Category: Religie / Ortodoxie

Teoriile conspirationiste aparute in presa mainstream (dar nu numai) cu privire la venirea lui Kiril la Bucuresti depasesc orice limita a rationalului si ne ingrijoreaza profund sa vedem distanta intre realitate si portavocile care pretind ca prezinta si explica realitatea. Aceasta defazare si amploare a minciuni si a fantasmagoriei este unul dintre motivele pentru care acest blog inca mai exista, in speranta ca totusi, pe masura ce accesul la Internet creste si societatea devine mai conectata manipularea in masa prin mijloacele mass-media va avea efecte din ce in ce mai scazute, tocmai din cauza faptului ca oamenii isi vor petrece timpul mai mult pe retelele sociale (ca sa nu zic Facebook) decat pe principalele outlet-uri. Si mai mare mi-a fost mirarea cand chiar “cunoscatori ai domeniului” – ca sa folosim o formula aproximativa – au comentat vizita oarecum in aceiasi registri, nereusind sa limpezeasca apele si sa se opuna tavalugului – misiune imposibila oricum. Fara a intra in nuantari si exemplificari, vom aminti ca principalul ton a fost urmatorul: “Putin isi trimite acolitul Kiril ca sa faca propaganda”. Putin testeaza reactia noastra, foloseste “parghia” ortodoxiei ca sa ne traga in sfera lui de influenta. Imi pare rau ca nu pot da exemple, desi numele prostilor nu trebuie propagate, insa a fost un caz care a depasit in elucubratii pe toate: deoarece noi suntem latini si deoarece Putin nu poate miza pe parghia pan-slavismului, Putin foloseste ortodoxia ca sa ne vrajasca. Poate nu exagerez daca spun ca Putin a depasit in proiectarea dusmanului malefic chiar “puterili straini” din vremea lui Ceausescu. Daca pe atunci “puterili” lucrau subtil si aveau la indemana doar radioul, in ziua de astazi, dusmanul Putin foloseste “razboiul hibrid”, retelele sociale si “mijloacele media ale Kremlinului” ca sa domine si sa cucereasca vestul, ca sa nu mai vorbim de hackerii rusi care falsifica alegerile in SUA sau intra pe calculatoarele NSA-ului. De unde aceasta alunecare in dementia anti-ruseasca din media romaneasca, nu ne putem explica. Nici macar teama atavica fata de urs nu justifica dereglarile ratiunii si mecanismele fabulatiei. Imitati Sa trecem insa peste acest capitol dizgratios de diagnosticare a bolilor mentale ale ziaristilor din mainstream si ale formatorilor de opinie si sa ne rezumam la vizita lui Kiril, stabilind mai intai cateva puncte de referinta in incercarea de analiza a motivelor. In primul rand, facem cu timiditate acest demers si de aceea am si intarziat luarea unei opinii, deoarece o vizita la o sarbatoare a unui patriarh al unei biserici surore nu trebuie sa fie neaparat explicata si intoarsa pe toate partile. Nu suntem in stare acum sa facem paralele cu alte evenimente similare, dar sunt sigur ca exista nenumarate alte ocazii de vizite generic denumite “fratesti” ale altor patriarhi si ierarhi din biserici straine care rareori atrag atentia presei si in niciun caz nu ocupa o felie atat de mare din timpul limitat al breaking news-urilor, editorialelor sau talk show-urilor. Insa deoarece de data asta s-a putut face conexiunea cu Putin, s-a ajuns unde s-a ajuns. O

Sfântul și binecredinciosul voievod Constantin Brâncoveanu a fost sărbătorit pe 16 august săptămâna trecută. În sudul țării, mai ales în Episcopia Slatinei și în mănăstirile din Oltenia dar nu numai, unde voievodul are ctitorii (Polovragi, Horezu, Surpatele, Sâmbăta de Sus) în fiecare an se organizează simpozioane și tot felul de manifestări menite să popularizeze această personalitate a istoriei noastre, fiu al poporului și bisericii strămoșești care este prezentat ca model de urmat mai ales pentru mirenii drept-măritori care trăind în lumea de astăzi au tot felul de ispite în viața de zi cu zi, atât legate de mărturisirea credinței în lume cât și de construirea unei vieți de familie care să fie cu adevărat în duh ortodox. De altfel, familia în ortodoxie este denumită Mica Biserică și relația soț-soție comparată cu relația Hristos-Biserică. Asaltul asupra familiei în societatea de astăzi este doar un indice al interesului pe care puterile întunericului îl au pentru a lovi în ceea ce este evident fibra societății. Familia nu este doar fibra societății, ci și temelia bisericii. Fără o familie ortodoxă, nu va mai exista ortodoxie. Fără mame care să își învețe copiii să se roage, să nu mintă, să nu fure, vom avea nu doar o societate cu mai multe probleme ci o societate fără suflet. Nu trebuie să ne uităm prea departe în jurul nostru însă poate ar fi bine să ne gândim că fără ortodoxie, România putea să fie astăzi un iad precum este Koreea de Nord sau de ce nu precum Kosovo. Asta în cazul în care România ar mai fi existat astăzi fără ortodoxie. Pe lângă atacul din exterior – “alternativele sexuale” – familia este supusă și din interior unui atac care acum 10 ani nu părea posibil: acceptarea căsătoriilor mixte. Corectitudinea politică, întoarcerea împotriva tradiției (mai ales creștine) și decăderea generală a societății prin scăderea respectului față de legi, norme, tradiții și cutume, au un echivalent și în rândul bisericii: aggiornamentele. Cum pot episcopii noștri să facă slujba Sf. Constantin Brâncoveanu, să îl cinstească și să îl promoveze ca model vrednic de urmat și în același timp să fie de acord cu căsătoriile eterotodoxe și să “dea liber” româncelor să își caute bărbați nu doar străini de neam dar și străini de credința noastră. Sentimentului patriotic și naționalismul sunt deja depășite și considerate dușmane ale progresului în societate, sau cel de către promotorii brave new world. Însă faptul că ierarhi ai noștri nu s-au gândit la consecințele “liberalizării” căsătoriilor în cazul românilor, unde este evident că mai ales femeile drept-măritoare sunt tentate, bărbații români neavând prea mare succes și nici tragere să se însoare cu nemțoaice sau franțuzoaice, este strigător la cer și vine în totală neconcordanță cu istoria noastră. Să luăm cazul lui Brâncoveanu: oare dacă marele domnitor și-ar fi luat nevastă musulmancă cum ar fi decurs istoria? Cum ar fi fost oare dacă Brâncoveanu nu ar fi avut nevastă ortodoxă și nu și-ar fi crescut copiii în credința ortodoxă? Da, desigur, botezul este una dintre condiții deocamdată,

Cazul Pomohaci este unul atât de vechi încât este precum un fruct putred care nu doar că s-a stricat și emana miros în rândul poamelor din proximitatea lui, dar cultura de mucegai este variată și multicoloră. Un semn de avertisment cu privire la preotul Pomohaci am tras și eu încă de prin 2009 când am fost șocat de faptul că acest lup în piele de oaie a invitat la amvon un eretic să predice și după ce că a făcut această spurcăciune, a mai și plâns și s-a arătat profund impresionat de învățătura acestuia. Iată un fragment din acel articol intitulat “PEŞTELE DE LA CAP SE ÎMPUTE” care conține inclus și filmarea predicii: Banuiesc insa ca aici lucrurile s-au imputit de mult si acum abia incepe sa se simta mirosul putreziciunii, deoarece rana nu s-a taiat la timp, madularul uscat nu s-a taiat si acum uscatura a cuprins tot trupul. Nadajduiesc ca PS Andrei va lua masuri, desi ma gandesc ca a avut destule semnale pana acum. Din ce am vazut in clip, cum ii pregatea terenul si cum il recomanda pe acest eretic, cum a plans la cuvantul sau, il gasesc inselat fara margini pe preot, e prins saracul in multe lanturi si trebuie sa ne rugam mult, dar mai ales dintre pastoritii lui care isi dau seama ce se intampla, sa se roage lui Dumnezeu sa il scoata din inselarea in care este si sa il puna pe fagasul dreptei credinte. (sursa) Prima greșală fatală a preotului lăutar a fost călcarea canoanelor care interzic unui preot să cânte altceva decât slujbe. Este evident că oricât de acrivist am interpreta canonul, nu o cântare nevinovată de o melodie folk la chitară pentru prieteni și familie ar fi de acuzat. Canonul interzice amestecarea preotului cu lucrarea lumească și dacă tot am ajuns la lucruri interzise, printre ele se numără și afacerile: un preot nu prea are voie să aibă afaceri sau alte meserii. Evident, există nuanțe. Iată și canonul cu pricina: Episcopul, sau Presbiterul, sau Diaconul, lumeşti purtări de grijă să nu ia asuprăşi, iar de nu să  se caterisească. (sursa: Pidalion) Canoanele au devenit însă cam prăfuite pentru unii în ziua de astăzi și cu adevărat dacă ar fi să ne luăm după canoane, foarte puțini credincioși ar mai rămâne în biserică și slujitori asemenea. Pornind de la această simplă observație a stării stricate în care se află credința în vremurile pre-apocaliptice pe care le trăim, cei rânduiți să respecte canoanele și să le aplice s-au cam îmbolnăvit de iconoflamație (inflamarea nervului iconomic) și consideră canoanele fie învechite, fie extrem de flexibile. Mă refer în cazul de față mai ales la PS Andrei care încă din 2009 trecea cu vederea această neorânduială care era clar pentru orice credincios cu minimă experiență că nu se va termina bine și că acest lup în piele de oaie va face mult rău bisericii, cum iată că se dovedește. “Bunătatea” și răbdarea IPS Andrei sunt cu totul neînțelese și nu suspectăm slăbiciune în îndeplinirea unei