Search Results for: darea in plata

Turcia e o tara emergenta. Programul de “tapering” al Fed-ului produce unde de soc in majoritatea tarilor emergente, mai ales in cele cu economii fragile si fara fundamente prea solide, dar nu neaparat. Direct proportional cu fluxul in care dolarul a curs atunci cand Fed-ul a pompat dolarii pe conducta. Nu voi mai explica cum, poate am mai facut-o. Iata ce zice un tip de la Citybank: “From the point of view of emerging markets, the Fed has just said ‘hasta la vista, baby,’” Steven Englander, global head of Group of 10 foreign-exchange strategy at Citigroup Inc., wrote in an e-mail. “There is modest disappointment in” riskier currencies.” (Sursa: Bloomberg) Undele de soc constau mai exact in: – retragerea cash-ului pastrat in monezile locale prin mutarea pe dolar => atac asupra monedei; asta se intampla cvasi-instant, cum apare o stire; – retragerea dolarilor de pe bursele locale; si asta se intampla destul de cvasi-instant, cu conditia sa existe cumparatori; altfel procesul se face in timp, daca nu pica bursa locala; – retragerea dolarilor pompati in obligatiunile guvernamentale; primul pas este vanzarea bondurilor pe piata si al doilea scaderea participarii la viitoarele licitatii si evident explozia costului; – retragerea dolarilor din depozitele nerezidentilor de la bancile locale; proces in general care nu are loc instant, ci de obicei la maturitate; volumul nu este insa semnificativ, riscurile sunt prea mari pentru orice investitor sa tina banii blocati in depozite; toti analistii au tot recomandat din 2008 incoace cash sau actiuni; – blocarea investitiilor directe de teama instabilitatii; asta e evident o consecinta care depinde de anumite particularitati; de exemplu, una e Turcia, alta e Africa de Sud; Iata cateva tari deja lovite: India, Noua Zeelanda, Africa de Sud, Rusia, Turcia si chiar Ungaria. La unele “show-ul” a inceput mai demult – cum ar fi India, de altele nici nu aveam idee ca au fost lovite desi pareau intr-o situatie destul de stabila – cum ar fi Africa de Sud. Evident, fiecare au reactionat in grade diferite, de la mentinerea ratei dobanzii de referinta – cum ar fi Noua Zeelanda unde Banca Centrala a decis sa nu protejeze moneda – , pana la marirea dobanzii la o saptamana la repo-uri de pana la 10% (de la 4,5%) in cazul Turciei. Rusii nu au facut miscari cu privire la dobanzi insa au cheltuit aproape 3 miliarde (de dolari? – Bloomberg nu spune clar) ca sa mentina rubla. Daca miliardele sunt dolari si nu ruble, pare imens si desproportionat cu factorul declansator: scaderea cu doar a 10 miliarde a stimulusului Fed-ului. Sa nu uitam insa ca exista si alti parametrii in ecuatie cum ar fi derivate, leverage, psihologie, specula etc. Oare de cate luni vom mai avea parte si noi de dobanzile astea mici care si-asa nu ajuta decat bancile, caci putini sunt care mai au acces la credit sau mai au curaj sa ia un credit? De ce nu ar fi Romania expusa la aceasta retragere? Va mai amintiti anul trecut pe vremea asta

Dupa cum estimam intr-un articol anterior [1], FED-ul nu a inceput inca tapering-ul, adica nu scad nici un cent din cele 85 miliarde de obligatiuni pe care le cumpara in fiecare luna de la finantele federale pentru ca SUA sa nu intre in faliment si in schimbul caror obligatiuni, pur si simplu tasteaza pe calculator 85.000.000.000 si apoi apasa enter dupa care … FIAT. Asa fac banii marii bancheri care conduc lumea in timp ce minerii de la Rosia Montana prefera ca pentru un os cu niscavai osanda pe el, sa isi umple plamanii de cenusa si sa munceasca in negura in subteran toata ziua ca niste sclavi pentru cativa “investitori” care nu stiu cat timp mai merge vrajeala cu banii fiat si dupa inevitabilul colaps al sistemului financiar, aurul va fi din nou singura moneda pe care cine o va avea va manca paine si cine nu, va muri de foame. De aceea este graba asta nebuna pentru a scoate aurul cat mai repede. Partea nasoala a chestiei asta cu FED-ul este ca instant aurul a sarit cu vreo 50$ (aproape 4%) la doar nici 3 ore de la anuntul FED-ului si acum o sa auzim multi papagali care striga ca acum e momentul, ca trebuie sa scoatem aur ca sa vindem si sa avem mai multi bani la buget ca sa mai construim si mai multe sali de sport si bazine olimpice si ca sa putem sa facem datorii si mai mari cand ne va lovi urmatorul val al crizei. Majoritatea romanilor sunt exasperati de intoarcerea situatiei de catre tradatorul Ponta care mai cu un pas inainte mai cu unul inapoi, mai ca voteaza contra, mai ca trimite parlamentarii la Rosia Montana,  invarte lucrurile inspre trecerea legii si pornirea operatiunii “gold cannon” (tunul de aur). Ce este insa exasperant pentru mine este nu faptul ca suntem o tara bananiera in care politicienii sunt cumparati cu o un inel sau ban de aur (doar in fiecare roman este ascuns un tigan, nu?). Nici macar faptul ca vom primi mai nimic din aceste bogatii ale noastre si inca o data in istoria noastra in timp ce muntii nostri aur poarta, noi vom cersi din poarta in poarta. Nu asta e problema de care ma tem eu. Marea problema pe care o prevad eu este ca dupa ce vom da drumul la Rosia Montana, costurile indatorarii Romaniei vor fi cu totul altele. Se lauda acum vreo luna agariciul de Voinea ca Romania se imprumuta la costuri mai mici ca Ungaria si Turcia desi are rating mai prost. Mintea lui mica nu intelegea de ce, si punea asta pe seama politicii extraordinare facute de el de reducere a deficitului prin taierea investitiilor (canci autostrazi). Adevarul este ca FMI ne-a tot dat bani si ni i-a dat usor pana acum pentru ca avem aur si alte resurse. Atat FMI cat si ceilalti investitori care ne dau bani nu sunt binevoitori ci in deciziile lor se bazeaza pe doua parghii: – parghia 1 –

Nu doar Ponta are dileme ce sa faca cu problema aurului: pe de o parte spagarii si securistii din PSD care il imping in fata, pe de alta parte strada care ii aminteste de primavara araba si de schimbarea guvernului din Bulgaria de asta-primavara (daca nu ma insel). La un cu totul alt nivel, americanii au dileme nenumarate pe mai multe planuri. Ne vom rezuma la doua: economic si geopolitic. Economic, dupa ce FED-ul a declarat prin primavara ca in toamna s-ar putea sa nu mai cumpere obligatiuni (sa tipareasca bani), si dupa ce a pus niste criterii care s-au cam indeplinit, acum ca a venit toamna s-au trezit ca daca se opresc nu din tiparit ci din accelerarea tiparitului, economia o sa se opreasca brusc. In mod similar in care un drogat are nevoie mereu de o doza mai mare si in nici un caz nu se pune problema se renunte, tot asa si FED-ul se afla in cercul vicios al dependentei de tiparnita. Nu vom analiza acum de ce l-a luat gura pe dinainte pe Shalom Bernanke sa promita marea cu sarea, cert este ca a facut-o si acum cand a venit momentul, nu prea poate sa tina promisiunea. Si nu doar pentru ca economia americana sta nasol de tot, ci mai ales pentru ca strainii au cam inceput sa vanda obligatiuni si ca sa compenseze FED-ul ar cam trebui sa mai cumpere el in locul acestora. Tehnica impingerii cutiei de conserve mai departe pe poteca (pushing the can down the road) a ajuns oarecum la un punct in care FED-ul nu o poate impinge prea usor in fata ci sunt nevoie de niscavai manevre mai complexe. Aici ar interveni partea geopolitica. Fara un eveniment care sa sporeasca tensiunile externe si sa faca dolarul sa apara ca cea mai frumoasa fata dintr-o gramada de stirbe, americanii nu vor trece islazul. Pana acum au tot reusit sa provoace tensiuni pe piata bondurilor europene si sa transfere atentia dinspre datoria americana matematic insolvabila inspre crapaturile in soliditatea blocului european. Deocamdata europenii au gasit dupa multe esuari o formula de a rezista tensiunilor, prin declaratia lui Draghi ca “va face orice trebuie pentru a salva euro”, dand de inteles ca in ultima instanta va tipari euro, asa cum tiparesc si americanii dolari. Ceea ce a calmat oarecum tensiunile pe piata bondurilor tarilor europene in ciuda ratingurilor proaste date de agentiile americane. Evident, nu meritul lui Draghi este principal, cat mai ales flerul cu care Merkel a valsat ba la dreapta ba la stanga, ducandu-i pe nemti catre marginea prapastiei si aratandu-le haul ca sa ii sperie si sa ii convinga sa plateasca nota de plata. Nu s-a terminat inca show-ul nici pentru europeni, doar ca s-a calmant pe moment, in speranta ca se va intampla vreo minune. Asadar, americanii au nevoie de un razboi mai serios pentru a putea mentine dolarul cat mai sus si pentru a convinge investitorii sa investeasca in obligatiunile americane care sunt teoretic cea mai sigura investitie