Category: Criză

Bazooka de 9 miliarde a lui Isărescu a clintit ROBOR-ul cu 0.01%

3 comments

V-ati linistit deoarece nu ati mai vazut azi niciun breaking news cu ROBOR-ul? Degeaba v-ati linistit. Dupa sedinta BNR de ieri, dupa cresterea treptata si accelerata a ROBOR-ului ne asteptam ca rezultatul sa fie cu totul altul. Din pacate nu a fost asa. ROBOR-ul overnight a scazut de la 1.53 la 1.47 (sub nivelul de 1.57 din 2 oct si peste 1.28 din 29 sep) iar la 3 luni, a scazut de la 1.80% la 1.79% cu un rusinos 0.01% care arata care este potenta deciziilor BNR asupra pietei. Cam atat s-au calmat bancile dupa deciziile luate de BNR care sunt prea tehnice pentru noi si nu le analizam. Insa important e de retinut ca rata de referinta a fost mentinuta in continuare la un nivel prea jos in ciuda problemelor si dezechilibrelor de pe piata intra-bancara. Nu este inca alerta dupa parerea mea, abia intr-o saptamana vom vedea daca trendul este spart sau cauzele care determina cresterea dobanzilor interbancare este una solida care are efecte in continuare. Reamintesc explicatiile (cvasi)oficiale la cresterea ROBOR-ului: scaderea lichiditatii de bani pe piata. Evident ca BNR-ul controleaza lichiditatea si noi ca niste necunoscatori ce suntem nu putem stii in ce masura BNR poate determina lichiditatea, o poate controla intr-o masura mai mare sau mai mica. Adica nu putem spune daca BNR a determinat restrangerea lichiditatii, daca nu a determinat-o dar desi poate sa o constranga nu o face sau nu a determinati-o si nici nu poate sa o faca cu cele doua nuante ale acestei ultime situatii: chiar daca ar putea nu ar vrea sau ar vrea dar chiar nu poate. Una dintre cauzele scaderii lichiditatii mentionate prin articole “de specialitate” ar fi faptul ca companiile de stat au tras dividendele in urma legii date de guvern care e nesatul dupa bani si prin urmare nu a permis companiilor sa reinvesteasca. Ca o parere personala, acesti bani (profiturile companiilor de stat) sunt oricum bani care vor merge pe apa sambetei, singura diferenta fiind daca vor merge pe tunurile “investitionale” la nivelul companiilor de stat controlate de baroni si baiesti destepti care prin capuseli, salarii si bonusuri nesimtite le “rezolva” in cursul anului urmator sau vor merge pe “investitiile” la nivelul statului si pe mariririle de salarii ale primarilor, ale administratiei publice si unor bugetari (cam toti mai putin fraierii de profesori) sau pe alte investitii cum ar fi cele in Dusetere 4×4 ale companiilor de IT infiintate de tovarasa Gabriela Firea. O alta cauza a scaderii lichiditatii poate fi pur si simplu cresterea volumului creditarii: bancile dau atat de multe credite incat chiar cu sistemul fractionar si cu cresterea depozitelor, nu fac fata, prin urmare exista sete de bani. Si nu ar fi de mirare: la 4-5% DAE cat e un credit imobiliar acum (cel putin) care banca sa nu dea 2% pe interbancar daca are clienti. Nu mai zic de creditele de consum unde dobanda e mult mai mare. Deci daca romanii au curaj si se arunca la credite, nu ar fi

Read more

ROBOR-ul pentru to(n)ți

6 comments

ROBOR-ul reprezinta costul cu care bancile se imprumuta intre ele lei. Dobanda interbancara este consecinta mai multor factori, atat fiscali si financiari (politica BNR, sistemul financiar, intrarea sau iesirea de bani) cat si economici (inflatie, consum, dezvoltare). Cam atat trebuie sa stie tontii, ca e ceva complicat care nu poate fi reglat de Isarescu. Ce poate face Isarescu este sa tipareasca mai multi sau mai putini bani desi teoria ca tiparirea de bani produce inflatie  (si/sau cresterea dobanzilor) a cam fost infirmata in ultimul timp, lucrurile fiind mult mai complicate. Faptul ca prim-ministrul pune cresterea ROBOR-ului pe vacanta lui Isarescu denota lacunele cu privire la functionarea sistemului bancar ale lui Tudose. Si mai mult, denota prostie in stare bruta, caci daca nu e la indemana oricarui tovaras sa cunoasca tainele ROBOR-ului, un prim-ministru serios care are la indemana experti si specialisti, s-ar fi documentat inainte sa manane ca la birt aiurea cu privire la ROBOR si sa ceara lui Isarescu sa-l faca mai mic. Pai daca lucrurile ar fi atat de simple, Isarescu l-ar fi marit de mult timp, ca nu de aia se alarma el ca cam se incinge creditarea si se apropie iar 2008-ul de noi. Isaresca nu doar ca nu poate regla ROBOR-ul dar nu poate nici macar regla inflatia. Sa nu uitam ca BNR-istii incearca sa mareasca inflatia de ani buni, fiind setati pe teoria clasica-idioata (sa-i spunem pe scurt asa) conform careia inflatia moderata ajuta dezvoltarea prin usurarea poverii dobanzii. I-am mai criticat pe tema asta, prin urmare nu ma voi repeta acum. Sunt totusi curios daca cand atingem 2%, BNR-istii o sa fie fericiti si o sa tzopaie de bucurie ca si-au atins target-ul, pentru ca eu pun pariu ca 2% nu o sa fie un target ci o sa fie o statie de oprire inspre un 4-5% care poate va fi o statie in care vom sta putin mai mult pana vom merge spre marea hiperinflatie asteptata in toata lumea bazata pe dolar. Poate mai degraba decat de ROBOR, prim-ministrul ar trebui sa-si puna problema si de ce avem inflatie. Nu zic ca e rau sau ca e bine, cert este ca si PSD-ul a avut niscavai contributie la asta prin marirea pensiilor si a salariilor bugetarilor. Experimentul facut de PSD nu s-a terminat inca si desi masurile sunt de criticat si evident ca nu sunt corecte prin nicio justificare economica, oricat de socialista ar fi ea in esenta, desi intentiile sunt cu totul altele decat cresterea economica, dupa cum am explicat inca din Ianuarie in articolul Norocul Prostului, dezastrul din UE si problemele din sistemul financiar, fac ca revenirea dobanzilor la cote reale, reglate de piata sa fie intarziata, prin urmare, tiparirea de bani si creditarea facila se pot inca face la noi fara niciun risc previzibil, deoarece altii o fac oricum inca din 2008 la cote cu totul inimaginabile. De aceea, prin prisma iresponsabilitatii si dezinteresului fata de piata libera si dezvoltare durabila, Romania nu este deloc caz unic, fiind doar

Read more

2017 – anul creșterii dobânzilor

17 comments

Am tot amanat sa scriu un articol de previziuni despre 2017, ca si sa fac obisnuita evaluare a previziunilor facute acum un an cu privire la anul 2016. Incep pe scurt cu prima urmand sa sar peste a doua, timpul fiind din ce in ce mai scurt, ca si motivatia. In primul rand anul 2017 va fi clar determinat de Trump. Poate niciodata in ultimul timp, trendurile nu au fost la fel de legate de ce va face Trump, in mainile lui Trump putand sta orice scenariu intre o revenire spectaculoasa, si o cadere si mai fatala, poate chiar “the big one”. Cu privire la UE, anul 2016 ne-a adus o mica mare supriza: Brexit, care desi pare o mica fisura in blocul UE, este de fapt un eveniment din categoria “un sut inapoi, un pas inainte”. Fara echilibrarea Marii Britanii, fara puterea si maretia acestei tari, fara istoria democratiei britanice si curajul euroscepticilor britanici care formau un echilibru si puneau piedici deraierilor eurocratilor cu porniri dictatoriale, UE are liber la “transformare”. In ce va consta aceasta transformare, ramane sa vedem. Cu privire la UE, 2017 ne poate aduce inca o mica mare surpriza in Germania si / sau in Italia unde avem alegeri. Dar nu cred ca lucrurile sunt inca scapate de sub control de tovarasii de la Bruxelles, unitatea prin haos fiind inca in desfasurare pe viteza accelerata inainte. Singurele sincope – ca sa le zicem asea – vor fi cel mult un mic bump pentru a produce in salt si mai mare inainte in unificarea fiscala – principala etapa care se urmareste in acest moment in UE. Iata insa unde ne aflam la inceput de an: SUA: crestere de salarii record de la 2009 incoace UE: economia a terminat anul cu cea mai mare crestere din 2011 SUA: cresterea preturilor in imobiliare depaseste cresterea costului dobanzilor SUA: productia de bunuri in SUA are o expansiune maxima  in 2 ani Germania: inflatia revine intr-un ritm constant Totul pare o victoria a keynesianismului, nu-i asa? Ne-am intors la normal, nu-i asa? Pana si in amarata Romanie – o tara irelevanta la coltul lumii, PIB-ul creste si salariul minim explodeaza. Dincolo de aceste stiri insa, in 2016 indatorarea a crescut si ea la un ritm record. Nu va plictisesc cu cifre. Cert este ca intreaga economie globala a tras o betie nemaivazuta in ceea ce priveste indatorarea. Consecintele acestei indatorari se vor vedea insa in viitor. Anul 2016 a fost anul bunastarii: toti si-au schimbat masinile, bogatii au cumparat case si imobiliare fiind incurajati de dobanzile mici si de preturile mici la materiale de constructie, lumea a consumat. Totul pe credit. In continuare, va urma insa contractia: dupa betie, vine mahmureala. De la directorii de companii listate la bursa care facand datorii (din canza dobanzilor mici) au cumparat inapoi actiunile in numele firmelor si au crescut astfel pretul actiunilor, avand astfel sansa sa para eroi in randul propriilor actionari, pana la guvernanti care isi ascund incompetenta si prostia de a stimula in continuare o crestere pe credit in spatele unor rezultate efemere cauzate de

Read more

Norocul prostului

7 comments

Am niste prieteni care traiesc din credit in credit. Au salarii constante (bugetari) dar nu dau inapoi de la nimic, decat cand banca nu le mai da inca un credit atunci cand deja au depasit expunerea. La camatari inca nu au ajuns – Slava Domnului! Nu cheltuie prea mult, nu au masina scumpa, nu au casa, stau la apartament, nu merg la restaurant (des), au un trai normal: mananca normal, beau bere in fiecare zi, ea se mai duce la coafor din cand in cand. Insa in momentul oportun (se intersecteaza ultimele rate la vechiul credit cu lansarea unui nou iPhone) fac saltul in imaginar si se destrabaleaza. Ma uit mereu cu suprindere si cu admiratie la ei. Uneori ii compatimesc ca nu ii duce capul sa sparga ciclul creditelor si sa economiseasca, cumparand astfel la jumatate de pret orice prostie le trece prin cap. De fapt capul ii duce, insa nu ii lasa dopamina. Economisirea, presupune infranare, disciplina, rabdare. Creditul este insa precum drogul care iti ofera placere maxima, acum, pe loc, doar cu buletinul. Capul / ratiunea iti foloseste doar daca pui pe hartie si descoperi ca cumparatul prin credit este la pret dublu. A trai faca credit, presupune sa iti faci si bugetare serioasa si sa administrezi banii cu intelepciune – misiune imposibila pentru firea “jucausa” si a romanului. Cu creditul insa totul este mult mai usor: cumperi pana nu mai ai bani, apoi te arunci la credit, apoi cand termini si creditul te mai imprumuti pe la unul pe la altul pana cand nu mai ai la cine si apoi nu mai cumperi. Singura problema e sa ai tupeu si sa nu te sperii pe banci. Am niste vecini pensionari care au descoperit secretul creditarii inifinite: fac credite de sume mici si apoi nu mai platesc. Unele banci nu isi mai bat capul sa ii execute ca sa mai recupereze ceva din popririle pe pensii (altceva nu au ce sa le faca oricum). In general, bancile vand la recuperatori creditele “neperformante” care la randul lor in general nu fac altceva decat sa trimita scrisori impaciuitoare prin care incearca recuperarea creditelor. Sa va dau un exemplu: tanti Lenuta a facut credit de 500 lei. N-a platit un sfant la banca. Banca l-a vandut la recuperator pentru 100 lei (20 de bani la leu sau cum ar spune americanii 20 centi la dolar). Recuperatorul, acum daca a dat doar 100 pe creditul tantii Lenuta, ii trimite o scrisoare: desi ai facut datorii de 2000 lei la banca (dobanzi + penalizari), noi iti facem oferta sa platesti doar 500 lei ca sa scapi. Nu doar ca daca ar vrea, tanti Lenuta ar plati creditul fara dobanda. Insa s-a prins cum merge treaba cu baza de date a datornicilor (in 3 ani tanti Lenuta dispare de acolo si poate sa mearga iar la banci) si nu mai plateste nimic. In ultimul timp, gandindu-ma eu mai bine, mi-am dat seama ca eu sunt prostul: economisesc, ma uit la preturi, nu cumpar la primul impuls ci imi fac lista de cumparaturi urmand

Read more

Marirea dobanzii Fed-ului: inca un semn al stagnarii

2 comments

Fed-ul a marit la fel ca anul trecut dobanda pe ultima suta de metri, cu un infim 0,25% de la anteriorul 0.5%. Ca sa va faceti o idee de evolutia dobanzii de referinta a Fed-ului, iata jos ultimele modificari.  december 14 2016 0.750 %  december 16 2015 0.500 %  december 16 2008 0.250 %  october 29 2008 1.000 %  october 08 2008 1.500 %  april 30 2008 2.000 %  march 18 2008 2.250 %  january 30 2008 3.000 %  january 22 2008 3.500 %  december 11 2007 4.250 % Cu aceasta ocazie, Ielena a declarat ca marirea a avut loc deoarece Fed-ul are incredere in cresterea economica a SUA. Ha, ha, ha, am zice noi. Nu conform indicatorilor facuti de un nene care nu a facut liceul, dar stie sa foloseasca excell-ul. Evident ca daca economia din SUA si-ar fi revenit, Fed-ul nu ar fi marit cu un mizilic dobanda, in ultima luna, ca sa nu isi piarda total credibilitatea si sa iese din pozitia de sustinere sumara a unor minime aparente cum ar fi ca lucrurile sunt sub control, din punctul de vedere al situatiei macro. Evident ca exista o mica dilema: daca castiga Clinton, Fed-ul marea tot doar cu atat sau avea curaj mai mare? Ramane o mica suspiciune ca poate Fed-ul e speriat de Trump si asteapta sa vina sa vada ce o sa faca, urmand sa mareasca mai tarziu. Desi premizele sunt ca Fed-ul se va intelege de minune cu Trump care vrea sa “investeasca” in infrastructura, sa intareasca armata, sa taie impozitele, altfel spus, o sa aiba nevoie sa faca cheltuieli, exact ce isi doreste si Fed-ul, sa “reporneasca motoarele”. Pentru anul viitor-ul Fed-ul a lasat sa se inteleaga ca vor fi 4 mariri (la fel ca cele promise anul acesta). Daca economia nu isi revine si daca Fed-ul o sa mareasca rata, asta va fi nasol pentru economie, deci Fed-ul va avea probabil un an si mai greu ca acesta, cand fiind alegerile, macar au ceva scuze ca nu au marit cat sa inseamne ca economia e pe calea cea buna. Cu privire la viitorul economiei SUA, pe langa evolutia curenta mediocra (si calde si reci, insa indicatori periculosi, cum am mentionat mai sus) raman semnele de intrebare legate de Trump. De departe, indiferent de ce se va intampla, dolarul se va intari, mai ales comparativ cu monezile slabe. Pentru noi, daca haosul din UE nu este rezolvat prea curand, nu doar ca dolarul se va intari fata de EUR, dar si EUR se va intari fata de leu pe fondul iesirii valutei din tara cauzata de marirea dobanzii si perspectivelor unor noi mariri. Altfel spus, pretul benzinei va atinge noi maxime, mai ales ca petrolul a reinceput sa creasca. De altfel, daca reintram in criza si petrolul sare din nou la 100$, oare la cat sa ajunga benzina cu dolarul de azi sau cu un dolar si mai mare? Probabil va atinge 10 lei, fara probleme, mai ales dupa ce accizele vor fi marite de viitorul guvern PSD-isti care inainte sa apeleze la FMI va face tot ce poate sa mai stranga niscavai bani sa plateasca pensiile. Probabil trebuia sa

Read more

David vs Goliath în putreziciunea bancară românească

Leave a comment

A aparut astazi un interviu extrem de interesant in ziarul Bursa cu Lucian Isar, vicepresedinte al Banc Post in anii crizei. Despre Isarescu, am scris atat de mult incat as fi redundant sa mai zic ceva. Reamintesc totusi un vechi paragraf, care poate fi explicat prin prisma actualului interviu, desi dpa parerea mea dupa ce a iesit Isar din sistemul bancar raul a fost chiar mai mare decat cel dinainte si cel de dupa criza. De mai multe ori am sugerat ca un procuror sincer, nu ar avea probleme mari sa gaseasca nenumarate incalcari ale atributiilor guvernatorului si nu doar subminarea puterei monedei nationale prin neglijenta, manipulari si insider trading. Iata ca acum procurorii ar trebui sa investigheze si subminarea autoritatii statului roman pe care o face Isarescu prin interventia in afacerile altor puteri ale statului, cum ar fi Parlamentul si Guvernul. (sursa: Ciuma Isarescu) Din interviul lui Isar (care intamplator este si sotul Alinei Gheorgiu, sefa PNL, de unde probabil stie multe) reies insa cateva chestii noi, cum ar fi motivul pentru care a tinut Isarescu de curs: faptul ca existau la momentl 2008 cativa prieteni ai tovarasului din mediul politic care aveau conturi in marja si carora Isarescu le promisese un curs stabil. Pentru necunoscatori, contul in marja inseamna ca ei cumparasera actiuni (de exemplu) cu 1 leu, in valoare de 100 lei. Cum actiunile au picat (sa zicem 25%), daca mai pica si cursul (sa zicem 25%) pierderea era dublata. Cum pretul actiunilor (puteau fi insa forex, derivate etc, zic actiuni pentru simplificare) nu il puteau controla, macar garantia unui curs intre doua valori minim si maxim, ca trader, iti poate oferi un avantaj imens. Termenul pentru aceasta schema se numeste “manipularea pietei”. Cum cursul valutar este esential pentru tranzactii si schimburi, mai ales in perioade de volatilitate si miscari masive de capital, nu doar cine poate manipula macar cu o iota, dar si cine are acces la macar o iota de informatii cu privire la viitoarele miscari (fie ele in sus sau in jos) pot sa castige sume imense. Evident, o asemenea operatiune nu va fi investigata niciodata in Romania, fiind nevoie de procurori specializati, nu doar onesti, profesionisti si fara frica. Am vrut doar sa atrag atentia asupra acestui interviu, pentru a sublinia cat de mult rau a facut acest personaj odios pentru Romania si cat de inselatoare imagine are in fata oamenilor, astfel incat daca ar candida probabil ar iesi presedinte fara sa miste un deget. Lipsa de educatie, mentalitatile deformate si afinitatea catre “tatici”, pe langa cultura dependentei, sunt ingredientele perfecte pentru o perpetua schiopatare a societatii romanesti, o dezvoltare in sincope si mereu expusa celor mai mici factori de risc, dar mai presus, o oligarhie de puterii mafiote cu greu perceptibila pentru omul de rand. ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ PS: mi-as dori mai mult explicat de Lucian Isar (sau de alti bancheri) mecanismul de sprijinire a bancilor post-criza prin oferirea de REPO-uri permanente si pomparea de obligatiuni, bancile castigand din diferenta intre bonificarea generoasa a statului si comisionarea docila a BNR-ului asociata

Read more

Deutsche Bank si frecusul placilor tehtonice

One comment

Precum placile tehtonice se freaca intre ele in subteran, dar cand frecusurile sunt mai aprige, consecintele misca strasnic teritorii intregi deasupra granitelor intre ele, tot asa si cu Deutsche Bank care este precum un vulcan care a inceput sa scuipe lava. Deutsche Bank a fost amendata de guvernul SUA cu 13 miliarde de dolari pentru matrapazlacurile din perioada 2008. Nu ma intrebati de ce tocmai acum si de ce deja celelalte banci au fost amendate in timp ce randul nemtilor a venit abia acum. Oare sa fie vreo coincidenta cu faptul ca europenii cer Apple sa plateasca taxe & impozite in valoare de 13 miliarde de dolari, in urma matrapazlacurilor facute de Apple in Irlanda? In cartea Puterea, Chirovici incearca sa faca o clasificare a tipurilor de “puteri” din lumea de astazi: state (de ex: SUA), organizatii multi-statale (de ex: UE), organizatii religioase (de ex Vaticanul sau Martorii lui Iehova), organizatii “umanitare” (de ex: Clubul de la Roma), organizatii financiare, grupuri de investitori, centre universitare etc. In meciul SUA / UE, via Apple – Deutsche Bank avem de a face cel putin cu patru tipuri de centre de putere: SUA ca stat, UE ca organizatie multi-statala, statele individuale din UE (Irlanda, Franta Olanda, etc – toate care ar fi interesate sa suga ceva de la Apple), corporatii multi-nationale (Apple  – care nu este american!) si una dintre cele mai mari institutii financiare, care desi este strans legata de mama tara, mai ales prin nume: Deutsche Bank, totusi are in spate afaceri si clienti de la alte numeroase state, corporatii multi-nationale, fara stat mama sau tata. Un intreg lant al dependentelor si intereselor. Apple vrea sa plateasca cat mai putine taxe, indiferent cui. SUA nu vrea nimic (ar vrea taxele Apple dar nu are cum) insa pentru ca Apple poate finanta politicieni in SUA, lobby-ul de peste ocean poate folosi guvernul SUA sa puna presiuni asupra unei banci europene (chiar daca partial europene) ca masuri de amenintare in vederea renuntari UE (in care Germania este locomotiva) la presiunile asupra Apple. Daca ne uitam putin relaxati, Apple este cel mai nevinovat actor din treaba asta, toti ceilalti sunt fie niste oportunisti (statele europene care vor sa supra-taxeze Apple), fie niste corupti (guvernul SUA) care poate merge pana la a strange de gat pietele financiare pentru a obtine ce-si doreste (asa cum a mai facut-o in cazul Greciei, prin intermediul agentiilor de rating), fie niste mafioti in costume (Deutsche Bank care a facut afaceri ilegale si manipulari de piata). Cam acestea sunt placile tectonice, cele cat de cat cunoscute care se freaca acum si vedem cum incepe lava sa iasa la suprafata. Vineri au intervenit cateva evenimente: un zvon via France Press a scos la iveala ca guvernul SUA ar fi acceptat cifra de 5 miliarde in negocierile cu “amenda” – deci nu 15. Pe sfarsitul tranzactionarii, actiunile au crescut putin. Nu a durat insa prea mutl pentru ca prinzand oportunitatea, italienii sa ceara si ei ceva, de data asta nu de la Apple ci de la DB: Deutsche Bank Charged By Italy For Market Manipulation, Creating False Accounts. Daca

Read more
1 … 4 5 6 7 8 … 94