Efectele măririi salariului minim

29 comments

S-a marit salariul minim. Ce bucurie, ce minune! Milioane de romani vor castiga mai multi bani peste noapte, doar dintr-un pix de ministru. Dar oare chiar asa este? Sa explicam pentru to(n)ti ce inseamna aceasta marire din pix. In primul rand, trebuie sa mentionam ca in sectorul bugetar multe salarii sau prime sunt calculate raportat la salariul minim. Ajutorul de somaj sau alte ajutoare sociale de asemenea. Deci cresterea reprezinta o povara nu doar prin prisma cresterii salariilor angajatilor care au salariul minim, ci efortul este mult mai mare, salariul minim avand efect de levier in privinta cresterii costurilor. Nu voi intra in chestiunea golurilor din buget, de vreme ce am mai explicat ca “plasa de siguranta” la bugetul pe anul viitor este mereu emiterea de obligatiuni si in conditii extreme chiar aducerea FMI-ului care poate fi santajat cu scutul de la Deveselu, in caz ca misca in front. Nici nu cred ca s-au gandit pana acolo PSD-istii, dar daca au facut-o cel care a facut-o merita tot respectul, fiind poate momentul ca Romania sa castige ceva din cedarea suveranitatii catre NATO si supunerea tembela neconditionata la toate cerintele acestora. Deci repet: FMI (care este in principal SUA) nu prea mai poate sa ignore pe viitor cererile Romaniei, singurele discutii fiind poate de ce privatizari, ce listari sau ce concesiuni de resurse mai facem. DACA o sa ajungem la FMI, caci sunt toate perspectivele (dupa cum am explicat intr-un articol anterior) ca sa nu fie cazul. Nu doresc sa pedalez pe chestiunea costurilor cauzate de aceasta marire si de alte pomeni, fiind treaba guvernantilor sa isi faca calculele. Nu costurile in sine ar fi problema, cat viziunea si strategia generala care inca nu am inteles-o deocamdata. In sectorul privat, cresterea salariului minim are de asemenea efect de levier, in sensul ca daca o firma are 5% angajati cu salariul minim, cresterea nu va fi doar 5% X + 200 lei (cresterea actuala) ci pe langa acestea vor fi si alte costuri (cum ar fi diversele impozite: pentru somaj, pentru sanatate etc) , cu care nu doresc insa sa va plictisesc, nu acest amanunt fiind important, cat mai ales efectele generale in mediul economic, in sentimentul investitorilor si al oamenilor de afaceri. Cand salariul minim este marit, sectorul privat este responsabil sa gaseasca mijloacele pentru a putea suporta aceste cresteri. Fiecare companie are (sau ar trebui sa aiba) un target de profit, sa zicem 10% din cifra de afaceri. Pentru a-si mentine aceasta marja, companiile au doua variante: fie reducerea costurilor, fie cresterea veniturilor. In primul caz, pentru mentinerea unui cost total cu forta de munca constant prin prisma maririi salariului minim, unele companii vor face taieri de personal. In functie de care era planul anterior, fie nu vor mai angaja la fel de mult (daca planuiau angajari), fie nu vor mai angaja deloc, fie vor mai taia din personal, fie vor mai taia din salariile mai mari in ideea de a mentine costurile la aceeasi valoare. Pe cea de-a doua directie, acolo unde mediul economic permite, companiile vor mari preturile produselor si serviciilor vandute, in incercarea de

Read more

Nevoia de Russia TV / Crăciun fericit, Rusia!

4 comments

  Toata lumea stie ca RTV e un post rusesc, finantat de guvernul Rusiei si care evident prezinta punctul de vedere al guvernului rus. Asa cum toata lumea stie ca nu vom vedea prea curand emisiuni eurosceptice la EuroNews sau emisiuni impotriva NATO la CNN. Toata presa este platita, nu exista presa libera, nici macar cele mai mici bloguri sau site-uri de stiri nu sunt surse obiective deoarece obiectivism-ul in relatarea lumii este o utopie: fiecare om vede lumea in felul lui si chiar daca unii fac asta pentru bani, pe cand altii doar pentru faima sau pentru ca sa cred in misiune sa “lumineze” pe altii sau sa apere democratia, diferenta este putin importanta si ce trebuie sa retinem este ca orice citim in presa, este manipulare intr-o mai mica sau mai mare masura. Mult mai important decat sinceritatea si onestitatea ziaristilor (si cine nu e ziarist in lumea de azi cand cine are 300 de prieteni in lista de Facebook are deja tirajul unui mic ziar dintr-o comuna) este dupa parerea mea diversitatea ideilor. Cu cat mai multe idei, cu atat mai mari sansele ca adevarul sa sclipeasca printre “filtrele” pe care le foloseste fiecare sursa. Intorcandu-ne la RTV: in general capetele vorbitoare de la televiziunile romanesti privesc cu superioritate RTV-ul si il trateaza cu nasul pe sus: bleah, si rusii astia propagandisti, cum isi baga ei nasul peste tot, cum incearca sa manipuleze parerile si sa faca “brese” in sistemul democratic euro-atlantic care e atat de puternic incat poate fi spart de o televiziune propagandistica putinista … In primul rand, propaganda e propaganda cand este facuta subtil. Daca tu te uiti la un post de televiziune platit de Rusia, cu greu o sa poti fi manipulat. Rusii astia trebuie sa fie foarte tari ca sa te poata manipula in a vedea cu alti ochi pe Putin, mai ales la televiziunea lui. E ca si cum te-ai uita la RomaniaTV si i-ai acuza ca il coafeaza pe Ghita. Pai cum sa nu il coafeze, ca doar e televiziunea lui, banii reporterilor alora care il pupa in funda pe Ghita vin de la Ghita. Deci, daca ma uit RomaniaTV, nu sunt idiot sa ma uit la emisiunile politice, ci ma uit la meteo sau ma uit la emisiunile despre sanatate (desi sunt junk si alea). La fel cu Russia TV: nu ma uit la emisiunile despre Putin si la orice emisiune ma uit, am mereu in cap ca astia sunt platiti de Putin deci trebuie sa primesc totul de la ei prin prisma faptului ca ei sunt “biased” in directia de est. In schimb, la RussiaTV pot vedea multi americani care nu ar aparea niciodata la CNN. RussiaTV, dincolo de orientarea politica, este o televiziune extrem de profiesionista, nu doar din punct de vedere tehnic dar mai ales din punctul de vedere al calitatii emisiunilor: fiecare emisiune are invitati diversi, topicurile sunt variate, interesante, abordeaza puncte fierbinti intr-un fel destul de pas fault la alte trusturi, in principal americane. Cu toata libertatea presei din SUA si desi mare parte din marea presa este in mana a 2 sau 3 oameni,

Read more

Norocul prostului

7 comments

Am niste prieteni care traiesc din credit in credit. Au salarii constante (bugetari) dar nu dau inapoi de la nimic, decat cand banca nu le mai da inca un credit atunci cand deja au depasit expunerea. La camatari inca nu au ajuns – Slava Domnului! Nu cheltuie prea mult, nu au masina scumpa, nu au casa, stau la apartament, nu merg la restaurant (des), au un trai normal: mananca normal, beau bere in fiecare zi, ea se mai duce la coafor din cand in cand. Insa in momentul oportun (se intersecteaza ultimele rate la vechiul credit cu lansarea unui nou iPhone) fac saltul in imaginar si se destrabaleaza. Ma uit mereu cu suprindere si cu admiratie la ei. Uneori ii compatimesc ca nu ii duce capul sa sparga ciclul creditelor si sa economiseasca, cumparand astfel la jumatate de pret orice prostie le trece prin cap. De fapt capul ii duce, insa nu ii lasa dopamina. Economisirea, presupune infranare, disciplina, rabdare. Creditul este insa precum drogul care iti ofera placere maxima, acum, pe loc, doar cu buletinul. Capul / ratiunea iti foloseste doar daca pui pe hartie si descoperi ca cumparatul prin credit este la pret dublu. A trai faca credit, presupune sa iti faci si bugetare serioasa si sa administrezi banii cu intelepciune – misiune imposibila pentru firea “jucausa” si a romanului. Cu creditul insa totul este mult mai usor: cumperi pana nu mai ai bani, apoi te arunci la credit, apoi cand termini si creditul te mai imprumuti pe la unul pe la altul pana cand nu mai ai la cine si apoi nu mai cumperi. Singura problema e sa ai tupeu si sa nu te sperii pe banci. Am niste vecini pensionari care au descoperit secretul creditarii inifinite: fac credite de sume mici si apoi nu mai platesc. Unele banci nu isi mai bat capul sa ii execute ca sa mai recupereze ceva din popririle pe pensii (altceva nu au ce sa le faca oricum). In general, bancile vand la recuperatori creditele “neperformante” care la randul lor in general nu fac altceva decat sa trimita scrisori impaciuitoare prin care incearca recuperarea creditelor. Sa va dau un exemplu: tanti Lenuta a facut credit de 500 lei. N-a platit un sfant la banca. Banca l-a vandut la recuperator pentru 100 lei (20 de bani la leu sau cum ar spune americanii 20 centi la dolar). Recuperatorul, acum daca a dat doar 100 pe creditul tantii Lenuta, ii trimite o scrisoare: desi ai facut datorii de 2000 lei la banca (dobanzi + penalizari), noi iti facem oferta sa platesti doar 500 lei ca sa scapi. Nu doar ca daca ar vrea, tanti Lenuta ar plati creditul fara dobanda. Insa s-a prins cum merge treaba cu baza de date a datornicilor (in 3 ani tanti Lenuta dispare de acolo si poate sa mearga iar la banci) si nu mai plateste nimic. In ultimul timp, gandindu-ma eu mai bine, mi-am dat seama ca eu sunt prostul: economisesc, ma uit la preturi, nu cumpar la primul impuls ci imi fac lista de cumparaturi urmand

Read more

Seismolog – cea mai tare meserie

3 comments

A fi seismolog in ziua de astazi este probabil cea mai tare meserie: nu trebuie sa faci nimic, nu ai nici o responsabilitate, singura grija pe care trebuie sa o ai este sa nu faci predictii. Daca faci predictii, o sa ai probleme: daca sunt adevarate, o sa fii invidiat si sefii o sa te casapeasca. In plus, o sa fii nevoit sa demonstrezi si altor colegi din breasla metodele de predictie folosite – misiune imposibila. Daca predictiile facute de tine nu sunt adevarate, problema nu e prea grava, insa ar fi ideal sa nu bagi panica in populatie, altfel te va suna cineva de deasupra si iti va cere socoteala. Daca faci insa predictii moderate, nu e nici o problema. “Cutremurul de astazi a mai detensionat din energia acumulata, insa nu exclude un viitor cutremur puternic” – asta a declarat un seismolog astazi, cu ocazia “ciudatului” cutremur care a avut curajul sa treaca muntii si sa-i sperie pe brasoveni. M-am tot gandit, cu fiecare cutremur care ocupa spatiul mediatic din ziua respectiva si unele din alte zile: oare ce trebuie sa faca un seismolog toata ziua? In afara de a citi aparatele care ii spun magnitudinea si de a da din cand in cand declaratii la presa? Cercetare ar fi un raspuns: hehe, cercetare de asta sa tot faci, ma refer la cercetare de la care nimeni nu asteapta nici un rezultat. Ce nebun ar spera sa descoperi tu cum se prezic cutremurele cand nici macar japonezii cu fonduri de un infinit de ori mai multe ca tine si cu date mult mai multe – avand in vedere zona seismica in care sunt – nu au reusit? Ba chiar, cercetarea in seismologie poate fi extrem de fun: poti sa urmaresti pestii, pasarile, toate animalele sub pretextul ca incerci sa descoperi cum prevad animalele cutremurele. Tu poti sa te joci cu pisicile si cainii toata ziua si prostii care te finanteaza sa creada ca faci cercetare. Pe langa cele spuse pana acum, seismologii pot sa deconteze excursii si vacante in intreaga lume: sunt cutremure peste tot si evident ca un schimb de experienta este important, mai ales avand in vedere miza importanta a predictiei cutremurelor. Orice descoperiri in privinta detectiei, alarmarii, prevenirii, pot sa fie salvatoare si schimburile de experienta sunt cu siguranta o felie importanta a muncii de cercetare in seimologie. Insa, deplasarile nu au de ce sa fie stresante: in afara de statistici cu cutremurele din tara ta, altceva nu ai ce sa prezinti. Principala problema cu privire la seismologi este insa cum ajungi unul: nu am auzit nici o facultate de seismologie. Da, stiu ca domeniul e legat cu fizica sau cu geologia, insa nu am auzit sa existe specialitati la vreo facultate. Si chiar daca ar fi, probabil numarul posturilor ar fi extrem de limitat. Cate institute de cercetare sa existe intr-un domeniu in care singura certitudine este … “Dumnezeu cu mila”. Si statisticile ar spune unii, desi cu jumatate de gura. Nu doar ca responsabilitatile seismologilor sunt limitate: nu ai ce sa produci, nu ai nimic nou de

Read more

Inca un fost bancher a fost sinucis

One comment

Yves Chandelon (62 de ani) – auditor sef  pe departamentul de investigatii in finantarea terorismului – a fost “sinucis”. El este fiul unui mare om de afaceri belgian. Tatal lui i-a gasit un job in banca in Liege, insa in curand din cauza unor scandaluri (frauda interna) a fost mutat “disciplinar” la Luxemburg, intr-o alta banca, unde aducand clienti din Belgia, a crescut in structura de management. Apoi, in 1998 tatal sau i-a gasit un job la NATO prin relatii, desi Yves nu avea nici o patlama (nu a facut nici o facultate de specialitate). Un traseu epopeic si un final tragic. Teoria oficiala este ca Yves s-a sinucis. Sunt nenumarate semne ca teoria sinuciderii are multe probleme, principala fiind ca arma cu care s-a sinucis nu era una dintre cele 3 arme pentru care avea licenta. De asemenea, felul cum tinea arma cand a fost gasit este greu de suprapus cu traiectoria glontului gasit in cap. Zvonistica indica faptul ca ar fi avut datorii insa nimeni din familie nu crede teoria sinuciderii, argumentele fiind ca Yves avea o stare financiara buna, facuse chiar planuri de vacanta, etc. Deci un functionar NATO cu vechime de 18 ani, care s-a invartit in jurul investigatiilor cu privire la finantarea teroristilor moare intr-un atentat. Oare cine sa fie cei care l-au sinucis si cei care vor ca moartea lui sa para sinucidere? Ne putem uita in istoria recenta sa vedem daca mai exista cazuri similar. Hmm, Sibel Edmonds ne mai prezinta un caz interesant. David Kelly: un expert in arme de ucidere in masa care in timpul pornirii razboiului impotriva Irak-ului pe motivul ca detin arme de distrugere in maza, s-a opus teoriei oficiale. Ulterior a fost gasit si el “sinucis” si autopsia lui a fost secretizata. Familia care initial a declarat ca nu crede in sinucidere, ulterior a lasat-o moale. In videoclip, Sibel enumera alte cazuri similare. Un caz similar de crima punctuala care a vizat un diplomat a trecut neobservata zilele trecute: Petr Polshikov, consilier al ministerului de externe specializat pe America Latina. Moartea a avut loc cu cateva minute inainte de omorarea ambasadorului rus in Turcia. In cazul Yves Chandelon, acesta stia va viata lui este pusa in pericol si a dat spre pastrare fiului sau niste documente “senzitive”, pe care acesta le-a furnizat politiei, desi era logic ca mai bine le pastra pentru a se asigura ca el nu este urmatorul “sinucis”. Evident ca nu vom afla nimic despre ce era vorba in acele documente. Orice concluzie este greu de tras, mai ales avand in vedere linistea in jurul acestor crime. La cat sange se varsa zilnic in lume si la cate frecususuri de arme sunt in pregatirea marelui show care va fi WW3, pare de inteles. Cinste reporterilor independenti care mai zvarcolesc pe ici pe colo astfel de cazuri pentru a ne arata ca viata este scurta si ca democratia, libertatea de exprimare, statul de drept sunt doar niste iluzii, chiar in tarile care ne sunt noua prezentate ca etalon. Lumea este condusa de mafioti si va fi in continuare o vale a plangerii.

Read more

Lupta impotriva terorismului – cea mai mare minciuna

2 comments

Sub stindardul luptei impotriva terorismului, democratia a fost furata si tarile foste democrate sunt terocupate bucatica cu bucatica de luptatorii impotriva terorismului: politicieni, armata, servicii de securitate, securisti altfel spus. Am postat acum ceva timp un articol despre cum s-a furat o galeata de aur in Ney Work in amiaza-mare, fara tam-tam. Furtul in sine este uimitor prin nosalanta cu care ditamai aurul de o valoare de peste 1,6 milioane de dolari era lasat in spatele unui camion ca pe o ladita goala care nu contine nimic  si pe care nimeni nu ar avea interesul sa o fure. Ce mi se pare insa strigator la cer este faptul ca hotul abia a fost identificat, dupa 3 luni de la incident, in ciuda camerelor de luat vederi plasate peste tot si care ne-au oferit chiar si o parte din traseul pe care hotul l-a avut dupa ce a plecat cu galeata in spinare. Ca o mica paranteza, tare mi-as fi dorit sa vad si inregistrarea cu paznicii care s-au intors si au descoperit ce paza buna trasesera ei. Daca or fi descoperit ei, ca nu stim daca nu cumva furtul a fost depistat cu mult mai tarziu. Asadar, avem un hot care umbla normal pe strada, este filmat de toate camerele de prim-prejur la rezolutie destul de buna. Cu toate acestea abia peste 3 luni aflam cine este. Si ce mai aflam? Aflam ca este un hot ordinar, cunoscut politiei New Yorkeze si care a mai fost arestat de sapte ori, fiind deportat de patru ori pana acum in Ecuador, tara de origine. Asadar politia si toate serviciile secrete de care dispune America (la un asemenea furt probabil politia are voie sa ceara ajutorul si implicarea si altora) nu au fost in stare sa depisteze, nu doar pe un fost “client” pe care il mai pozasera si il amprentasera cel putin de sapte ori, dar chiar unul care figura in baza de date a celor care au trecut vama. Ne-am astepta ca dupa atatea miliarde investite in tehnologie, un amarat de soft de face recognition sa aiba si americanii si daca nu pe toata populatia, macar pe baza de date cu fostii criminali sa il ruleze si astfel in 24 de ore maxim puteau usor sa depisteze hotul. Insa le-a luat 3 luni. Sa vedem acum in cate luni vor reusi sa il prinda. Iata deci ca tot tam-tam-ul cu teroristii si toate investitiile facute, toate legile abuzive care permit securistilor sa ne invadeze spatiul privat si calculatoarele, sa acceseze conturile de facebook, de email, google drive-ul cu pozele noastre, dropbox-ul cu fisierele noastre sharate si tot ce avem pe calculator, toate cate au la indemana securistii nu le-au permis sa gaseasca pe un hot faimos. Cu siguranta insa securistii se distreaza bagandu-si nasul in viata altora si nu dau inapoi de la fotografii picante sau informatii care le pot fi utile. Imi aduc aminte de un caz un care sotia unui securist l-a dat in judecata pentru ca acesta folosise tehnologia de la locul de munca ca sa o urmareasca.

Read more
1 … 157 158 159 160 161 … 346