Trump si Marele Israel

Desi a promis sa faca America Great Again, Trump tocmai a facut inca un pas inspre Marele Israel. Faptul ca Trump va fi un aparator si iubitor mai mare ca Hitlery al Israelului nu este un mister: Trump are o fica iudee (prin convertire) maritata cu un evreu (tanarul Jared) care acum lucreaza alaturi de Trump la Casa Alba pentru pacea lumii si propasira poporului … sau (oricare o fi ala). Dincolo de legaturile familiale cu evreii si dincolo de banii primiti de la evrei, pe primul loc dupa parerea mea in prietenia lui Trump cu evreii ar fi mai degraba baza sa electorala formata din protestanti si neoprotestanti dintre care majoritatea sunt milenaristi, adica cred ca Iisus Hristos va veni si va face pace pe pamant timp de 1000 de ani. Si oricine aduce omenirea mai aproape de acel razboi final, este evident un bun crestin. Viziunea neo-protestantilor, scurtata intr-o fraza ar fi urmatoarea: statul Israel va deveni din ce in ce mai puternic, va incepe razboi cu musulmanii, va fi un mare razboi la Armaghedon in urma caruia va veni Iisus Hristos pe pamant si va domni in pace 1000 de ani. Printr-un salt al imaginatiei, desi evreii il rejecteaza pe Hristos ba chiar il batjocoresc, ei vor fi mantuiti si il vor accepta. Dupa aceasta venire care va fi la Ierusalim, Iisus Hristos va face pace intre toate popoarele, evident dupa razboiul final mentionat in Apocalipsa in care Israel impreuna cu SUA vor invinge. Se intelege ca in acest razboi, din punct de vedere religios se vor confrunta evreii cu crestinii (adica americanii) pe de o parte, versus musulmanii cu ereticii (adica ortodocsii rusi). Am zis eretici deoarece nu stiu ce termen folosesc neo-protestantii cu privire la ortodocsi, mintea mea neavand nicio idee cum de castelul de nisip al rationamentelor protestante nu se risipeste instant. Zic rationamente, ca sa nu zic credinta pentru ca e prea mult: dupa cum stim singurul punct comun al sectelor protestante este acordul ca fiecare poate sa aiba propria parere cu privire la orice problema teologica. In rest vom gasi o gama larga de evolutii si convolutii care pornesc sau se invart in jurul mostenirii crestine care de la contrazicere partiala pe unele mici mari amanunte, pot ajunge pana la contraziceri totale pe toate punctele. Asadar, neo-protestantii americani il saluta pe Trump pentru miscarea facuta pentru ca astfel ii starneste si mai mult pe musulmani si prin aceasta miscare apropie marele razboi in urma caruia va veni Iisus si va domni 1000 de ani. Oricat de copilaresti si coborate din romanele de fantasy ar fi aceste idei si in ciuda unui sadism intrisec al bucuriei ca desi presedintele tau produce razboi si dinamiteaza lumea, asta e un lucru bun, aceste idei nu sunt deloc exagerate. Iata doar cateva astfel de aberatii ale lui John Hagee un pastor baptist. https://www.youtube.com/watch?v=ghhVr_Y2O7o Aceasta ciudatenie de credinta care se mai pretinde crestina desi clar are pe primul punct Israelul si este evident ca are ca obiectiv

Read more

Siria – țară martir

A television interview of a top Qatari official confessing the truth behind the origins of the war in Syria is going viral across Arabic social media during the same week a leaked top secret NSA document was published which confirms that the armed opposition in Syria was under the direct command of foreign governments from the early years of the conflict. (Sursa: Zerohedge) Siria – țară martir – “teren de joacă” pentru puternicii lumii. Armatele de “luptători pentru libertate” finanțate de statele arabe și ebraice vecine, împreună cu Imperiul Anglo-American și acoliții săi. Adevărul iese încet la suprafață, mai ales pentru că Trump tulbură apele sau poate încearcă să le limpezească. Să ne reamintim că probabil motivul întoarcerii cu 180 de grade a situației este Trump. La câteva zile după vizita în Arabia Saudită a început marginalizarea Quatarului. Amănuntele nu mai contează, cert este că Arabia Saudită, amenințată de Trump, a fost la câțiva pași să atace Quatarul dacă aceștia nu încetează să sponsorizeze Isis și alte grupări teroriste (declarate în presa mainstream “luptători pentru libertate”). Noi documente apar săptămânal care atestă implicarea monarhiilor medievale petroliere protectorate ale Imperiului în destabilizarea și războiul nu doar din Siria dar al întregii regiuni. Totul a avut loc bineînțeles sub coordonarea americanilor, doar câ între timp, a apărut Trump care nu prea agrează haosul din Orientul Mijlociu și vrea pace. Cea mai proaspătă dovadă care atestă implicarea saudiților și a Quatarului în Siria, este tocmai interviul ministrului de externe al Quatarului până în 2013, Hamad bin Jassim bin Jaber al-Thani care într-un interviu TV a recunoscut nici mai mult nici mai puțin decât că “țara sa, alături de Arabia Saudită, Turcia și SUA, au transportat arme către jihadiști din primele momente de când totul a început  (adică din 2011)”. Puși la zid de saudiți dar protejați de turci, quatarezii par să fie strânși cu ușa și să amenințe că spun tot adevărul. Printre alte declarații, fostul ministru de externe a mai declarat ca Qatarul are documente complete și înregistrări care dovedesc că războiul a fost planificat pentru a produce schimbarea regimului și nu a fost o mișcare spontană. Cu siguranță o astfel de știre nu va apărea curând în presa românească deoarece noi trebuie să știm că suntem de partea binelui, de partea democrației și ca SUA sunt doar apărători ai drepturilor omului nu un imperiu nemilos care are capacitatea să distrugă viețile a milioane de oameni, să producă războaie criminale care destabilizează nu o țară ci continente întregi și chiar să finanțeze teroriști pentru a da jos guverne legitime. De asemenea, noi trebuie să știm că Putin este răul deoarece el are interesul să destabilizeze Siria deși  se află în Siria la invitația guvernului oficial Sirian, pe baza unui tratat de drept internațional. Și dacă Putin nu prea are succes deocamdată la noi (deoarece suntem pro-europeni și pro-democrație), trebuie totuși să fim speriați în permanență de el și să cumpărăm patrioate multe, avioane vechi americane cât cuprinde și să le dăm cât mai multe

Read more

Împărțeala Siriei

Împărțeala Siriei deja a început. Ca stat este clar cred pentru toată lumea că Siria nu va putea sa revină la ce a fost și probabil în cel mai fericit caz, va fi redusă la Damasc și coasta de est – acele zone aflate momentan sub protectoratul Rusiei. Așa cum s-a întâmplat cu Irakul, Afganistanul sau Lybia, pe unde au trecut rachetele și bombelele americanilor, cu greu se mai reface ceva și în general rămâne haos și luptă tribală, altfel spus acele zone sunt aruncate în urmă cu câteva secole. O națiune nu se construiește ușor. Un stat și mai greu: trebuie un liant, trebuie un istoric comun, trebuie o experiență pozitivă în trecut sau măcar un vis, o speranță de mai bine care să ajute la unitate și la lupta pentru dobândirea acesteia. În cazul Siriei, ceea ce îi ținea împreună pe sirieni s-a cam dus. Teroriștii islamiști aduși de americani de prin alte părți să facă tot felul de grozăvii, au distrus pentru totdeauna șansa ca poporul sirian să rămână unit. Nu doar că creștinii nu mai au încredere în musulmani și invers, după sute de ani de coexistență, dar diversele secte și facțiuni musulmane nu mai au încredere unii în alții. De unde în locul unui stat modern, bine închegat și care oferea un trai destul de bun locuitorilor săi, chiar dacă nu era o democrație (ca și cum viersparul de centre de putere la Washington ar mai avea vreo legătură cu democrația) Siria a ajuns pâmânt de împărțit între vecinii. Avem deci din nord Turcia, din vest Iranul, în nord sunt kurzii care au o șansă istorică să își facă în sfârșit un stat, iar dinspre sud Israelul care a mușcat deja din Siria înălțimile Golan și știm că visul multi-milenar al evreilor este să refacă regatul iudaic care se întindea până la Damasc în vremuri antice. Pare ciudat în vremea de astăzi cum unor popoare li se spune că sunt anacronice dacă își doresc independența (catalonii), altele sunt bombardate dacă vor să-și păstreze teritoriile istorice (cum ar fi Serbia) în timp ce Regatul lui Israel este obiectivul militar #1 al armatei SUA, aflată sub influența protestanților americani care nu doar ca s-au depărtat total de la crezul creștin dar visul lor de a restabili Israelul în granițeie antice va distruge și SUA și va duce întreaga lume într-un război devastator. Ca la orice împărțeală felia cea mai mare o vor lua cei mai puternici. Rusia își va lua ce are deja (Damascul și partea de vest), Turcia nordul, Iranul speră să controleze toata felia de deasupra Eufratului (atât din Irak cât și din Siria) iar Israelul cât mai mult în sud, până în apropierea Damascului. Kurzii vor avea și ei țara lor în sfârșit, deși fără ieșire la mare o să fie în continuare dependenți de ceilalți. Într-un scenariu pozitiv, vom avea doar o împărțeală liniștită în care fiecare va face “curațenie” de “teroriști” pe felia lui și va fi cuminte, neîncercând să se lungească

Read more

UE se dă pe față în Catalonia

https://www.youtube.com/watch?v=aXNduMzwVu8 In primul rand trebuie sa subliniem ca “distractia” abia a inceput. In urma batailor si bastoanelor politistilor spanioli, credeti ca entuziasmul pentru libertate va scadea? Nici vorba … In al doilea, rand, in reprimarea violenta a unui referendum si linistea cu care niciun lider european nu acuza violentele si nu condamna Spania pentru suprimarea unui drept de baza al democratiei: dreptul la vot, denota ipocrizia si insensibilitatea acestui organism monstruos care este UE si care incearca sa treaca printr-o masina de tocat carne toate popoarele si toate natiunile, scotand o pasta uniforma, usor de procesat si de pus in conserve. Se intelege ca UE numai de asta nu avea acum nevoie in pragul destramarii si in momente in care se agata cu disperare de Marea Britanie, incercand sa mai scoata de la ei ceva fonduri si incercand sa dea la cotoaie britanicilor cat mai mult pentru ca nu cumva iesind si fiindu-le mai bine “afara”, sa dea de gandit si altora, cum ar fi poate nemtii care deocamdata la nivelul populatiei, accepta cu o prostie de neinteles rolul de finantatori. De ce spun ca UE prin reprezentantii ei (Comisia) dar si prin politicienii principalelor tari denota mare ipocrizie: cand a fost votat Brexitul si Scotienii maraiau ca ei vor in UE, europenii au sarit imediat: daca Scotia vrea, noi ii primim cu bratele deschise. In cazul catalanilor insa, deja i-au amenintat ca UE nu o sa recunoasca Catalonia ca stat si ca Catalonia in niciun caz nu va fi acceptat in UE in caz de autodeterminare. Asta, desi catalanii oricum doresc sa ramana in UE si nu se pune altfel problema, principalul lor motiv pentru care doresc independenta este faptul ca sudistii sunt lenesi si nu muncesc iar ei ii duc in spate. 15% din populatie produce 25% din PIB si probabil fara “atasul” sudului, Catalonia ar fi o mica Olanda in nordul peninsulei Iberice. Strategic, este oricum de neinteles de ce UE nu accepta aceasta diviziune. Se intelege, ca s-ar pune problema datoriei: daca Catalonia nu ar accepta sa preia nimic din datorie, ar fi dezastru pentru Spania, daportul datorie/PIB sarind la cifre extrem de dezastruoase care ar dinamita tot sistemul financiar european. Insa, desi nu stiu amanunte, eu sunt sigur ca in schimbul libertatii, catalonii ar accepta sa preia o parte din datorie, raportat la PIB sa zicem. Astea sunt amanunte, si cu UE mediator, sigur s-ar putea rezolva usor chestiunea. La urma urmei, UE oricum incearca spargerea statelor nationale in mici regiuni usor controlabile, pentru a permite ca Reich-ul sa poata conduce liber si sa nu aiba competitori. De aceea a fost distrusa si Yugoslavia si de aceea nemtii pun bete in roate si polonezilor: le e frica de competitie. Poate ca in anii 90 intr-adevar Yugoslavia nu prezenta un pericol real, fiind o tara fosta comunista, cu posibilitati limitate de a pune vreo problema din punct de vedere competitiv sau din alte puncte Germaniei. Insa pe-atunci nici Germania nu era cea de astazi. De atlfel,

Read more

Catalonia: va răsturna buturuga mică carul mare?

Carul mare nu este doar Spania. Comparativ cu Catalonia, Spania este mai degrabă un cal mort. Prin căruță eu văd în primul rând UE. Cu greu putem gândi în ce scenariu oricât de pozitiv și fără tulburări, o rupere de Spania a Cataloniei nu ar da la pământ atât cu Spania cât și cu UE. Cel puțin din punct de vedere financiar. După cum știm, Spania este unul dintre cei mai mari porcușori alături de Franța și Italia, feriți încă de abator de tanti Merkel, buna gospodină care le aruncă și lor niscavai lături. Băncile din Spania sunt la pământ: niște cadavre spălăcite, îmbălsămate și animate de Draghi, marele magician al monedei unice. O rupere de Spania pe lângă convulsiile sociale și problemele administrative, ar pune în primul rând problema datoriei: cum să se împartă și cine să ia mai multă? Din start, Catalonia s-ar putea spăla pe mâini neacceptând nicio datorie și ar fi chiar fraieri să accepte. Ei nici nu existau ca stat când Spania făcea acele credite. Până să discutăm însă problema moștenirii “odioase”, am pune în primul rând întrebarea: Catalonia o să fie sau nu o să fie membră UE? Iată-ne săriți cu scenariul deja prea departe. Până la discuții cu privire la apartenența sau nu la UE, poate ar fi bine să discutăm puțin de navele cu polițai trimise de Madrid ca să facă ordine și care nu au unde să andocheze deoarece portuarii sunt catalani. Sau poate am putea aminti de amenințarea Madridului că o să le taie curentul în ziua votului. Sau că arestează pe toți oficialii implicați în alegeri. Meandrele concretului sunt însă plictisitoare și trecem peste războiul civil temporar care poate s-ar produce. Nu este exclus ca dacă se lasă cu măcel, europenii să intervina și “fratele mai mare” să facă pacea, propunând să medieze conflictul. Fratele mai mare (adică UE) din păcate nu are ochi prea buni pentru dezertori și a taxat deja tentativa catalanilor cu excepția turbatului de Junker care nu știe pe ce lume trăiește și la reacțiile pe care le-a produs discursul lui se pare că nimeni nu îl ia oricum în seamă în UE. Dar să mergem totuși mai departe. O ruptură este greu să se facă în mod pașnic și fără consecințe. Au făcut-o cehii cu slovacii într-un context mult mai favorabil dar diferențele între situații sunt totale. Haosul care se întrevede la orizont este extrem de periculos pentru UE și poate să o îngroape înainte de Brexit. Vă reamintesc părerile mele cu privire la Brexit, cum că UE nu va permite un Brexit liniștit și va încerca să pedepsească Marea Britanie la maxim. Deși în contextul actual din Germania, nemții nu prea își mai permit să joace poker cu englezii (ca și cum ar fi avut oricum vreo șansă), orice scădere economică putând cauza probleme mari interne și putând pune în genunchi chiar inima (artificială) a UE care crăncăne în prezent din toți țâțânii. În final punem doar întrebarea: va fi oare destrămarea UE

Read more

Trump negociatorul

Trump încă nu realizează că afacerile sunt un lucru și conducerea unei țări este alt lucru. Toate amenințările la adresa lui Kim nu fac decât să-l prezinte pe Trump ca un adolescent întârziat, lider al unei găști care cum pune mâna pe microfon, transmite amenințări găștilor rivale, precum grafitiurile de pe ziduri. Ce este și mai haois este că Trump nu este singur, ci are o mână de oameni în jurul lui care îi cântă isonul și îl prezintă ca pe un mare negociator, explicând și interpretând declarațiile lui pompoase, în încercarea de a calma populația și de a le explica: stați liniștiță că nu începe războiul, e doar diplomație. Evident, că dacă Trump chiar avea de gând să atace preemtiv Koreea de Nord, mai întâi va cere cetățenilor americani din Koreea de Sud să părăsească țara, asta ar fi primul semnal și unul care într-adevăr l-ar speria pe Kim. Cu privire la Koreea de Nord, este clar ca SUA nu are decât două variante: atacul preventiv sau acceptarea realității ca Koreea de Nord are arma nucleară și poate să o folosească. Orice alt scenariu este iluzoriu: ultimatumuri, amenințări, chiar și contrângerea Chinei “să rezolve problema” nu este decât o mare prostie pe care totuși americanii iată că o considera cea mai puțin “sângeroasă” variantă. Așadar tot scandalul nu este altceva decât încercarea americanilor de a forța mâna chinezilor ca aceștia să îi constrângă pe koreeni să renunțe la nucleare. De acord că această variantă este cea mai puțin sângeroasă însă este un mare semn de întrebare în ce măsură chinezii chiar pot să facă ceva. De acord că probabil fără chinezi, koreeni nu puteau să dezvolte capacitățile pe care le au deja, dar nu știm asta. La urma urmei, să ne reamintim că Israelul a încercat să vândă nucleare Africii de Sud, deci de ce nu am crede că pot să existe țări care au nucleara și care din diverse motive (financiare sau pur și simplu pentru că-i urăsc pe americani) să îi sprijine pe koreeni în tentativa lor. Dacă însă chinezii i-au ajutat până acum, ce ar putea ei să mai facă acum, oricât de mult i-ar strânge cu ușa americanii? Dacă koreeni au deja nucleara, ce ar putea face concret chinezii când pentru regim este clar că nucleara este garanția supraviețuirii, pentru Kim arma nucleară înseamnă posibilitatea de supraviețuire pe când lipsa acesteia înseamnă Sadam, Ghadafi și Assad. Toți au făcut tot ce au putut ca să facă pace cu americanii însă când le-a venit sorocul au disparut. Nu și însă Kim care are nucleara și poate amenința cu ea cel puțin sudul sau Japonia, asigurându-i astfel supraviețuirea. Trump se crede un mare negociator. El crede că chinezii sunt niște proști și îi poate face cum a făcut el atâția oameni de afaceri la viața lui pe care i-a fraierit și la care le-a vândut gogoși scumpe. În realitate, Trump nu poate face nimic Chinei. China poate face mult rău Americii, însă exceptând un război militar în

Read more

Trump e în criză: un război îl va scoate la mal

Amenințările și avertismentele pe tonuri din ce în ce mai grave între Trump și Kim au atins noi cote astăzi. Iată ce a declarat ieri Trump: Pe scurt: Kim ar face bine să tacă altfel … we will kick his ass with fire and fury! Nici nu au trecut 24 de ore de la declarația lui Trump și koreeni au răspuns: ne gândim să bombardăm Guam. Guam este o insulă ocupată de americani în Pacificul de vest transformată în bază militară. De fapt, koreeni au declarat că se gândesc să bombardeze Guam și așteaptă decizia lui Kim între timp. Adică în timp ce ia în considerare, sunt gata să o bombardeze. Înainte de a citi orice știre cu privire la conflictul între Koreea de Nord și SUA să ne reamintim că toate știrile care ne sosesc cu privire la acest conflict, cu privire la declarațiile și acțiunile koreenilor, sunt venite de la aceiași oameni și aceleași organizații care ne informau acum ceva ani despre armele de distrugere în masă ale Irakului și despre legăturile lui Sadam cu Al-Qaeda. Deci nu putem pune nicio bază pe ce declară americanii cu privire la riscurile și pericolele reale pe care le-ar pune Koreea de Nord pentru SUA sau pentru aliații lor din zonă. Să ne ridicăm puțin peste zgomotul de moment și să vedem ce se întâmplă cu adevărat. SUA are o problemă mare nu atât cu Koreea de Nord cât cu China. Economic China a depășit deja SUA în multe privințe și ritmul de creștere economica a Chinezi îi sperie cel puțin pe militarii americani care monitorizează bugetul militar al chinezilor. Evident China are încă mult de recuperat, are nenumărate probleme și simbioza între SUA și China este de natură să îi forțeze cele două mari puteri să supraviețuiască și să evite conflictul. Economic, americanii sunt dependenți de producția chinezilor iar financiar, chinezii sunt blocați de faptul că mare parte din investițiile lor și din rezervele lor sunt investite în bonduri americane – pe de o parte – și cea mai mare piață de desfacere pentru mărfurile lor este SUA – pe de altă parte. Oricât au încercat diverisificarea pe toate planurile, chinezii nu au reușit. Chiar noul drum al mătăsii (Belt and Road Initiative) nu este altceva decât încercarea chinezilor de a-și dezvolta noi piețe de desfacere și noi posibilități de investiții pentru a nu se mai baza 100% pe americani. Odată cu expansiunea economică spectaculoasă, China începe să devină și un actor geopolitic. Unde până mai acum 2-3 ani China era prea concentrată intern în rezolvarea problemelor economice și a gestionării creșterii în pofida provocărilor economiei mondiale, în ultimul timp, din ce în ce mai mult, China începe să ridice tonul. Marea Chinei de Sud, frecușurile cu japonezii (le-au pus chiar embargo la metale rare într-o perioadă), implicarea în Siria și chiar incidentele recente cu India sunt doar câteva din multele semnale pe care chinezii le dau că pot și vor să devină un jucător geopolitic din ce în ce mai

Read more
1 6 7 8 9 10 30