Întrebare esențiala cu privire la aderarea la Euro

Leave a comment

Pentru a înțelege nivelul intelectual al ziariștilor din presa românească, este îndeajuns să citim această știre: Rusia încearcă să calmeze temerile cu privire la exercițiul militar de amploare pe care îl va desfășura luna viitoare. Guvernul de la Kremlin a declarat că acest exercițiu va fi unul de natură strict defensivă și că nu se pregătește să invadeze Polonia, Ucraina sau Lituania, așa cum sugera un raport al Consiliului Atlantic, relatează Reuters. (Digi24) Prostia și lipsa de cunoștințe economice și geopolitice minime, cât mai ales obsesia după rating care presupune să faci mai mult entertainment decât jurnalism ca la carte, fac ca uneori realitatea virtuală prezentată în presă să fie de-a dreptul fantasmagorică și hiper-umoristică, cum este cazul traducerii de mai sus. Am dat exemplul de mai sus pentru a vedea cât de mult poate deforma telefonul fără fir o știre pe lungul traseu pe care aceasta îl face de la sursa emitentă (în cazul de față secretarul de stat din ministerul apărării rusești) la organul “de încredere” din care outlet-urile românești traduc (Reuters în cazul de față) până la traducerea și coafarea acesteia pentru a atrage cât mai multe clickuri pe fițuicile electronice care se auto-denumesc presă de la noi. În cazul de față, mașina de fabricat click-bait-uri a ajuns la concluzia că trebuie musai să avem un titlu de bau-bau care să conțina cuvintele Rusia, Polonia și invazie, deși în esență știrea privește informarea cu privire la niște exerciți militare ruso-bieloruse, cu nimic diferite (ca amplitudine) de manevrele naval comune NATO-Ucraina făcute în coasta Crimeei sau de deploymentul permanent de tancuri și trupe americane în Romania și Polonia. În plus, nici măcar suspiciunile NATO despre care se vorbește nu erau cu privire la invazia Poloniei de către Rusia cu ocazia acestor exerciții ci priveau mai ales transferul de trupe rusești în Belarusia – o cu totul altă mâncare de pește decât cea sugerată în articol. Să ne întoarcem însă la aderarea la Euro. A venit din nou momentul ca gogoașa cu aderarea să fie din nou rumegată intens în presă, în urma declarațeii lui Tataie Meleșcanu că România va adopta în 2025 (sau pe lângă). După cum știm, în general BNR este contra adoptării Euro deocamdată și încearcă să sugereze mai mult sau mai puțin discret că nu ar fi momentul, mai ales – dar nu doar – din cauza problemelor din zona Euro în urma crizei din 2008, probleme încă nerezolvate. Oricine este interesat de cum stă zona euro, poate vizita trendingeconomics.com și poate să vadă cum a evoluat raportul PIB/datorii pentru marile economii europene. Este un prim indicator. Un al doilea semnal este rata dobânzii la euro menținută încă la cote minime din cauza dezastrului pe care cea mai mică ridicare l-ar produce într-o uniune aflată deja în plin proces de disolutie socială, politică și economică. Indubitabil, rata dobânzii dă temperatura la situația financiară: rată mică = risc mare, rată mare = stabilitate. Un al treilea semn de întrebare cu privire la aderarea la euro ar fi Brexit-ul.

Read more

Victimizarea lui Pomohaci: răzbunarea dracilor

2 comments

“Potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită” (Petru 5, 8) Victimizarea preotului caterisit Pomohaci și transformarea lui într-un martir nu miră pe cei care mai deschid Biblia din când în când și au oarecare cunoștință de războiul nevăzut. Există totuși câteva observații care merită făcute pentru ca poate în al doisprezecelea ceas ierarhii BOR – și o data cu ei și clerul și mirenii – vor învăța cât de importante sunt canoanele și cât de mari pot fi accidentele atunci când canoanele sunt fentate și când părelnica iubire îi îndeamnă la pogorăminte și iconomii care dacă pe moment par a face bine, în timp, răul lucrând, consecințele pot fi dezastruoase. Canoanele nu sunt altceva decât niște jaloane pe calea mântuirii puse de cei care au mers pe ea înaintea noastră de 2000 mii de ani. Aceste jaloane ne arată unde sunt curbele periculoase, unde sunt prăpăstii și primejdii neprevăzute, etc. Neascultarea de ele, ne expune la riscuri și accidentele au victime puține sau victime multe, după mărimea “vehiculului” . Când cel care calcă canoanele este un preot victimele sunt multe, așa cum există diferențe între un accident făcut de un motociclist rebel care nu respectă limita de viteză și altele sunt consecințele când un șofer beat aruncă autobuzul în prăpastie. Un prim lucru care se face evidențiat în cazul “reabilitării” lui Pomohaci, este dragostea uimitoare pe care unele televiziuni și ziare au început s-o aibă peste noapte față de un (fost) preot ortodox. Nenumărați preoți sunt iubiți de credincioși, au lucrări mari, au activități umanitare, pastorale, etc, însă rareori vom vedea o emisiune de 4 ore despre un astfel de preot și rareori vom auzi despre ei. Evident, scandalul este subiectul aici, nu persoana în sine. Însă dacă analizăm cu atenție, un scandal în direcția acuzării lui Pomo și a aruncării cu noroi în biserică în sensul că iată ce se întâmplă ar fi cu siguranță mult mai urmărit decât o emisiune în care se încearcă “reabilitarea” acestuia și se prezintă ca o victimă a “regulilor oarbe” din BOR. La care se mai adaugă și teoriile conspirative cu privire la atacurile asupra BOR. Uimitor unde erau apărătorii bisericii: la RTV, la Cotidianul și la Antena 3. Există, bineînțeles, și emisiuni / televiziuni unde preotul este acuzat și terfelit, băgându-se la grămadă cu întreaga Biserică, cu toți preoții și credincioșii: ortodocșii ăștia ipocriți care predică virtutea și practică destrăbălarea chiar în afara firii. Acolo există însă Pomo are competiție pe ierahul de Huși (fostul). Diferențierea poziționării unui organ media față de problemă se face în funcție de publicul țintă, dracul încercând să prindă în plasa minciunilor și înșelărilor sale pe toți: pe cei mai “educați” și pro-europeni le confirmă repulsia față de Biserică. Am aminti aici Digi 24  (televiziunea europeniștilor și “intelectualilor”, a celor “elevați” și care nu se lasă mințiți), Antena 3 (televiziunea tovarășilor mai … “luminați”), Hotnews s.a. Pe cealaltă pozitie, de victimizare a lui Pomo la pachet fie cu acuzarea Bisericii de

Read more

Klaus linge macaroana dar macaroana tot nu se înmoaie

2 comments

În ciuda măgulelii și gargarei ieftine pe care mac-mac-ul neamț o face cu mult talent și curtoazie, așa cum se cuvine unui vasal respectuos, macaroana nu s-a topit de emoție. Discursul lui Klaus a fost pe scurt:  Europa Socială blah, blah, partener autentic blah, blah, merci beaucoup. A sărit totuși în evidență o bucată care dovedește că neamțul nu e aerian deși e înalt:  România […] doreşte să fie un membru re-fondator al Uniunii Europene.”. Pai dacă Europa trebuie refondată înseamnă că deocamdată este distrusă. Mare lucru pentru neamț să recunoască asta. Prostia lui însă că nu are alte idei decât să măcăne în continuare aceeași poveste și tot îi dă înainte cu marile planuri cincinale (sau poate decenale) ale integrării cât mai depline în timp ce Europa arde și se cutremură din toți țâțânii. Până și macaroana, dincolo de mac-mac-uri a venit de fapt în România ca să ne atragă atenția și să ne pregătească pentru viitorul război economic pe care Franța îl va porni cu restul țărilor europene mai ales cele din est. Pe măsură ce criza se accentueaza și fantasmagoriile promise de Macron nu se întâmplă automat fără austeritate și muncă (chestii imposibile de cerut revoluționarilor francezi care au trăit și trăiesc în huzur de 50 de ani pe seama nemților), francezii vor începe din ce în ce mai mult să pună presiune pe propriile compani care în dorința de supraviețuire și de profituri caută forță de muncă cât mai ieftină, care bineînțeles este în Est. Unitate-unitate, dar până la branză, măi frate! Nu voi intra în amănunte, le puteți citi pe Ziarul Financiar sau pe Bursa. Pe scurt, macaroana se plânge că noi avem taxele prea mici și multe firme franceze preferă să vina la noi să angajeze muncitori, mai ales în domeniul transporturilor. Penibil francezul să se vaiete de “dumping”-ul (câtă ipocrizie și cât anti-europenism crunt poate să aibă) companiilor românești. O să vedem cât de mult i-ar convine lui o politică fiscală unică când Herr Merkel o să dicteze măsuri de austeritate bugetară în Franța și o să taie salariile bugetarilor francezi sau subvențiile fermierilor. De râsul curcilor să vina macaroana să ne acuze de dumping fiscal, pe noi care oricum avem taxele mai mari decât oricare dintre vecini și în condițiile în care oricum marile companii franceze care domina piața românească nu prea fac profituri locale, ci folosesc offshore-uri. Să mai amintesc oare de utilitățile noastră vândute pe ochi frumoși la companiile franceze care ne supra-taxează și trăiesc din lipsa de competiție de care se bucură prin protecția statului român incompetent să formeze o piață liberă care ar forța scăderea prețurilor și eficientizarea? Dar macaroana trebuie să arate votanților lui că dă din coate și își face treaba. Pe lângă “pregătirea” acestui război, pe care Macron vrea să îl câștige cu diplomația și a venit doar să se asigure că nu îi punem bețe în roate ca ungurii și polonezii, francezul l-a fraierit deja pe neamț vândându-i niscavai elicoptere: Societatea Airbus Helicopters, filială a grupului aeronautic

Read more

Brâncoveanu și familia ortodoxă

2 comments

Sfântul și binecredinciosul voievod Constantin Brâncoveanu a fost sărbătorit pe 16 august săptămâna trecută. În sudul țării, mai ales în Episcopia Slatinei și în mănăstirile din Oltenia dar nu numai, unde voievodul are ctitorii (Polovragi, Horezu, Surpatele, Sâmbăta de Sus) în fiecare an se organizează simpozioane și tot felul de manifestări menite să popularizeze această personalitate a istoriei noastre, fiu al poporului și bisericii strămoșești care este prezentat ca model de urmat mai ales pentru mirenii drept-măritori care trăind în lumea de astăzi au tot felul de ispite în viața de zi cu zi, atât legate de mărturisirea credinței în lume cât și de construirea unei vieți de familie care să fie cu adevărat în duh ortodox. De altfel, familia în ortodoxie este denumită Mica Biserică și relația soț-soție comparată cu relația Hristos-Biserică. Asaltul asupra familiei în societatea de astăzi este doar un indice al interesului pe care puterile întunericului îl au pentru a lovi în ceea ce este evident fibra societății. Familia nu este doar fibra societății, ci și temelia bisericii. Fără o familie ortodoxă, nu va mai exista ortodoxie. Fără mame care să își învețe copiii să se roage, să nu mintă, să nu fure, vom avea nu doar o societate cu mai multe probleme ci o societate fără suflet. Nu trebuie să ne uităm prea departe în jurul nostru însă poate ar fi bine să ne gândim că fără ortodoxie, România putea să fie astăzi un iad precum este Koreea de Nord sau de ce nu precum Kosovo. Asta în cazul în care România ar mai fi existat astăzi fără ortodoxie. Pe lângă atacul din exterior – “alternativele sexuale” – familia este supusă și din interior unui atac care acum 10 ani nu părea posibil: acceptarea căsătoriilor mixte. Corectitudinea politică, întoarcerea împotriva tradiției (mai ales creștine) și decăderea generală a societății prin scăderea respectului față de legi, norme, tradiții și cutume, au un echivalent și în rândul bisericii: aggiornamentele. Cum pot episcopii noștri să facă slujba Sf. Constantin Brâncoveanu, să îl cinstească și să îl promoveze ca model vrednic de urmat și în același timp să fie de acord cu căsătoriile eterotodoxe și să “dea liber” româncelor să își caute bărbați nu doar străini de neam dar și străini de credința noastră. Sentimentului patriotic și naționalismul sunt deja depășite și considerate dușmane ale progresului în societate, sau cel de către promotorii brave new world. Însă faptul că ierarhi ai noștri nu s-au gândit la consecințele “liberalizării” căsătoriilor în cazul românilor, unde este evident că mai ales femeile drept-măritoare sunt tentate, bărbații români neavând prea mare succes și nici tragere să se însoare cu nemțoaice sau franțuzoaice, este strigător la cer și vine în totală neconcordanță cu istoria noastră. Să luăm cazul lui Brâncoveanu: oare dacă marele domnitor și-ar fi luat nevastă musulmancă cum ar fi decurs istoria? Cum ar fi fost oare dacă Brâncoveanu nu ar fi avut nevastă ortodoxă și nu și-ar fi crescut copiii în credința ortodoxă? Da, desigur, botezul este una dintre condiții deocamdată,

Read more

HEI-RUP-UL DIN ÎNVĂȚĂMÂNT – VERSIUNEA 2017

2 comments

Acum un an scriam un articol care începea astfel: Acum mai mult de un an, în pragul deschideri anului școlar trecut, scriam un articol intitulat MR. BEAN ŞI ÎNVĂŢĂMÂNTUL ROMÂNESC în care observam patternul “renovărilor” periodice a învățământului, mai ales după ce anul școlar a început deja, sursa perpetuă de haos și tulburări. Am putea deja spune, “tradițional” sau “tipic românesc”. (sursa) Anul acesta nu mă mai obosesc să scriu nimic, doar dau citate. Următorul din scrisoarea unor profesori către tov. ministru: “Nu am înţeles dacă dispar definitiv manualele auxiliare sau doar se revizuiesc. Ne aşteptam să apară alte auxiliare, de la alte edituri, sau poate tot cele existente, dar îmbunătăţite? Şi când se va întâmpla asta? Comisia ar urma să fie alcătuită din < < reprezentanţi ai ministerului, sindicatelor, părinţilor şi elevilor > >. A fost ea constituită? A început să lucreze? Cam când se estimează că vor fi gata aceste norme metodologice? Apoi, după ce vor apărea normele, când se estimează că vor fi avizate materialele auxiliare pentru a putea ajunge în şcoli? (…) Trebuie să ştiţi că mulţi profesori folosesc auxiliare pentru a lucra suplimentar sau complementar cu elevii lor. Unele lucruri pur şi simplu nu se găsesc în manuale, ori nu sunt suficient de bine explicate. În plus, la fiecare început de an şcolar, în ultima vreme, nu au existat (fizic) manuale, iar auxiliarele au fost singura soluţie pentru a preda la clasă. Dacă se poate, am vrea să adresăm câteva întrebări la care domnul ministru, sau poate altcineva de la minister, să ne răspundă punctual: Vom avea manuale pentru elevi în primele săptămâni de şcoală? Vom mai putea sau nu să folosim manuale auxiliare? Dispar aceastea definitiv sau doar se revizuiesc?; Ce li se poate întâmpla profesorilor care aleg să lucreze cu elevii lor folosind manuale auxiliare? Vom fi amendaţi, concediaţi, apostrofaţi sau avertizaţi?” (sursa)

Read more

Bum-bum în Europa

5 comments

Teroriștii sunt foarte exasperați deoarece deși ei se chinuie să facă cât mai mulți morți și chiar se sinucid pentru cauza lor, cetățenii Barcelonei astăzi au postat pe faceboook poze cu pisici și nu poze de pe străzi, prin urmare teroarea nu a fost la cote maxime. Aceasta comentează la Realitatea TV un “expert” în securitate care în concluzie a spus: “lucrurile nu sunt cum ne-am aștepta”. Atentatele sunt mană cerească pentru televiziuni și pentru securiști care vor avea bani din ce în ce mai mulți. Totodată, televiziunile au mult de rumegat. Deja subiectul Trump este mult mai diluat și ciocnirile între antifa și militanții din dreapta au fost uitate de presă, cel puțin la noi. Din zecile de capete vorbitoare care se perindă, niciunul nu pune punctul pe “i”: cu cât mai mulți imigranți, cu atât mai mulți teroriști, deoarece teroriștii sunt musulmani, la fel ca imigranții, teroriștii sunt extremiști, la fel ca o mare parte din imigranți etc. Practic, dacă nu am avea imigranți, nu am prea avea nici teroriști. Însă această idee este interzisă în mass-media controlată deoarece stârnește sentimente “naționaliste” ceea ce nu e bine pentru sistem. Din această cauză nici pe viitor nu poate să existe nicio soluție. Tentativele de rezolvare nu vor fi decât în direcția întăririi statului polițienesc – evident încercări efemere care nu vor da rezultate.

Read more

Cât de morală este datoria națională?

Leave a comment

Trăim într-o lume în care întregul sistem financiar este bazat pe datorie. Este bazat în sensul că banii nu reprezintă altceva decât credit emis de băncile naționale (în acele fericite țări care mai au bănci naționale sub controlul statului, cum ar fi România și cum nu mai este UE sau SUA) sau de băncile private sau supra-naționale care au dobândit statutul de a tipări bani și de a se afla la sursa rețelei de conducte unde este reglat fluxul și direcția în care circulă banii. Traiul fără datorie – la nivel suveran – este imposibil și este o utopie. Datoria peste măsură este o crimă și poate periclita grav generațiile viitoare. Este îndeajuns să ne uităm în Grecia anilor ulteriori integrarii în UE pentru a demonstra cum o datorie iresponsabilă poate îngenunghea pentru decenii o țară, de unde cei care au contribuit la această datorie sunt pe bune criminali și ar fi corect să fie judecați și pedepsiți sever pentru amploarea crimelor pe care le-au făcut, chiar dacă inițial, cel puțin în aparență, acțiunilor lor ar fi fost bine evaluate și justificate din punct de vedere economic, financiar sau politic (greu de demonstrat, la fel ca și reciproca) sau efectele ar fi avut loc după o perioadă mai îndelungată, în anumite circumstanțe nefavorabile sau în lipsa unor alte corecturi care ar fi corectat cursul general. În apărarea lor, politicienii care au supra-îndatorat Grecia în perioadele în care economia “duduia” pot spune: criza creditelor a lovit în întreaga lume, nu doar în Grecia și dacă nu venea această criză, totul era bine, puteam plăti datoria și nu ajungeam în genunchi ca acum. În țara lui Socrate însă, o astfel de apărare nu ar sta în picioare. Sunt nenumărate răspunsuri logice care se pot găsi la această apărare: au existat și alte țări care au fost lovite de crize, dar nu au fost îngenuncheate ca Grecia. Creditele luate, chiar dacă să zicem că intenția inițială a fost bună, focusată pe dezvoltare, s-a dovedit ulterior că au fost cheltuite total iresponsabil și au ajuns în investiții falimentare, fără niciun impact la nivelul societății, fără niciun plus valoare sau suport pentru economie și pentru dezvoltare. În cazul Greciei, ar fi  de exemplu stadioanele olimpice, căci și Greciei, ca și chelului, tichie de mărgăritar îi trebuia că o ducea foarte bine și ca să se umfle în pene și să tragă tunuri, politicienii au organizat Jocurile Olimpice. Datoria suverană este în general o abstracțiune obscură. Puțini știu ce înseamnă, la și mai puțini le pasă de ea (e departe de noi, nu ne poate afecta, ține de administrarea țării, eu cam om simplu nu am nici cum să o influențez, nici ea nu are ce să îmi facă). Este precum imaginea publică a țării: ceva despre care se vorbește din când în când și politicienii aflați în opozitie îi acuză pe cei aflați la putere că o strică. Aceasta este o primă mare problemă: lipsa educației și a implicării cetățenilor în problemele importante ale țării.

Read more
1 … 147 148 149 150 151 … 347