Search Results for: ungaria

Azi este o zi de speranta. Speranta aiurea. I-am vazut pe romanii de la Londra cum au si tras o hora in jurul urnei ca niste naivi. Ce e de sarbatorit si de ce sa ne bucuram? Ca scapam de ciuma rosie? Dar chiar scapam? Pe langa faptul ca nu scapam de ciuma rosie ci doar taiem unul dintre cele 7 capete autoregenerative ale balaurului rosu, ciuma rosie e in noi. Am explicat intr-unul din sutele de articole anti-comuniste, ca poporul roman are in sange afinitatea catre compromis si dragostea atavica fata de un tatic care “sa ne dea” si care sa aibe grija ca sa fie bine pentru toti, ca sa nu fie rau. Evident, exista tinerii si generatiile noi au un timp de uzura necesar pentru a scapa de iluzii – ca putem schimba tara noastra. Unii o fac mai repede si gresit, punandu-si speranta in iluziile altor natii si crezand ca daca primesc pe tava ce s-au luptat altii secole ca sa puna pe picioare, vor avea o viata implinita. Nu ca as dori sa aduc vreo umbra morala asupra celor care au propriul fel de avedea lumea si s-au carat de aici lasandu-ne pe noi fraierii din tara care nu se adapteaza la bolsevism ci se lupta cum pot si cat pot cu el sa ducem steagul romanismului mai departe. Caci Romania profunda, adevarata, este o Romanie profund anti-comunista, nu tembel-socialista cum o prezinta Puric, Basilica si altii. Dar sa vedem mai concret de ce nu putem avea sperante – nici ca scapam de ciuma rosie, nici ca lucrurile se vor schimba real in bine. Aici as face o mica paranteza. Multi zic “lucrurile s-au mai schimbat totusi in bine in ultimii ani”, exista progres. Blah, blah. Ni se pare ca lucrurile se schimba! Apartenenta la UE, banii gratuiti pe care ii primim, mormanele de fonduri europene, banii trimis de capsunari, progresul tehnologic global evident ca mai schimba pe ici pe colo lucrurile. Dar, in esenta, cata vreme nu se schimba mentalitatile, nu am castigat nimic. Banii pot sa dispara asa cum au aparut, peste noapte. In plus, Dumnezeu iti da, dar nu iti baga si in trastie. Si de aceea, de fapt, toate oportunitatile de dezvoltare pe care le-am pierdut sunt de fapt regrese care se vor vedea mai concret in viitor. Dar nu o lungesc mai mult in argumentarea iluziilor ca totusi exista mici schimbari in bine si pe la noi – cei care nu sunt convinsi, ii invit sa citeasca acest articol din Ziarul Financiar unde desi tonul general este unul optimist (contrar opiniei mele), “economistul” ne da un mic amanunt interesant: Polonia nu a avut niciun trimestru de scădere din 1991! Cam asta inseamna schimbare, nu importul formelor fara fond de la noi si puseurile consumeriste. Un al doilea motiv de ce nu putem avea sperante: suntem inconjurati de rusi. Ne place, nu ne place, istoria ne este potrivnica inca o data. Chiar daca noi am fi cum trebuie, am avea istoria

Pe aceeasi tema: DE CE PLEACA ENEL SI CEZ? Niciodata informatiile din declaratiile oficiale nu sunt oneste cand vine vorba de marile corporatii. Prima idee pe care o lansez este: nici CEZ, nici ENEL, nici DeutsheTelekom nu pleaca de bine. O economie emergenta cu perspective – cum ne pretindem noi a fi – din contra, atrage mari firme si mari investitori, in domeniile cheie: energie, comunicatii, sanatate, unde o sa aiba o paine buna de castigat pe termen mediu-lung. Cand recesiunea bantuie in vest si competitia este extrema, cand globalizarea se afla pe o panta reversibila fortand marile coporatii internationale sa isi consolideze pozitiile pentru a face fata ingramadelii cat mai mari si bataliei cat mai acerbe pentru o felie mai mica ca acum 5-10 ani, firesc ar fi sa auzim de noi intrari in Romania, atat in energie cat si in comunicatii. Mai ales in comunicatii unde preturile sunt inca foarte mici si unde desi tehnic stam bine, puterea de cumparare fiind joasa, inca mai e loc bun de crestere, este un mare mister cum de o companie cu o pozitie dominanta in piata intentioneaza sa iese. Explicatia DT ar fi: parasim acele piete care au venit la pachet cu grecii (OTE – fostul patron al Romtelekom). Vrajeala! O explicatie mai aiurea nu poate exista. Daca asseturile OTE nu erau bune si aratoase, DT nu ar fi cumparat OTE atunci. Intre timp, teoretic (caci aici e buba) asseturile cu pricina sunt si mai aratoase, pentru ca economia “duduie” (oare?), PIB-ul creste, blah, blah, blah. Sunt multi comentatori pe acest subiect si fiecare evident are parerea lui. Doresc sa comentez o astfel de parere, hazlie de pe un blog aiurea: Am lucrat si la CEZ si la Telekom. CEZ in 2011 ma platea pentru call center cu 6 milioane si imi dadea spor de noapte un leu. Eu introduceam in sistem ca Nea Ilie de la Scularie nu are curent si echipele de pe teren stergeau inregistrarea. Ramaneau oamenii fara pui in clocitoare. Telekom inca mai are oameni in departamentul de colectare debite pe care ii plateste cu 1400 de lei. Poate nu vor pleca dar daca pleaca nu e mare paguba. un comentariu aiurea pe un blog aiurea Deci in primul rand daca tipul a lucrat la ambele crede ca stie toate tainele. La Telekom e ofticat ca lua spor de noapte. Ii uram mult succes muncind la patronii romani care o sa il umple de bani. Trecand peste raca cu salariul mic – specifica oricarui tanguitor care nu e in stare de mai mult – intr-adevar la Telekom personalul era jalnic. La personal, practic Telekom a mostenit OTE care a mostenit Romtelecomul care era de stat. Prin urmare, toti “expertii” si tot personalul se tragea din marea familie de dorei obisnuiti sa frece manganul. Nu competitia ii mana pe ei in munca si nici dorinta sa fie remarcati de sef si promovati – ori cat de mari ar fi fost salariile, oricum mai mare ca la competitie, caci

La inceputul anului 2017 scriam un articol Norocul Prostului in care prevesteam ca in ciuda incompetentei tovarasilor, Romania va merge bine deoarece creditarea duduie si o sa mai duduie ceva pana cand o sa faca poc. Asa cum am prezis, PIB-ul a crescut pe consum si credit: Ba chiar, as indrazi sa spun, ca daca Fed-ul nu mareste dobanzile chiar de 3 ori cum ameninta (dar asa au amenintat si anul trecut) si Trump nu este o lebada prea neagra (desi a facut ceva valva) la care se mai adauga cateva “daca”-uri (cel mai important fiind alegerile din Germania), sunt chiar sanse ca in aceasta perioada, PIB-ul Romaniei sa creasca si mai mult – tot prin consum si creditare. Sa nu uitam ca nu doar statul este sub-creditat (comparativ cu vecinii) dar si firmele romanesti si romanii mai pot lua multe credite, sistemul bancar romanesc fiind prea plin de lichiditati. Ce spun eu: BNR-ul nici nu poate sa mai mareasca masa monetara ca nu are cum, bancile nu au nevoie ca nu prea mai dau credite. Exista deci inca mult loc de crestere, chiar daca va fi crestere pe credit si fara reforme reale, nu e decat saparea unei gropi comune pentru victimele urmatoarei crize. Norocul Prostului Intr-un articol mai recent, incercam sa explic de ce cred eu ca bunastarea Romaniai depinde de Germania, de aceea politicienii romani nu prea au cum sa strice prea mult, desi nu s-au tinut de facut nimic cum le recomandam in 2017, prostii nici macar atat nu au fost in stare, sa isi faca damblaua cu maririle de pensii si salarii din pix pentru mentinerea captiva a baltii electorale si sa lase balta spalacirea hotilor ca sa nu isi puna in cap pe revolutionari, de care inca nu au scapat. Si-au asumat astfel riscuri politice imense, dar sa lasam asta pentru alta data. Teoria mea ca socialismul nu afecteaza economia, cel putin deocamdata, a fost confirmata si in Ungaria: În 2018, comerţul exterior al Ungariei a doborât toate recordurile, anul trecut fiind cel mai bun an din punctul de vedere al stimulării investiţiilor. Niciodată nu au fost realizate atât de multe investiţii străine şi la o valoare atât de mare, a declarat ministrul de externe Péter Szijjártó, la o conferinţă de presă susţinută joi, la Budapesta, potrivit MTI și Rador. Hotnews Nu stiu concret masurile luate de unguri si cum au reusit, cert este ca nemtii – care bat record dupa record la exporturi – au nevoie de sclavi si ii gasesc in Europa de Est. Cat timp creste Germania, cresc si atasurile dinspre est. Mare parte din produsele pe care scrie Made in Germany sunt facute in procent de 99% in tarile vecine si apoi trimise in Germania pentru etapa finala, pentru ca astfel sa poata purta brandul nemtesc si sa fie comercializate ca produse Made in Germany. Atat de puternic este brandul Germaniei incat renteaza economic un transport inutil, mentinerea unor capacitati industriale formale si fara un aport semnificativ in procesul de