunt extrem de limitate. Aşa că toată lumea a intrat cu bugetele la conservare.
A intrat frica în oasele consumului, dar nu neapărat pe fondul unei lipse de bani, ci pe fondul unei neîncrederi pentru viitor. De ce? De unde vine această ruptură între datele macroeconomice şi sentimentul în piaţă?
Observati cata inteligenta la analistul sef al celui mai popular ziar de economie din Romania! De unde vine ruptura intre datele macro si sentimentul in piata!!!! Aloooo! Domnul Hostiuc, de contractie economica nu ati auzit?!? Care contractie? Pai aia care a inceput in 2008 si continua pas cu pas, dupa cum am mai spus … Cica nu e lipsa de bani, pai la Isarescu la BNR nu e lipsa ca ii scoate la imprimanta (sau mai degraba ii tipareste in calculator) da la altii este!
Evident, urmeaza noi falimentam. Care noi? Pai Romania, ca doar nu Craiova sau Oltenia …
Uitandu-ne la evolutia unor indicatori cheie, nu incape indoiala ca Romania va intra in faliment, daca nu anul acesta, daca nu anul urmator, intr-un viitor destul de apropiat. Indicatorii cheie ar fi urmatorii:
– PIB
– datorie raportata la PIB
Deci, datoria creste dar productia nu creste in aceeasi masura, prin urmare, raportul intre datorie si PIB este din ce in ce mai mare. Nu va lasati inselati de falsa idee ca acest raport este mic si ca noi stam bine comparativ cu alte tari. Total gresit! La fel au crezut si grecii inainte sa fie nevoiti sa taie in sange pentru a indeplini conditiile Troikai. Datoria nationala este precum un cancer: o tumoare mica, mai poate fi operata, mai poti sa dai in ea cu citostatice sau raze si mai poti spera ca vei supravietui. Insa daca tumoarea a prins avant, ca ai 30-40% sau ca ai 70% nu e mare diferenta. Iar daca pentru Grecia in 2008 ca membra UE si a Zonei Euro 100% nu insemna mare lucru, a fost de-ajuns sa inceapa marile banci sa speculeze cu datoria greceasca si sa salte costurile asigurarilor la oglibatiunile grecesti pentru a pune in genunchi statul greci si a-i aduce pe greci in situatia in care sunt acum.
Norocul nostru este insa ca probabil nefiind o economie mare si nefiind membri UE, creditorii nu se vor risca prea mult sa ne “ajute” sa sarim peste un procent “alerta” cum ar fi de exemplu 50%. Marea intrebare este insa ce vom face atunci? FMI, evident. Dar FMI a mai venit pe la noi cand eram la 23,6% si iata unde am ajuns.
Sa revenim insa la intrebarea: care este un nivel acceptabil de indatorare, care sa nu ridice semne prea mari de intrebare catre creditori si sa nu ne apropie prea mult de marginea prapastiei? Pai sa vedem cum stau bulgarii:
Desi vecini cu noi, bulgarii nu se compara cand vine vorba de nivelul de indatorare, mai ales daca comparam decalajul intre 2012 si 2008. Sa ii vedem si pe unguri:
De nenumarate ori, Ungaria este prezentata in presa prostituata ca fiind “copilul neascultator” care are o situatie economica deplorabila, care are “abateri” de la democratie si care nu se stie cum se va redresa. Ei bine, rade ciob de oala sparta am putea spune. Nu vom intra in detalii, vom sublinia doar ca trendul de indatorare al Ungariei scade accelerat iar masurile luate in anii 2011-2012 dar mai ales orientarea recenta a guvernului catre investitiile reale in afaceri, prin oferirea de peste 2 miliarde de euro in credite ieftine directe catre companii, cu siguranta vor da rezultate neasteptate incat peste 3-4 ani vom vorbi despre miracolul unguresc.
Se mira asadar Ponta de ce nu are bani sa salveze Oltchimul. Greseste de doua ori: sa salvezi o fabrica falimentara este ca si cum i-ai da de mancare lupului care ti-a mancat gainile si in curand o sa vina si peste tine. Iar a doua oara: daca atat a inteles Ponta din realitatea economica romaneasca, ca veniturile din impozite scad pentru ca sunt multe firme care intra in insolventa nejustificat, treaba e nasoala de tot. Pun pariu ca:
– guvernul Ponta va esua subit in reforma structurala care inca este in stadiul de plan aproape gata/speranta crunta/dorinta apriga si unanim acceptata;
– vom avea parte de scandaluri din ce in ce mai mari in cadrul USL;
– vom avea parte de masuri disperate gen mariri de taxe si impozite;
– inflatia va trece de pragul psihic de 5-6% si va intra intr-o noua etapa tragica;
– FMI nu va intarzia anul acesta;
In Romania nu se falsifica doar cifrele la alegeri si referendumuri ci in toate locurile unde un rezultat nepotrivit ar putea sa dea pe fata situatia jalnica in care se afla aceasta tara bananiera. Asadar, avem in sfarsit datele de la INS care ne spun teoretic daca am intrat sau nu in recesiune, deoarece practic noi ne aflam in depresiune de ani buni. Iata rezultatele:
Romania a inregistrat in anul 2012 o crestere economica de doar 0,2% pe seama productiei agricole slabe, scaderii investitiilor si gradului redus de absorbtie a fondurilor UE, potrivit estimarilor Institutului National de Statistica (INS), anuntate joi. (sursa)
Nu este prima data cand INS cosmetizeaza o situatie si-asa destul de dezastruoasa. Dar nu doar INS, ci si BNR practica manipularea indicatorilor pentru a da impresia ca inflatia nu a explodat inca ci este sub control. Cosmetizarea statisticilor este insa o practica internationala, fiind folosita de la faimoasa falsificare a statisticilor din Grecia la integrarea un UE, si continuarea raportarilor false ale deficitului pentru a putea accesa credite cat mai mari si cat mai multe, pana la uimitoarea tinere sub control a somajului in SUA unde desi nu se creaza locuri de munca si teoretic numarul somerilor ar trebui sa creasca (efect natural al treceri timpului si al intrarii in piata muncii a tinerilor care termina studiile) somajul ramane constant.
Pentru a rezista ametelii si a lua o doza proaspata de aer veritabil care nu are concentrarea de flatulente atat de mare pe cat o au statisticile oficiale, ar fi bine sa revizuim cateva stiri recente care ne spun mai pe bune care este starea economiei reale:
“Ce este în spatele notei de plată de 100 mld. euro datorie externă” (Ziarul Financiar): Directorul Ford România, Zoltan Brassai, a surprins săptămâna trecută într-o frază toată situaţia economiei româneşti: inginerii sunt mai prost plătiţi aici decât economiştii pentru că România produce puţin şi importă mult. “În Germania în producţie se plăteşte mai bine decât în comerţ deoarece acolo se produce mai mult decât se vinde. În România comerţul este pe primul loc deoarece se vinde mai mult decât se produce, de aici şi diferenţele între salarii”, a spus Brassai săptămâna trecută la ZF Live.
Evident, fara productie nu putem avea crestere economica. Ne-am obisnuit prea mult sa traim din banii altora dar vom ajunge in punctul in care aurul si petrolul din tara asta se vor duce si FMI nu va mai putea sa ne imprumute. Consumand pe credit si stimuland nemunca si ajutoarele sociale Romania nu va putea niciodata sa iese din gaura in care se afla si din pacate alternativa nu este ca vom palti pe fundul gropii ci ca ne vom afunda din ce in ce mai mult, caci groapa este de fapt o prapastie fara fund: prapastia datoriilor.
Sunteţi siguri că aţi putea/vrea să plătiţi preţul unui curs liber? (ZF) Vladimir Cohn, om de afaceri cu două capacităţi de producţie în domeniul hârtiei şi 500 de angajaţi pe lista lunară de plată, crede că nivelul cursului ar trebui să fie mai ridicat. Poate din punctul de vedere al intrărilor şi ieşirilor de capital nivelul actual al cursului este corect, spune el. Dar pentru economia românească, aşa cum este ea în prezent, un curs de 5,5-6 lei pentru un euro ar fi mai bun. Exporturile ar deveni mai competitive şi ar scădea importurile. De partea cealaltă, guvernatorul Mugur Isărescu afirmă că din punctul de vedere al Băncii Naţionale, al calculelor pe care le face pe baza datelor economice, cursul actual – în jurul a 4,4 lei pentru un euro- este apropiat de valoarea reală. În acelaşi timp, guvernatorul a reamintit că BNR are o politică de „managed float“ a cursului , adică tranzacţiile sunt libere, cursul este dat de cerere şi ofertă, dar Banca Naţională administrează şi are grijă de ceea ce se întâmplă pe piaţă, pentru ca piaţa liberă să nu o ia razna. Fie în sus, fie în jos.
Paradoxul este ca dupa ce ca nu avem un curs liber (sa zicem ca asta nu ar fi o problema), avem un curs care da in cap exportatorilor, producatorilor si celor care economisesc si nu ia credite. Altfel spus, avem un curs anti-dezvoltare, administrat de mafiotii de la BNR in favoarea “investitorilor strategici”, adica al bancilor straine. Nu spun ca doar in interesul acestora sustine BNR-ul cursul artificial, ci si pentru ca pentru ei este mult mai linistitor. Un curs real ar provoca niste unde de soc puternice in economie si in finante asa cum lipsirea de droguri ii provoaca bolnavului stari variate despre care nu tratam acum. In plus BNR si-ar pierde mare parte din rostul ei si Isarescu nu ar mai fi superstarul care este acum, omul la care toti ochiii se indreapta cand cursul o ia in sus sau cand bancile incep sa se tremure din temelii. BNR se comporta cu romanii precum o mama iresponsabila care prefera sa isi drogheze copilul in continuare si sa il sustina ea financiar in loc sa il ajute sa devina sanatos si sa isi gaseasca un rost in viata.
Problema bancilor este poate prea complexa pentru a o mentiona in acest articol si am tot tratat-o in numeroase altele. Noutati nu avem insa decat cateva cifre interesante legate nu atat de fraudele cu credite neperformante (care este un sport national bancar inca din anii anteriori crizei) cat mai ales cu cifrele legate de profituri. Voi trata doar doua cazuri, emblematice pentru intreg sistemul:
1. pierzatorii: BRD si BCR. Ambele banci au avut pierderi imense in 2012 desi sunt cele mai mari banci la care au conturi cei mai mari furnizori si cele mai mari companii din Romania. Putini oameni realizeaza ce inseamna pentru o banca ca o mare companie sa lucreze prin intermediul ei: credite mari si putin riscante (marile companii au garantii de la stat, dar in primul rand cel putin furnizorii sunt niste cash cows, adica fac bani cu gramada, nu se pune problema neplatii ratelor), tranzactii numeroase (toata lumea plateste facturi, firmele mari fac plati mari, banca comisioneaza totul) dar mai ales castig din schimbul valutar. Aici e musai sa fac o paranteza.
O mare problema pentru exportatorii romani nu este doar cursul prost mentinut de BNR dar mai ales si faptul ca tranzactionarea valutei este restrictioanta si firmele sunt obligate sa accepte cursul oferit de banca, pe care banca si-l regleaza la cote mult mai mizerabile decat cursul oficial sau cel de pe piata Forex. Problema asta tine de reglementarile BNR si este inca o mana de ajutor pe care BNR o ofera bancherilor in detrimentul companiilor (si de ce nu al persoanelor fizice). Ce sens are ca eu ca firma sa vand valuta doar la banca, de ce nu pot sa vand si la casa de schimb daca acolo primesc un curs mai real? Nu, nu! Doamne-fereste sa avem un curs liber, scapat de sub control. Cum ar putea astfel BNR sa mai manipuleze cursul? Si in plus, cum sa se lipseasca bancile de aceasta sursa de venit fabuloasa care la multe banci depaseste profitul din operatiuni! Sfarsit de paranteza.
De unde asadar aceste pierderi? Din provizioane se spune, adica acoperirea gaurilor din trecut. Nu am ales intamplator aceste doua banci, desi foarte posibil ca raportat la cifra de afaceri sa existe pierzatori si mai mari. Aceste banci sunt principalii jucatori in economie, marile compani cand fac investitii sau linii de credit mari nu se duc la Banca Carpatica sau la Marfin Bank ci merg la BCR sau BRD. Starea lor denota si starea economiei si nu doar prin acordarea sau neacordarea de credite si costul acestei creditari. Astea sunt chestiuni separate. Faptul ca BCR si BRD nu au facut profit denota cateva lucruri importante si tare mi-e teama ca nu doar creditele neperformante sunt responsabile pentru aceste pierderi cat mai ales scaderea drastica a fluxului de bani in economie.
Cu privire la BCR sunt cateva lucruri care nu se leaga. Mai exact, BCR declara ca profitul operational a crescut. Pe de alta parte, banca da afara oameni, taie agentii, aproape interzice plata cash prin comisionarea exagerata a platilor la ghiseu (de unde mai fac ei profit operational) deci toate semnele indica contractie si eforturi sustinute de reducere a cheltuielilor, chiar si a celor care ar aduce totusi profit (doar singuri declara profit operational). Eu unul nu inteleg, in mod firesc o banca isi doreste extindere atat a operatiunilor cat si a cotei de piata, iar asta se poate face doar prin prezenta in piata nu prin plecarea din piata, oricat de mult s-ar extinde internet bankingul. Este anti-trend ce face BCR si fie aveau ineficiente operationale imense care ii imping spre taieri, fie chiar au probleme mari la cash-flow (greu de crezut pentru o banca, nu? – mai ales cu repo-urile). Si sa nu aud ca aceste taieri sunt pentru ca e nevoie de acoperit gaurile din creditare, astea sunt glume proaste. Provizioanele sunt sume imense, intr-o cu totul alta scala decat costurile operationale. In plus, BCR castiga imens si din faptul ca pe piata dobanzilor este ofertant, avand in vedere volumul si cuantumul depozitelor cat si rata proasta a acestora oferita clientilor.
2. castigatorii: Banca Transilvania; va mira ca unii au pierderi imense si altii au castiguri imense? Nu va mirati ci investigati. Cresterea profitului BT se imparte cam pe urmatoarele felii: din operatiuni, din schimburi valutare (ce spuneam mai sus cu cursul mizerabil oferit de banci exportatorilor) si din … unele linii de business. Nu am avut rabdarea sa investighez aceste linii de business, dar ma voi referi aici la operatiuni. Asadar, BCR se da inapoi din domeniul operatiunilor desi a avut profit si e total neintersata de acest domeniu (desi avea agentii si clienti mult peste BT) in timp ce BT se lauda ca castiga de aici, mai ales prin cresterea numarului de clienti. Cresterea clientilor la BT se datoreaza mai ales ofertelor gratuite pe care le-au introdus in 2012. De exemplu, pentru persoane fizice, BT ofera cont curent, card si administrare zero. Cum sa nu iti deschizi cont la ei? Cum sa nu faci operatiuni la ei? Dar de unde sa le creasca profiturile daca ei au taxe zero deschidere, taxe zero administrare, taxe zero depunere, etc? Dar nu doar pentru persoane ofera BT aceasta super-oferta ci si pentru firme. Noile firme beneficiaza de primul an gratuit la BT pentru operatiunile de baza, un avantaj imens comparativ cu oferta competitiei care mareste costul administrarii conturilor curente (de ex BCR). Paradoxal. Intelegem deci ca le-a crescut numarul de clienti, dar de unde fac ei bani? Este posibil ca printre alte operatiuni sa fie introducerea transferurilor externe gen Western Union care ar explica multe, mai ales ca in acest domeniu avem o stire pozitiva (Veste buna: romanii din strainatate incep sa trimita din nou bani in tara). Deci mare parte din crestere vine probabil tocmai din foama de bani a romanilor care asteapta pe cei plecati in afara sa le trimita bani cu taraita, din care bani BT-ul suge si el comision si face astfel profit.
Suisurile si coborasurile din sectorul bancar nu denota deloc o piata in miscare, vibranta, flexibila, competitiva ci pur si simplu semnele unei boli agravante care chiar daca fac ca o mana sa se simta fericita si alta sa ne doara, amplitudinea acestei dihotomii indica in subteran transformari mult mai periculoase. Ne-am bucura sa credem ca aceste tranformari sunt legate de deleveraging, dar departe de noi asa ceva cata vreme Mugurel ofera bancilor zaharelul in continuare in cantitati chiar daca moderate dar suficiente.
Una peste alta, a vorbi despre profiturile bancilor este oricum alunecos cata vreme ele nu product nimic dar mai ales cata vreme ele au o cu totul alta contabilitate si care evident nu este deloc reala pentru ca daca ar fi reala, cancerul insolventei s-ar vedea la suprafata si lumea s-ar gramadi sa isi scoata banii din banci. Totul se face din pix. Ce profit si pierderi declara bancile este mai mult legat de ce intentii au nu de adevarata lor stare. Singura certitudine este insa situatia nasoala in crestere iar pentru asta singurii indicatori reali care conteaza sunt cei legati de neplata creditelor (vezi Un indicator care arata ca economia are probleme: restantele companiilor la banci cresc acum mai repede decat pe timpul crizei).
Iata deci ce poate face pixul atat in statisticile INS cat si in rapoartele bancilor. In concluzie, as vrea sa spun ca fie zero, fie minus, fie chiar plus unu, PIB-ul nu arata deloc bine. Pentru a incepe sa iesim din criza, economia ar trebui sa creasca mult mai mult (4% spune directoarea Volksbank, deci probabil minim 8%). Adevaratele stiri imbucuratoare vor fi abia cand vom auzi ca exporturile duduie, importurile se prabusesc, salariile scad dar somajul scade si mai mult, leul pica drastic in fata tuturor monedelor iar administratia publica intra in insolventa si concediaza masiv. Pana atunci, sa speram bine!
Este uimitor cum asa cum am vorbit ani de zile despre intrarea in criza, daca suntem sau nu suntem in criza, deja topicul anului pare iesirea din criza: cand iesim, cand simtim, cu cat crestem etc. Zi si noapte, numai despre asta vorbeste toata lumea, mai ales lumea care se uita la televizor la tolcsouri.
Tonul l-au dat guvernantii, pentru ca tactica “minte, minte, minte, ca ceva se prinde” chiar functioneaza, mai ales la creierele spalate ale cartofilor de canapea care stau cu berea la televizor si asteapta sa le dea Boc ajutoare. Vin alegerile si asa cum si propaganda comunista stia, si propaganda neocomunista postrevolutionara nu poate ignora astfel de “unelte” propagandistice eficiente. Astfel, puterea actuala isi arunca in fata toti acolitii ca sa strige cu gura cat mai mare ca iesim din criza si ca sa enumere “argumentele” pentru aceasta halucinatorie fantasmagorie.
M-am tot gandit sa incerc sa fac o lista cu cateva aspecte ale economiei actuale globale care ar trebui sa il faca pe Boc sa ii tremure chilotii pentru ca e posibil ca mamaliga sa explodeze inainte sa dea el bir cu fugitul si sa declare ca a lasat Romania iesita din criza si exporturile la recorduri istorice cum trancanea Andreea Vass – consiliera lui Boc – la TVR.
Dar pentru ca aspectele sunt prea evidente, cum ar fi razboiul, inflatia si criza energetica, iata doar cateva stiri pe scurt. Sa incepem cu prietenii nostri de la FMI:
Fondul Monetar Internaţional a evaluat drept „semnificative” riscurile ca România să aibă dificultăţi în rambursarea împrumutului contractat, printre acestea numărându-se tensiunile politice interne şi turbulenţele de la periferia zonei euro. […] Exporturile româneşti ar putea fi afectate de o eventuală revenire sub aşteptări a economiei vest-europene iar fluxurile de capital către România ar putea fi perturbate de problemele din zona euro, se arată în raportul de ţară publicat de FMI. În astfel de circumstanţe, există riscul ca băncile străine să fie puse în imposibilitatea de a-şi menţine expunerea în România, în ciuda angajamentului lor de a face acest lucru.(Sursa: money.ro).
Asadar, degeaba cresc exporturile – de altfel singurul lucru bun care se intampla in Romania – pentru ca oricum restul economiei e la pamant, iar cresterea asta este pur si simplu o mica fasaitura care nu stim cat va dura.
Daniel Daianu: “Contextul international, socurile externe ar face ca economia romaneasca sa alunece din nou in zona negativa. Pentru a interpreta riscul unui asemenea scenariu, trebuie sa ne gandim care va fi scenariul economiei romanesti: consumul in continuare va fi redus, nu vom avea o dinamica a consumului care sa antreneze economia si este firesc.
Consumul va ramane reprimat. Poate in ultima parte a anului sa se intample ceva, insa nu prea are din ce”, a mentionat Daianu. (Sursa: Bloombiz)
Socurile externe de care vorbeste Dl. Daianu deja s-au produs, insa efectul lor in economia romaneasca inca nu s-a simtit, asa cum si taifunul a venit mai tarziu putin dupa cutremur. Explozia pretului petrolului si a produselor agro-alimentare nu se va resimti in Romania pana in vara acesta. Ori la noi deja s-au anuntat mariri de preturi la energie si gaze care nu au legatura cu actualele cresteri, sunt doar efecte ale maririlor de TVA si de accize de anul trecut.
Cotaţia petrolului brut a urcat vineri, pe piaţa americană, până la nivelul maxim al ultimelor 30 de luni, ca urmare a sporirii peste aşteptări a numărului locurilor de muncă în SUA, în luna martie, ceea ce ar putea impulsiona cererea de pe piaţa de profil. (Sursa: Bursa)
Deja stirile despre cresterea pretului petrolului si a produselor agro-alimentare s-au cam banalizat, apar periodic la cateva zile sau saptamani. Ceea ce putini realizeaza e ca de fiecare data noi recorduri sunt atinse, preturile sar de la o stire la alta, precum o caprioara care suie un deal.
Revenind la tema acestui articol, as dori doar sa imi manifest greata de propaganda murdara cu care se inteletnicesc alesii nostri in loc sa se chinuie sa gaseasca solutii reale la probleme si sa renunte o data pentru totdeauna la ideea tembela ca daca presari optimism, lumea va incepe sa consume, sa cumpere case si pamanturi si astfel vom iesi din criza. Epoca asta e trecut dar capetele patrate de pe la noi nu inteleg. E vremea pentru masuri curajoase si accentuate, nu doar mentalitatile trebuie schimbate ci si ritmul in care ne miscam si tot ce am invatat pana acum. Soros striga in gura mare ca economia nu va mai fi ce a mai fost. Din pacate Boc si agaricii de pe langa el nu aud nimic pentru ca ei sunt ocupati cu propaganda si cu politichia de doi lei.
Tariceanu a ramas faimos in istorie pentru ca striga repetat ca economia duduie intr-o vreme in care bancile din america erau in pragul falimentului. De 2-3 ani insa Boc ne tot anunta ca iesim din criza inconstient ca daca Tariceanu s-a facut de ras o data, el se face o data pe luna. Dar Boc oricum pare carne de tun, este politicianul ideal, un hopa-mitica neclintit de orice motiune, imun la critica, ignorant la orice problema, perseverent in datul cu papagalul si mimatul reformelor. Lui Obama dupa primul an de presedentie i-a albit parul, Boc are acelasi zambet idiot dintotdeauna.
Romania este o nava in scufundare, capitanul e beat iar secundul e drogat. Aghiotantii joaca poker iar pasagerii stau ca prostii si se uita la ei crezand ca mica gaura din cala a fost astupata si acum nava merge mai departe.
As incepe mai intai cu un disclaimer. Acest articol este pur si simplu o gulma proasta, nu intentionez sa sperii pe nimeni, nu am nici pregatirea, nici cunostintele ca sa pot sa fac eu previziuni economice si cu atat mai mult politice. Dar nu doar la nivelul premizelor analiza mea este un pur act de imaginatie, ci si tot articolul va rog sa il luati ca pe o poveste, sau mai bine zis ca o “trancaneala” cum tot zicea Isarescu zilele trecute. Si nu doar acest articol, ci tot blogul meu, prin definitie este o trancaneala si nu il recomand ca nimic mai mult decat atat.
Cu privire la 2011, doresc sa pun in garda pe cei care se lasa amagiti de visurile optimiste ale unora sau altora care apar pe ecranul de sticla incercand sa faca oamenii sa uite de amarul zilei si sa viseze la timpuri bune. Nu vor veni timpuri bune, fratilor, ci ne asteapta timpuri din ce in ce mai proaste, cate un pic, pic, pic, pana n-o mai fi nimic de supt de la noi. Nu va lasati amagiti de nici o prognoza pentru ca prognoze false au fost si vor mai fi.
Dar sa vedem mai intai care este situatia, unde ne aflam, ca sa stim unde vom ajunge. La nivel mondial, ne aflam in punctul in care ultima zvacnire a economiei a fost provocata de stimulii guvernamentali pe care mai toate tarile le-au facut, mai putin Romania pentru ca nu prea a avut cu ce. Principalele stimulente au fost in China si in Germania. SUA nu se pune deoarece banii s-au dus la bancherii pentru speculatii si acoperirea gaurilor, insa chinezii chiar au construit foarte mult, au investit si au cumparat tot ce au putut, de la aur si cereale pana la BMW-urile nemtilor. Asadar, aceasta “revenire” isi consuma acum ultimele false cresteri urmand sa trecem printr-o noua perioada de “turbulente” de natura inca necunoscuta si de gravitate fatala sau poate inca nu de gravitate fatala.
Sa vedem in continuare insa ce ar insemna gravitate fatala, ca sa incepem cu ce este mai rau. Din punctul unora, cel mai rau lucru care se poate intampla este un razboi mondial. Dupa parerea mea, nu acesta este cel mai rau lucru care se poate intampla, ci un razboi mondial in urma caruia sa vina antihrist. Dar sa trecem peste aluziile apocaliptice, apocalipsa este un capitol special care nu il vom trata aici, din cauza ca oricum este tratat din abundenta peste tot, de la cursurile “biblice” ale protestantilor pana la blogurile si conferintele “neo-marturisitorilor” ortodocsi luptatori anti-cip si anti-noua ordine mondiala.
Dar de ce un razboi mondial nu ar fi cel mai fatal punct terminus al acestei crize? Oricat de dramatic ar parea inca un razboi mondial in ziua de azi, cand exista atatea arme nucleare si atata foc cat sa piara tot ce misca, parerea mea este ca moartea uneori e de preferat altor consecinte. Iar o consecinta a actualei crize mondiale, poate fi si degradarea totala a societatii, dezintegrarea totala nu doar a statelor si a societatii in ansamblul ei, dar si a principiilor care guverneaza societatea actuala, a umanitatii care mai exista. De exemplu, in zilele noastre, la sate nu se fura nu pentru ca exista politie, ci pentru ca oamenii se cunosc intre ei, se respecta si stiu ca daca furi, e posibil sa ti-o furi. Frica, rusinea si alte legi nescrise tin societatea in picioare desi statul se vede foarte slab de acolo, poate doar prin micile pensii pe care le mai primesc batranii si prin biscuitii europeni care ii primesc cei saraci. Deci societatea umana poate supravietuii dezintegrarii statului, ba poate chiar ajuta la renasterea acestuia pe baze mai bune.
Un exemplu il constutie Cuba care a supravietuit crizei petroliere prin puterea comunitatii. In timpul Imperiului Sovietic, Cuba era dependenta de petrolul acestora pe care il primea in schimbul zaharului produs dar mai ales pentru pozitia sa geografica din coasta SUA. Dupa destramarea URSS-ului, Cuba s-a vazut fara petrol, fara bani si fara sansa de a exporta zaharul lor nicaieri din cauza pretului prea mare: ardeau mai mult pe gaz decat scoteau pe ce produceau. Astfel, s-a ajuns ca societatea sa se afle in pragul destramarii, nu mai era nimic industrie, masinile mergeau cand si cand, curentul se da cu ratia, toate erau la ratie, etc. Un film despre asta il puteti vedea aici, v-il recomand.
Sunt insa si exemple negative, cum ar fi Romania care dupa prabusirea dictaturii ceausiste, a cazut pe mana hotilor, a fost pradata de ce mai ramasese de pradat iar apoi daca nu era vestul sa ne crediteze, ajungeam un fel de tara a baronilor locali, o oranduire medievala cu zone de infulenta, impartiri de felii, armate de bodyguarzi, legea banului etc. O buna parte din astea le avem si acum, insa istoria incepuse sa se miste intr-o directie periculoasa inspre care acum nu se mai misca.
Marea problema a situatiei actuale o constituie datoriile mari si perspectivele de revenire mici. Si nu doar in Romania sau in Europa, ci in intreaga lume, de la americani pana la japonezi. Dupa cum vedem, tara cu tara pleaca acum genunchii in fata FMI-ului si a europenilor (cei din nord, care mai au bani) pentru a se imprumuta ca sa poata sa plateasca costurile minime de supravietuire a statului. O alta problema o constituie de asemenea sistemul financiar mondial bazat pe bani ireali (moneda fiat), un fel de cazino global in care noi primim cips-uri ca sa jucam la ruleta (banc-note) si doar unul din cateva milioane este castigator, iar castigatorii principali sunt de fapt patronii casinoului (bancherii) care primesc bani reali de la noi (adica munca si bunuri reale) pentru cips-urile pe care ni le dau ca sa putem juca (sa traim).
M-a amuzat recent cum presa a facut cu ou si cu otet pe un politai care a zis ca camataria nu e crima. Multi s-au oripilat de aceasta atitudine a unui om care ar trebui sa reprezinte integritate si moralitate, dar nici unul nu este oripilat de faptul ca BNR micsoreaza RMO-ul la banci ca acestea sa poata sa aiba lichiditati si sa crediteze statul desi statul ar putea sa se imprumute direct de la BNR la o dobanda mult mai mica, reusind astfel sa scape de povara unor dobanzi din ce in ce mai mari fara nici o speranta de a scapa de ele. Cu alte cuvinte, camatarie.
Sa vedem dar ce se poate intampla in 2011, in afara de un posibil razboi mondial. Dupa parerea mea, 2011 va fi un an putin mai prost ca 2010. Dupa Irlanda va urma Portugalia, Spania, noi vom apela din nou la FMI. Salariile se vor taia din nou, euro va exploda, guvernul chiar va incepe sa dea afara din bugetari si numarul firmelor falimentare va creste. Cam asta cred eu ca se va intampla pe la noi. Vestea cea buna este ca bancile nu cred ca vor pica inca in 2011, multe au facut restructurari de credite dand inca o bula de aer celor care inoata in apele adanci ale pietei muncii cu ale sale scaderi de cereri, scumpiri de materii prime si schimbari frecvente ale legislatiei. Numai din felul cum zboara legile de la o zi la alta putem vedea insa ca in plan politic si legislativ anul 2011 va fi unul mult mai agitat ca 2010, nefiind excluse mai multe proteste spontane care o sa se lase cu si mai multe batai cu jandarmii si poate chiar cu greve generale care insa ca de obicei nu vor avea nici un succes din lipsa unitatii oamenilor muncii din Romania.
Vor fi insa si lucruri bune in 2011? Cu siguranta, asa cum se spune, criza inseamna si oportunitati si vor fi firme si oameni care vor beneficia din greu de aceste oportunitati. De exemplu, petru ca Fiscul din Dolj nu prea mai are juristi, probabil ca si mai multe firme vor fi tentate sa lupte cu criza prin evaziune. De asemenea, si camatarii vor avea foarte mult de castigat, mai ales daca vor deveni oameni seriosi, bancile fiind ocupate cu creditarea statului si refinantarile de credite. In plus, cei care produc pentru Germania nu vor face fata comenzilor, avand in vedere cererea mare de componente a industriei Germane, care a facut ca de exemplu Volkswagen sa opreasca productia la Passat deoarece nu a avut piese.
Incertitudinea este insa singura certitudine in 2011, dar mai degraba o incertudine cu minus in fata, adica ce lucruri rele se (mai) pot intampla. Personal nu am incertutidini cu privire la lucrurile bune care se pot intampla. Exclud orice crestere economica a Romania, orice revenire din criza si voi fi placut impresionat daca FMI va continua sa ne imprumute, daca Euro nu va ajunge la 6 lei si daca salariile nu vor fi taiate cu 50%. Daca astea toate se vor intampla, este posibil ca in 2012 sa putem spera la o revenire, deoarece cu un curs de euro la 6 lei, romanii vor incepe toti sa faca agricultura pentru ca abia atunci se va merita, cand painea va fi 5 lei si un kilogram de carne 50 de lei.
In final, iata cateva linkuri care vin cumva sa sustina de ce cred eu toate cate am spus:
De aceea, daca mai are un dram de demnitate, regimul actual ar trebui sa puna piciorul în prag si sa-si precizeze clar pozitia: este de partea populatiei sau a FMI si a bancilor? De fapt, ce se spera? Bancile au facut mari greseli în România si unele dintre ele, chiar daca nu vor da faliment în 2011, vor da sigur în 2012 sau în 2013 chiar si cu ajutorul FMI. Nu vor scapa. Sau poate vor fi recapitalizate de bancile-mama din vest si atunci vor scapa, dar daca e sa traga nadejdea pe ce se întâmpla si se va întâmpla în România, sigur vor avea mari probleme. Poti sa iei doua piei de pe un om, trei, sapte, dar nu o suta. La un moment dat nimeni nu-si va mai plati ratele, indiferent de riscurile presupuse de acest gest.
Capitalismul, un sistem bazat pe credit si datorie care a produs 300 de ani de crestere este acum pe moarte. Sistemul bancar bazat pe indatorare a creat nivele de credit atat de mari incat nici macar creditul cu dobanda de 0% nu mai produce crestere. Problema actuala nu este lipsa creditarii ci excesul de datorie.
You must be logged in to post a comment.