Cât de bine o duc ungurii?

Probabil ati tot auzit in ultimii ani despre Ungaria – oaia neagra a Europei si despre Orban – dictatorul periculos, tot felul de lucruri in ultimu timp. Iata ce mai pun la cale prietenii si vecinii nostri: Ungaria continuă campania de ieftinire a serviciilor de utilităţi pentru populaţie, pe care a promis că le va face afaceri nonprofit, şi va reduce începând cu 1 noiembrie preţurile gazelor naturale, electri-cităţii şi încălzirii cu 11%, scrie Portfolio. hu. (Sursa: ZF) Nu voi mai repeta ce am tot spus despre Ungaria, reamintesc doar un articol recent in care promovam un discurs al lui Orban in Marea Britanie. Mi-a placut tonul moderat si modestia lui Orban, ca sa nu mai zic inteligenta uimitoare. Dau mult de inteles de ce este Ungaria vazuta ca un pericol de catre europeni: omul asta poate implementa paradigme noi. Iata ca o si face si in timp ce in tari bananiere ca Romania in care utilitatile sunt toate monopoluli gestionate de companii NATIONALE straine (GDF – Franta, CEZ – Cehia, etc) preturile la utilitati explodeaza, in Ungaria se ieftinesc. Sa aiba oare aceasta masura doar o conotatie “populista” cum este acuzat aiurea Orban? Pai acuzatorii ar fi bine sa aduca si dovezi pentru ca la ce procente a castigat si domina inca Fides, nu cred ca mai aveau nevoie si de asta pentru a castiga alegerile. Ca sa nu mai zicem ca practic Fides acum nu prea are opozitie, problema subliniata de altfel si de Orban. Paradoxal, desi USL-ul a castigat cam in acelasi procent ca si Fidesul, cand au venit la putere USL-istii au marit numarul de parlamentari in timp ce ungurii l-au taiat drastic. Vai ce prosti populisti, nu-i asa? Una peste alta, desi PIB-ul nu o arata inca – dar PIB-ul este un indicator extrem de alunecos din orice parte l-am luat, ungurii traiesc inca mai bine ca Romanii. Salariu mediu este de vreo 650E in timp ce in Romania se zbate in jurul a 485E – mai mic chiar ca in Bosnia si putin mai mare peste cel din Ucraina. M-am tot uitat pe indicatorii ungurilor si iata ce am descoperit interesant: 1. Vanzarile in retail cresc (an la an) 2. Datoria externa este in scadere ca % din PIB   Asta fara FMI, fara privatizari fortate si fara taieri drastice de salarii. Si de asemenea fara taieri de la investitii – ba chiar cu o crestere de 2% (sursa) 3. Somajul este in scadere drastica. 4. Ungaria produce MAI MULT decat consuma! Exporturile sunt mai mari ca importurile. Poate aici este cheia succesului ungar si evident ar trebui sa vedem cum putem si noi sa facem sa ii urmam pe unguri. Am pus aici si graficul Romaniei ca sa putem compara. Noi inca traim pe datorie ca americanii. Diferenta e ca nu suntem americani si ca tiparim bani, prin urmare inflatia creste si datoria exlodeaza. Nu va mai fi mult pana cand vom ajunge in punctul in care nu ne vom mai putea imprumuta

Read more

Shalom Bernanke nu oprește încă tiparnița

Dupa cum estimam intr-un articol anterior [1], FED-ul nu a inceput inca tapering-ul, adica nu scad nici un cent din cele 85 miliarde de obligatiuni pe care le cumpara in fiecare luna de la finantele federale pentru ca SUA sa nu intre in faliment si in schimbul caror obligatiuni, pur si simplu tasteaza pe calculator 85.000.000.000 si apoi apasa enter dupa care … FIAT. Asa fac banii marii bancheri care conduc lumea in timp ce minerii de la Rosia Montana prefera ca pentru un os cu niscavai osanda pe el, sa isi umple plamanii de cenusa si sa munceasca in negura in subteran toata ziua ca niste sclavi pentru cativa “investitori” care nu stiu cat timp mai merge vrajeala cu banii fiat si dupa inevitabilul colaps al sistemului financiar, aurul va fi din nou singura moneda pe care cine o va avea va manca paine si cine nu, va muri de foame. De aceea este graba asta nebuna pentru a scoate aurul cat mai repede. Partea nasoala a chestiei asta cu FED-ul este ca instant aurul a sarit cu vreo 50$ (aproape 4%) la doar nici 3 ore de la anuntul FED-ului si acum o sa auzim multi papagali care striga ca acum e momentul, ca trebuie sa scoatem aur ca sa vindem si sa avem mai multi bani la buget ca sa mai construim si mai multe sali de sport si bazine olimpice si ca sa putem sa facem datorii si mai mari cand ne va lovi urmatorul val al crizei. Majoritatea romanilor sunt exasperati de intoarcerea situatiei de catre tradatorul Ponta care mai cu un pas inainte mai cu unul inapoi, mai ca voteaza contra, mai ca trimite parlamentarii la Rosia Montana,  invarte lucrurile inspre trecerea legii si pornirea operatiunii “gold cannon” (tunul de aur). Ce este insa exasperant pentru mine este nu faptul ca suntem o tara bananiera in care politicienii sunt cumparati cu o un inel sau ban de aur (doar in fiecare roman este ascuns un tigan, nu?). Nici macar faptul ca vom primi mai nimic din aceste bogatii ale noastre si inca o data in istoria noastra in timp ce muntii nostri aur poarta, noi vom cersi din poarta in poarta. Nu asta e problema de care ma tem eu. Marea problema pe care o prevad eu este ca dupa ce vom da drumul la Rosia Montana, costurile indatorarii Romaniei vor fi cu totul altele. Se lauda acum vreo luna agariciul de Voinea ca Romania se imprumuta la costuri mai mici ca Ungaria si Turcia desi are rating mai prost. Mintea lui mica nu intelegea de ce, si punea asta pe seama politicii extraordinare facute de el de reducere a deficitului prin taierea investitiilor (canci autostrazi). Adevarul este ca FMI ne-a tot dat bani si ni i-a dat usor pana acum pentru ca avem aur si alte resurse. Atat FMI cat si ceilalti investitori care ne dau bani nu sunt binevoitori ci in deciziile lor se bazeaza pe doua parghii: – parghia 1 –

Read more

Ce rol a jucat FMI în detronarea lui Morsi și ce lecții nu învață ai noștri?

Sunt unii comentatori americani care pun caderea lui Morsi pe seama semnarii unui tratat cu FMI-ul si implementarii conditiilor draconice si ineficiente pe care FMI-ul le aplica in toate tarile mai putin in SUA si in Marea Britanie, unde FMI se opune “austeritatii”. Sa vedem mai intai in ce stadiu se aflau discutiile FMI-ului cu Egiptul in Aprilie 2013: Autorităţile egiptene şi Fondul Monetar Internaţional nu au reuşit să cadă de acord asupra termenilor unui împrumut de 4,8 miliarde de dolari care ar putea să ajute cea mai populată ţară arabă să facă faţă crizei economice, transmite Reuters. (Sursa: Capital, 16 Aprilie 2013) Egiptenii au tot incercat sa semneze un acord cu FMI-ul si anul trecut, dar conditiile cerute au fost si atunci la fel de draconice si prin urmare egiptenii nu le-au putut accepta si s-au bazat pe ajutorul financiar al altor state arabe. Se cuvine a face acum o mica paranteza. Ca si in Siria, Egiptul pe vremea lui Mubarak aveau o economie destul de centralizata si socialista, desi comertul si proprietatea privatea aveau si ele o felie. Nu stiu daca este valida comparatia, dar sa ne imaginam Serbia inainte de anii 90: socialism la nivel macro si capitalism la nivel micro, adica oamenii puteau avea mici afaceri, ferme, puteau face comert, etc. Fiind un stat in principal socialist, o buna parte a populatiei se baza pe ajutorul statului care oferea subventii la mancare, combusitibl etc. Altfel spus, exista un control al preturilor si un sistem de subventii, la fel ca in Romania ceausista. O data insa cu caderea lui Mubarak si cu revolutia din 2011, ca si la noi in tranzitie, de multe lucruri bune inainte s-a ales praful si saracii au inceput sa se inmulteasca, moneda sa pice, si – dramatic pentru veniturile Egiptului – turistii sa nu mai vina etc. Prin urmare Egiptul era la mana creditorilor si a tot incercat sa convinga ba FMI-ul, ba arabii sa ii ajute cu bani ca sa poata supravietui si sa treaca peste aceste momente dificile. FMI-ul insa pentru ca nu stie altceva, a impus conditii drastice, reforme “structurale” ca si pe la noi, privatizari, taieri ale ajutoarelor sociale etc – tot tacamul. Ce e deosebit insa de felul cum ne trateaza pe noi FMI-ul este ca la noi au acceptat sa ne dea intai banii si apoi sa ne ceara socoteala, pe cand la egipteni le-au cerut intai sa implementeze niste masuri si apoi sa le ofere banii, ca sa vada ca sunt seriosi. Egypt says the loan is needed to restore investor confidence and the talks had helped Egypt’s benchmark Eurobonds rally this month. (Sursa: Bloomberg) Ca si pe la noi, si ca si prin alte parti, FMI-ul da semnalul “investitorilor” (speculantilor pe bonduri) unde pot sa se arunce sau nu. Ideea e ca daca un stat are tratat cu FMI-ul, exista sanse mari ca sa isi plateasca datoriile, deci poate fi imprumutat, pentru ca daca FMI reuseste sa semneze contractul inseamna ca are “parghiile” de

Read more

Ce s-ar întâmpla dacă politica monetară a BNR s-ar aplica și în alte domenii?

In primul rand subliniez de la inceput ca sunt constient ca exista diferente majore intre piete si fiecare piata are particularitatile ei, atat intrinsecti cat mai ales ca parghii de influenta si/sau control ale diverselor centre de putere care ne domina. Altfel spus, unul este interesul in piata monetara si financiara si alta interesul pentru piata hainelor second-hand din Romania. O tara bananiera ca Romania nu poate avea o piata libera nici macar in domeniul energiei, ce sa mai zicem de moneda? In acest articol voi face un exercitiu de imaginatie: ce s-ar intampla daca am translata principiile de baza ale politicii facute de BNR pe diverse piete, cum ar fi piata legumelor sau piata fortei de munca. Nu voi incerca o analiza prea detaliata, ma voi referi doar la principalul rol pe care il face BNR-ul: controlul cursului de schimb, si care tin sa subliniez ca este unul MADE in ROMANIA, pentru ca alte tari vecine cu noi si din aceeasi categorie (balcanice, est-europene, foste comuniste, intrate in UE in acelasi timp, in curs de dezvoltare, etc) au cu totul alte politici. Inainte insa de a discuta despre chestiuni specifice, as face o scurta trecere in revista (conform Wikipedia) a atributiilor pe care le are BNR-ul – atributii pe baza carora trebuie evaluata performanta si activitatea Bancii Nationale si a guvernatorului ei: elaborarea și aplicarea politicii monetare și a politicii de curs de schimb; autorizarea, reglementarea și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit, promovarea și monitorizarea bunei funcționări a sistemelor de plăți pentru – asigurarea stabilității financiare; emiterea bancnotelor și a monedelor ca mijloace legale de plată pe teritoriul României; stabilirea regimului valutar și supravegherea respectării acestuia; administrarea rezervelor internaționale ale României. Dupa cum vedem, pana si Wikipedia s-a prins ca rolul principal al BNR este acela de a elabora si implementa o politica monetara a cursului de schimb. Evident toate atributiile BNR sunt importante si necesare, dar mai ales primul este cel care ne diferentiaza – dupa cum subliniam mai sus – de alte state dimprejur care au ales politici cu totul diferite de cea aleasa de Isarescu & co. Politica monetara inseamna pe scurt ca BNR decide ce curs are leul, pe ce criterii acesta creste sus sau jos si cine are puterea ca sa il ridice sus sau jos. Ca sa trecem mai repede insa la samburele problemei, vom cita chiar site-ul BNR-ului cu privire la aceasta politica, deci nu vom emite judecatii subiective (deocamdata): Regimul actual al cursului de schimb al leului este cel de flotare controlată, acesta fiind în concordanţă cu utilizarea ţintelor de inflaţie ca ancoră nominală a politicii monetare şi permiţând un răspuns flexibil al acestei politici la şocurile neprevăzute ce pot afecta economia. (Sursa: BNR) { scuze de sublinieri, nu m-am putut abtine, recititi insa paragraful, caci cuvintele cheie evidentiate vor fi discutate mai jos } Traducand limbajul de lemn al tehnicalitatii pseudo-profesionaliste folosita de BNR, ce vor ei sa spuna este ca lasa cursul sa creasca sau sa scada pe

Read more

Trenduri repezi, trenduri încete

Un ziarist american spunea nu-stiu-unde ca: Trendurile care se misca repede atrag cea mai mare atentie. Trendurile care se misca incet, au cea mai mare putere” (Stewart Brand) Nu stiu daca procentul creditelor neperformante este un trend rapid sau incet, cert este ca este un trend puternic si care va lovi Romania cu un impact zdrobitor, difuzat pe multe paliere, indelungat ca efecte si care va schimba drastic peisajul mioritic in toate planurile sale: economic, financiar, social, politic, istoric etc. Am tratat intr-un articol recent problema datoriei guvernamentale. Este doar o parte a feliei, nu ar fi totul pierdut daca macar economia si/sau populatia ar duce-o bine. Despre cat de bine o duce economia, putem vedea din valul de insolvente. Despre cat de bine o duce populatia, putem vedea din evolutia creditelor neperformante. O singura umbra de speranta exista: cand statul va intra in faliment si cand economia va ajunge in genunchi, romanii vor mai avea ceva la ciorap din banii luati de la banci in timpul creditelor cu buletinul si pe care nu le-au mai platit mai tarziu. O umbra difuza am putea spune, dar daca mai adaugam la aceasta umbra si vaga speranta ca mai vin si ceva bani din afara de la capsunari si ca economia subterana sta mai bine decat o arata cifrele oficiale, ne putem agata cat de cat de ceva ca sa nu ne speriem inca indeajuns incat sa ne pregatim pentru impact. Pentru ca, daca credem ca vom scapa ca prin minune de impact si ca lucrurile se vor rezolva peste noapte intr-un mod minunat, ne imbatam cu apa rece. Cifrele sunt reci si matematica este dura. Nu exista loc de interpretare. Indicatorii catre asta duc, catre faliment si orice visare cu ochiii deschisi cum ca vor veni investitori, ca va creste cererea de produse romanesti din afara, ca va produce agricultura mult, ca se vor ieftini dobanzile si statul va putea imprumuta din ce in ce mai ieftin, etc, etc – toate astea nu ne ofera decat un amar gust de false iluzii in fata unei incercari dureroase prin care vom fi nevoiti sa trecem vrem-nu vrem. Am rasfoit putin ultimul buletin lunar al BNR ca sa vedem cum mai stam, in urma unor semnale de alarma citite in presa recent. Cel mai alarmant indicator este rata creditelor neperformante care a crescut la 19%. Pentru a intelege mai bine despre ce vorbim, voi reda definitia acestui indicator, conform BNR: Rata creditelor neperformante, calculată pe baza raportărilor prudenţiale privind clasifi carea creditelor, reprezintă principalul indicator de evaluare a calităţii portofoliilor de credite din perspectivă prudenţială. Rata creditelor neperformante se calculează raportând expunerea brută aferentă creditelor nebancare şi dobânzilor aferente, restante de peste 90 de zile şi/sau cele în cazul cărora au fost iniţiate proceduri judiciare faţă de operaţiune sau faţă de debitor (identificate în reglementările naţionale ca fi ind categoria „pierdere 2”) la totalul creditelor şi dobânzilor clasifi cate aferente clientelei nebancare, exclusiv elementele în afara bilanţului. (Sursa: BNR) Nu va speriati daca

Read more

Eu falimentez, tu falimentezi, el falimentează, ce urmează?

Evident, urmeaza noi falimentam. Care noi? Pai Romania, ca doar nu Craiova sau Oltenia … Uitandu-ne la evolutia unor indicatori cheie, nu incape indoiala ca Romania va intra in faliment, daca nu anul acesta, daca nu anul urmator, intr-un viitor destul de apropiat. Indicatorii cheie ar fi urmatorii: – PIB – datorie raportata la PIB   Deci, datoria creste dar productia nu creste in aceeasi masura, prin urmare, raportul intre datorie si PIB este din ce in ce mai mare. Nu va lasati inselati de falsa idee ca acest raport este mic si ca noi stam bine comparativ cu alte tari. Total gresit! La fel au crezut si grecii inainte sa fie nevoiti sa taie in sange pentru a indeplini conditiile Troikai. Datoria nationala este precum un cancer: o tumoare mica, mai poate fi operata, mai poti sa dai in ea cu citostatice sau raze si mai poti spera ca vei supravietui. Insa daca tumoarea a prins avant, ca ai 30-40% sau ca ai 70% nu e mare diferenta. Iar daca pentru Grecia in 2008 ca membra UE si a Zonei Euro 100% nu insemna mare lucru, a fost de-ajuns sa inceapa marile banci sa speculeze cu datoria greceasca si sa salte costurile asigurarilor la oglibatiunile grecesti pentru a pune in genunchi statul greci si a-i aduce pe greci in situatia in care sunt acum. Norocul nostru este insa ca probabil nefiind o economie mare si nefiind membri UE, creditorii nu se vor risca prea mult sa ne “ajute” sa sarim peste un procent “alerta” cum ar fi de exemplu 50%. Marea intrebare este insa ce vom face atunci? FMI, evident. Dar FMI a mai venit pe la noi cand eram la 23,6% si iata unde am ajuns. Sa revenim insa la intrebarea: care este un nivel acceptabil de indatorare, care sa nu ridice semne prea mari de intrebare catre creditori si sa nu ne apropie prea mult de marginea prapastiei? Pai sa vedem cum stau bulgarii:   Desi vecini cu noi, bulgarii nu se compara cand vine vorba de nivelul de indatorare, mai ales daca comparam decalajul intre 2012 si 2008. Sa ii vedem si pe unguri:   De nenumarate ori, Ungaria este prezentata in presa prostituata ca fiind “copilul neascultator” care are o situatie economica deplorabila, care are “abateri” de la democratie si care nu se stie cum se va redresa. Ei bine, rade ciob de oala sparta am putea spune. Nu vom intra in detalii, vom sublinia doar ca trendul de indatorare al Ungariei scade accelerat iar masurile luate in anii 2011-2012 dar mai ales orientarea recenta a guvernului catre investitiile reale in afaceri, prin oferirea de peste 2 miliarde de euro in credite ieftine directe catre companii, cu siguranta vor da rezultate neasteptate incat peste 3-4 ani vom vorbi despre miracolul unguresc. Se mira asadar Ponta de ce nu are bani sa salveze Oltchimul. Greseste de doua ori: sa salvezi o fabrica falimentara este ca si cum i-ai da de mancare lupului care ti-a mancat gainile

Read more

Controlul băncilor centrale: încă un pas în disoluția capitalismului

Sincer cred ca lumea nu se va schimba pana cand toti nu vom intelege in profunzime cum functioneaza sistemul financiar si nu vom actiona impreuna, ferm si la toate nivelurilor impotriva acestui sistem. Evident din dorinta de a pune in loc unul mai bun si mai curat. Si daca noi romanii nu vom putea schimba lumea, vom putea macar sa schimbam Romania. Iar schimbarea nu poate veni fara ca toti sa intelegem cum functioneaza banii, creditul si bancile si sa punem umarul impreuna la a gasi cea mai buna pozitionare in marea competitie mondiala, anticipand cat mai bine viitorul – lucru deloc greu de facut [2]. Evident, asta este SF intr-o Romanie care nu e in stare de lucruri mult mai simple, dar as dori totusi sa amintesc ca exista tari care se lupta cu criza, care gandesc cu un pas inainte si care ia masuri acum pe care altii le vor lua maine. De exemplu Ungaria. Despre Ungaria am mai discutat aici, aici si aici si am sustinut mereu ca desi nu este sigura solutia lor, cel putin ei incearca si chiar daca nu prea au cu ce, ceva-ceva, tot vor reusi, mult mai mult ca noi care plecam capul degeaba, iar recenta flituire din Schengen este doar un mic exemplu. Una dintre acuzele aduse de europeni ungurilor este aceea ca guvernul ar incerca sa preia controlul asupra bancii nationale. Lucru de altfel adevarat, dar deloc de condamnat. Este evident important ca conteaza si ce guvern ai si ce are de gand sa faca. In realitate, ungurii nu doreau pur si simplu sa puna un executant la banca nationala care sa deschida vistieriile acesteia sau sa dea drumul la tiparnita si sa isi bata joc de tara. Planul guvernului ungar era mult mai elaborat iar ajutorul bancii nationale era doar o componenta din acesta. In esenta, ce doreste guvernul maghiar este ca banca nationala sa puna mai mult umarul la lupta cu criza prin tiparirea de moneda si stimularea creditarii. Lucru pe care deja il fac o gramada de alte state, dar mai putin dintre cele bananiere cum este Romania. Nu sunt sigur daca au de gand, dar ganditi-va ce ar insemna ca banca centrala sa finanteze direct proiecte mari de infrastructura la aceleasi dobanzi ieftine pe care le ofera bancherilor cvasi-insolventi si care fara tubul de oxigen de la bana centrala ar avea o mare problema. Sa facem acum o mica paranteza. La americani totul a inceput cu programul TARP si a continuat cu QE, QE2, QE3 si QE la infinit. Japonezii, tiparisera si ei niscavai yeni mai inainte, caci ei au intrat in rahat putin mai devreme ca restul lumii. Insa ce au tiparit ei a fost mizilic pe langa ce aveau sa tipareasca americanii ulterior: 83 de miliarde pe luna (acum) dupa cateva trilioane tiparite deja. Europenii s-au tinut tare la inceput, mai ales pentru ca bancherii central ai nemtilor se opuneau stiind cum sta treaba cu hiperinflatia. Insa cand au vazut ca daca nu incep sa

Read more
1 15 16 17 18 19