Război
Este trist dar războiul a început. Rusia nu se va opri doar în Dobas. Așa cum după ocuparea Crimeei, europenii nu au mișcat un deget (militar) și nu au tăiat relațiile cu Rusia, continuând să importe gaze, petrol și altele de la rusi și contribuind astfel la consolidarea militară a Rusiei, tot așa și acum rușii își bat joc de europeni și vor împinge frontul cât mai la sud. Au nevoie însă de provocări – nu pot ataca țări NATO pur și simplu deoarece americanii îi pot bate măr și rușii știu asta. Rușii însă joacă șah în timp ce americanii au un dement la putere și o clasă politică debilă care pune mai mare preț pe acceptarea de transsexuali în armată decât pe modernizarea tehnologică și motivarea psihologică a soldaților prin stimularea simțului patriotic și al apartenenței la o cultură care a construit modernitatea. Orice mișcare fac rușii, analizează consecințele cu atenție și învață din asta. Așa au făcut cu Crimeea. Și nu se tem de sancțiuni. De fapt, se tem, dar știu că europenii (mai ales nemții) sunt niște ipocriți și incapabili, preferând comoditatea unui gaz ieftin în balanță cu securitatea militară și cu promovarea valoriilor pe care le fâfâie minionilor din Europa de Est (Polonia, Ungaria) când aceștia se opun neo-liberalismului degradant. De departe, atitudinea duhovnicească potrivită este că se va face dreptate și că cerul este atât de plin de nori încât doar o furtună îl mai poate limpezi. Problema e să nu fie furtună nucleară care să ne măture pe toți … În final nu doresc decât să atrag atenția asupra unor iluzii. Așa cum ucrainienii aveau iluzia că scăparea lor e la oameni (la NATO) și nu la Dumnezeu și doreau să intre în UE și NATO în loc să-și încropească o țară mai frumoasă, mai bogată, mai cinstită și mai puternică decât NATO/UE, iată că degeaba și-au pus nădejtea în om. Tot așa și românii speră că noi suntem departe, că avem UE, că avem soldați americani etc. Avem astea și poate fac parte din ajutorul lui Dumnezeu, dar ne amăgim crunt dacă dormim pe o ureche și credem că noi suntem protejați. Nu zic deloc că nu e bine să ai aspirații, să ai posibilitatea să îți croiești propria cale, dar important e să ai claritatea și viziunea de a-ți crea propria cale, nu să te lași împins de unul și de altul în toate părțile. Nu există altă opțiune pentru o țară care dorește să supraviețuiască și să prospere, alta decât independența prin forțe proprii. Alianțele sunt bune, dar la vremuri tulburi, toate alianțele sunt apă de ploaie, totul se rezumă la cât de pregătită ai populația de război, cât de bărbați sunt bărbații tăi, câți stiu să tragă cu arma, cât de multe tancuri ai, cât de multe rezerve de gaze și de petrol ți-a dat voie UE să faci etc.
Read more