Hei-rup-ul din învățământ – versiunea 2016

Acum mai mult de un an, în pragul deschideri anului școlar trecut, scriam un articol intitulat MR. BEAN ŞI ÎNVĂŢĂMÂNTUL ROMÂNESC în care observam patternul “renovărilor” periodice a învățământului, mai ales după ce anul școlar a început deja, sursa perpetuă de haos și tulburări. Am putea deja spune, “tradițional” sau “tipic românesc”. Faptul ca in fiecare an se schimba cate ceva, se face “o noua revolutie in sistemul de invatamant” este binecunoscut. Pare imposibil sa existe un an in care nimic nu se schimba si in care totul este la fel ca anul trecut – semnul unei oarecare normalitati. Cu atatea schimbari, ne-am astepta totusi ca fiecare sa fie un pas inainte, sa aduca un plus de coerenta, de progres, de organizare etc. Din contra, nu am auzit nimic bun despre invatamantul romanesc de pe vremea de cand s-au scos uniformele obligatorii. Poate ca nu sunt eu prea la curent, dar daca gresesc, sa ma corecteze cineva: ce s-a facut bun in invatamantul romanesc in ultimii 25 de ani? Si ma refer la schimbari importante, care sa insemne ceva, nu doar la schimbari de cadre si o data cu cadrele de strategii si “abodari” diferite, altfel spus schimbarea schimbarii, corolarul inevitabil al dinamicii politichiei romanesti. (sursa) Și anul acesta s-a întâmplat la fel. Noutatea anlui educațional 2016 este că directorii trebuie să dea concurs pentru ocuparea posturilor comparativ cu anii trecuți în care directorii erau numiți de Inspectoratul Școlar, o instituție condusă de membri de partid. Prin urmare politizarea mergea până la nivelul directorilor și chiar al profesorilor, un lucru evident caracteristic unei țări bananiere, de unde și încercarea de schimbare. Când directorii sunt numiți de partid și când în școli se fac “bisericuțe” prin care fiecare profesor încearcă să lingă fundul directorului (și al partidului indirect) mai bine ca să aibă parte de tratament preferențial și avantaje din partea directorului, asta se numete mica corpuție. În joc nu sunt neapărat bani concreți, ci sistemul politizării învățământului lovește în calitate și mai ales în normalitate. Nu este normal ca între doi profesori: unui de nota 10 și unul de nota 5, cel de nota 5 să ocupe postul doar pentru că are un prieten la partid care poate să îi sugereze domnului director să ii ofere lui postul. Evident, teoretic, există un simulacru de cadru legislativ și procedural, dar “punctele” și concursurile din învățâmânt sunt doar o procedura birocratică, sistemul actual permițând unui profesor care nu e pregătit deloc sau e pregătit cu mult sub altul, să ia fața, pe criterii politice. În cele din urmă, cine împarte, parte face și până acum, împărțeala o făcea partidul, căci el numea inspectorii și directorii care organizau treaba. Salutara intenția guvernului de schimbare dar totodata inutilă și din categoria formelor fără fond. Vom explica mai în amanunt. În primul rând, anunțarea acestui concurs și a cerințelor s-a făcut cu prea multă întârziere. Nici un director serios, dacă ar dori să se pregătească nu are cum să învețe 3 cărți în 2-3 săptămâni. Este aberant. Eu aș compara programarea din scurt similară măsluirilor licitațiilor la stat, prin care acestea sunt organizate astfel

Read more

De ce sunt hackerii rusi si chinezi vinovati pentru toate relele din lume?

Inca o stire despre hackerii rusi: “Dezvăluiri. Hackerii ruși au testat o nouă armă în atacul asupra TV5“. Spre deosebire de alte articole unde doar ma dau cu parerea, in cazul articolului de fata mentionez ca am o parere solida si sper ca viitoarea mea carte despre hacking sa o dovedeasca si prin vanzari. In primul rand, tehnic, nu se poate dovedi cine este sursa unui atac. Tehnic si legal, un atacator poate fi identificat doar atunci cand pe baza unor investigatii solide, sunt gasite asupra atacatorului dovezi fizice la fel de solide si in plus atacatorul recunoaste fapta sau din mandrie prosteasca se lauda la altii si astfel este prins. Sa luam un caz clasic: Guccifer, faimosul “hacker” roman care este condamnat in SUA pentru ca a spart emailul lui Hillary Clinton si al altor politicieni americani. In primul rand, pentru a clarifica situatia, Guccifer nu este hacker, ci cracker. Cracking-ul presupune tentativele de spargere a unei parole prin diverse metode sau unelte. De exemplu, spargerea unui adrese de email prin incercarea de diverse combinatii, pe care le-am extras dintr-o documentare cu privire la victima este de fapt cracking. Folosirea unui program care incearca sa penetreze accesul la un site intr-o zona protejata, folosind parole generate aleator dintr-o lista generica de parole, este de asemenea o operatiune de cracking. Daca insa modific programul astfel incat sa tina cont de particularitatile site-ului respectiv, pot spune ca sunt hacker. Cracking-ul este un mic subdomeniu al hacking-ului, operatiunea de cracking fiind doar una dintre multiplele tehnici folosite de hacker. Singurul motiv pentru care a fost identificat si ulterior prins Guccifer este ca el a fost cracker si nu hacker. Nestiind sa foloseasca unelte speciale prin care sa isi ascunda identitatea, Guccifer a fost prin facil, fiind nevoie de o singura informatie: IP-ul si data calculatorului de la care a fost spart contul, o informatie pe care Yahoo! a furnizat-o fara probleme autoritatilor americane, avand in vedere stransa colaborare intre marile companii din IT si serviciile secrete ale tuturor tarilor. Metoda deci prin care poate fi identificata sursa unui atac, este in primul rand adresa IP de la care se intreprinde acea comunicare. Aceasta este singura informatie prin care probabil in general, toate atacurile din lume sunt puse pe seama hackerilor rusi sau chinezi. Cum au loc insa atacurile de hacking si cum se pot ascunde urmele? Principala informatie cu privire la un atacator, este adresa IP de unde s-a initiat comunicarea prin care s-a lansat catre tinta atacul. Cum aceasta IP nu poate fi falsificata (este publica in orice comunicare), evident ca nici un hacker serios nu lanseaza atacuri de la calculatorul sau de acasa cu adresa fixa. Fac aceasta doar crackerii inconstienti sau nepasatori (cum probabil este Guccifer). Multi crackeri poate chiar doresc sa fie prinsi pentru faima si satisfactie. Hackerii seriosi, care nu doresc sa dea nici cele mai mici indicii cine si de unde sunt, nu lanseaza atacuri de la propriul calculator. Ei pot sparge un alt calculator si pot lansa atacuri de la acel calculator, vina

Read more

Haos în America

TRUMP va fi viitorul presedinte – predictia mea. A doua dezbatere dintre Trump si Clinton sunt un preview la haosul care va fi in SUA si ulterior in lume, indiferent de cine va iesi castigator. In caz ca scapam de inceperea razboiului pana la alegeri, o sa fie greu de evitat dupa alegeri indiferent de cine iese: Trump este opac, mandru, mult prea increzator in sine, infumurat, hotarat ca face ce trebuie si incapabil sa isi ceara iertare. Spoiala de “imi pare rau” cu privire la discutia din autobuz a facut-o strans cu usa. Clinton este un personaj diabolic, fatarnic, mincinos, cu o agenda ascunsa si care calca pe cadavre la propriu, dupa ce Bill a … calcat pe femei si el la propriu toata viata. Pe toate le intoarce, rade fara sa clipeasca cand e acuzata de realitati, si raspunde prin povesti. Ambii candidati par coborati din fimul Idiocracy, cel putin prin prisma publicului caruia i se adreseaza. America este in haos si haosul abia incepe.

Read more

Cultura dependentei

De la minerii chemati de Ion Iliescu in primavara anului 1990 pana la profesori si pensionari indoctrinati de Ponta ca el le-a redat demnitatea prin maririle din 2015, nimic nu s-a schimbat in Romania in privinta vrajelii cu care politicienii castiga alegerile in Romania. Si nu ma refer doar la politicienii rosii. Indiferent de culoare, in ciuda simulacrului de pluralism politic, care niciodata nu a facut un pas macar inspre pluralismul doctrinelor, in fiecare an politicienii romani castiga alegerile doar promitand pomeni si oferind ajutoare. Crearea unei mase de votanti care sa fie cat mai dependenta de ajutoarele guvernului sau de sistemul de stat a fost poate cea mai geniala opera a ilustrului nemuritor, desi sa nu-i dam atata credit: a facut-o din instinct de comunist, nu gandind pe termen lung. Faptul ca strategia a rezistat atatea decenii pana acolo incat orice partid si orice lider nu poate castiga decat promitand ca da ceva, il mira probabil si pe Iliescu. Continuitatea cu comunismul ar fi justificat sa tina metoda viabila 2-3 ani, pana cand oamenii dadeau de gustul capitalismului sau cel mult 20 de ani, pana se schimba o generatie. Insa, prin franarea dezvoltarii economice, s-a perpetuat modelul la nesfarsit, facand un arc de timp intre Epoca de Aur si viitoarea Epoca Europeana care va fi una comunista sau nu va mai fi deloc. Nu neg ca s-ar gasi istorici care sa sustina ca si inainte de comunisti existau situatii similare (taranii erau dependenti de boieri, de exemplu), dar eu unul ma indoiesc ca a mai existat o perioada in care aceasta legatura intre votantul vulnerabil si policianul care imparte indulgente sa fii fost mai sincera si mai puternica, mai ales pentru ca aceasta legatura are unele particularitati: este “de bunavoie si nesilit de nimeni” (doar avem democratie, nu?), si mai ales este intretinuta prin amanetarea viitorului copiilor acelorasi pensionari si bugetari. Caci dependenta se intretine …. prin creditare si cresterea datoriei nationale, in ciuda gogosilor legate de mai buna administrare, gestionare eficienta, etc. Se pune intrebarea: care ar fi alternativa la PSD? Caci si PNL-ul este tot aceeasi “marie”, si ceilalti sunt tot o apa si un pamant, iar noile partide sunt niste glume proaste. Merita sa ii acuzam pe acesti oameni, mai ales daca ne gandim putin la situatia lor? Eu zic ca merita, pentru ca in primul rand, nu ne lasa sa ingropam mortul si sa incepem sa ne refacem tara. Actualul sistem politic este mort, fie ca vrem sau ca nu vrem sa recunoastem. Procentele de participare la vot in scadere si miscarile sociale anti-sistem dau marturie. Schimbarea prin alegeri si intrarea politica actuala sunt doar false piste, culoare blocate in acelasi labirint, pe care culoare mergand, ne vor intoarce de unde am plecat. Un exemplu al blocarii sistemului actual ar fi chiar noile partide infiintate si care au sanse sa intre in parlament. Pe langa faptul ca in nici un caz in Romania un nou partid infiintat, fara sa aiba “binecuvantarea” mafiotilor actuali, nu va avea nici o sansa sa domine, chiar si in minoritate, noile partide sunt la fel de murdare si la

Read more

România și protecția muncii

Orice firma, cat de mica ar fi si in orice domeniu de activitate lucreaza, trebuie sa dea birul statului nu doar prin impozitele si taxele platite ci si prin spagile legalizate platite pentru protectia muncii. Din ce stiu eu, legislatia muncii prevede ca trebuie sa ai dosare si pregatiri pentru angajati periodice si de asemenea, controale medicale. Pregatirile ca pregatirile, dar in caz de control de la ITM, trebuie sa arati dosarele intocmite musai de un “expert” in protectia muncii. Cum daca esti patron, numai de cursuri de specializare in protectia muncii ai timp, inevitabil marea majoritate dintre firme externalizeaza intocmirea dosarelor (caci pregatirea este oricum formala, daca nu lipseste cu desavarsire, mai ales unde nu e cazul). Acum, externalizarea sa nu credeti ca se face oricum: nu orice firma care ofera servicii de intocmit dosare si activitati de pregatire a personalului muncii in vederea protectiei muncii poate supravietui pe piata. Pentru ca in caz de control, tovarasul inspector va gasi cu usurinta, cateva virgule lipsa si va taxa firma care a indraznit sa ofere la intamplare externalizarea acestor servicii unor firme oarecare de servicii pentru protectia muncii. Schema in sine este inca una dintre finele mecanisme de spaga legala care li se baga pe gat tuturor firmelor, indiferent de activitate: vrei nu vrei, daca esti om de afaceri cinstit si te lupti sa faci profit, trebuie sa accepti oferta firmei de protectia muncii care iti bate la usa, chiar dupa ce a venit tovarasul inspector si te-a gasit ca nu ai dosarele cum trebuie. Coincidenta e prea mare ca sa fii prost si sa nu te prinzi. Totodata, legal nu prea ai ce sa faci. Oricate reclamatii faci tu, si oriunde ai merge in UE, nu ai ce sa reclami: legea e lege, nu e tocmeala. Trebuie sa ai dosarele cum trebuie, iar firma care s-a nimerit sa-ti bata la usa chiar cand aveai tunevoie, are si ea dreptul la marketing. Coincidentele nu sunt infractiuni. Numai conspirationistii pot sa traga alte concluzii … Nu spun ca este o chestiune generala, nu neg ca poate mai exista firme mici care ignora legea si pe patroni ii doare undeva de amenzi sau de controale, rezolvand facil cu o mica atentie controalele cand si daca e cazul. Aveam un prieten care avea un magazin IT chiar in drumul angajatilor de la Administratia Financiara. Fiind in drum, baietii se tot faceau ca au treaba pe acolo, batand apropouri ba ca imprimanta aia e cam scumpa, ba ca ar avea si ei nevoie de un incarcat de cartus, etc. Omul a fost nevoit sa se mute, atat de mult s-a imputit treaba. Sunt multe firme si putini inspectori si evident ca nu au timp sa verifice toate firmele. Este o loterie dar cine doreste sa respecte legea si sa stea si linistit, trebuie sa externalizeze serviciile si sa o faca catre cine trebuie, nu aleator. Ce se intampla insa cand protectia muncii nu e respectata de institutiile statului? Nimic … Bine, mai sunt exceptii cum a fost accidentul Colectiv in care la presiunea strazii, au bagat pe cativa

Read more

Prețul acțiunilor Deutsche Bank a crescut vineri pe baza unui zvon fals

Vineri, 30 septembrie 2016, spre sfârșitul zilei de tranzacționarem, prețul acțiunii băncii Deutsche Bank a crescut brusc de la valoarea de 10,5 EURO până la 11,57 EURO. Motivul creșterii a fost o știre publicată de agenția France Press conform căreia Deutsche Bank ar fi ajuns la o înțelegere cu Guvernul SUA pentru plata unei amenzi de doar 6 miliarde din suma cerută inițial de 14 miliarde. După încheierea zilei de tranzacționare, însă, ziarul german Frankfurter Allegemeine Zeitung a publicat o știre în care anunță că directorii Deutsche Bank urmează să plece în SUA în următoarele zile pentru negocieri. Această știre contrazice zvonul reducerii penalităților și crează premizele unui început de săptămână extrem de tensionat pentru banca germană, mai ales avand în vedere alte două evenimente importante care au avut loc în weekend: anunțarea acuzării a șase foști și actuali manageri ai băncii Deutsche Bank (alături de alți 7 manageri de la alte bănci) de falsificare de conturi și manipularea pieței și întreruperile temporare ale sistemului IT care au blocat accesul părți a clienților la conturi prin intermediul ATM-urilor.  

Read more

Deutsche Bank si frecusul placilor tehtonice

Precum placile tehtonice se freaca intre ele in subteran, dar cand frecusurile sunt mai aprige, consecintele misca strasnic teritorii intregi deasupra granitelor intre ele, tot asa si cu Deutsche Bank care este precum un vulcan care a inceput sa scuipe lava. Deutsche Bank a fost amendata de guvernul SUA cu 13 miliarde de dolari pentru matrapazlacurile din perioada 2008. Nu ma intrebati de ce tocmai acum si de ce deja celelalte banci au fost amendate in timp ce randul nemtilor a venit abia acum. Oare sa fie vreo coincidenta cu faptul ca europenii cer Apple sa plateasca taxe & impozite in valoare de 13 miliarde de dolari, in urma matrapazlacurilor facute de Apple in Irlanda? In cartea Puterea, Chirovici incearca sa faca o clasificare a tipurilor de “puteri” din lumea de astazi: state (de ex: SUA), organizatii multi-statale (de ex: UE), organizatii religioase (de ex Vaticanul sau Martorii lui Iehova), organizatii “umanitare” (de ex: Clubul de la Roma), organizatii financiare, grupuri de investitori, centre universitare etc. In meciul SUA / UE, via Apple – Deutsche Bank avem de a face cel putin cu patru tipuri de centre de putere: SUA ca stat, UE ca organizatie multi-statala, statele individuale din UE (Irlanda, Franta Olanda, etc – toate care ar fi interesate sa suga ceva de la Apple), corporatii multi-nationale (Apple  – care nu este american!) si una dintre cele mai mari institutii financiare, care desi este strans legata de mama tara, mai ales prin nume: Deutsche Bank, totusi are in spate afaceri si clienti de la alte numeroase state, corporatii multi-nationale, fara stat mama sau tata. Un intreg lant al dependentelor si intereselor. Apple vrea sa plateasca cat mai putine taxe, indiferent cui. SUA nu vrea nimic (ar vrea taxele Apple dar nu are cum) insa pentru ca Apple poate finanta politicieni in SUA, lobby-ul de peste ocean poate folosi guvernul SUA sa puna presiuni asupra unei banci europene (chiar daca partial europene) ca masuri de amenintare in vederea renuntari UE (in care Germania este locomotiva) la presiunile asupra Apple. Daca ne uitam putin relaxati, Apple este cel mai nevinovat actor din treaba asta, toti ceilalti sunt fie niste oportunisti (statele europene care vor sa supra-taxeze Apple), fie niste corupti (guvernul SUA) care poate merge pana la a strange de gat pietele financiare pentru a obtine ce-si doreste (asa cum a mai facut-o in cazul Greciei, prin intermediul agentiilor de rating), fie niste mafioti in costume (Deutsche Bank care a facut afaceri ilegale si manipulari de piata). Cam acestea sunt placile tectonice, cele cat de cat cunoscute care se freaca acum si vedem cum incepe lava sa iasa la suprafata. Vineri au intervenit cateva evenimente: un zvon via France Press a scos la iveala ca guvernul SUA ar fi acceptat cifra de 5 miliarde in negocierile cu “amenda” – deci nu 15. Pe sfarsitul tranzactionarii, actiunile au crescut putin. Nu a durat insa prea mutl pentru ca prinzand oportunitatea, italienii sa ceara si ei ceva, de data asta nu de la Apple ci de la DB: Deutsche Bank Charged By Italy For Market Manipulation, Creating False Accounts. Daca

Read more
1 163 164 165 166 167 347