Search Results for: darea in plata

Cronica Romana a publicat zilele trecute un articol interesant intitulat “Ce ascunde BCE?” in care speculeaza ca Bloomberg ar avea informatii foarte precise cu privire la unele marlanii facute de banci atat peste Ocean cat si mai pe-aproape de noi, adica pe la Atena. In articol, cei de la Cronica Romana speculeaza ca Bloomberg a dat in judecata BCE pentru a face publice unele informatii legate de faptul daca BCE a cunoscut sau nu frauda in acte pe care Goldman Sacs le-a facut-o grecilor pentru a facilita aderarea acestora la euro. Similar acestui proces, in SUA, Bloomberg a reusit tot prin justitie sa dezvaluie cui si cat a dat FED-ul la primul baiout. Chestiuna la vremea ei a facut multa valva deoarece a aratat ca o buna parte din bani au mers catre banci europene, ceea ce este intr-adevar remarcabil avand in vedere ca contribuabilului american nu i-a fost oferit nici un cent. Sa revenim insa la greci si Goldman Sacs. Ca tot veni vorba de “baietii destepti” de pe la noi, sa vedem cum ce se ocupa baietii destepti de pe la ei, unde se pare ca acestia s-au apropiat si mai mult de sursa banilor decat la noi unde macar sunt implicati in activitati productive, BNR-ul nemaiavand drepturi prea multe si finantele necesitand oarece cunostinte cu mult peste inteligenta primara mult supra-evaluata a acestor baieti destepti. Iata deci ce zic cronicarii romani (care sunt de fapt rusi): Exact în perioada în care au fost perfectate unele dintre tranzacţiile dubioase (2004-2005), Mario Draghi a fost unul dintre executivii de top din divizia europeană a băncii Goldman Sachs care a şi „ajutat” la crearea condiţiilor pentru declanşarea ulterioară a crizei datoriilor suverane. Este firesc ca „fostul” angajat al conglomeratului Goldman Sachs să facă tot ce-i stă în putere pentru a proteja interesele angajatorului. (sursa) O mare problema care a inceput sa se discute mult in ultimul timp cu privire la UE este intrebarea daca se stia de la inceput de faptul ca la un moment dat edificiul european se va prabusi sau totul a fost dintr-o mare prostie si din nepasare. Majoritatea oamenilor care trateaza problema fac o mare confuzie, incluzand criza datoriei europene in cadrul crizei creditarii pornita in 2008. Putine analize trateaza o chestiune destul de subtire dar deloc nesemnificativa: criza europeana ar fi avut loc cu sau fara criza creditelor. Separarea dintre politica fiscala si cea monetara ar fi dus mai devreme sau mai tarziu la dezastrul in care suntem acum. Asadar, mai ales avand in vedere ca au fost multi care au avertizat inca din fasa asupra acestui aspect, de ce au ales marii compozitori ai constructiei europene sa ii dea drumul inainte stiind ca vom ajunge aici. Exista doua raspunsuri: nu au stiut si de aceea au ignorat problema sau au stiut si au vrut sa se ajunga aici pentru a impinge unitatea si mai departe. Personal nu accept ideea ca – vezi-Doamne – au crezut ca o sa se rezolve problemele pe traseu si

“Deleveraging” – un termen financiar greu de tradus in romana, cel putin cu engleza mea de internaut. Daca ar fi insa sa prezentam intr-un singur cuvant situatia economica mondiala din prezent, acesta este cuvantul: “deleveraging”, ba chiar deleveraging masiv. Pe scurt, deleveraging inseamna retragerea si finalizarea creditelor: toata lumea a facut credite, toti au imprumutat de la altii, de jos pana sus de tot. Oamenii si firmele au imprumutat de la banci si de la alte institutii financiare, bancile au imprumutat unele de la altele sau de asemenea de la alte institutii financiare, cum ar fi fonduri de pensii. A venit apoi momentul adevarului … partial: 2008. Preturile au inceput sa cada la imobiliare, bula a inceput sa se dezumfle si au iesit la iveala niste realitati … partiale. In mod normal, in 2008 cea mai mare parte din sistemul bancar trebuia sa fie rasa, toti cei care au dat credite fara sa le pese cui si de ce, trebuiau sa intre in faliment. Asa spune in teoria capitalista.Insa pentru ca traim intr-un sistem fascist – uniunea dintre stat si domeniul privat – nu s-a intamplat asa, si bancile au fost lasate sa traiasca, ba chiar au fost obligate sa primeasca bani de la stat si sa se faca ca ploua in continuare. S-au tiparit atunci cantitati imense de bani, nemaiintalnite in istorie si s-au dat la banci in speranta ca banii vor ajunge in economie si vor “unge” sitemul pentru ca masinaria sa mearga in continuare inainte. Bineinteles, ca de vreme ce au mirosit ca sunt pe cai mari, bancile nu au dat drumul la bani in economie pentru a face economia sa functioneze ci fie i-au speculat pe bursa, unde au format o noua bula, – caci asta stiu foarte bine sa faca bancherii – fie au imprumutat cu ei diferite guverne care bineinteles aveau nevoie deoarece economia nu mai functiona iar cheltuielile erau cu mult peste venituri, adica deficitele erau mari. Va aduceti aminte cum spuneau unii “analisti economici” prin anii 2007-2008 ca Romania trebuie sa se imprumute cat mai mult pentru ca asa se face dezvoltarea economica, si aduceau ca exemplu SUA – cea mai indatorata tara din lume? Cata naivitate si cata prostie totodata! Vedeti Grecia azi? Asteptati sa vedeti SUA maine, va fi mai rau. Nu exista friptura gratuita, cum spun americanii si chiar daca lumea mai crede in hartiile lor, va veni cu siguranta momentul cand nu va mai crede, si castelul de nisip se va prabusi. Asta depinde insa de cat de bine le iese razboiul americanilor in Orientul Mijlociu dar mai ales in Africa unde incearca sa ii saboteze pe chienzi, care folosindu-se de hartiile primite de la americani incearca sa puna mana pe cat mai multe resurse. Asadar traim epoca in care toata lumea incearca sa isi plateasca creditele, de la persoane, la firme si banci si pana la guverne. Austeritate, diminuarea deficitelor, controlul cheltuielilor, politici sustenabile etc – toate sunt sloganuri care ascund in spate aceeasi realitate: plata creditelor.