Author: admin

Un an de tehnocrație, doi ani de klaustrofobie

2 comments

Atat Klaus cat si Julien au in comun un traseu incredibil si total neasteptat. Evolutia lor din postura de “noname” in pozitiile de top din stat este pe cat de irationala si neasteptata, pe atat de misterioasa. Multi politicieni isi rod coatele prin parlament, fac tururi non-stop la televiziuni si conferinte de presa, participa la congrese si sedinte de partid cu sutele, tiparesc pliante si isi trec numele pe orice banner in care anunta “realizarili tovarasului” pe banii contribuabililor, pentru a-si convinge colegii pe de o parte si pentru a vraji indeajuns boporul incat sa aiba sansa sa castige si sa fie desemnati pentru pozitii de top. Mii de proiecte europene, proiecte de infrastructura, strazi asfaltate sau muzee renovate trebuie sa faca un primar pentru a spera la un loc in parlament. Sa nu uitam ca in parlament, numarul de scaune e fix si rareori mai moare unul sau mai iese la pensie. Iar dupa ce a stat acolo 4 ani, a avut timp de-ajuns sa stranga bani, sa faca relatii incat sa isi pastreze scaunul. De aceea, intrarea este atat de grea, atat in parlament sau in camera deputatilor, cat mai ales mai sus, la presedentie sau la guvern. Oameni simpli, ocupati cu lupta de zi cu zi pentru o felie de paine, noi nu realizam cat de fierbinte este batalia acolo sus si cat de imposibil este pentru orice “noname” sa scoata capul si sa fie promovat, mai ales daca acel “noname” are cumva vreo virtute. In lupta politica de sus, dinozaurii si rechinii se sfasie pe viata si pe moarte, fiecare avand in spate o armata in toata regula: generali, ofiteri, soldati, strategi, fiecare armata cu un plan bine facut, cu obiective clare, cu resurse incredibile. Am auzit o poveste cu un tip care lucra pentru un politruc bine plasat prin anii 2000. El lucra in IT, administra o echipa de 5-6 programatori. Boss-ul ii aranja ca echipa sa primeasca specificatiile la licitatii si baietii faceau o parte specificatiile, o parte softul. Se apucau de proiect inainte sa aiba loc licitatia pentru ca stiau ca o sa castige. Ca sa scape de boss, ulterior, pentru ca a dezertat, tipul asta a fost nevoit sa fuga in Olanda. Noi ii vedem cum se cearta la TV si ni se pare ca toata cearta politica si toate injuraturile intre politicieni sunt doar o expresie a libertatii de exprimare. Ne inselam insa: libertatea de exprimare este libertatea pe care o au puscariasii pe terenul de fotbal, sa poata da la cotoaie, sa faulteze, dar daca incep sa toarne chestii, exista consecinte. Intr-o astfel de lume, a crede ca un om oarecare, un simplu soldat care face aceeasi treaba “tehnocrata” de ani de zile, activand in esaloanele inferioare, departe de linia de front, poate peste noapte sa faca un salt uimitor in pozitia de top, este nu doar putin credibil ci suspect de parsiv. In cazul lui Klaus, inainte sa castige presedentia, principala functie a fost cea de primar al Sibiului. A fi primar de 3-4 ori la rand nu inseamna neaparat ca esti un mare om politic sau

Read more

Copiii haloween – generația marshmallow

8 comments

Nu va speriati! Vor fi doar fantome prietenoase si vrajitoare dragute! Ia-ti coada de matura si hai la petrecere! Petrecaretii se vor putea indulci cu o groaza de dulciuri, degete de vrajitoare, placinta cu dovleac, sucuri si cate si mai cate…. Anutuțul de mai sus este extras dintr-un material promoțional la o petrecere de Haloween pentru copii organizată aiurea undeva în București. O căutare publică pe Facebook după cuvintele “petrecere Haloween” ne dă o imagine clară a fenomenului Haloween în România, mai ales în cadrul educațional. La o școală din București, unei fetițe, pentru serbarea de Haloween, i-a fost “alocată” poezia “In The Graveyard” pe care o puteți vedea mai jos. Definesc generația marshmallow puștanii până în clasa a 8-a sau a a 9-a (granița e fluidă) care sunt crescuți în epoca Internetului cu desene la smartphone, tablete, jocuri, X-Box, Playstation și în care părinții lor și-au pus nădejdea că o să reușească în viață fie “cu calculatoarele” (cei mai optimiști), fie emigrând afară și integrându-se în străinătate după modelul atâtor români care au reușit deja și stârnesc nu de puține ori invidia (total nevinovată) celor care nu au reușit încă să fugă, fie din neputință, fie din … inerție (ca să nu divagăm). Fenomenul acesta social este extrem de puțin explicat și înțeles: opțiunea emigrării ca formulă de succes în viață – idealul majorității covârșitoare a românilor. Vor trece mulți ani până când fenomenul va fi înțeles și explicat deoarece acest fenomen este în plină floare. Fiecare avem rude sau prieteni care au plecat. Fie că ținem sau nu prea mult legătura cu ei, fie că ne vedem și vorbim doar de Crăciun sau de Paști, emigranții sunt în general bine, sau cel puțin așa se prezintă. Evident că pentru a nu ne face inimă rea prea mare, românii rămași se gândesc: ce dacă, măcar aici sunt cu ai noștri, nu sunt tratat ca străin. Sau: eu nu aș putea să sufăr umilințele și greutățile din afară. Altfel spus, când invidia ne roade, instinctul nostru de autoconservare ne aduce gânduri liniștitoare din categoria “Fie pâinea cât de rea …”. Nu vreau să par fin observator social. Însă visul la emigrare este atât de profund întipărit și impregnat în mentalul colectiv al românilor încât este de multe ori rumegat și adus în discuții chiar dacă nu este luat serios în calcul până și de românii care o duc bine aici și care dacă ar emigra nu doar că nu ar duce-o în afară la fel ca aici, dar ar avea și serioase probleme de adaptare. Pentru ca una este adaptarea pentru muritorul de foame care nu are alternative și alta pentru un român care aici trăiește boierește. Nu mică mi-a fost mirarea când până și un amic politician destul de bine plasat amintea într-o discuție recentă că a intrat în discuții cu soția să plece și chiar ajunsese să facă calcule financiare. În general însă, tema emigrării este folosită doar ca glumă, materie de refulare sau este păstrată în punguța de soluții de criză și scoasă de acolo doar când e

Read more

Deutsche Bank: bail-in nein, bail-out kein

3 comments

Too Big To Fail Deutsche Bank nu va putea fi lasata sa cada. Deutsche Bank este mult mai mare decat Lehman Brothers a carei cadere a fost indeajuns sa produca declansarea crizei din 2008. Deutsche Bank are operatiuni in nenumarate regiuni ale lumii, este nu doar coloana vertebrala a finantelor germane dar si administratorul unui munte de derivate care este de nenumarate ori mai mare decat PIB-ul Germaniei. Too Big To Bail-Out Inainte de a pune intrebarea: “daca ar vrea, oare o vor salva?” ar fi bine sa reamintim: de nenumarate ori nemtii s-au aratat impotriva salvarii bancilor cu banii contribuabililor si chestiunea asta nu ar da bine deloc in Germania, mai ales in pragul alegerilor. Principalul motiv nu ar fi afinitatea nemtilor pentru sound money si pentru piata libera cat mai ales riscul reputational: salvarea DB ar produce haos in intreaga UE, ar crea un precedent cu consecinte inimaginabile. Italienii vor zice: daca ati salvat DB, de ce nu am salva si bancile noastre. Francezii la fel: daca DB a putut fi salvata cu banii BCE, de ce am salva doar o banca germana si nu si una de-a noastra etc, etc. Too Bad to Bail-In Imaginati-va cum ar insemna ca in Romania toti clientii Bancii Transilvania sa se trezeasca peste noapte ca le sunt confiscate depozitele. In Germania DB e mai mare decat BT in Romania si nemtii sunt mult mai fricosi decat romanii care desi au fost imunizati cu FNI, probabil s-au cam dus antigenii. In plus, Germania nici nu ii are pe Isarescu si pe Vasilescu sa rezolve situatia in caz de haos. Bail-In-ul chiar daca atinge doar nivelul investitorilor in actiuni si tot o sa declanseze fuga capitalului si nu doar din DB, ci din UE! Nu doar ca banca nu poate fi nici lasata sa pice, nici ajutata sa scape. Pe langa situatia imposibila, ar mai fi de mentionat si contextul: unul deloc potrivit pentru un asemenea conundrum. Avem in curand alegeri in SUA si apoi in Germania, in Italia si in alte tari europene. Avem, de asemenea, un razboi in coacere cu Rusia. Dupa atatea imposibilitati, sa mentionam totusi cea mai fireasca si probabila iesire din scenariul apocaliptic: intelegerea cu guvernul SUA. Aici din nou avem cateva intrebari: este sau nu amendarea DB cu suma mult mai mare decat in alte cazuri o pedeapsa (o constrangere) legata de razboiul UE-Apple? este sau nu iminenta o solutionare pana in alegeri a cazului sau negocierile pot continua si dupa? Sa nu uitam: cea mai buna rezolvare a oricarei probleme grave este impingerea problemei in viitor; este sau nu legata cresterea sistemului financiar americane in SUA pe ultimul trimestru o consecinta a loviturilor primite de DB? De asemenea, miscarile recente de reducere a operatiunilor DB in SUA un proces care este fortat de catre guvernul SUA care tine pistolul cu amenda indreptat spre DB? De dragul adevarului, vom mentiona totusi si o varianta de scenariu semi-apocaliptic in care apocalipsa ar fi cel putin amanata: infuzia de capital. Aceasta ar veni din vanzarea fie pe bucati a unor diviziuni, fie pe largirea portiei actualilor actionari minoritari

Read more

O mică lecție de istorie

3 comments

Ca si alti tradatori din categoria “experti in geopolitica”, profesori universitari fosti bursieri Soros si ca si alti “useful idiots” din presa mainstream, si Klaus comenteaza in acelasi ton cererea poporului pentru unire: “sa mai asteptam, sa o lasam mai moale, nu e momentul, sa calculam, sa facem uniunea in cadrul UE, etc”. Ca sa nu va plictisesc cu citate din declaratiile lui Klaus, va ofer un link la RFI care din titlu deconspira “misiunea” presei romanesti cu privire la ce mesaj trebuie sa transmita pe topicul “unire”: Decât o unire manipulată politic, mai bine mai așteptăm. Evident exista multa ceata si multe tentative de capitalizare politica in prag de alegeri, dar sa lansezi o idee aberanta ca asta, ca o unire nu e buna pentru ca o sa fie unii politicieni care o sa doreasca sa beneficieze de ea, este nu doar clar o gandire ne-romaneasca si irationala ci da dovada ca in laboratoarele de propaganda imperialista (fie ea ruseasca sau anglo-americana) baietii nu prea au idei si nu stiu de ce sa se mai lege ca sa puna botnita vocii poporului. INSA, trebuie sa nu fim prosti si ignoranti si sa ne reamintim putina istorie: NICIODATA unirea nu s-a facut calculat, cu pasi atenti, cu acordul vecinilor, al marilor puteri, cu acord national al tuturor partidelor, cu unanimitate in randul populatiei etc. Orice mare fapt istoric national MEREU s-a facut cu piedici imense, fara acordul “martilor puteri” sau cu un acord tras cu greu, dupa faptul implinit, cu multe negocieri etc. Doar o mica lectie de istorie din timpul Unirii Mici. Va rog, urmariti cu atentie lectia video de mai jos, exista nenumarate paralele cu vremurile noastre: Imperiul Otoman (Imperiul Anglo-American actual) se opuna liberalismului national (nationalismului) in teritoriile de sub influenta lor si decisesera sa isi consolideze stapanirea (cum fac SUA cu Klaus & Ciolos in prezent). etc, etc. Nu va mai plictisesc cu parerea mea despre cum si cand trebuie facuta unirea, deoarece am mai spus-o aici.

Read more

Un ungur bulan va aduce gumiciuc la copii

2 comments

Marti 25 Octombrie 2016, va avea loc sedinta Comisiei pentru  Invatamant din Senat, la care se va dezbate Legea – Inocenta Copilariei (sursa) initiata de deputatul Ninel Peia de la PSD. Iata un fragment din expunerea acestei legi: Sub diferite pretexte, unele de-a dreptul hilare, precum acela ca tot mai multe fetite de 11 ani merg deja la psiholog ca sa-si trateze problemele din dragoste, sau ca prin educatia sexuala predata unor copii intre sa se si zece ani vor fi salvate, ulterior, vieti omenesti prin adoptarea unor solutii contraceptive corecte, in scolile copiilor nostri se introduc, pe ascuns (mai degraba la vedere – n.r.), pornografia, prozelitismul LGBT si incitarea la punerea in aplicare a diverselor forme de sexualitate devianta.   Cu privire la situatia educatiei sexuale in scoli la noi, sa nu ne amagim: putinele scoli care au adoptat-o ca materie optionala sunt nereprezentative pentru ce va urma si ca oricare lucru bun care a fost bagat pe gat romanilor cu lingurita ca sa nu sara arsi, vine mai intai imbrobodit frumos, dupa care urmeaza sa isi dea pe fata toata urgia. Va propun deci, pentru a va face o idee despre ce vor invata efectivi copiii la aceste lectii sa ignorati emisiunile TV, manualele sau chiar si standardele OMS. Cea mai simpla metoda este sa cautati materiale folosind Google pentru ca inevitabil si la noi se va preda acelasi lucru ca si in tarile mai “civilizare” din vest. Pentru a cauta facil, puteti folosi termeni in engleza: “Norway School Sexed” sau “Scotland School Sexed”, etc. Iata ce am gasit eu in 2 minute: Scotia: The most significant change since the last guidance was published 14 years ago is the introduction of civil partnerships and same-sex marriages. Norvegia: Jansrud shows both genders how to masturbate with both human models and plastic models, and shows how penetrative sex works by inserting a plastic penis into a plastic vagina, adding that, “for it to be pleasant, it’s vital that the vagina is moist enough.” California: Iunie 2015: California Schools To Include Gay Relationships in Sex Education Class; Ianuarie 2016: Sex Ed Now Required in California Public Schools Exista deci posibilitatea de a ne informa pe larg cu privire istoricul si “trendul” educatiei sexuale. La inceput, se ridica stindardul preventiei raspandirii bolilor cu transmisie sexuala. Daca asta nu prinde – cum s-a intamplat la noi (fiind o mare minciuna, de altfel), se muta registrul in alta parte: copiii sufera emotional pentru ca nu sunt pregatiti cand sa isi inceapa viata sexuala. Intr-un documentar de acum un an, o emisiune despre educatie sexuala, un pshihoterapeut de la Salvati Copiii incepe sa sa manance rahat inca din start: Iar adolescentii din Romania sa stiti ca nu vin la psiholog sa intrebe despre tehnici si mai sofisticate de a face sex! Ci vin sa intrebe despre emotii, despre tristete, despre dezamagire, despre a fi parasite, despre cum imi dau seama daca ma iubeste sau nu – acestea sunt curiozitatile lor.” (SURSA) Acest tip de oameni, cum e doamna psihoterapeut de mai sus si cum sunt si alti dascali, psihologi sau parinti care se cred “deschisi” si

Read more

Cu președinte nărod, ajungem din pod în glod

One comment

In cam acelasi timp ce pe romanii civici ii facea fanatici religiosi, Klaus se ingrija de societatea civila din Rusia: Presedintele Klaus Iohannis a anuntat, miercuri, ca va pleda, la Consiliul European din 20-21 octombrie, pentru necesitatea ca UE sa continue masurile convenite in cadrul reuniunilor anterioare in privinta relatiei cu Rusia, inclusiv sprijinirea societatii civile, precum si continuarea eforturilor pentru stabilizarea Siriei (sursa) Carevasazica, presedintelui nostru, in pragul razboiului SUA-Rusia, il arde undeva sa se ia de rusi si sa fie mai catolic decat papa. Cat de prost trebuie sa fie Klaus ca sa le spuna el europenilor cum trebuie sa ii trateze pe rusi? Ce pierdea Klaus daca tacea si lasa pe altii se se ocupe de societatea civila din Rusia? Pai pierdea ocazia sa nu arate cat e de prost, asa cum a fost cand a anuntat ca romanii vor calatorii in Canada fara vize, in timp ce canadienii anuntau esuarea tratativelor cu europenii, de care depindea eliminarea vizelor. Pentru ca inca o data Klaus si-a dat prostia pe fata si indiferent de cum am lua lucrurile, dincolo de patima pozitiei pe care ne-am afla in privinta modificarii constitutiei, cred ca trebuie sa realizam un lucru: avem un presedinte prost si prostia se plateste si din pacate prostia presedintelui o vom platii cu totii. Nenumarate proverbe i s-ar potrivi lui Klaus cu ocazia recentului incident prin care a clasificat dintr-o vorba 3 milioane de romani drept fanatici religiosi pentru simplu motiv ca au demarat o actiune civica de amploare, poate cea mai mare actiune civica si cel mai mare exercitiu de democratie in actiune in Romania post-decembrista. Sa enumeram insa doar cateva: daca tacea, filosof ramanea si-a adunat nuiele pentru spinarea sa a nimerit-o ca nuca-n perete si-a batut singur cuie-n bocanci carnatul cand se-ndeasă incepe a crapa Luata singura, declaratia presedintelui cu privire la “fanatismul religios” al celor care vor normalitate reprezinta doar inca o gafa a unui politician papusar care nu are capacitatea sa emita propriile idei si ajuns presedinte din intamplare, in urma impuscarii in picior a lui Ponta, si nefiind capabil de idei proprii si luari de atitudine corecte, a ajuns sa imite ce ii spun consilierii ca e in linie cu “politica europeana” ca sa para presedinte european. Din pacate, prostul, nu doar ca nu intelege ca in Romania niciodata propaganda gay nu o sa prinda teren, dar atat in Europa cat mai ales in SUA, chestiunile ridicate de “fanaticii religiosi” sunt dezbatute serios la cel mai inalt nivel. De exemplu, nu mai tarziu de ultima dezbatere intre Clinton si Trump, problema avortului a fost dezbatuta intre cei doi, unul fiind de o parte si celalalt de cealalta parte a baricadei – semn ca nu este tocmai extremism sa sustii opinia si valorile aparate de o buna parte a populatiei. Sa fie insa oare Klaus atat de prost incat sa nu fii estimat ca va jigni prin declaratia sa si ca va face valuri? Dupa reactiile post-inflamatie, putem zice da: pe omul asta, atata il duce capul si crede ca

Read more

Donald Trump si femeile + cate ceva despre mass-media

2 comments

Evident Donald Trump, ca orice american cu bani, s-a cam invartit in jurul femeilor, cel putin in public. Insa pun pariu ca nu stiati ca Donald Trump este un afemeiat mai mic decat Tariceanu de exemplu, care a avut vreo 4-5 neveste, Trump limitandu-se la 3, ultima casatorie datand din 2004. Intr-adevar, Tariceanu nu a avut afaceri cu organizarea de show-uri de miss, insa daca era in SUA, nu se stie … Fiind in topul reflectoarelor si fiind oaia neagra in campania pentru presedintie din SUA, este interesant de analizat modul in care mass-media mainstream (corporate), doar punand reflectorul pe unele amanunte si repetand obsesiv unele acuzatii, i-au format lui Trump destul de diferita de realitate, care realitate este asemenea la indemana, totul fiind public, singura diferenta fiind insa puterea mesajului si a mai ales a repetitiei. Vom vedea cum sloganul stalinist “minte, minte ca la urma tot se prinde” este plin de adevar. Nu ar fi ceva nou: mass-media sa minta si sa manipuleze! Mass-media tocmai asta face. Ce pare insa nou si ce este interesant de analizat este cum, in ciuda unei realitati si a unor fapte care nu pot fi negate, prin simpla repetare a minciunii si prin simpla deformare a acestor fapte, adevarul poate fi intors la 180 de grade si nu atat intors cat formatat exact pe matrita de care are nevoie celalalt candidat. In cazul Trump, fiind o persoana publica, personajul are putine de ascuns. Evident, ficare om are taina lui, insa in discutie sunt lucruri publice, filmari si inregistrari care pot fi gasite pana si pe youtube si care pot fi vazute de toata lumea. Si cu toate acestea, puterea armatei de propaganda de formare a unei imaginii si a unui mesaj cand incepe sa intre in actiune este uimitoare. Si nu vorbim doar de stricarea intr-un fel a renumelui sau de alterarea imaginii ci pur si simplu de formarea unui anume tip de imagine, care sa il loveasca precis exact unde trebuie si exact unde ar avea nevoie candidatul celalalt care este evident tratat preferential si a carui imagine este intentionat pastrata curata, fiind ignorate toate pacatele ei (cf Washington Post [1]) Poate ar fi nevoie sa explicam putin situatia inainte de a intra in cazul Trump. In primul rand, ma voi referi in continuare la mass-media corporate in detrimentul mult uzatului termen de mass-media mainstream. Deja mass-media “profesionista” in sensul de apartenenta la mari trusturi de media care au scopul sa scoata bani multi din acest domeniu pierde in mod continuu din audienta in detrimentul celorlalte tipuri de media: social media mai intai si media alternativa in al doilea rand. Prin social media intelegem in primul rand Facebook si Twitter (mai putin uzat la noi dar #1 in SUA), comunicarea prin messengere pe mobil (de asemenea extrem de utilizata in SUA: Whatsup, Snapchat, Viber), bloguri. Prin media alternativa intelegem mici afaceri sub forma unor bloguri si/sau podcasturi audio si/sau video, la care se adauga in SUA radio-show-urile. Cu privire la finantare, marea diferenta intre media alternativa si media corporate este ca cea din urma inregistreaza cifre de afaceri la niveluri incomparabile cu media

Read more
1 … 161 162 163 164 165 … 347