Author: admin

Singularitate înainte de Apocalipsă?

3 comments

Singularitatea este considerată în general punctul în care inteligența artificială atinge sau depășește inteligența omului. Bineînțeles, asta nu se poate întâmpla decât după ce IA va dobândi conștiința de sine (sau cel puțin un fel de identitate). Bineînțeles, dacă vorbim de “un fel de” putem include multe, inclusiv o rețea neuronală care învață “să fie conștientă” prin imitație. Pentru aceasta nu este nevoie de nicio mare invenție în IA sau de un mare pas înainte, ci așa cum recunoașterea imaginilor, a devenit posibila prin simpla creștere a puterii de calcul folosind teorii și algoritmi din anii 70-80 din domeniul rețelelor neuronale, tot așa nu excludem ca o dezvoltare a unei identității artificială poate fi realizată doar prin creșterea capacității de calcul sau măcare a capacițătii de seturi de învățare. Așa cum recunoașterea vocii sau a fețelor și nenumăratele noi aplicații nu sunt decât o un fel de rulare a programelor vechi pe calculatoare de putere mult mai mare care legate în rețea pot face chestii mult mai puternice și pasul către singularitate poate fi unul extrem de rapid și poate să vină peste noapte fără niciun semn. Deși singularitatea este de departe cel mai hype topic cu privire la IA, să ne detașăm puțin și să încercăm să elaboram puțin spațiul riscurilor deoarece după părerea mea este mult mai probabil ca înainte de un război a la Robocop între oameni și IA vor fi multe alte probleme de rezolvat și este mult mai probabil ca riscurile existențiale să vină cu mult înainte de singularitate, aceasta nefiind altceva decât finalul fatal când toate celelalte hopuri au fost trecute. Sunt însă câțiva care mai glumesc că singularitatea nu trebuie neapărat să ne fie fatală și că omul ar putea coexista cu alte tipuri de inteligență, că IA ne-ar trata ca pe niște animale de companie interesante de care ar avea grija cu delicatețe etc. Cât de naivi să fie să poate crede într-un astfel de scenariu: singura certitudine pe care o putem avea în cazul singularității este că omul va fi dominat fie de IA fie de un nou supra-om augmentat (să-i zicem așa). IA a ajuns în prezent la recunoașterea imaginilor / formelor / patternurilor în seturile de date, învățare de procese și chiar învățare de jocuri în care spațiul rezultatelor nu este unul finit ci în cazul omului este folosită intuiția și experiența. Am dat în articolul trecut exemplul unui program de poker care i-a bătut pe jucătorii de nivel internațional la o variantă de poker extrem de puțin … matematică ci mai degrabă bazată pe teoria jocurilor. Poate însă, primul exemplu de IA care nu dă rezultate precise ci se bazează pe multe presupuneri extrase dintr-un set variat și neomogen de informații este motorul de căutare Google. Și toți știm că face o treabă extrem de bună. Google nu caută doar cuvinte cheie ci încearcă la textul introdus de noi să găsească o ontologie (domeniu, tip de căutare), să stabilească un context (locație, sezon, istoric, cookie-uri) și apoi să

Read more

Reactivitate vs proactivitate împotriva roboților ucigași

7 comments

Elon Musk este convins ca inteligența artificială nu doar că va produce unde de șoc pe piața muncii, dar și că va ucide oameni pe stradă înainte să fie reglementată cum trebuie. O oarecare reglementare pe unele domenii există și se fac pași. Un exemplu ar fi mașinile autonome. Însă reglementarea acolo este împinsă de progresele făcute și de nevoia de a crea un cadru cât mai propice dezvoltării domeniului, considerat un pas înainte important. https://www.youtube.com/watch?v=wxZIuJVQPL0 Elon Musk mai consideră de asemenea că trebuie urgent adoptată o atitudine cât mai proactivă cu privire la dezvoltarea IA din cauza riscurilor. Ne aflăm într-un moment în care tehnologiile IA determină supraviețuirea unei companii. Toți fac asta și cine rămâne în urmă va fi eliminat, iar cine are cel mai mic avantaj poate să domine total un segment sau poate să capete poziții dominante uimitoare, de neconceput chiar în lumea de astăzi a mega-corporațiilor internaționale. Să presupunem prin absurd că o companie inventează un robot care poate face orice sarcina este învățat, echivalentă capacității de percepție a mediului și de comunicare cu mediul unui copil de 5 ani, însă fără riscurile asociate în sensul docilității și a siguranței dar cu o memorie și putere de calcul sporită. Un copil de 5 ani înțelege imens din lumea din jur, știe unde se află, recunoaște persoanele, înțelege unele proceduri, poate îndeplini multe sarcini independent cu puțină învățare. Acest robot ar putea să se ocupe de sarcini cum ar fi curățenia în casă, diverse sarcini gospodărești, aranjarea produselor la rafturi în hypermarketuri, munca agricolă, etc. Lista de aplicabilitate ar fi nelimitată și cu sigurantă compania nu ar face față la producție mai ales dacă produsul nu va avea un preț prohibitiv. Este îndeajuns să ne gândim la mașinile Tesla ca un prototip de robot (având în vedere autonomia) și să vedem cum cererea este cu mult mai mare peste capacitatea de producție, pentru a înțelege că acea companie va domina lumea total. Un astfel de robot, ar putea fi chiar baza de dezvoltare a unor fabrici de construcție de alți roboți și ar putea cu costuri minime să permită creșterea rapidă a capacității de producție – principala limitare în prezent a companiei lui Musk. Principala dilemă care se pune în țările dezvoltate (căci la noi subiectul #1 e salariul minim și impozitele) este ce atitudine să se adopte cu privire la IA. O reglementare prea strictă ar inhiba dezvoltarea. Una prea laxă, ar putea de asemenea dăuna din mai multe motive. Primul ar fi riscurile pentru populație (de exemplu, dacă s-ar da drumul la mașini autonome înainte de vreme, daunele ar putea fi catastrofale și ar crea un curent împotriva extrem de puternic) și al doilea ar fi riscurile pe termen lung ca o luptă acerbă nereglementată între marile companii să ducă la dezvoltarea de tehnologii prea puternice care folosite malefic sau accidental ar putea produce catastrofe. Asupra acestui din urmă punct atrage atenția și Musk. Să ne imaginăm că o companie care cercetează IA poate

Read more

De ce cresc depozitele din bănci?

4 comments

Depozitele în bănci cresc ca pâinea umflată cu drojdie instant. Revoltător!, strigă unii tembeli. De ce nu facem nimic cu banii aștia? De ce nu dau băncile credite, să intre acești bani în economie, să fie investiți, să aducă plus valoare? Există mai multe categorii ale tembelizării și gradul de gravitate îl vedem după natura propunerii care însoțește această văicăreală cu privire la depozite: să educăm populația să investească în bursă, statul să vândă populației obligațiuni, să simplificăm birocrația ca să dezvolte mai mult afacerile, etc. Mulți papagali îi acuză chiar pe cei care își țin banii în bănci de analfabetism financiar, pentru că – zic ei – aceștia nu știu ce să facă cu ei (adică să ii bage la bursă sau la fonduri). Părerea mea este că cei care au bani și îi țin în bancă sunt foarte deștepți dar ar fi și mai deștepți dacă i-ar ține în bănci din Elveția sau Germania. Să analizăm însă puțin fenomenul. Iată câteva articole recente despre volumul mare de depozite: Pentru o creştere de 7% pe an, treziţi la viaţă depozitele bancare de 37 mld. euro ale populaţiei) – Sorin Pâslaru Aceşti bani ar putea fi scoşi la iveală, inclusiv prin emisiunile de titluri de stat pentru populaţie, ale trezoreriei. Există foarte mulţi doritori să investească în titluri de stat cu dobândă de 3% pe 5 ani, foarte mulţi oameni care vor să-şi pună economiile la adăpost la o dobândă rezonabilă. Irigarea economiei cu un miliard de euro anual bani noi în contul firmelor care vor să se extindă, care vor să construiască, să inveastească pentru export, ar însemna cel puţin un punct adăugat la creşterea economică. ( 20 Iunie / Ziarul Financiar)  Este uimitor că asemenea propuneri provin de la un editor al unui ziar care se numește financiar. Cum s-ar putea practic pune în aplicare oricare dintre propunerile dlui Pâslariu suntem foarte curioși. Evident, într-o țară comunistă în care partidul unic face legea cum dorește și economia de piață lipsește cu desăvârșire, se poate orice. Într-o țară de drept însă, în care statul nu poate pune gheara pe depozitele populației sau ale firmei, nu există măsura care să poată schimba o stare de fapt, banii fugând după două cerințe simple și logice pentru oricine îi are: siguranță mai întâi și apoi dacă se poate randament. În care univers alternativ din mintea domnului Pâslaru s-ar putea muta banii aștia în “contul firmelor care vor să se extindă” este greu de ghicit, dar putem spune cu certitudine că nu într-unul capitalist. Există mai multe nivele de confuzie și înainte de a trece mai departe aș dori totuși să clarific un aspect: nu există o concordanță prea mare între nivelul depozitelor și nivelul creditelor. Un volum mai mare de depozite nu determină neapărat facilitarea creditării așa cum lipsa depozitelor nu poate fi un impediment pentru creditare nici la nivelul unei bănci, nici la nivelul întregului sistem. Mintea simplă, care nu înțelege deplin ce înseamnă sistemul financiar fracționar în care trăim are

Read more

Rachetele Patriot – Chelului tichie de mărgăritar îi lipsea

5 comments

Desi Klaus nu e chel și deși nu toți chelii sunt fuduli, achiziția de rachete Patriot nu va fi pentru România altceva decât un boost de imagine în rândul minionilor afiliați Imperiului (vezi și Zerohedge). Altfel spus, România va ieși din irelevanța în care băltește alături de Bulgaria și va începe să scoată capul din ce în ce mai mult, cu fiecare creștere a PIB-ului și cu fiecare nouă afacere făcută cu complexul militaro-industrial al Imperiului. Iată deci încă o confirmare a grecizării României – căci altfel cum putem denumi tot ce se întâmplă din punct de vedere social, economic și politic în România? Achiziția rachetelor este în primul rând o escaladare a riscului venit asupra României din partea Rusiei. Dacă pe o scară de la 1 la 10 a ateției Rusiei (în sens negativ) scutul de la Deveselu ne-a clasat pe poziția 8, achiziția rachetelor ne duce la 10. Teoretic, orice risc, are și avantaje. Dacă rachetele astea ne-ar oferi o siguranță 100% împotriva Imperiului Euro-Asiatic, achiziția lor ar fi de dorit. Însă rachetele în sine sunt apă de ploaie în caz de Doamne-ferește. Câte rachete Patriot trebuie să cumpărăm ca să putem face față Rusiei în cazul unui conflict? Nu sunt expert și nu pot da un răspuns, dar știu sigur ca rușii au mult mai multe rachete ca noi, mult mai multe tancuri, avioane și de toate. A scoate cuțitul în fața unui mafiot când acesta are pistolul deja îndreptat înspre tine e sinucidere curată. PSD-ul se vaietă că nu sunt încasări și că vor fi probleme la plata salariilor mărite și a pensiilor mărite, însă nici un PSD-ist nu contestă achiziția acestor rachete, ca și a vechiturilor de avioane americane antice, care nu vor aduce deloc un plus de siguranța. Toți banii aștia ar fi adus un plus valoare mult mai mare dacă ar fi fost investiți în industria militara de exemplu și în loc de rachete SF cu avantaje discutabil din punct de vedere militar, am fi dezvoltat de exemplu mitraliere ieftine și fiabile și am fi mărit numărul soldaților permaneți – o măsura cu adevărat importantă care ar avea o utilitate mult mai realistă în cazul unui conflict cu Rusia. Pe măsura ce PIB-ul crește și românii dorm, lăsând pe politicieni să-și facă de cap cu viitorul țării, apatența politicienilor pentru dotarea cu armament a țării crește, mai ales având în vedere puternicile lobby-uri ale companiilor americane care ne-au mai adus nenumarate beneficii în trecut (vezi Bechtel și dosarul Microsoft). E nevoie doar să ai un dușman pentru a convinge prostimea că merită să dai toți banii pe armată. O să ajungem și noi ca grecii să fim jupuiți de vii de bancheri și de investitorii rechini care o să cumpere pe 2 lei ce mai rămâne din țara asta.

Read more

Fake News la Digi24: baze extraterestre pe Lună

12 comments

Calitatea presei mainstream românești lasă încă de dorit chiar și acolo unde banii nu sunt o problemă cum este cazul trustului RCS-RDS care câștigă pe seama imperiului de internet prin cablu construit pe fundația monopolului oferit de stat acestei companii în diverse zone ale țării unde încă de la început RDS nu a avut competiție ceea ce i-a facilitat creșterea spectaculoasă. Dacă alte posturi TV au un specific și sunt construite pe modelul de tabloid, Digi 24 avea totuși o altă pretenție. Știri ca asta cu bazele extraterestre pe Lună nu ar părea ciudat pe site-ul RTV, B1 sau chiar pe Adevărul. Fuga după clikuri face ca majoritatea site-urilor de știri să conțină 50% pornografie, 25% groază și teroare , 20% breaking news, 4% modă și 1% știri. Grosul articolelor este constituit din traduceri și preluări, conținut original fiind aproape null sau în cel mai fericit caz preluat de la site-uri partenere din același rețea care însă probabil și ele fabrica contentul tot pe banda, pe bază de traduceri. De ce nu pot exista baze extraterestre pe Lună? Dacă negarea aselenizării americanilor pe  Luna este o teorie a conspirației clasică, recurentă și la care apelează orice outlet de “știri” când nu se întâmplă mai nimic și trebuie realizată norma de clickuri, bazele extraterestre pe Lună sunt o teorie a conspirației de 100 de ori mai tembelă și fără nicio tangență cu realitatea nici măcar la nivel conspirativ. În primul rând, nu are nici un sens ca extratereștrii să aibă o bază ascunsă pe Lună. Ce să facă acolo? Să ne urmărească? De ce? Să ne fure tehnologia? Deci extratereștrii au descoperit călătoriile interstelare cu nave care probabil depășesc viteza luminii – altfel ar fi foarte greu – și stau să ne spioneze pe noi, ascunși? Dacă totuși ar vrea să ne urmărească doar ca să se distreze, cum de i-au lăsat pe americani să-i deconspire? O misiune atât de periculoasă, călătorii de la sute de ani lumină, bază pe un satelit îndepărtat, plasată pe partea ascunsă, bine camuflată ca să nu poată fi descoperită și tu îi lași pe americani să se plimbe pe-acolo, nu ești în stare să faci un mic scrambling sau să lansezi o mică rachetă în spațiu care să îți asigure secretul de o importanță interstelară … Un amănunt amuzant al gogoșii este acelă că tocmai NASA ascunde. Deci dacă avem un prim nivel al prostiei prin presupunerea că există extratereștrii – deocamdată știința serioasă nu doar că le neagă existența ci demonstrează infima posibilitate ca viața să existe (vezi cel putin Paradoxul Fermi, sau fine tuning – denumirea discretă pe care o dă știința ideii de Dumnezeu) – și dacă al doilea nivel ar fi că aceștia vor să rămână ne-descoperiți, prin urmare se ascund tocmai în zona ascunsă a lunii, din toată această schemă, prostia maximă este aceea că NASA vrea să țină ascuns. Existența unei baze extraterestre pe lună ar face probabil ca bugetul NASA să fie prioritar în SUA și să depășească bugetul armatei.

Read more

Limbajul corporal la G20

3 comments

Puterea atrage atenția și unde sunt 20 de capi ai lumii adunați sub camerele de vederi, gesturile lor sunt cântărite în amănunt din toate unghiurile. Personal sunt sceptic cu privire la relevanța analizei gesturilor. Este o știință de graniță cu interes mai mult de divertisment. Sunt de acord că pot fi extrase ceva informații dacă am fi la curent cu contextul situației concrete, dacă am avea clar în minte și istoricul complet al personajelor, atât pe termen scurt cât și pe termen lung. Contează foarte mult și ce gândește fiecare om, ce raportare are el în general. Gesturile pot fi interpretate doar într-un context cât mai larg. Cu privire la Putin-Trump, principalul element de care trebuie ținut cont în analiza gesturilor este ca Putin este la putere în Rusia din anul 2000 și e obișnuit să participe la astfel de întâlniri, să cunoască tot felul de personaje și să fie tratat în cele mai diverse moduri de diverși președinți. În general, aș caracteriza atitudinea lui Putin cu privire la Trump de indiferență. Trump se crede deștept și deal-maker și se crede la masa celor puternici, alături de cel mai temut om de către americani VLAD cel înfiorător care pune hackerii să măsluiască alegerile și care ține SUA în șah în Siria și amenință întreaga Europă, astfel încât americanii trebuie să se alieze până și cu irelevanții de polonezii și românii pentru a-l ține departe de motherland. Dacă Trump e obișnuit să fie înjurat și batjocorit acasă și inevitabil are complexe de inferioritate, mental având profilul unui adolescent care trebuie să-și încordeze mușchii pentru că altceva nu are, Putin nu dă doi bani pe astfel de întâlniri, el nefiind altceva decât vârful de lance al unui întregi armate de diplomați, militari și experți care toată viața cu asta se ocupă, spre deosebire de echipele celorlalți care se cam schimbă la fiecare 4 ani dacă nu mai des. În plus, ca jucător de judo, Putin nu cred să aibă probleme în a-și controla și regiza gesturile sau în a improviza în situații neașteptate cum s-a întâmplat cu tentativa lui Merkel de a vorbi cu el după poza de grup. Politica SUA nu e făcută de președinte, el este doar un actor, o păpușă pusă în față să facă ce trebuie, mișcată cu atenție de cei cu bani și putere care nu sunt trecători cum este Trump. Rușii au declarat nu de puține ori că uneori nu știu ce vrea America în Siria și că americanii își schimbă prea des poziția, având chiar atitudini contrarii: pe de o parte zic că vor să lupte cu Isis, pe de alta bombardează trupele lui Assad când acestea sunt în luptă cu teroriștii Isis. În interviuri în presa rusească, Putin chiar a declarat că la americani, președinții sunt presați de opinia publică și de lobby-uri, existând o mare diferență între ceea ce spun și declară și între ceea ce fac. Trump este faimos pentru felul cum își schimbă pozitia și este clar că rușii nu dau

Read more

Trump-Putin: o chimie înșelătoare

2 comments

Conform Tillerson (secretarul de stat al SUA), întâlnirea Trump și Putin a fost dominată de o “chimie pozitivă”. Numai cine nu a privit serialul House of Cards poate să creadă asemenea BS-uri. Dacă ne uităm pe câteva concluzii ale întâlnirii revelate fie din partea americană, fie de ruși, întâlnirea a fost una extraordinară, cel puțin acordul de încetare a focului în Sudul Siriei fiind un element dătător de speranță că aceste concluzii nu sunt doar complezențe și amabilități reciproce. Pe lângă acest acord, ar mai fi: Putin s-a jurat că nu a bâgat mâna în cutia cu voturile americanilor și Trump l-a crezut; cu privire la Koreea de Nord, Putin a declarat că doar tacticile diferă, în rest ambele părți doresc de-nuclearizarea Koreei; securitatea cibernetică a fost și ea un punct discutat căzându-se de acord asupra formării unui grup bilateral de … “formare a interacțiunii” pe o gamă largă de subiecte; Ucraina: se continua acordul de la Minsk, se formează un canal de înțelegere pentru ajungerea la un acord final; Și cireașa de pe tort: Lavrov a declarat că Putin și Trump au demonstrat că nu au nicio intenție să creeze probleme dintr-o nimica toată pentru cele două țări. Evident că problemele actuale între SUA și Rusia nu au apărut din nimic. Obișnuită mai mult de un deceniu să fie polițaiul global, SUA s-a trezit peste noapte cu o Rusie puternică și cu o Chină a cărei economie crește mai repede ca vrejul de fasole fermecat, în ciuda tuturor problemelor care nu sunt mici, dar care nu o frânează cu nici o iotă planul cincinal. Ca să dau un exemplu, chinezii au un plan cu privire la producția de panouri solare pe vreo 2 decenii. Pentru ca la jumătatea termenului, au depășit planul, au mărit deja targetul. O economie în creștere înseamnă capacități în creștere, înseamnă o armată în creștere care poate pune în 5 sau 10 ani sub semnul întrebării supremația americană. China și Rusia sunt singurele țări din lume care nu tolerează Americii să facă orice vrea, oriunde. Siria este cazul pentru ruși și Marea Chinei de Sud pentru chinezi. Faptul că americanii își plimbă navele prin zonă încercând să dovedească chinezilor că ei fac ce vor, este tocmai dovada că nu mai pot să facă ce vor dacă trebuie să demonstreze asta. Simplul fapt că americanii au nevoie să dea dovadă lumii că sfidează pretențiile Chinei asupra noilor insule și asupra întregii zone maritime, denotă că un nou șerif a apărut în zonă și acesta nu este un yankeu. Așadar, dacă Rusia nu permite SUA să facă orice, asta e o problemă și chimia dintre cei doi președinți este irelevantă. Dacă neînțelegerile din Siria sunt o nimica toată pentru Lavrov și toată lumea e de acord că nu are rost ca SUA și Rusia să se lanseze în război pentru neînțelegerile de aici, în SUA există totuși mai multe centre de putere care zic: cine e Putin și cine e Rusia? Cum putem să permitem rușilor să facă jocurile

Read more
1 … 149 150 151 152 153 … 347