Întâlnirea UE-Turcia: solidificarea rupturii

Azi (luni) la Varna, are loc o intalnire la nivel inalt intre Turcia (repretentata prin Erdogan – presedinte) si UE (reprezentata prin Junker – ce-o fie el si Donald Tusk – e si el ceva pe-acolo). Principala dinferenta intre capii celor doua parti este ca Erdogan e votat pe cand Junker si Tusk nu sunt votati. Ar mai fi o diferenta: majoritatea turcilor il apreciaza pe Erdogan (desi e dictator, dar asta vor turcii) pe cand Junker este luat in deradere de europenii de la vest la est iar Tusk nu prea se mai poate intoarce acasa, atat de mult il urasc polonezii. Si o alta mica diferenta: Erdogan ca islamist fundamentalist, nu consuma alcool, pe cand Junker isi incepe dimineata cu un cognac (sursa) iar Tusk probabil bea cacao cu lapte. Pe agenda discutiilor sunt mai multe chestiuni. Ce mi se pare interesant este ca aceasta intalnire este programata imediat dupa ziua nationala a Greciei care a avut loc saptamana trecuta. Grecii au beneficiat de ocazie ca sa raspunda si ei amenintarilor verbale ale turcilor: “Ii vom strivi pe cei care pun sub semnul intrebarii securitatea nationala (sursa)”. Problema este ca turcii au trecut deja de amenintari verbale si pe ordinea zilei sunt 2 chestiuni deocamdata minore (mai mult sau mai putin): interzicerea de catre turci a exploatarilor maritime din zona Ciprului (ceea ce i-a cam afectat la buzunar pe italieni, daca imi aduc aminte Enel are cesionat dreptul de ciprioti) rapirea de catre turci a 2 soldati greci care au trecut granita la turci patruland din cauza unei furtuni Problemele se pot rezolva usor sau complicat, depinde ce vor turcii. Turcilor le plac tocmelile si nu pot sa traiasca fara tocmeli. De aceea probabil vor cere mai multi bani pentru punctul 1 si vor cere cativa turci fugari gazduiti de greci si pe care grecii au refuzat sa ii inapoieze in ciuda emiterii unor mandate internationale (cam cum ne fac noua sarbii cu Ghita, desi nu e tocmai aceeasi situatie). Problema mai dificila (si motivul acestei reuniuni – parerea mea) este cred renegocierea administrarii refugiatilor, europenii fiind cam saturati iar turcii stiind asta, urmeaza probabil sa ceara mai multi bani. Ca miscelanea, poate ar mai trebui sa mentionam si cateva stiri recente pentru clarificarea situatiei. Marea Turcie Dupa succesul din Afrim si pregatirea unor alte invazii in Siria, Erdogan a declarat: “vom ucide sau vom murii construind Turcia Mare” (sursa). Este un semn de intrebare al traducerii daca Turcia Mare se refera la fostul Imperiu Otoman sau la o Turcie mare la figurat, desi un alt fragment din discurs ne clarifica: “turcii nu vor uita niciodata ranile facute in inima noastra de granitele artificiale care ne-au fost trasate”. Din nou nu este clar daca se refera la granitele din sud sau din nord, desi nu mai conteaza. Ca o mica paranteza, toate tarile sufera de granitele artificiale in care sunt incorsetate in urma vicisitudinilor si neputintelor istorice. Romania, Bulgaria, Serbia, Grecia, Turcia dar mai ales Ungaria viseaza la

Read more

Cât de dezvoltată este pe bune industria IT din România

Industria de IT din România a ajuns la 5% din PIB, adică produce aproape 20 de miliarde de euro dintr-un PIB de peste 190 de miliarde de euro. De la 1% din PIB, dar dintr-un PIB de 40 de miliarde de euro/dolari acum două decenii, industria IT a reuşit să fie înaintea economiei şi chiar să o tragă după ea. Cei 110.000 de IT-şti aduc aceeaşi valoare adăugată sau chiar mai mare decât industria de construcţii şi este la acelaşi nivel cu agricultura. (sursa) Când nu scoate capul din curtea sa să vadă ce e prin jur, orice cocoș se crede uliu. Industria IT la noi, oricât de mult se holbesc la ea “analiștii” iexperți, este totuși o mioriță bleagă ca și alte domenii de la noi; comparativ cu alte țări, noi stăm destul de prost la sectorul IT (deși IT-ul a depășit agricultura – ca și cum e mare brânză asta când agricultura mai contează ca procente din PIB doar prin țările din lumea a 3-a). Din păcate, nu am la îndemână niște cifre cu procentul din PIB al industriei IT în țările din Europa de Est. Mi-a rămas doar în cap chartul în care România era pe ultimul loc. La o sumară căutare am găsit doar ca producția de software în UE este de 7,4% din PIB (sursa). Deci software, care este doar o parte din totalul IT. Ca să nu mai zicem ca la noi în IT sunt probabil incluse și call-centerele și video-chat-urile. De nenumărate ori când găsesc articole pompoase de genul celui de mai sus, mă amuz căutând să văd ce zic bulgarii despre ei în aceeași privință. Bunăoară, sunt sigur că majoritatea românilor sunt foarte mândri de it-iști noștri și sunt siguri că hackeri mai buni ca ai noștri care să spargă FBI-ul nu există. Mitul superiorității inteligenței cibernetice românești este un mit cu care am crescut și eu dar cu siguranță este valabil și pentru alte domenii: doctorii noștri sunt vânați de toate țările din vest, meșterii noștri sunt bine văzuți peste tot și găsesc de muncă ușor oriunde s-ar duce, confecționerele noastre, vin firmele din vest după ele, le antrenează, le pregătesc, doar ca să pună mâna pe ele, etc. Realitatea este însă că UE (mai ales Germania) este unul dintre marile economii ale lumii și în lumea modernă, în economia modernă este loc pentru oricine muncește serios și profesionist. Competiția este dură dar cererea este mare, mai ales în domenii unde schimbarea este continuă și tehnologia avansează iar adaptarea la tehnologie necesită timp, pregătire, dar mai ales materie cenușie care este precară în orice țară a lumii. Iată deci câteva spicuiri din presa bulgară. Într-un articol intitulat “How is the IT Industry Changing Bulgaria?” din care vedem că și bulgarii se miră de impactul industriei IT (deși în clasamentul de care aminteam ei erau penultimii). Și iată cum se mândresc bulgarii că sunt pe locul 46 într-un clasament irelevant legat de IT, făcut de cine știe ce blog pe internet, pe

Read more

Precum oile la pascut

Mitingul anti-binom organizat de PSD Dolj s-a transformat peste noapte in miting pentru restaurarea monarhiei – caci un adevarat omagiu al PSD-ului dat Regelui Mihai ar insemna pe langa dezicerea de Iliescu care l-a trata pe rege ca pe un caine, repararea crimei istorice numita lovitura de stat din 1989 prin instituirea unui referendum prin care poporul sa aleaga – macar simbolic – daca vrea sau nu sa se intoarca la monarhie. Ori daca PSD aduce omagiu regelui inseamna ca militeaza pentru intoarcerea la monarhie. Nu pot aduce omagiu regelui daca nu esti monarhist. Eu, de exemplu, nefiind monarhist nu i-am adus regelui niciun omagiu. Se intelege ca in spatele acestui show penibil prin care oameni sarmani si cu IQ minimal de pe la sate sunt plimbati ca oile prin oras ca sa arate partidul ca are si el sustinatori, se afla imposibilitatea de a opri turmele o data pornite si o data lansat zvonul. Era prea complexa operatiunea “brrr oaie inapoi” decat o mica defilare prin centru Craiovei. Era logic pentru toata lumea ca daca nu se mai poate face miting pentru Dragnea, trebuia anulat. Insa asta e alta dandana, ca o data puse oile in miscare e greu sa le mai intorci inapoi, ca ele si-au pus in minte ca partidul o sa le plimbe pana la Craiova si ca dom primar da si el o cafea sau o tuica acolo, sau macar o garoafa dupa cum putem vedea in filmare. E de-ajuns cu o cafea si o plimbare sa faci rost de cateva autobuze de asistati sociali ca sa vina la Craiova si daca le-ai promis, e musai sa faci ceva cu ei. Ori ce sa faci acum daca s-a nimerit sa moara sarmanu rege tocmai acum? Sa faci … un mic omagiu acolo, ca se potriveste. Traim poate ceasul al 11-lea in care ultimii oameni cu o farama de morala trebuie sa se trezeasca si sa lupte cu tot ce poate fiecare impotriva dezastrului care a dat peste tara noastra. Daca vrem sa vedem care ne este viitorul in caz ca o sa stam cu mainile in san sau sa bagam capul in nisip sau fiecare in cusca lui, nu trebuie sa ne uitam la Ungaria – un caz fericit de dictatura zic eu – ci la Rusia: The Kremlin has ordered regional officials to turn next year’s election into a festive “holiday” to try to boost turnout as President Putin seeks a convincing win and his fourth term in office. (sursa) Paradoxul e ca si multi dintre membrii PSD-ului o sa cada victime in viitorul stat politienesc neo-comunist, cu masca socio-nationalista. Cum anume? Istoria ne invata. Daca are pe cine …

Read more

Traducerea discursului lui Mugur Isarescu la 10 ani de la aderarea la UE

Pe 26 octombrie BNR a sarbatorit 10 ani de la aderarea la UE. Vom face o scurta trecere in revista a discursului lui Isarescu, care desi unul sterp, oficios si “diplomat” spune multe despre starea lucrurilor. Pentru a nu fi acuzati de copyright, vom reda doar fragmentele care ne intereseaza, lasand linkul la sursa pentru cei care doresc sa parcurga tot discursul: 10 ani de la aderarea României la Uniunea Europeană: De la coeziune la convergență Evident ca dupa parerea noastra, aderarea la UE poate fi inclusa in lunga traditie a Romaniei moderne de adoptare aberanta a unor forme fara fond. Mare parte din aceasta coeziune a constat in cedarea partiala a suveranitatii catre UE si in adoptarea unui aparat birocratic de mituire legala a unei intregi categorii de plimbatori de harti care sunt platiti la salarii europene desi fac munca romaneasca. Bineinteles, cuiul lui Pepelea sunt fondurile europene, sursa de tunuri legale pentru cei mai priceputi in manipularea sistemului in interese cu totul straine de dezvoltarea economica sau realizarea mult-doritei coeziuni. De asemenea, coeziunea a mai insemnat si obligativitatea cresterii pretului utilitatilor si resurselor naturale la nivel european, unde principiul proportionalitatii (cu salariile in cazul acesta) nu s-a pastrat deloc. Privatizarile, deschiderea granitelor care in general a privat tara de forta de munca calificata si mai ales de creiere sunt de asemenea un efect criminal care nu mai poate fi reversat nici daca ar fi ca maine sa iesim din UE si sa inchidem granitele. Multi se bucura ca tebmelii de tinerii si specialistii romani care fug in afara, argumetand ca acestia capata experienta si aduc bani inapoi. Bani inapoi aduc insa doar muncitorii si capsunarii din agricultura care merg sa imbogateasca fermierii olandezi si spanioli si pe care IQ-ul nu ii ajuta sa invete limba indeajuns pentru a se integra. Cei care se integreaza insa, nu mai aduc bani si sunt pierduti pentru vesnicie. Cu toata afinitatea catre tara natala si cu tot patriotismul lor, copiii lor vor vorbi nativ limbile natiilor unde au fugit si Romania nu va mai avea niciun avantaj de pe seama lor, poate doar cu exceptia banilor trimisi pentru parintii ramasi acasa, in cazul celor care nu i-au luat cu ei. Sa ne intoarcem insa la discursul lui Isarescu unde vom avea prilejul sa mai comentam acest subiect. O imagine relevantă a acestei evoluţii pozitive este oferită de comparaţia PIB per capita, ȋn termenii puterii de cumpărare, față de media EU/15 țări, care au alcătuit Uniunea Europeană înainte de 2004. În anul 2000, în România, acest indicator se situa la 22,4 la sută din media EU15; în Bulgaria se situa la 24,3 la sută, în Polonia la 40,6 la sută; iar în Ungaria la 45,2 la sută. În 2016 PIB per capita, calculat ca procent din media aceluiaşi indicator, era de 44,5 la sută în Bulgaria, 54,5 la sută în România, 63,6 la sută în Ungaria și 64,1 la sută în Polonia. Nu stim din aceste cifre daca nu cumva ultimele includ si tarile

Read more

Ce se intampla cu chiriile in Cluj

Am ascultat la radio o emisiune cu privire la cresterea “necontrolata” a pretului chiriilor in Cluj care m-a socat prin ignoranta si prostia capetelor vorbitoare care realizau emisiunea, dar si a unor intervievati. Desi printre intervievati unul era presedintele unei asociatii a chiriasilor la stat care traiesc in locuinte sociale (din nefericire nu i-am retinut numele, insa da – exista o astfel de asoc din domeniul ITiatie care chiar face mitinguri si protesteaza deoarece statul nu ofera mai multe locuinte sociale). Un alt intervievat, de data asta de la o asociatie din Cluj (din pacate nu i-am retinut numele si nici domeniul de activitate al asociatiei) se vaieta ca nu isi explica de ce in Cluj cresc chiriile si facea apel ca statul sa se implice si la noi ca in Danemarca in controlul pretului chiriilor. Ma indoesc ca chiriasii din Romania ar fi de acord cu implicarea statului in controlul chiriilor deoarece din start asta ar insemna inca un departament si inca o armata de plimbatori de hartii care trebuie si aia sa fie platiti – si de unde sa fie platiti, daca nu din pretul chiriilor. Prin urmare, asa cum pretul oricarui serviciu oferit de stat este mult mai mare decat daca acel serviciu ar fi liberalizat si ar fi oferit de piata libera, tot asa s-ar intampla si cand statul s-ar implica in piata chiriilor. Ca o mica paranteza, statul in Romania este oricum implicat in o mie de domenii in care nu are treaba si acolo unde putem compara serviciile oferite de stat cu serviciile oferite de privat, nu mai incape loc de indoiala unde este mai bine. Dam aici exemplul invatamantului sau al sanatatii: sunt gradinite si scoli care se vaieta ca nu au copii desi invatamantul la stat este gratuit. Cu toate acestea, majoritatea gradinitelor si scolilor particulare nu fac fata cererilor desi pretul este extrem de mare si putini si-l permit – tocmai din cauza lipsei unei piete libere sanatoase din cauza cvasi-monopolului statului. Sa ne intoarcem insa in Cluj si sa explicam de ce creste pretul la chirii. In primul rand, Clujul este mai aproape de occident si firmele straine care doresc sa beneficieze de forta de munca ieftina (de 10 ori mai ieftina ca in Germania) si de taxele mici ale Romaniei (cu 50% sa zicem comparat cu Germania de exemplu), vin acolo unde au acces la infrastructura si la o piata a muncii cat mai numeroase. De aceea este Bucurestiul cel mai dezvoltat oras si de aceea Clujul si Timisoara urmeaza indeaproape. Dezvoltarea economica a acestor doua orase din Vest este strict legata de proximitatea autostrazilor Ungariei si evident de numarul crescut al populatiei. Cum in ultimul timp costul creditelor a scazut, este logic ca si imobiliarele incep sa aiba o oarecare crestere. In plus, cresterea economica a UE (mai ales din ‘locomotiva” Germania si din locomotivioarele nordice) bazata de asemenea pe dobanzi apropiate de zero, fac ca companiile din vest sa alerge in continuare accelerat in cautarea de forta de

Read more

Klaus linge macaroana dar macaroana tot nu se înmoaie

În ciuda măgulelii și gargarei ieftine pe care mac-mac-ul neamț o face cu mult talent și curtoazie, așa cum se cuvine unui vasal respectuos, macaroana nu s-a topit de emoție. Discursul lui Klaus a fost pe scurt:  Europa Socială blah, blah, partener autentic blah, blah, merci beaucoup. A sărit totuși în evidență o bucată care dovedește că neamțul nu e aerian deși e înalt:  România […] doreşte să fie un membru re-fondator al Uniunii Europene.”. Pai dacă Europa trebuie refondată înseamnă că deocamdată este distrusă. Mare lucru pentru neamț să recunoască asta. Prostia lui însă că nu are alte idei decât să măcăne în continuare aceeași poveste și tot îi dă înainte cu marile planuri cincinale (sau poate decenale) ale integrării cât mai depline în timp ce Europa arde și se cutremură din toți țâțânii. Până și macaroana, dincolo de mac-mac-uri a venit de fapt în România ca să ne atragă atenția și să ne pregătească pentru viitorul război economic pe care Franța îl va porni cu restul țărilor europene mai ales cele din est. Pe măsură ce criza se accentueaza și fantasmagoriile promise de Macron nu se întâmplă automat fără austeritate și muncă (chestii imposibile de cerut revoluționarilor francezi care au trăit și trăiesc în huzur de 50 de ani pe seama nemților), francezii vor începe din ce în ce mai mult să pună presiune pe propriile compani care în dorința de supraviețuire și de profituri caută forță de muncă cât mai ieftină, care bineînțeles este în Est. Unitate-unitate, dar până la branză, măi frate! Nu voi intra în amănunte, le puteți citi pe Ziarul Financiar sau pe Bursa. Pe scurt, macaroana se plânge că noi avem taxele prea mici și multe firme franceze preferă să vina la noi să angajeze muncitori, mai ales în domeniul transporturilor. Penibil francezul să se vaiete de “dumping”-ul (câtă ipocrizie și cât anti-europenism crunt poate să aibă) companiilor românești. O să vedem cât de mult i-ar convine lui o politică fiscală unică când Herr Merkel o să dicteze măsuri de austeritate bugetară în Franța și o să taie salariile bugetarilor francezi sau subvențiile fermierilor. De râsul curcilor să vina macaroana să ne acuze de dumping fiscal, pe noi care oricum avem taxele mai mari decât oricare dintre vecini și în condițiile în care oricum marile companii franceze care domina piața românească nu prea fac profituri locale, ci folosesc offshore-uri. Să mai amintesc oare de utilitățile noastră vândute pe ochi frumoși la companiile franceze care ne supra-taxează și trăiesc din lipsa de competiție de care se bucură prin protecția statului român incompetent să formeze o piață liberă care ar forța scăderea prețurilor și eficientizarea? Dar macaroana trebuie să arate votanților lui că dă din coate și își face treaba. Pe lângă “pregătirea” acestui război, pe care Macron vrea să îl câștige cu diplomația și a venit doar să se asigure că nu îi punem bețe în roate ca ungurii și polonezii, francezul l-a fraierit deja pe neamț vândându-i niscavai elicoptere: Societatea Airbus Helicopters, filială a grupului aeronautic

Read more

România, lider în domeniu

Românii nu mai au motive să fie invidioși pe vecinii noștri de la sud pentru că ne-au furat tradiționalul penultim loc în orice top al țărilor europene referitor la bunăstare, economie, sau orice alte performanțe. Acum nu doar că bulgarii nu ne mai împing la coada clasamentului, dar chiar suntem lideri! Domeniu nu este însă nici puterea de cumpărare, nici producția de lubeniță, nici măcar numărul de hackeri la suta de mii de locuitori, ci este unul jenant, demn de o țară africană subdezvoltată în care femeile nu mai au altă alternativă pentru pâinea de zi cu zi și ies să-și vândă trupurile. Mai concret, România este în top la prostituția digitală denumită pompos (sau poate doar “tehnic”) în presa noastră “video-chat”. Evident că știrea nu are pretenția de exactitate. Nu s-au dat prea multe detalii și nici măcar lotul țărilor între care România este lider. Mă îndoiesc de exemplu că România bate Rusia, cel puțin în zonă. Există totuși unele elemente care ne dau dreptul să acceptăm o brumă de adevăr din faptul că România este un jucător important în … domeniu sau mai bine zis că sunt multe românce care își vând trupurile pe bani. În primul rând este recunoscut că viteza de internet în România este una bună comparativ cu alte țări teoretic “competitoare”, cel puțin din zonă. O viteză bună nu doar că facilitează prin costul redus această “activitate” reducând costurile. Costurile nu sunt oricum o problemă având în vedere că prețul cu forța de muncă – ca și în alte domenii – este destul de redus la noi, fiind principalul avantaj și principala caracteristică a forței de muncă românești. Rapiditatea conexiunilor facilitează însa dezvoltarea acestui tip de afacere în orice colț al României, ceea ce evident este un avantaj competitiv spre deosebire de alte domenii, cum ar fi industria auto unde lipsa autostrăzilor, proasta infrastructură, timpul mare de stat la vamă pun o mare povară pe companiile producătoare. Ca o mică observație, aveam de gând să scriu un articol despre mitul de “jucător” în domeniul IT al României – o percepție greșită pentru mulți români, chiar dintre cei din domeniu – însă din păcate am pierdut articolul în care se prezenta o statistică cu procentul de muncitori în domeniul IT din procentul tuturor muncitorilor în care statistică România se afla la coada clasamentului sub Ungaria și Bulgaria și doar peste Albania. Se înțelege că dacă raportul s-ar face la numărul populației am sta și mai prost. România nu este un lider IT în caz că aveați speranța ca măcar IT-ul o să ne scoată din nămol și o să ne ofere un avantaj competitiv. IT-ul crește în toate țările, la nivel mondial, ponderea IT-ului în industrie crește și în Bulgaria și în Ungaria și peste tot, prin urmare nu avem de ce să fim prea optimiști că în curând vom putea să o ducem bine chiar și fără autostrăzi, fără restructurarea furnizorilor de utilități, fără stimularea economiei, fără mult așteptata reformă – spus altfel. Întorcându-ne la

Read more
1 8 9 10 11 12 19