Glasul rațiunii vine de la sud de Dunăre

“Vreau sa vad dragoste si turisti la Marea Neagra, nu fregate”. Cine se astepta la asemenea cuvinte de la un bulgar, cu atat mai mult cu cat acesta nu este poet ci este chiar politician? Si nu orice politician ci chiar prim-ministrul tarii! Bineinteles, ca in presa romaneasca instant au aparut “expertii” cu vechile si binestiutele teorii: “E mana lui Putin” [1]. Nu cumva sa isi doreasca cineva altfel de pace decat asa cum o vad generalii americani si nu cumva sa isi doreasca cineva bunaintelegere si schimburi economice cu rusii, ca “e mana lui Putin”, “sunt platiti de rusi”, “razboi asimetric” … In general noi romanii avem un aer de superioritate fata de bulgari. Ne credem si mai destepti decat ei, si mai puternici, si mai bogati. Va mai amintiti stirile alea cu alerte cu privire la turistii in Bulgaria, ca exista riscul sa le fie furate masinile, etc? Cu toate acestea, probabil sunt mai multi romani care merg vara in Bulgaria decat in Romania, si asta spune tot. Bulgarii sunt mana cereasca pentru noi. Va imaginati, unde ar fi fost ego-ul nostru national, mandria noastra de romani, daca la sud de Dunare nu ar fi fost amaratii de bulgari, ci vreo alta tara, care ne depaseste la toti indicatorii, ai carei locuitori o duc mult mai bine, care au salarii mai mari si echipa lor de fotbal stie sa dea goluri? Grecia de exemplu … Va imaginati ce tragedie ar fi fost pentru noi ca la sud de noi sa fie direct Grecia? Asa, norocul nostru! Cu bulgarii la sud, pana si politicienii nostri pot sa zica: uita-te la jalnicii astia, ce clasa politica au ei: numai mafioti, numai corupti! Pai noi am progresat mult, domnule. Nu mai zic ca fara bulgari la sud, nici un presedinte roman nu ar mai fi visat sa fie lider regional. Pai peste cine sa fii lider regional daca nu peste Moldova si Bulgaria? Peste Ungaria? Ha, ha! Peste Ucraina? Ha, ha, ha! Peste Serbia? Lol! Asadar, bulgarii, cumparati sau necumparati de rusi, vor dragoste si turisti. Prin aceste cuvinte, vrednicul de pomenire prim-ministru bulgar, a subliniat cele doua importante directii pentru progresul unei societatii: pacea si iubirea pe de o parte si prosperitatea pe de alta parte. Par sloganuri electorale, par vorbe aruncate in vant aiurea? Par extrase dintr-un discurs al unui putinist jalnic? Nu, pentru ca realitatile din Bulgaria arata ceea ce prim-ministrul lor exprima. Nu exista nici un dezacord intre lupta continua interna a clasei politice bulgare de a se transforma si de a scoate din mizerie aceasta tara mediocra din ultimii ani si declaratiile de astazi. In Bulgaria vin turisti, creste PIB-ul continuu, se construiesc autostrazi, se construiesc statiuni, nu cred ca suntem exagerati daca ii acuzam pe bulgari ca incearca sa copieze Elvetia. Si cinste lor. Nu vreau sa par total paralel cu realitatea: nu cred ca bulgarul este hipiot si are dragostea si pacea in sange. Omul are insa afacerile in sange si a realizat oportunitatea. Intr-un moment in care Turcia si-a taiat creaca singura gonind milioane de turisti rusi,

Read more

De ce le e frica americanilor de buna intelegere germano-rusa?

Poate e mult spus buna intelegere, dar cert este ca americanii nu privesc si nu au privit niciodata cu ochi buni colaborarea si relatiile germano-ruse, ceea ce este firesc si vom explica de ce. Vom incepe insa mai intai in a prezenta doua articole/studii a doua think-tank-uri diferite, unul de peste ocean si unul de dincoace de ocean pentru ca dupa cum stim, think-tank-urile sunt pepiniera ideilor dar mai ales a personajelor si a lobby-urilor care dau directia in politica externa. Primul articol se intituleaza agresiv: Russia’s Hybrid Warfare is Harming Germany si apartine Atlantic Council. Pentru cei care nu stiu, Atlantic Council este o organizatie de propaganda americana pro-NATO, finantat de Soros si alti membri ai guvernului invizibil, adevaratii decidenti ai politicii americane care sunt in spatele papusilor din politica. Iata o caracterizare scurta a acestor organizatii, facuta de Rick Rozoff pentru Global Research: Along with similar and related groups like Freedom House, Project for the New American Century, U.S. Committee on NATO, Project on Transitional Democracies, National Endowment for Democracy and its International Forum for Democratic Studies, World Movement for Democracy and its Network of Democracy Research Institutes, International Republican Institute, National Democratic Institute for International Affairs and a myriad of complementary non-governmental organizations bankrolled by billionaire currency speculator George Soros and others – all identified as non-profit, non-partisan (which in the U.S. denotes bipartisan Democrat-Republican) organizations, though many are funded by the U.S. government – the Atlantic Council and the sites it links to are collectively the best example of what for over a century has been described as the invisible government. More particularly, an unaccountable foreign policy establishment for which Euro-Atlantic strategic ties with emphasis on the NATO military bloc are given central emphasis. Officers and members of the think tanks and nominal non-governmental organizations shift effortlessly and regularly between those groups and top positions in the State Department, Defense Department, National Security Council and elsewhere in the federal government. (sursa) De ce ar fi normal pentru americani sa saboteze relatiile Europei cu Rusia, pacea si buna intelegere? Pentru ca daca totul ar fi ok cu Rusia, NATO ar trebui sa se retraga si interesele expansioniste americane nu ar mai fi la fel de usor de aparat, fara sperietoarea oferita de rusi. Cand vorbim de interesele americane, trebuie sa facem o mica paranteza: principalul interes este dolarul: orice alternativa la dolar sunt un pericol major pentru SUA. Sa presupunem o lume in care UE ar fi o uniune economica puternica, independenta, care ar merge struna, colaborarea ar fi ideala, economia ar dudui si bancile nu ar avea probleme. Sa presupunem ca in aceasta lume ideala, UE s-ar intelege perfect cu Rusia: Germania si UE ar importa resurse si produse alimentare de la rusi, si ar exporta masini si alte bunuri cu valoare adaugata mare iar frecusurile gen Ucraina si Crimeea nici nu ar exista. Sa presupunem ca in urma acestei colaborari ideale, rusii si europenii s-ar intelege ca plata pentru resurse (petrol & gaze in principal) s-ar face in euro, nu in dolar. Rusii ar trece astfel

Read more

Revolta băncilor este doar prima etapă

Oare care lege din istoricul recent a avut efecte nasoale încă înainte să fie adoptată? Eu unul nu îmi aduc aminte. Personal, mărirea avansului, mi se pare însă un efect pervers pozitiv. Orice contracţie a creditului din orice motiv nu poate fi decât bună, în ideea că ne va feri de crash-ul viitor. După cum spunea şi Jim Rikards cu privire la Rusia, una e să cazi de la etajul 30 (cum ar fi SUA) şi alta e să cazi de la etajul 5 (cum ar fi Rusia). Altfel spus, de vreme ce crashul cel mare încă nu a venit şi ce s-a făcut momentan doar a amânat puţin mai în viitor efectele tsunami-ului, un avans mai mare acum va însemna o rată a falimentelor mai mică şi un număr de tragedii mai mic când barajul proptelilor băncilor centrale va cădea. Am fost împotriva acestei legi din două principii: o lege nu se aplică retroactiv oricât de bună ar fi ea; un stat de drept şi o economie solidă nu se construiesc cu legi aplicate retroactiv; nu e treaba parlamentului să propună instrumentele financiare cele mai potrivite; deoarece parlamentarii habar nu au despre finanţe, nu este treaba lor să determine dacă e mai bine ca ipoteca să fie de ajuns pentru darea în plată sau banca să poată urmării clienţii nedeterminat; nu asta înseamnă protecţie; nu m-ar interesa atât de mult aspectul responsabilităţii dacă totuşi legea era bună; nu repet aici însă de ce legea e proastă şi e încă un pas la fel de prost ca si Prima Casă; Adevărata protecţie a consumatorului de produse financiare din România ar trebui pornită cu profesionalizarea şi responsabilizarea organismelor de relementare: BNR şi ASF. Vedem haosul din asigurări în contrast cu salariile mizerabile şi sistemul mafiot prin care se fac angajările. Dar să nu ne amăgim: BNR nu e departe nici ea, acolo însă ajung doar personajele mai deocheate, care dau seamă nu la nivelul partidului ci unor foruri mai înalte. Apropos de foruri înalte, sunt tare curios care e opinia şi poziţia conducătorilor, bineînţeles nu a păpuşilor de la Cotroceni sau Victoriei. Pentru că deocamdată nu am auzit nimic de la Ambasada SUA şi mesajele de la Comisia Europeană sunt gargara normală care vine din reflex la orice mişcare a vreunui minion, cum s-a întâmplat cu Ungaria. Să revenim însă la responsabilitatea şi rolul parlamentului. Oricât de lipsiţi de pregătire şi cunoştinţe despre sistemul financiar, parlamentarii nu aveau cum să nu fie revoltaţi de lipsa legii falimentului. O bună perioadă de timp am crezut ca frâna la această lege sunt băncile care presează BNR-ul care presează parlamentul. Ori de data asta, parlamentarii au dovedit că pot să îl facă preş pe Isărescu de unde putem clar deduce că dacă aveau 2 neuroni, legea falimentului era de mult trecută şi condiţiile erau cinstite şi productive. O lege a falimentului ar fi făcut inutilă actuala lege a dării în plată deoarece inechităţile şi dezechilibrele s-ar fi rezolvat prin faliment: singura cale de uscat putreziciunea întro economie de piaţă normală. Karma finanţelor însă se răzbună şi

Read more

Problema cu băncile

În vremea revoluţiei oamenii răbufnesc şi focul revoluţionar loveşte în stânga şi în dreapta fără milă. Dreptatea este oarbă sau mai bine zis dreptatea orbeşte raţiunea şi orice revoluţie pune bazele unui noi catastrofe. Aşa a fost cu revoluţia din decembrie care deşi putea să ne pună pe aceeaşi traiectorie cu Polonia sau Ungaria, ne-a pus pe aceeaşi traiectorie cu Bulgaria care deşi este mai bună decât traiectoria Albaniei, este totuşi un mare eşec. Similar se va întâmpla cu revoluţia împotriva băncilor. Populismul politicienilor români are o nouă pârghie de manifestare, un nou teren de desfăşurare, de vreme ce măririle salariale s-au făcut, pensiile asemenea şi corupţia a fost eliminată. Ce altceva ar mai putea dezbate politicienii ca să atragă voturile boporului? Unirea cu Moldova? Păi aţi mai auzit ceva în presă despre unirea cu Moldova de când americanii au zis că chestia asta e propagandă rusească şi că există riscul manipulării opiniei publice de către ruşi? Până şi televiziunile au lăsat ciocul mic, la atenţionarea marelui prieten şi protector, nu doar politicienii. Vom avea deci o campanie în care duşmanul comun vor fi băncile şi fiecare politician se va angaja în legi care de care mai spectaculoase prin care să facă dreptate. Paradoxal, victima acestui nou război va fi Isărescu, cel care a dormit în post zeci de ani în loc să îşi facă datoria şi să rezolve problemele la momentul oportun. Mă refer în primul rând la legea insolvenţei care ar fi creat un cadru normal şi promiţător de echilibrare a   relaţiei tumultuoase între creditacul român şi bancă. O relaţie bazată pe necunoaştere şi teamă de ambele părţi. Băncile au însă un atuu: pohta mioritică. Aistai pohta ce-am pohtit este sloganul oricărui român care vrea şi el casă, maşină,  smartphone şi plasmă la fel ca ale vecinului. Lungirea cât plapuma este mintea cea de pe urmă care vine când te-ai ars dar trece repede. În esenţă sistemul bancar românesc are multe bube, în principal determinate de mediul economic şi social. România este totuşi o ţară mică cu capital puţin şi cu afinităţi socialiste. Capitalismul şi pieţele libere au fost preluate în România formal, aiurea, distorsionat – în etapa iniţiala – şi au evoluat cu malformaţii în perioada de maturizare, acumulând mai degrabă particularităţi odioase decât corecţii şi măcar ajustări care să ţină cont de specificul local şi social. Cu privire la mediul bancar, amintesc aici prima casă, monopolul schimbului valutar, slaba reglementare şi lipsa unui control riguros şi corect, finanţarea nediscreţionată a sistemului în momente dubioase, jocul politici mârşav al guvernatorului care se crede Dumnezeu şi nu de puţine ori folosea nuiaua cursului valutar petru a-i disciplina pe politicieni etc. În esenţă nu doar că Banca Naţională nu şi-a făcut datoria conform misiunii şi legilor proprii dar nici măcar devierile pe care şi le-a permis – nu au avut succes, nu au avut consistenţă, nu au urmărit principii solide şi obiective pe termen lung, cum ar fi crearea unei pieţe bancare libere reale, solide, rezistentă la riscuri şi volatilitate economico-financiară, ci

Read more

Panadoul anti-criza se umfla in pene degeaba

de la preţurile care au crescut cu 300 la sută în ’93 la mişcările de preţuri în jur de zero, de acum, am parcurs un drum lung până să ajungem la calmarea inflaţiei, la reducerea deficitelor comerciale şi bugetare, la echilibrarea pieţelor monetară şi valutară (sursa) L-am cam ignorat pe Vasilescu in ultimii ani pentru ca pur si simplu nu mai suportam sa ii citesc pastilele propagandistice pe care le publica in Ziarul Financiar. Apropos de acest amanunt, eu am o banuiala ca BNR cam santajaza unele ziare / televiziuni ca sa ii propage “comunicarea” prin contracte care forteaza presa sa il gazduieasca periodic pe Vasilescu pentru a lucra la imaginea lui Isarescu. Cine nu semneaza contractul este banat de la comunicatele BNR, interviuri, conferinte, orice. Astfel, prin prezenta periodica in ziar, Vasilescu isi face meseria gratuit, fara a fi nevoit sa spuna lucruri importante si adevarate, editorii neavand nici un cuvant asupra articolului respectiv. Pe scurt, in articol, mai fatis sau mai ascuns, Vasilescu se lauda pe el si isi lauda acolitii de la BNR (stat in stat) aratand cu degetul spre politicieni si restul societatii. Ideea este: BNR si-a facut treaba, a calmat inflatia, a reglat pietele monetare si valutare, adica nu mai avem inflatie galopanta, nu mai avem curs care sa explodeze, etc. Vasilescu scrie articolul pentru nivelul intelectual al copiilor de la gimnaziu. Adica, el scrie ca si cum noi nu am stii ca traim intr-o mare deflatie despre care am tot vorbit de atatia ani pe blog si nici nu am stii ca avand in vedere cati euro si dolari sunt tipariti acum, ar fi chiar culmea ca leul sa isi piarda din valoare, similar anilor tranzitiei cand si dobanzile la dolar erau altele, banul avea alta valoare si conditiile erau cu totul altele. Acum, chiar daca si-ar dori, Isarescu nu poate sa devalorizeze leul, oricati ar tipari pentru ca nu au unde sa se duca, poate doar sa ii ofere direct guvernului sa mareasca salariile la bugetari si mai mult. Oricum orice presupunere ca BNR a reusit sa regleze cursul si inflatia este o aberatie, in lumea de astazi. Am mentiona ca alaturi de BNR, si bancile nationale din Bulgaria, Ungaria, Serbia si altii au reusit la fel, pentru ca traim in MAREA DEFLATIE!!! Aloooo! Domnul Vasilescu, pe ce lume traiti ?!?! Paradoxal este si apelul lui Vasilescu la munca: Inflaţia, care plecase deja în jos din 2014, are acum o şansă de stabilizare în intervalul de ţintire. Dar şi bugetul are nevoie de noi surse de venituri. Desigur, nu din impozite mai mari – în niciun caz din impozite mai mari! – ci din mai multă muncă, mai multă performanţă în muncă, din investiţii, din noi afaceri, din profituri consistente, într-un cuvânt din competitivitate. (sursa) Spun paradoxal pentru ca meseria lui presupune cam putina munca si cam mult papagal. Chiar si pentru meseria lui de dat cu ciocul si laudat BNR-ul, Vasilescu nu isi face treaba bine, venind cu astfel de laude de sine idioate si cu analize economice irelevante, care oricum nu sunt meseria lui, nu tin de

Read more

România în menghina obiectivelor si a riscurilor

Despre obiective Orice organizatie serioasa, de la un mic butic pana la o mare putere mondiala are mereu o lista de obiective esentiale pe care conducatoriile urmaresc si de asemenea are o lista de riscuri care trebuie urmarite si eliminate. Obiectivele sunt tinta strategiei care este construita in vederea evitarii riscurilor. Uneori evitarea riscurilor este insasi principalul obiectiv, dar asta doar la tarile care si-au cam epuizat lista de obiective … probabil foarte putine. SUA De exemplu, obiectivul celei mai mari puteri mondiale din lume este mentinerea statutului de mare putere mondiala si punerea de piedici oricarui pretendent oricat de binevoitor ar fi el. In SUA, au loc saptamanal conferinte despre riscurile globale ale variatelor think tank-uri – asociatii de toate culorile, care au un rol important in politica americana si in gasirea solutiilor (echivalentul talk-show-urilor otv-iste de la noi, dar bineinteles la un cu totul alt nivel). De la incalzirea globala pana la riscul cibernetic cauzat de chinezi sau pregatirea impotriva atacurilor EMP, americanii analizeaza toate riscurile si muncesc din greu pentru gasirea celor mai optime solutii. Ungaria Sa luam un alt exemplu de tara: Ungaria. O tara mica, fara resurse naturale, fara forta de munca prea mare, cu vecini dusmani, lovita crunt de criza creditelor din 2008. Singurul avantaj: diaspora si banii bagati deja in tara pana in momentul crizei. Dupa cum stim, exista o zicala: daca am datorie la banca 100.000 de lei este problema mea, daca insa am 1.000.000 de lei este problema bancii. Asa au cam facut ungurii cu investitorii externi, in principal cu bancile: i-au tinut captivi. Mai intai, clasa politica maghiara a realizat ca nu pot face reforme reale si nu pot avea o politica economica solida daca nu au sprijinul Bancii Nationale. Prin urmare, au … rezolvat lucrurile. Imediat ce au pus mana pe Banca Nationala, politicienii ungari au atacat frontal principalii dusmani pe care mai ales tarile cu economii mici le-au avut: somajul si creditele populatiei. Initial, banca a lasat moneda sa pice pentru a stimula exporturile si a tine in frau importurile. Ulterior, au fortat bancile sa suporte din povara populatiei care era captiva creditelor in moneda straina iar pentru a mentine un stat social puternic care nu a taiat salariile cu 25% la bugetari, a supra-taxat marile oligarhii, prin aceasta politicienii unguri atragandu-si oprobiul europenilor care nici pana in ziua de astazi nu i-au iertat, acuzatiile pe directia drepturilor omului fiind simpla apa de ploaie si gargara fara acoperire. Dupa stimularea monetara prin slabirea monedei se ajunsese ca forintul sa fie atat de slab incat pana si romanilor le era mai ieftin sa cumpere din Ungaria [1]. Astfel, economia si-a revenit rapid incat se discuta despre miracolul unguresc denumit de unii economisti Orbanomics [2]. Aceste doua probleme fiind rezolvate, Ungaria s-a concentrat pe intarirea pozitiei geostrategice prin blufarea unei relatii puternice cu Putin. Altfel spus, ungurii reusesc sa stea cu fundul in doua balti indeajuns incat sa sara in oricare dintre ele cand o sa fie cazul. Si asta, fara sa sufere nici o consecinta. Pe de o parte, vestul nu are ce sa faca Ungariei pe plan economic, ungurii sugand in anii anteriori

Read more

Din sucelile legii darii in plata

Cand statul incearca sa intervina in piata si reglementeaza din ce in ce mai mult, sucelile nu sunt greu de observat iar cand vine prapadul, chiar si ulterior este greu de analizat care au fost cauzele initiale. De exemplu in SUA, consensul intre marii economisti cu privire la cauzele crizei financiare inceputa in 2008 sunt ca Fed-ul a micsorat atat de mult dobanda de referinta incat a inundat piata cu bani si astfel a stimulat creditarea. Ce a urmat a fost doar tavalugul: bancile au inceput mai intai prin a da credite la cat mai multi oameni si apoi au terminat prin a crea instrumente financiare prin care se detasau de riscul prezentat de credite, devenind doar intermediari intre clientii finali si investitorii din toata lumea. Ulterior crizei, bineinteles ca nici un guvernator al Fed-ului nu si-a asumat vina pentru prapadul pe care l-au creat. Ba mai mult, au incercat sa arate cu degetul catre slaba reglementare, catre instrumentele “prea complexe” care introduceau un risc prea mare in piata. E ca si cum un gradinar stropeste cu benzina peste frunzele uscate si apoi da vina pe soare ca a aprins focul. Sa revenim insa la noi. Si la noi a fost la fel: BNR a dormit cand banii ieftini veneau din afara si au creat bule imobiliare si de creditare in Romania. Ordinele erau ca BNR sa stea cuminte in banca ei si Isarescu sa se limiteze la “a trage semnale” ca si cum treaba unui politai e doar sa fluiere nu sa dea si amenzi sau sa ameninte cu pistolul cand un betiv conduce o masina si nu se opreste. Bancile au fost imbatate de bani ieftini veniti din afara pentru ca Romania degeaba are moneda proprie pentru ca aceasta nu este moneda proprie ci este moneda lui Isarescu. Adica, intr-o tara libera, moneda proprie functioneaza in functie de importuri si exporturi, banca nu face decat sa atenueze socurile si sa arbitreze bancile. De exemplu, era firesc ca in ani 2007 cand intrau miliarde de dolari in tara, leul sa se intareasca foarte mult si la fel, cand valuta iese, leul sa se slabeasca. Astfel, cursul valutar atenueaza fluxurile de valuta si cei care aduc azi dolarii, nu si-i vor scoate peste noapte maine cu dobanda si la curs sponsorizat, ci acestia ar putea fi scosi doar cand investitiile ar fi adus randament: adica productia ar fi crescut, la fel exporturile si leul s-ar fi intarit nu doar prin intrarea de valuta ci si prin exportul de produse. Poate explicatia mea e prea simplista, cert este ca politica monetara a BNR-ului se vede ce rezultate a dat in ziua de azi: mii de oameni inrobiti la credite peste puterile lor pentru ca cine trebuia sa vegheze pentru ei – BNR-ul – a vegheat mai mult pentru altii decat pentru romani. Si mai revoltator este ca BNR nu trebuia sa faca nimic pentru a asigura stabilitatea leului si a creditarii ci doar sa lase piata sa regleze moneda. Tocmai aceasta

Read more
1 10 11 12 13 14 19