Hei-rup mioritic

Oricat de mult imi propun sa imi astup urechile si sa imi acopar ochii cand vine vorba de politica mioritica, se intampla sa cad in ispita curiozitatii si sa mai aflu cate una-alta. Pentru mine este un calvar sa citesc sau sa privesc stirile. Este putin spus ca sunt total dezamagit de politicienii nostri, de toate culorile si nu am nici cea mai mica speranta ca ceva bun se va mai putea intampla cu Romania in actuala era glaciara. Si prin ceva bun inteleg ca Dumnezeu sa ne trimita si noua in sfarsit cativa oameni normali, nici prea buni dar nici prea rai, nu sfinti, ca e greu, dar nu chiar hoti si ticalosi pana peste gat. Nu foarte inteligenti, ca nu au de unde, oricine are vreun IQ mai stralucit probabil deja a migrat, e clar ca pe-aci am ramas fie cei prea prosti ca sa poata sari gardul, fie cei prea fricosi ca sa schimbe clima, fie cei orbiti de dragostea de tara, sau poate cei care inca nu au acumulat doza de greata care sa ii azvarle pe meleaguri straine sau au sistemul imunitar foarte rezitent. Dar nici politicieni prea prosti sa nu ne trimita Dumnezeu, caci e de rau. Am scapat de un guvern care a fost cum a fost, care a avut poame de toate culorile si iata-ne cu tineret sperante, grupa mica la atac, juniorii specialisti isi sufleca manacile si se apuca de treaba. Si nici termina bine de dat cu juramantul si iata-i ca se si arunca la sedinte sa ne arate cat de nerabdatori sunt ca sa rezolve problemele tarii si sa ne scoata din criza. Acest dorelism este tipic romanesc si Boc nu s-a vindecat de el oricat de mult s-a dat in penibil cu toate eroismele lui ieftine, de la dat cu coasa pana la dezapezitul Q7-ului. Oare cata inteligenta sa aiba cineva sa inteleaga ca oamenii care lucreaza cu capul au alte randuieli decat cei care lucreaza cu muschii si ca nu prin graba, zoreala, incordare aiuristica si eroisme gratuite trag lucrurile inainte ci prin cugetare adanca si bine socotita? Se pare ca inteligenta de spion a noului prim-ministru nu i-a fost de-ajuns si i-a tras deja pe noii ministri la o sedinta la care s-au nimerit saracii ca nu aveau cu ce si nici pe ce sa ia notite. Nu este mare lucru, intr-adevar. La urma urmei, tot erau impreuna, tot mai erau cateva ore din zi asa ca de ce sa nu se apuce deja de lucru si sa ii traga o sedinta de guvern. Dar pare semn de boala, de asta sunt ingrijorat. Mie de hei-rupismul asta mi-e groaza, este atat de specific noua romanilor incat sunt sigur ca daca am reusi sa gandim de doua ori inainte sa facem o fapta, am reusi lucruri mult mai marete. Din pacate insa, pentru ca ne credem destepti, preferam sa facem in graba intai doua fapte, care nici macar nu sunt legate una de alta si abia mai

Read more

Keiser Report #246

Stiri: – supercomitetul care conduce SUA planuieste deja dobanzile negative: fraieri cu banii in banca o sa fie nevoiti sa plateasca taxe; in loc sa primesti dobanda, platesti comision; rezulta: protejarea bancherilor si confiscarea averilor; asta este insa doar prima etapa: dupa urmeaza si taxa pe cash, adica pentru banii tinuti la saltea; – Banca Nationala a Germaniei se afunda in datorii incercand sa salveze Europa; – imprumutul dat de BCE bancilor in decembrie incepe sa aiba unele efecte toxice perverse; – grecii sunt mai revoltati decat egiptenii; – FMI recunoaste ca austeritatea face rau Greciei; – Grecia a pierdut sansa unei revolutii; Gonzalo Lira – invitatul editiei: – FMI stoarce pe cei mici, pe greci si pe portughezi; de italieni, francezi si spanioli le e frica; de asta exista mecanismele de imprumut pentru bancile din aceste tari (vezi Decembrie 2011 – 400 mld euro BCE => banci, bani pe nimic pentru 2 ani); – trendurile in Grecia sunt clar catre o dictatura; dar nu doar in Grecia, populistii vor castiga peste tot; – vacante bancare? nu prea in viitorul scurt; orice vacanta bancara in orice tara cat de mica va fi ca un mare steag rosu si toti se vor panica; o vacanta bancara este mult mai periculoasa decat tiparnita; – nu va mai fi o criza de lichiditate pentru ca Bernanke & co. au invatat lectia; de la ultima criza tin minte ca e nevoie de lichiditate si vor avea grija sa nu ducem lipsa;

Read more

Universul paralel al vânzătorilor de imobiliare

Sunt sigur. Vanzatorii de imobiliare din Romania traiesc intr-un univers paralel, ei nu au habar de lumea din jurul lor si se cred in vestul salbatic in timpul goanei dupa aur. Sa exemplificam pe baza unui anunt publicat pe un site de imobiliare local, museimobiliare.ro. De inchiriere fost showroom care a gazduit o marca ce nu a facut fata crizei si a fost nevoita sa-si inchida prezenta in Craiova, dealerii dand faliment iar reprezentarea locala a marcii fostului delaer fiind preluata de dealerul unei alte marci care a avut noroc mai mare (deocamdata). Iata detaliile anunutului aici si iata pe scurt cateva date: 1670 mp de inchiriat intr-o locatie in care altceva decat un showroom auto nu vad ce ar merge, fiind aproape de iesirea din oras unde nu exista vad pietonal deloc; P+E (show-room)+hala – destul loc si pentru un service preţ: 15.000 euro / luna (nu mentioneaza TVA) Deci este vorba de un fost showroom si banuiesc ca proprietarul actuala spera ca tot un dealer auto sa vina avand in vedere specificul constructiei. Sa incercam acum un mic calcul, cam cate masini ar trebui sa vanda viitorul chirias ca sa poata avea o afacere cat de cat si sa poata supravietui in aceaste vremuri atat de dificile pentru piata auto in special si cu premize din ce in ce mai negre. Ce costuri asadar ar avea potentialul dealer auto care va veni aici? Sa facem un calcul minimal al costurilor lunare ale unui dealer auto: – 5 angajati la un salariu minim de 2500 lei il vor costa aproximativ 20.000 lei (5x2500x1.6 – aprox. 60% sunt impozitele si contributiile pentru angajati); este de la sine inteles ca salariul poate fi mai mic, si poate include bonus din vanzari, dar pentru a avea vanzari, viitorul dealer va avea nevoie de oameni calumea, deci si platiti peste media din industrie (care desi nu o stiu, banuiesc ca nu este peste 2000) – telefonie: 500 lei; ca sa sune potentiali clienti, un dealer auto are nevoie de multe minute; sa zicem totusi ca angajatii vor fi cuminte si vor folosi telefoanele fara sa risipieasca banii patronului, deci un abonament de 500 lei va fi de ajuns pentru inceput; – electricitate: 300 lei; un showroom are nevoie de lumini, usi automate, calculatoare, faxuri, cafetiera etc; curentul va fi cu mult peste 300 lei pe luna, dar sa zicem ca toata lumea economiseste si nu depasim 300; – gaze: daca ai frig in showroom, clientii nu vor avea rabdare sa se invarte pe langa masini si vei crea o impresie proasta; iar cum imaginea conteaza imens in alegerea unei masini, confortul termic trebuie sa fie cat mai bun pentru a ajunge sa ai vanzari; sa zicem ca caldura iarna (si aerul conditionat vara) ne mai costa inca 600 lei; – securitate: cand ai masini in showroom nu le poti lasa nepazite; ai nevoie cel putin de paza pe timp de noapte, ca sa nu mai zicem de contractul cu firmele de securitate, camere

Read more

Cât de important este să ne scuturăm de deznădejde

În vremurile apocaliptice şi glaciare pe care le trăim cred că este necesar ca din când în când să ne oprim şi să ne relaxăm, să ne reîncărcăm bateriile şi să cugetăm asupra lucrurilor cu o perspectivă cât mai istorică posibilă, în funcţie de bagajul fiecăruia. Aseară în timp ce mă întorceam acasă de la muncă, mergând prin centrul oraşului care era frumos dezăpezit, văzând maşinile de dezăpezire cum degajau zăpada iar traficul era relaxat deşi ningea abundent, mă gandeam: este bine totuşi în civilizaţie, este bine să ai şi maşină, să ai şi cauciucuri de iarnă şi să poţi să mergi cu ea chiar când ninge de o săptămână. Este bine însă de mine că stau în centru şi străzile sunt cât de cât în regulă, este bine de mine însă că am gaze, am curent, am de mâncare etc. Este păcat că vom pierde toate acestea şi mă simt oarecum frustrat pentru că nu am capacitatea mentală şi nici voinţa de a face ceea ce trebuie, deşi ştiu că totul se va nărui precum un om de zăpadă peste care trece o maşina de dezăpezire. De după-amiază, la o pauză de cafea, mă uitam pe geamul de la birou la cele câteva case ce sunt în spatele blocului şi vedeam nămeţii de zăpadă din curţile oamenilor şi zăpada de pe acoperişuri. Mă gândeam: ce bine era altă dată: iarna oamenii nu munceau, pe zăpezile astea nu aveau decât să facă potecă până la şura de lemne şi până la beciul unde aveau alimentele. Sau, mă rog, peste tot pe unde aveau nevoie, dar iarna, chiar nu aveau ce să facă. Ca să nu mai zic că nu trebuiau să îşi pună problema cum merg la muncă, cum merg până la hipermarket să îşi cumpere mâncare, nu trebuiau să dezăpezească maşina, nu aveau nevoie de cauciucuri de iarna, nu se îngrijorau că li se taie curentul sau gazele şi altele. În acest moment de reverie, mi-a venit şi mie o idee şi le-am propus colegilor să mergem şi noi să fierbem nişte vin, să mergem afară şi să facem un om de zăpadă, este prea frumos ca să ignorăm ceea ce se întâmplă afară. Au rejectat propunerea mea ca nişte laşi şi fricoşi ce sunt: ar prefera mai bine să facă oameni de zăpadă în minecraft decât să se mozoleasca cu această substanţă periculoasă şi dezagreabilă care este zăpada. Dar să ne ridicăm ochiii de la peisajul mirific cu care ne binecuvintează Dumnezeu zilele acestea şi să ne întoarcem la o problemă extrem de importantă deoarece aceasta este un factor vital pentru motivaţia omului: optimismul. Nu cred că este exagerată opinia că optimismul este chiar combustibilul motivaţiei, mai ales în realizarea lucrurilor măreţe şi complexe care necesită nu doar un plan coerent dar şi măsuri active şi efort mare pentru îndeplinirea acestui plan dar mai ales pentru înfruntarea neprevăzutului. Ca răspuns la atmosfera apocaliptică care a pus stăpânire pe omenire în vremurile noastre, un englez a scris un articol

Read more

John Mauldin: Este timpul sa luam deciziile dure

Un interviu realizat de Chris Martenson > Ce este “superciclul datoriei”? Irving Fisher a inceput sa vorbeasca despre acesta in anii 30. Irving Fisher a fost unul dintre cei mai importanti economisti ai secolului. Parerea lui a fost ca problema din anii 30 a fost acumularea unei prea mari datorii, iar o data cu acumularea nu ai ce sa faci decat sa o lasi sa se “topeasca”. Datoria este problema. Daca esti baut, trebuie sa te vindeci, solutia nu este inca o sticla de whisky. Totodata, este nevoie de multi ani pentru a reusi   sa scapi de datorie si asta nu se realizeaza fara durere. Abia cand nu mai poti sa faci fata datoriei, sa faci plati, si cand cei care te imprumuta realizeaza asta, abia atunci incep problemele. Nu exisa un procent de indatorare la care se intampla asta: 80% din PIB, 100% sau 200%. Piata spune asta, cand o tara nu se mai poate imprumuta. > Pot sa fata bancile nationale fata situatiei? De tiparit ei pot sa tipareasca, dar nu pot sa ajute cu nimic economia. Sunt doua modalitati de a iesi din capcana datoriilor: 1. o cresterea economica exceptionala care sa depaseasca povara datoriei; din pacate momentul proprice pentru a rezolva bula datoriilor este inainte ca aceasta sa se umfle prea mult; 2. faliment; refuzi sa platesti, te intelegi cu creditorii > Europa este intr-o stare mult mai proasta ca SUA. Are un procent mai mare al datoriei publice si nu are capacitatea sa tipareasca bani. Unele tari vor trece chiar prin depresie, majoritatea insa doar prin recesiune. Grecia si Portugalia nu prea au de ales. SUA mai are sanse sa scape daca schimba politicile. > etc, etc

Read more

Fondul Mafiot Internaţional intră în hora austerităţii

In efortul lor continuu de a promova austeritatea pe plan international, FMI da dovada de abilitati de comunicare neasteptate. Pentru a le arata baronilor romani ca austeritatea este buna pentru unii in timp ce ei pot “sa traiasca bine” in continuare, Jeffrey Franks s-a lasat dus la chefuri chiar cu cei pe care teoretic trebuie sa ii controleze si sa ii traga de urechi. In stilul clasic al afacerilor romanesti, mai marii finantelor l-au omenit pe trimisul stapanilor asa cum se cuvine ca sa nu ne dea amenda prea mare si sa dea acolo o semnatura ca controlul a fost in regula si Romania se afla pe calea cea buna. Dincolo de penibilul situatiei, este bine totusi ca ai nostri gasesc canale de comunicare “eficiente” cu mai marii finantelor. O linie de credit preferential direct de la mama lor nu ne-ar strica, avand in vedere ca imprumutul banilor este cel mai ieftin la tipografia de dolari unde ne poate pune o vorba buna si alde Gefri. Sa ne uitam la fratii nostri greci sa vedem cat de greu le este sa ii imbuneze pe nemtii care le cer nici mai mult nici mai putin decat sa cedeze suveranitatea. Asadar, mai bine cu yankeii, macar astia ai de unde sa ii apuci, nemtii astia obsedati de munca si de productivitate nici macar nu s-ar lasa dusi la o bere. Ma intreb oare insa, cum de nu s-au gandit ai nostri sa ii invite pe chinezi, era mult mai eficient: un miel la protap, jumari, o palinca si un taraf si ne alegeam cu cateva miliarde. Mafiotii de la FMI sunt cam zgarciti totusi, nu stiu daca merita investitia. In plus, inca nu am aflat ce vor de la noi, ca degeaba nu ne dau ei nici un sfantz. ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ Alte articole pe tema asta: – Eurodeputata PSD Corina Creţu îi cere şefei FMI să-l retragă pe Jeffrey Franks din misiunea de la Bucureşti pentru că a petrecut cu Sorin Blejnar – Şeful delegaţiei FMI – Jeffrey Franks impreuna cu Sorin Blejnar la Busteni (video)

Read more

Ecumenismul nu este în criză

Ca în fiecare an în săptămâna a treia a lunii ianuarie a avut loc şi anul acesta săptămâna de rugăciune ecumenistă, în urma căreia putem observa că ecumenismul nu este în criză. Şi deşi “ruga pentru unitate nu este entuziastă – cum menţionează PF Daniel [1], dar nu se problematizează de ce – aceasta este statornică”. Şi aşa cum statornică este şi adâncirea lumii în criza totala şi aşa cum paşii câtre război nu sunt deloc fără entuziasm, tot aşa şi “bisericile” lumii sunt chemate de forţele întunericului să conveargă şi ele către “unitatea” de care va fi nevoie după ce haosul care va începe în curând îşi va face lucrarea şi în urma lui se va naşte un “mântuitor” căruia i se vor închina toate popoarele şi care va avea nevoie bineînţeles de o “infrastructură” religioasă pentru că va fi un “om al păcii”. Asta înainte să se declare “dumnezeu” şi să ceara tuturor “să se boteze” în numele lui.   Ce să înţelegem noi din toată destrăbălarea asta ecumenistă? Avem multe de înţeles şi multe de învăţat. Să fim însă cu mintea deschisă, curiosi dar atenţi şi fără prejudecăţi. Să trecem peste amărăciunea iniţială pe care o trăim de fiecare dată ca ortodocşi care suntem făcuţi fraieri şi „cu probleme” de ierarhii noştri care s-au luat în hora asta dezinhibată, fiind consideraţi „potrivnici unităţii” pentru că am citit şi noi sfinţii părinţi şi cunoaştem cât de cât canoanele şi trecând peste toate acestea să punem gândul bun înainte căutand lucruri de folos precum albina care culege doar nectarul şi nu se atinge de murdărie.   Mai întâi eu aş propune să înţelegem şi să acceptam cât mai profund faptul că lucrurile nu merg spre bine, mai ales pentru noi ortodocşii români. Vedem cum şi grecii primesc lovituri, dar pentru că întâi-stătătorii lor sunt oameni sfinţi, primesc cununi şi prigoane, în timp ce ierarhii noştri sunt curtaţi de majoritatea politicienilor [2], ba chiar temuţi de către alţii [3] dacă nu de toţi. Activitatea bisericească pare înfloritoare: se construiesc biserici, ba chiar în toiul crizei a început contrucţia la o mega-catedrală, se dezvoltă trusturi media puternice, se implementează proiecte europene nenumărate cu bani grei care stârnesc invidia bugetarilor cărora li se taie salariile, pe scurt biserica nu pare a fi în criză, cel putin material. În spatele acestei imagini însă, viaţa duhovnicească şi lucrarea bisericii este cu totul alta, iar această aşa-zisă săptămână de rugăciune este un exemplu. Sunt însă nenumărate alte exemple ale problemelor cu care se confruntă biserica în plan spiritual real, nu de faţadă. Cum s-ar spune în lupta din lina întâi nu pe hârtie sau în razboiul propagandistic. Săptămânal apar exemple şi cei de la “Război întru cuvânt” fac o muncă sisifică să le semnaleze şi să tragă semnale de alarmă. Nu le voi enumera aici, dar cred că cel mai strigător la cer este exodul tăcut al multor ortodocşi către secte şi succesul propagandei sectare pe fondul decăderii stării morale a slujitorilor şi a credincioşilor

Read more
1 298 299 300 301 302 346