Vai de cei care vor câştiga astăzi alegerile

Chiar astăzi am vazut câţiva câini – prieteni de-ai soţiei – care salivau numai când ne-au văzut în maşină apropiindu-ne de ei. Aşa salivează probabil acum şi cei care stând departe de os ceva timp abia aşteaptă să intre în “funcţiune”. Pe lângă ciolanele corespunzătoare şi tunurile aşişderea care se vor trage conform tradiţiei după intrarea în “posesie” – căci ciclul electoral este lung – politrucii mioriticii habar nu au ce karma o să dea peste ei în viitorul apropiat. Pe lângă scadenţa la creditele făcute de predecesorii lor, coroborată cu prăbuşirea finanţării ca urmare a începutului dezintegrării edificiului financiar mondial cuplată cu dezintegrarea Europei, o mare problemă a viitorilor primari şi consilieri va fi scăderea bugetelor, care va duce inevitabil la tăieri de-a adevăratelea în toate părţile. Deja sunt semnale că la centrele maternale, de câteva săptămani nu prea mai sunt fonduri nici pentru mâncare, câţiva copii plângându-se că s-au săturat de fasole – singura hrană de care au parte de câteva săptămâni. Nu ştim dacă tăierile de la gura celor care nu au deocamdată drept de vot se datorează costurilor sporite necesare campaniei electorale – căci nevoia de afişe este mai stringentă pentru aleşi decât alte nevoi ale celor aflaţi în grija primăriilor – sau este doar un semnal de început de o nouă strângere a curelei. Până acum, tăierile modeste care s-au făcut în administraţie au fost doar o consecinţă a acordului cu FMI-ul, în nici un caz o lipsă concretă venită din imposibilitatea statului de a se împrumuta şi totodată din scăderea drastică şi fermă a veniturilor din taxe si impozite. Ce s-a tăiat până acum a fost doar aşa, pe ici pe colo s-au mai redus din directori, s-au mai tăiat din hiper-bonusuri şi, exceptând bugetarii fără putere (doctorii şi profesorii) cărora oricum li se oferă salarii mizere, la împărţirea ciolanului nu prea s-a umblat. Problemele vor veni însă nu doar la cei care au parte de o bucată din ciolan ci mai ales la cei aflaţi în vârful ierarhiei, cei care fac împărţeala. Imaginaţi-vă o haita de lupi înfometată grămadă pe un munte de oase. Oare către cine îşi vor îndrepta atenţia când ultima osânza de pe ciolan se va evapora? Asta doar ca sa nu mergem şi mai departe în viitor, până acolo unde aleşii de azi vor fi nevoiţi să taie ajutoarele sociale, să dea afara oameni din propria camarilă şi să răspundă în faţa pensionarilor – dar nu numai a lor – când aceştia nu vor mai putea plăti întreţinerea din cauză că primăria nu s-a îngrijit de eficientizarea costurilor energiei sau nu mai are nici un şfanţ pentru ajutoarele de întreţinere pentru că s-au dus pe “investiţii”.

Read more

De la cei 12 “apostoli” americani ai tiparniţei la cei 4 “evanghelişti” europeni ai unităţii fără limite

Speriati ca s-a terminat pusculita si talindu-li-se macaroana de la tiparnita, obositi de negocieri indelungate care nu au ajuns nicaieri, politicienii europeni, ca si cei americani (cand au fost intr-o situatie similara) ce s-au gandit ei? Sa faca un comitet care sa gaseasca o solutie. La americani i-au zis United States Congress Joint Select Committee on Deficit Reduction sau pe scurt: Supercommittee. In cazul americanilor, pentru ca ei sunt deja “uniti”, nu a fost nevoie decat de oameni din cele 2 tabere: republicani si democrati.Si au bagat cate 6 de la fiecare, ca sa scoata numar simbolic: 12. La europeni, pentru ca inca nu sunt uniti, au luat din patru parti, dar cate unu, ca sa fie mai eficienti: unul de la BCE (Draghi), unul de la Comisie (Barosso), unul de la Consiliu (Rompuy) si unu de la finante (Juncker). La americani se punea problema ce sa faca, ca nu mai sunt bani: sa tipareasca? Pai cat sa mai tot tipareasca ca deja tiparisera o gramada! Sa taie din cheltuieli? Ideal, dar de unde sa taie? Prin urmare s-au intalnit cei 12 “batrani” si … au decis: “After months of hard work and intense deliberations, we have come to the conclusion today that it will not be possible to make any bipartisan agreement available to the public before the committee’s deadline.” Nu vi se pare amuzant: supercomitetul a tras concluzia ca nu s-au inteles. Cate sperante si cate discutii, cate asteptari si cata tensiune, si cu toate acestea batranilor astora le arde de glume sa vina cu asemenea declaratii, cand toata America astepta o salvare de la ei. Tot asa o sa se sfarseasca si cu cei 4 “evanghelisti” europeni chemati sa puna la cale Noua Europa. Ce Noua Europa poti pune la cale peste noapte cu 4 oameni, fie ei si cei mai “luminati” “apostoli” ai religiei “europenismului”? Ca sa nu mai amintim ca oricum banii sunt la nemti si dupa cum nunta se face cu lautari, targul se face cu bani. Prin urmare, oricate planuri ar scrie cei 4 fantastici, daca Merkel zice nein!, pot sa faca ei mii si mii de planuri ca tot cum zice neamtul o sa se faca. Probabil ca spaniolii sunt intr-adevar cu un picior in groapa daca sunt ei dispusi sa dea din suveranitate, numai sa le fie salvate bancile. Dar, pasarea malai viseaza: nemtii nu le vor astupa lor gaurile pe care singuri si le-au facut si mai devreme sau mai tarziu, nu eurobondurile o sa fie salvarea cum se amagesc precipitat si aiuristic italienii, ci spargerea Europei intre Germandia:cei cu bani si Eurodreamland: Europa celor visatori.

Read more

Cum poate da Grecia jos cu tot sistemul financiar?

Pentru noi cei neinitiati este greu sa intelegem avertizarile economistilor si analistilor si trecem peste ele cu mare usurinta fara sa ne dam seama de gravitatea acestor avertismente, fiind mult mai preocupati de exemplu de scumpirea benzinei, taierea cu x% a salariilor sau devalorizarea monedei nationale. Iata doar un exemplu de articol al unui renumit economist care ar fi trebuit sa faca prima pagina a tuturor ziarelor de astazi: Sfarsitul EURO: ghidul supravietuitorului. Pentru a va starni interesul in acest articol, redau netradus primele doua paragrafe: In every economic crisis there comes a moment of clarity.  In Europe soon, millions of people will wake up to realize that the euro-as-we-know-it is gone.  Economic chaos awaits them. To understand why, first strip away your illusions.  Europe’s crisis to date is a series of supposedly “decisive” turning points that each turned out to be just another step down a steep hill.  Greece’s upcoming election on June 17 is another such moment.  While the so-called “pro-bailout” forces may prevail in terms of parliamentary seats, some form of new currency will soon flood the streets of Athens.  It is already nearly impossible to save Greek membership in the euro area: depositors flee banks, taxpayers delay tax payments, and companies postpone paying their suppliers – either because they can’t pay or because they expect soon to be able to pay in cheap drachma. Nu voi mai spune mai mult despre ce trateaza autorul – fost economist sef la FMI si actual profesor universitar reputat la universitati din SUA – ci voi incerca sa explic pe scurt de ce Grecia are potentialul de a destabiliza intregul sistem financiar, doar daca politicienii europeni nu scot urgent de sub caciula o mare minunatie care sa schimbe lucrurile peste noapte. In graficul de mai sus vedem evident cum datoriile Greciei (linia albastra) creste si iar creste, in timp ce veniturile (linia rosie) scad iar raportul datorii-venituri (verde) explodeaza. Si graficul acopera doar 2011, in 2012 lucrurile s-au amplificat inspre rau. Nu stiu daca in acest grafic este inclusa si datoria bancilor grecesti catre creditori. Sa zicem insa ca Grecia are datorie totala de 500 miliarde de euro. In cazul declararii falimentului (default) fie controlat fie necontrolat, toti cei care au imprumutat Grecia (dar nu numai) se vor duce la asiguratori sa le ceara banii. Pentru ca in creditarea tarilor asa se practica: daca imprumuti o tara, trebuie sa te asiguri, adica platesti lunar o suma si primesti garantia ca daca datornicul tau nu isi va plati datoria vei primi banii inapoi. Spun ca nu numai cei care au imprumutat Grecia vor primi, pentru ca daca casa mea nu mi-o pot asigura decat eu, in cazul finantelor moderne inovatoare si super liberale ale lumii in care traim, si vecinii mei pot sa imi asigure casa, adica sa plateasca lunar o suma si daca casa imi ia foc sa primeasca si ei valoarea casei mele, la fel cum primesc si eu. Acest tip de asigurari se numesc Credit Default Swap si sunt

Read more

Banca Centrală Europeană se spăla pe mâini de criză (31 Mai 2012)

Mario Draghi: BCE va continua sa imprumuta bancile solvabile si va tine liniile de lichiditati active si functionale pentru bancile solvente. Nu este de datoria noastra si nici nu este in mandatul nostru sa umplem vidul lasat de lipsa de actiune a guvernelor nationale pe frontul fiscal, pe frontul structural si pe frontul guvernamental. Sursa: Bloomberg Care sa fie oare mesajul lui Draghi? Pe de o parte, cine stie care mai sunt bacile solvabile si solvente? Caci contabilitatea poate fi destul de masluita. Dar orisicum mesajul vine sa ridice si mai mult tensiunile cu privire la banci si indirect este un apel la bank-run. Ce investitor sanatos la minte si-ar mai tine banii in bancile din tarile cu probleme, de vreme de BCE ne garanteaza ca nu va ajuta bancile insolvabile? Pai care investitor are incredere ca o banca este solvabila de vreme ce stim povestea cu Lehman Brothers? Sa fie oare Draghi neatent, sau de ce face declaratiile astea? Nici vorba: propaganda lui Draghi se inscrie in agenda de intarire a controlului si preluarea ultimelor prerogative care au mai ramas in mana guvernelor tarilor, tocmai de aceea a si aratat apoi cu degetul inspre guvernele nationale si inspre “fronturile” pe care acestea – vezi Doamne – nu au avut actiune. Sa le luam la rand: – fiscal: Draghi & Co. vor bine inteles sa realizeze unitatea fiscala, adica sa puna toate taxele si impozitele ei si sa banii sa ajunga tot la ei; de ce? pentru ca asa e mai bine, grecii, spaniolii si toti lenesii Europei nu stiu sa se administreze; – structural: guvernele nu au taiat indeajuns din bugetari si nu s-au restructurat; inca sunt cheltuieli prea mari si reguli prea “socialiste” pe alocuri, cum ar fi ajutoarele sociale, pensionarea la varste “fragede”, lipsa privatizarilor (a se citi a furturilor proprietatilor statului) etc – guvernamental: prea multa democratie in Europa; pai se poate, chiar asa, sa vina la putere un partid care sa nu accepta lantul Troicai? Ce Europa e asta in care toti isi fac de cap? Ne trebuie unitate! Un singur partid si un singur presedinte; ce e cu haosul asta, de asta avem nevoie acum? Si inca ceva: BCE incearca sa beneficieze de “momentum” si sa puna japca pe toti banii depozitarilor prin asa zis-ul Fond de Garantare al Depozitelor European: Asked about a potential bank run, Mr Draghi said: “We will avoid bank runs from solvent banks. Depositors money will be protected if we build this European guaranteed deposit fund. This will assure that depositors will be protected.” (Sursa: The Telegraph) Cu alte cuvinte, dupa ce ca si-asa asistam la un bankrun in slow-motion, Draghi pune gaz pe foc si spune ca BCE va salva doar bancile “solvente” a caror solvabilitate bineinteles va fi stabilitat tot de BCE, adica baietii care joaca pe cont propriu vor avea de suferit. Ori joaca toti hora cantata de BCR, ori vor si spulberati de pe piata. Reamintim ca Mario Draghi este omul pus de Goldman Sacs la

Read more

Va fi Spania lebăda neagră? (29 Mai 2012)

In timp ce toata lumea este cu ochii spre Grecia si sondajele de opinie legate de intentia de vot a grecilor la urmatoarele alegeri atrag mai mult interes decat sondajele legate de alegerile prezidentiale din America din Noiembrie, intre timp este posibil ca marea surpriza neplacuta sa vina din partea Spaniei. Si nu intoarcerea la peseta si Spexit-ul ar fi problema aici ci implozia sistemului bancar. Bula imobiliara in Spania a fost cu mult mai mare decat exuberanta cheltuielilor din Grecia si desi statul spaniol a mentinut o rata de indatorare destul de limitata in perioada anterioara crizei in comparatie cu Grecia – aviz papagalilor care ii acuza aiurea pe greci – dezechilibrele din economie si toate cauzele care au dus la bula imobiliara si care nu le vom analiza aici, vor duce catre aceeasi finalitate: austeritate, saracie, dezastru. Spania, la fel ca si Irlanda nu are o problema de proasta administratie guvernamentala. Evident, poate ca spaniolii nu sunt nemti, dar cel putin irlandezii au avut guverne si administratie deosebit de orientata inspre afaceri si dezvoltare. Cu toate acestea, cele doua tari porcusoare nu au rezitat Imperiului Bancar care a imprumutat nelimitat domeniul privat, a riscat peste masura in instrumente financiare periculoase (derivate) si au ajuns in pragul colapsului, punand pistolul la tampla guvernelor si obligandu-le sa ia asupra poporului datoriile lor. Inca o data, daca mai era nevoie, trebuie sa iesim din mentalul colectiv al ideilor preconcepute si sa privim in ansamblu asupra crizei europene. Imaginati-va sistemul bancar precum un mare fluviu care isi raspandeste apa otravita (creditul) peste tot unde poate. Acolo unde gaseste baraje, trece pe langa. Asa s-a intamplat ca daca la greci i-au vrajit pe politicieni sa supraindatoreze statul, in Spania si Irlanda au “invadat” domeniu privat si au oferit dobanzi care nu puteau fi refuzate atat de persoane cat mai ales de investitori. Rezultatul, ca la orice inundatie, este acelasi: prapad. Matematic, Spania nu are cum sa treaca 2012 fara ajutor masiv din afara. Daca in privinta grecilor, Troica isi permite sa ii ameninte si sa latre la ei, in privinta spanililor nu vor avea tupeul deoarece situatia e mult mai grava. Oricat de mult ar taia spanioli nu vor face fata platilor si avand  in vedere ca bancile sunt deja pe marginea prapastiei, si nu vor reusi sa le tina pe plutire cu ceva mizilic precum in Grecia, vor fi nevoiti sa faca ceva: aruncarea problemei in fata nu va mai fi o optiune. An important metric in the euro zone debt crisis has been government debt as a percentage of the total economic output, and Spain has a relatively low ratio of 70 percent, compared with 165 percent for Greece and 120 percent for Italy. But according to a recent report by McKinsey on global debt, Spain’s nonfinancial private sector debt is 134 percent of gross domestic product, higher than any major economy in the world with the exception of Ireland, where the figures are skewed by the outsize presence of foreign multinationals.

Read more

Totuşi, de ce pică leul?

Sute si sute de ore de emisiuni, sute de articole, zeci de interviuri si tone de vorbe goale. Sa fie guvernul lui Ponta cu marirea salariilor bugetarilor? Sa fie scaderea investitiilor? Sa fie micsorarea dobanzii de referinta de BNR? Discutiile despre caderea leului cuprind o mie si una de motive si evita tocmai motivul real si atat de simplu, precum barna din ochii: frica de caderea bancilor. Cursul cade deoarece strainii (dar mai ales  romanii cu bani!) isi retrag banii din Romania pentru ca nu au incredere in sistemul bancar si pentru ca le e frica de caderea bancilor in cazul unui bankrun. Nu mai retin daca in serialul “Terminologia crizei” am tratat subiectul, dar o fac aici pe scurt: bankrun (fuga banilor din banci) inseamna cand toata lumea se gramadeste sa isi scoata banii din banca. Si cum bancile pentru fiecare depozit de 1 leu, dau credite de 10 lei si au rezerve infime, bineinteles ca nu vor face fata retragerilor. Iar Fondul de Garantare a Depozitelor este o mare gluma, pentru ca daca nu ar fi o gluma, oamenii nu si-ar trimite banii in banci germane sau elvetiene sau peste oceane si mari. Asadar: leul pica deoarece investitorii isi retrag banii de frica prabusirii sistemului bancar romanesc ca efect la prabusirea sistemului bancar european (deci nu doar grecesc). Iar euro de asemenea pica deoarece investitorii se tem de prabusirea bancilor europene si prin urmare fug catre investitii mai putin proaste. Nu este de mirare ca desi euro se intareste fata de leu, euro scade in raport cu dolarul, deoarece dolarul pare a fi printre cele mai sigure monede, deoarece armata SUA este cea mai puternica din lume. Iata deci unde ne aflam noi, la cat de riscanti si periferici suntem. Sa nu pierdem asadar timpul ascultand toti papagalii si toate balbaielile oficialilor, cum ar fi stimabilul Adrian Vasilescu, poreclit si panadolul anti-criza. Lucrurile sunt simple: The money available to Europe within its main bailout fund, about €780 billion, or $997 billion, would not be enough to handle the twin calamities of a Greek euro exit and a Spanish banking implosion. (New York Times) O alta minciuna crunt propagata in mentalul colectiv al presei romanesti este aceea ca leul sta printre cel mai bine in regiune, celelalte monede pica chiar mai mult. Am mai tratat subiectul asta aici si nu o voi face din nou, doar voi oferi un link unde oricine poate sa urmareasca pe date live cursul monedelor din zona si sa le compare: http://www.google.com/finance?chdnp=1&chdd=1&chds=1&chdv=1&chvs=Linear&chdeh=0&chfdeh=0&chdet=1337949889813&chddm=30382&cmpto=CURRENCY:EURHUF;CURRENCY:EURPLN;CURRENCY:EURRON&cmptdms=0;0;0&q=CURRENCY:EURCZK&ntsp=0 Putem observa cum leul este mai tare, doar daca ne alegem o perioada care convine. In plus, leul cade la niveluri record, pe cand celelalte monezi au o cadere TEMPORARA, determinata de tensiunile actuale. Cu leul nu este doar un puseu de tensiune ci asistam la PRABUSIREA monedei nationale, tocmai pentru ca Isarescu s-a jucat de-a abracadabra cand trebuia sa rezolve probleme de algebra si sa nu masluiasca rezultatele. Ca o mica paranteza insa, este IRELEVANT daca leul pica sau nu cel mai

Read more

Caritas-ul global: faţa urâtă a IPO-ului Facebook

Cum poti sa vinzi un vis? Aceasta este intrebarea unui analist care comenta de ce pretul Facebook-ul ui pe bursa nu a explodat la nivelurile asteptate de papagalii din media mainstream care au nevoie ca de aer de astfel de evenimente pe care le pompeaza si le dau cu spoiala la maxim pentru a atrage interesul si pentru a-ti crea senzatia ca uitandu-te la ei te afli in buricul evenimentelor. Toata lumea stia inca dinainte insa ca Facebook nu face pretul la care a fost scos la vanzare, dar de asemenea toti sperau sa nu fie ei primi care isi ia tzeapa si sa participe la acest Caritas in etapele de inceput. Au trecut deja trei zile de tranzactionare si actiunea a cazut de la zi la zi. E si normal pentru o actiune cotata la un price/ratio de peste 70 de ori, adica de 70 de ori mai mult decat face compania (in cifre). In cifre care si asa sunt cam masluite deoarece pana acum rapoartele nu erau tocmai facute in contabilitate standard, dar ma rog, la asta nu ma pricep nici eu, spun doar din auzite. Vad acum ca au inceput si pe la noi unii sa trimita spam in care promoveaza Facebook-ul pe BVB, ca mai nou trebuie sa fim si noi cu stea in frunte si sa participam la loteria globala care este piata actiunilor in ziua de azi. Facebook-ul se vinde mai ales pentru ca lumea priveste la fatada, superficial. Pai cum sa nu cumpere prostii actiuni la Facebook daca stau toata ziua pe Facebook? Cine are bani de pierdut, sunt sigur ca s-a aruncat deja si pune umarul la profiturile proprietarilor care daca aveau atat de multa incredere in compania lor nu o scoteau la mezat pe bursa ci asteptau ca sa inceapa sa faca si ceva profit ca sa  poata cere o carca de bani. Dar nu a fost asa, ei s-au grabit sa vanda inainte sa se aleaga praful de ea, ca orice ciuperca aparuta dupa o explozie nucleara. Iar explozia nucleara a social-ului s-a cam fumat si cifrele nu inceteaza sa demonstreze pe zi ce trece ca advertisingul pe retele sociale nu face banii: lumea este acolo ca sa se distreze nu ca sa faca afaceri. Pentru cei care totusi au ceva bani si sunt tentati sa cumpere Facebook, i-as intreba: ati cumparat ceva prin Facebook? Ati ales un produs sau seriviciu pentru ca ati dat click pe o reclama pe Facebook sau pentru ca v-a spamuit vreun “friend” cu vreun “share” nesolicitat? Atunci, de ce ati cumpara actiuni la o firma care spera ca va creste de 70 de ori pentru ca sa va dea banii inapoi? In rest, totul e Caritas, daca vreti sa participati, nu aveti decat, dar mai bine ati da banii pe lucruri mai tangibile cum ar fi Apple sau Google care macar au dovedit ca fac bani.

Read more
1 60 61 62 63 64 94