Category: Criză

Pretul actiunii Deutsche Bank testeaza limita de 10 sub care dupa parerea mea se va prabusi instant. Momentan, nou fata de comentariile facute in Martie ar fi ca politicienii nemti tot striga ca in nici un caz nu vor salva banca in caz ca se prabuseste, ceea ce pune si mai mult foc pe gaz. Toata criza (recenta) a inceput de cand americanii i-au amendat cu 14 miliarde (suma inca provizorie, aflata in curs de negocieri intre guvernul SUA si banca DB) pentru fraudele facute in criza din 2008, cifra imposibil de dus, fapt recunoscut de reprezentantii bancii care declarau ca provizionasera (pusesera deoparte pentru “intelegerea” cu guvernul) o suma apropiata de amenzile luate de celelalte banci americane pe aceeasi “tema”, adica 4-5 miliarde. De la 4-5 la 14 e ceva diferenta si este indeajuns diferenta incat sa dea jos cu DB-ul, cel putin cu actiunea, prospectul unui profit in cazul unei amende mai mari de 4 miliarde fiind zero. Ce nu stiau sefii DB este ca europenii urmeaza sa taxeze Apple cu vreo 14 miliarde taxe / impozite si ca DB vor fi folositi ca “ostatic” de catre americani in negocierile subterarne cu UE cu privire la aceasta “neintelegere”. Iata deci din nou incurcaturi si lebede negre neasteptate. Daca toate celelalte cauze de crash ale unei banci Too Big To Fail au fost “rezolvate” (tiparnita de lichiditati a bancilor centrale, folosirea de triggere si “trend makers” pe diverse produse tranzactionate), scandalul pe taxe intre SUA si UE este o posibila scanteie pentru urmatorul incendiu care va cuprinde mai intai pietele de actiuni, apoi sistemul bancar, apoi intreaga lume. Sa nu credem ca chestiunea este simpla si ca politicienii vor ajunge la un acord. Sa realizam ca la ce cifre sunt in joc, problemele nu pot fi rezolvate de politicieni, in spatele politicienilor stand grupuri solide de lobby si puterea multi-nationalelor. Am putea spune ca in batalie se afla acum fata in fata doi mari titani din industrii diferite: Apple pe de o parte si DB pe cealalta parte.

vezi si Partea I – Istoric articole Ma voi referi in acest articol doar la Romania. La 8 ani de la inceputul crizei in SUA prin caderea bancii Lehman Brothers pe 13 septembrie 2008 – un eveniment pe care sper sa il analizez separat intr-un alt articol deoarece prezinta nenumarate amanunte interesante din punct de vedere al istoriei, si mai ales al istoriei alternative – cea mai mare intrebare pe care si-o pun romanii de astazi este bineinteles: am iesit din criza? Intrebarea nu si-o pun doar majoritatea oamenilor care muncesc in mediul privat unde salariile au crescut in ultimul an cu un excelent 9% in comparatie cu salariatii la buget unde cresterea a fost atat de mare incat media ponderata intre buget si privat este de 14%. Bugetarii cu cresteri de 20% in ultimul an, au toate motivele sa spuna DA, am iesit din criza. Insa dincolo de perceptia cresterii nivelului de trai a carei singure manifestari din pacate este cresterea consumului, sa nu ne imbatam cu apa rece, ci sa incercam sa ne amintim ca si in 2008, inainte de criza, economia “duduia”. Am avea multe paralele intre prezent si 2008 pentru a trage semnalul de alarma de “deja-vu”. Cateva dintre ele, le-au trecut in revista redactorul de la Ziarul Financiar si Florin Citu, seful trezoreriei de la ING in 2008 intr-un interviu recent ZF Live. Va recomand sa vedeti interviul deoarece voi mai reveni la el si este extrem de interesant. Nu stiu in ce masura insa, urmarirea unor indicatori si a unor fenomene paralele intre azi si 2008 are sens dintr-un motiv simplu: noi suntem mereu “aruncabili” intr-o criza, si nu indicatorii sau mersul lucrurilor pe la noi ne feresc de cadere, ci in realitate suntem mentinuti pe linia de plutire de liniile de credit din afara, fie ele de la FMI – in vremuri mai tulburi, fie de la alte banci sau fonduri de investitii – unelte de operare ale Imperiului care decid daca o tara traieste sau moare de foame, daca intr-o tara este razboi sau pace etc [1]. Nu as vrea sa fiu perceput gresit si nu as vrea sa dau ideea ca noi suntem doar o victima pasiva care orice am face nu avem de ales. De departe de mine ideea ca Romania este un stat bananier pentru ca nu are puterea sa fie altfel. Sunt sigur insa ca suntem o tara bananiera pentru ca nu vrem sa fim altfel. O mica mare diferenta. Deci daca indicatorii economici, fiscali, sociali nu ne spun daca am iesit din criza, cum putem sa ne dam seama unde ne aflam? Lucrurile sunt complicate si as vrea sa facem pas cu pas disecarea unei realitati care mie mi se pare extrem de clara: noi nu am iesit din criza, ci noi suntem bolnavi fara scapare. Precum un drogat care se poate inca indatora ca sa-si cumpere drogul, tot asa noi deocamdata ne simtim bine, chiar euforici. Deocamdata avem finantare, chiar finantare ieftina si putem chiar sa ne marim dozele caci nu vedem nici un pericol. Criza vine cand nu mai avem cu ce sa

Istoric articole Pentru ca am multi cititori noi care nu cred ca au resit sa rasfoiasca toate articolele vechi, o sa fac un rezumat cu cateva articole mai vechi despre criza, care articole mai sunt inca actuale si explica ce am inteles eu din ce s-a intamplat. 2009 – Martie – ÎNAPOI LA ŢARĂ – DE LA PROFEŢIILE ORTODOXE LA PREVIZIUNILE UNOR ANALIŞTI FINANCIARI Toată criza economică este clar provocată, mai bine zis „programată” în sistem. Sistemul a fost făcut să pice, aşa cum o maşină care o îndreptăm spre o prăpastie este predestinată unui sfârşit crunt.Criza actuală va dura ceva timp, viaţa va fi din ce în ce mai grea, se vor încerca tot felul de soluţii, inclusiv războaie, vor fi şi momente de pace şi optimism, încercări de ieşire din impas dar degeaba. 2010 – Mai – CRIZA NU ESTE INTAMPLATOARE Traim vremuri istorice si putini realizeaza ca se pun bazele nu doar a unei monede globale dar si a unei guvernari europene pentru inceput. De aceea criza nu a fost intamplatoare, pentru ca asa cum atacurile din 11 septembrie au schimbat felul oamenilor de a gandi din punctul de vedere al libertatilor individuale, atacurile financiare din prezent schimba raportarea noastra la bani si la propriile noastre guverne. Dupa aceasta criza, pe masura ca incet-incet se taie din simbria fiecaruia, popoarele nu doar ca vor injura politicienii si vor schimba guvernele, dar vor dori sa fie condusi de la Europa, deoarece incet-incet li se va spune ca asta este ceea ce ne trebuie, o politica comuna. 2011 – Martie – PRABUSIREA URIASULUI America şi-a consumat bateriile şi nu mai poate să scoată nimic nou pentru a ieşi la liman. Democraţia americană, visul american, inovaţia, antreprenoriatul, pragmatismul şi curajul cowboy-lor au rămas umbre ale unui trecut glorios, sunt acele lucruri despre care americanii nostalgici discută cu melancolie pe bloguri sau la o cafea şi sunt frustraţi că demonii pe care singuri i-au ignorat au scăpat de sub control şi le-au furat ţara lăsându-i o naţie de spălaţi pe creier şi incapabili să mai mişte un deget în faţa finanţelor mondiale care le-au infectat toate sectoarele societăţii de la politic până la militar, educaţional, presă,  etc. Dacă vom asista la naşterea unui nou stat poliţienesc care va pune bazele unei dictaturi mondiale, este încă un semn de întrebare. Cert este că America a eşuat în globalizarea unor valori care nu se mai regăsesc acum nici măcar la ei: libertate, prosperitate, demnitate. 2011 – August – TERMINOLOGIA CRIZEI: criza, injectia BNR, Kicking the can down the road etc “Kicking the can down the road” sau “impingerea cutiei mai departe” este poate termenul care explica cel mai clar ce s-a facut pana acum in legatura cu criza la nivel mondial. Termenul denota amanarea rezolvarii unei probleme si aruncarea acesteia in viitor pentru desteptii care vor veni dupa alesii actuali pentru ca solutii usoare nu prea exista. Iar solutii grele care sa rezolve criza nu doar ca trebuie sa gandesti ca sa le planifici si sa

Sturza, fost prim-ministru al Moldovei si actual om de afaceri, compara calmul lui Klaus cu privire la Brexit cu veselia tembela si paralela a lui Tariceanu care in 2008 ne asigura ca economia duduie: https://www.youtube.com/watch?v=QRaFIDQmdgU  

6 probleme corelate ale umanitatii conform Charles Smith, autor de carti si blogger economic. Cele 6 probleme si explicarea blocajului in care a ajuns omenirea, sunt cuprinse in cartea Why Our Status Quo Failed and Is Beyond Reform. saracie fortificata; in ciuda progreselor realizate in China, in cea mai mare parte a lumii, saracia este lege si nu sunt sanse sa se schimbe ceva prea curand; un model economic bazat pe consum in expansiune intr-o lume cu resurse finite; cand consumul scade, piramida se prabuseste; costul extragerii resurselor creste continuu, indiferent de progresul tehnologic un model economic care foloseste salariile pentru distribuirea output-ului economiei; firmele angajaza oameni si le plateste salarii; economia creste si plateste angajati mai multi, salarii mai mari; in realitate insa, cota din PIB platita care intra in salarii scade; motivul este in primul rand automatizarea care creste productivitatea si da la o parte contributia angajatilor, prin urmare veniturile se indreapta catre proprietarii intreprinderilor si mai putin catre angajati; un model politic-economic de state centrale dominate de elite; cartel-state capitalism; concentratiile de avere domina industriile si controleaza politica; planificarea centrala duce catre “statism” – un stat totalitar controlat de elite in care corporatiile domina prin putere statele; un model economic dependent de credit (imprumutul de la generatiile viitoare) pentru finantarea consumului de astazi; criza lipsei unui scop / unui rost pe lume; automatizarea si progresul merg pe ideea ca in curand oamenii nu vor mai avea nevoie sa munceasca si statul ii va plati doar ca sa stea acasa si sa nu se revolte, avand un trai minim civilizat; oameni au insa nevoie de un scop in viata, au nevoie de un rost, de o viata sociala, au nevoie sa se simta utili societatii; Toate problemele sunt legate intre ele, de unde si dificultatea schimbarii lor. Inca o carte despre criza, am putea spune. Cuprinsul este insa promitator si cartea contine un rezumat al ideilor si analizelor de pe faimosul blog Of Two Minds. Cam toata lumea e de parere ca deflatia va crapa la un moment dat, dar ce vine dupa sunt pure speculatii. Cine cauta un raspuns de la un tip care urmareste zilnic de ani de zile afundarea Titanicului, cititi cartea. Iata in final si un intrerviu cu autorul: