CHIAZNA.RO

Ca in orice politica de pe plaiuri mioritice, si in abordarea unor riscuri de securitate, politica Romaniei este una haotica si contraditorie. Pe de o parte, unele masuri abordeaza riscurile, pe de alta, alte masuri cresc riscurile. Strategia “hais-cea” inspirata din arta razboiului dusa de niste razboinici cu boala personalitatilor multiple, nu este unica doar in acest domeniu. Sunt nenumarate exemple, dar as aminti doar programul Prima Casa care avea scopul declarat de a salva piata constructiilor din Romania. Expertii insa nu luam in calcul scaderea preturilor, caci asta oricum era interzisa! Cand a fost introdus, argumentarea acestui program era ca daca nu se introduce, lumea nu mai ia credite si constructiile o sa scada, o data cu consumul. In realitate, prin Prima Casa, piata imobiliara a fost proptita la un nivel limita sub care apartamentele nu aveau cum sa scada pentru ca orice Dorel putea sa le cumpere si prin urmare si restul preturilor (la apartamente mai scumpe, la case, la varii imobile) se loveau de acest plafon inferior sub care nu cadeau. Adica, un constructor de exemplu, nu putea sa faca un bloc si sa vanda apartamente la un pret sub Prima Casa pentru ca banca (cu banii careia a construit) nu ii permitea prin evaluare sa vanda la un pret atat de mic, chiar daca economic, lui ii iesea profit si i-ar fi convenit sa vanda mai multe apartamente la preturi mai mici decat sa astepte aiurea prin mentinerea unor preturi ridicate, mentinute artificial prin programul Prima Casa. Imi pare rau sa revin din nou la acest program, cu siguranta multi dintre cititorii mei s-au plictisit. Pe scurt, Prima Casa nu a ajutat nici sectorul imobiliar si al constructiilor si nici cumparatorii care daca nu era acest program, puteau sa cumpere la jumatate de pret, caci preturile ar fi luat-o mult in jos. Sa revenim insa la lupta anti-terorista. Pe de o parte, se duce lupta pentru intoarcerea la perioada securista cand urmarirea era totala si cetateanul nu era aparat de nici o lege (sunt mai multe masuri aici, urmeaza chiar un “pachet” al legilor pentru “siguranta”) si pe de alta parte, prin construirea mega-moscheei, se ofera noi oportunitati de intrare si complicare exponentiala a muncii serviciilor de urmarire a potentialilor teroristi. Pentru ca pe partea cu legile, nu prea e mult de spus, fiind clar ca asistam la o presiuni de durata asupra statului de drept (as aminti aici si alte directii prin care urmarirea totala ne este bagata pe gat vrem-nu vrem, de ex cardurile de sanatate, care si ele teoretic “optimizeaza” sistemul) care nu au loc doar in Romania, conducatorii nostri fiind doar niste papusi gonflabile operate de foruri perverse mult mai inalte, as aborda putin ce inseamna construirea unui centru islamic in Bucuresti. Din start, as dori sa subliniez ca daca nu ar fi riscul terorist, personal nu as avea nimic impotriva unei astfel de constructii daca in schimb se ofera ceva SIMILAR romanilor in Istambul (fostul Constantinopole). Bineinteles, chiar daca s-ar oferi ceva SIMILAR (ca marime, ca ajutor al statului, ca suport al autoritatilor) oricum romanii ar avea problema financiara,