Cât de dezvoltată este pe bune industria IT din România

4 comments

Industria de IT din România a ajuns la 5% din PIB, adică produce aproape 20 de miliarde de euro dintr-un PIB de peste 190 de miliarde de euro. De la 1% din PIB, dar dintr-un PIB de 40 de miliarde de euro/dolari acum două decenii, industria IT a reuşit să fie înaintea economiei şi chiar să o tragă după ea. Cei 110.000 de IT-şti aduc aceeaşi valoare adăugată sau chiar mai mare decât industria de construcţii şi este la acelaşi nivel cu agricultura. (sursa) Când nu scoate capul din curtea sa să vadă ce e prin jur, orice cocoș se crede uliu. Industria IT la noi, oricât de mult se holbesc la ea “analiștii” iexperți, este totuși o mioriță bleagă ca și alte domenii de la noi; comparativ cu alte țări, noi stăm destul de prost la sectorul IT (deși IT-ul a depășit agricultura – ca și cum e mare brânză asta când agricultura mai contează ca procente din PIB doar prin țările din lumea a 3-a). Din păcate, nu am la îndemână niște cifre cu procentul din PIB al industriei IT în țările din Europa de Est. Mi-a rămas doar în cap chartul în care România era pe ultimul loc. La o sumară căutare am găsit doar ca producția de software în UE este de 7,4% din PIB (sursa). Deci software, care este doar o parte din totalul IT. Ca să nu mai zicem ca la noi în IT sunt probabil incluse și call-centerele și video-chat-urile. De nenumărate ori când găsesc articole pompoase de genul celui de mai sus, mă amuz căutând să văd ce zic bulgarii despre ei în aceeași privință. Bunăoară, sunt sigur că majoritatea românilor sunt foarte mândri de it-iști noștri și sunt siguri că hackeri mai buni ca ai noștri care să spargă FBI-ul nu există. Mitul superiorității inteligenței cibernetice românești este un mit cu care am crescut și eu dar cu siguranță este valabil și pentru alte domenii: doctorii noștri sunt vânați de toate țările din vest, meșterii noștri sunt bine văzuți peste tot și găsesc de muncă ușor oriunde s-ar duce, confecționerele noastre, vin firmele din vest după ele, le antrenează, le pregătesc, doar ca să pună mâna pe ele, etc. Realitatea este însă că UE (mai ales Germania) este unul dintre marile economii ale lumii și în lumea modernă, în economia modernă este loc pentru oricine muncește serios și profesionist. Competiția este dură dar cererea este mare, mai ales în domenii unde schimbarea este continuă și tehnologia avansează iar adaptarea la tehnologie necesită timp, pregătire, dar mai ales materie cenușie care este precară în orice țară a lumii. Iată deci câteva spicuiri din presa bulgară. Într-un articol intitulat “How is the IT Industry Changing Bulgaria?” din care vedem că și bulgarii se miră de impactul industriei IT (deși în clasamentul de care aminteam ei erau penultimii). Și iată cum se mândresc bulgarii că sunt pe locul 46 într-un clasament irelevant legat de IT, făcut de cine știe ce blog pe internet, pe

Read more

Turcia atacă Siria

One comment

Incursiuni ale turcilor în Siria au mai fost. Războiul din Siria intră însă într-o nouă etapă după eliminarea Isis de către ruși, retragerea acestora (sau simularea retragerii pentru pretextul propagandei) și relativa liniște în urma negocierilor Rusiei cu Iranul și Turcia. Este evident că rolul principal în Siria este jucat de Rusia. Acest fapt nu poate fi negat. Daca era altfel, Isis nu era eliminată, Assad nu era încă la putere și rușii nu aveau ce să caute pe-acolo. Ca aliat al Siriei, Rusia a urmărit mereu însă să prindă un pește mai mare decât Isis. Isis a fost pretextul ideal pentru prezența Rusiei, motivele fiind bineințeles altele. Peștele cel mare pentru ruși nu este nici măcar protejarea (pentru chinezi) a unei rute din noul drum al mătăsiii care trece pe direcția Iran-Turcia și care se dorea să fie blocat de americani prin controlarea regiunii (deși nu au reușit controlul nici măcar în Irak, unde deja “au câștigat” războiul cu ceva timp în urmă). Peștele cel mare urmărit de ruși este după părerea mea Turcia. Turcia era a doua mare putere NATO, o ditamai suliță în coasta ursului. Principalul risc pentru ruși de departe prin proximitatea față de bârlog, prin localizarea geografică și controlul accesului la Mediteraneană, prin accesul la Marea Neagră care ar putea periclita orice speranță de proiecție de putere (ce altceva e marea astăzi?) a rușilor prin defilarea bărcuțelor rusești, prin plasarea rachetelor nucleare americane, prin armata puternică etc. Noi acum, fiind prinși în vâltoarea apelor și văzând această ruptură a turcilor pas cu pas, cu greu putem înțelege cât de mult pierde NATO prin pierderea Turciei și cât de problematică a fost Turcia pentru ruși în timpul Războiului Rece. Iată deci, de ce toate mișcările Rusiei în zonă trebuie privite prin prisma acestui obiectiv: ruperea totală a Turciei de SUA până la imposibilitatea oricăror reparații a relațiilor și poate chiar până la ieșirea oficială (deja realizată de facto) a Turciei din NATO. De ce altfel, l-ar fi salvat rușii pe Erdogan de lovitura de stat planificată de americani, dacă nu acesta era obiectivul? Puțini americani realizează importanța Turciei și nu e de mirare că apar des articole intitulate: “Time to Kick Turkey Out of NATO?“. Evident ca mulți americani nu realizează că Turcia de astăzi este rezultatul politicii americane eșuate în relația cu Turcia. Declarația lui Trump că NATO is obsolete eu o văd mai degrabă ca pe o observație (corectă deși ar fi fost mai bine nedeclarată). Nu până demult, SUA se pricepea destul de bine la schimbarea regimurilor, chiar dacă aveau probleme cu stabilizarea situației ulterior. Eșecul în Turcia este un mister și pentru mine. Istoria, bineînțeles că are multe taine, dar cum de americanii plănuiesc ditamai lovitura de stat, au la îndemână armata, poliția și nenumarate alte asset-uri și ruși “întâmplător” află de asta, îl sună pe Erdogan care scapă ca prin urechile acului, fiind gata-gata ca avionul în care zbura să fie dat jos de conspiratori, nu poate fi înțeles doar ca

Read more

Războiul Rusia-Turcia la orizont

14 comments

Faptul că rușii sunt buni la șah nu este o noutate. Nu am mai discutat de mult despre topicul războiului viitor Rusia-Turcia deoarece am facut-o în multe articole și deja probabil mi-am făcut o faimă de băiatul care strigă lupul. De altfel, drept dovadă că cine sapă groapa altuia cade singur în ea este tocmai faptul ca după ce am renunțat să frecventez site-ul Război Întru Cuvânt tocmai pentru obsesia lor de a interpreta orice eveniment din relația Rusia-Turcia prin prisma profețiilor Sf. Paisie, iată ca am preluat eu ștafeta. Dar evenimentele nu ne lasă altfel, și noi, reluăm subiectul în speranța că acolo sus cineva ne aude și România va reuși măcar în ceasul al 12-lea să refacă relații pașnice cu Rusia și să dea înapoi măcar cu 15 minute cursa nebună a înarmării care are șanse minime să aibă un final la fel de fericit ca cea anterioară, de vreme ce ulciorul nu merge de multe ori la apă, iar dacă Dumnezeu a ferit omenirea de la iminentul dezastru al unui război nuclear în ciuda încercărilor persistente ale unor turbați să aducă iadul pe pământ, pentru că noi nu am folosit cum trebuie vremea de pace, dar și pentru că paharul păcatelor s-a cam umplut până peste măsură, sunt mici speranțe ca să mai scăpăm la fel de ușor când scânteia se va aprinde din nou. Pentru recenții cititori ai blogului și pentru cei care dau din întâmplare peste acest articol, reamintesc că unul dintre primele articole pe acest topic (de care îmi amintesc eu) a fost articolul “S-A FIERT COLIVA TURCILOR?” de prin 2012. Este foarte posibil să mai fie câteva și înainte, dar nu știu (am lene) cum să caut și din păcate, fiind un neînemânatic taguitor, nu pot furniza nici un link. Cert este că eu vorbeam despre un război Rusia-Turica când Turcia încă era în NATO și relațiile SUA-Turcia erau foarte bune și Turcia negocia integrarea în UE, etc. Reiterez, nu vorbeam din capul meu, ci comentam profeții ortodoxe ale unui sfant ortodox, dar nu doar ale lui, care prezic nici mai mult nici mai puțin decât nimicirea Turciei de către ruși, cu acordul SUA și predarea ulterioară a controlului Turciei către greci. Dacă unele elemente ale profeției vi se par fantasmagorice (mare război, băi de sânge, intervenție divină), orice contestator trebuiă să recunoască că este o mare coincidență că istoria converge pas cu pas către toate câte profeția le prevede, pe care nu le vom reaminti aici decât sumar: conflict ruso-turc, invazia Turciei de către ruși, avansul rușilor înspre sud, în Siria actuala (stat integru, fără probleme în anii 90 când s-a făcut profeția), negocierile prelungite, intervenția statelor europene (fără americani însă), etc. Spuneam că evenimentele nu ne lasă să nu reluam subiectul. Iată ultimele știri: Turkey summons Russia, Iran envoys over Idlib violence Syrian Offensive Threatens Turkish Cooperation with Russia, Iran Russia now blames Turkey for drone attacks, not US Toate acestea dupa ce nu doar cu 2-3 săptămâni în urma, turcii

Read more

De ce scade leul când dobânda crește?

One comment

Creșterea peste noapte a leului cu 0.5% într-o singură zi, la o zi după mărirea dobâzii de referință este un mare mister pentru mine, de vreme ce logic era ca leul să se întărească. Prin creșterea dobânzii de referință și prin angajamentul de a ține sub control inflația, BNR a transmis clar investitorilor că urmează măriri la dobânzi. De ce a picat însă leul? De departe, prima explicație ar fi comentariul lui Isărescu cu privire la marjă … cum că e mai bine o depreciere lentă decât una rapidă. Mă îndoiesc însă că peste noapte, piața reacționează la măcănelile lui Isărescu, chiar dacă pe biroul său stă butonul roșu care reglează  (chiar dacă temporar) cursul. Oricât de drastică declarația mă îndoiesc că pusă în balanță cu creșterea dobânzii să cântărească mult mai mult decât aceasta. O a doua explicație ar fi creșterea prea mică. Poate investitorii se așteptau de creșteri mai mari, deși BNR ne-a obișnuit cu mișcări timide de fiecare dată, mai ales în sus, căci în jos de obicei dă cu dobânda când nu mai are încotro … Nu neg însă că poate să existe o explicație legată de vreo evoluție importantă exogenă. Nu am auzit însă nimic legat de BCE și personal chiar am avut o poziție forex pe EURHUF pe care am închis-o marți dimineața. Având deci proaspătă în minte evoluția, într-adevăr a fost o mică depreciere a forintului, dar în niciun caz de 0.5%. Poate ar fi bine să fac o mică analiză și pe alte monede din zonă, dar nu are sens, deoarece zilele următoare vom vedea dacă există doar un spike sau e vorba de un trend. Caz în care dacă e trend, e nasol și înseamnă că o să fie nevoie de noi măriri de dobândă mai curând decât ne-am aștepta. Evident depinde și ce vrea Isărescu și ce a negociat cu Tudose, dar, ca să cităm un clasic în viață, ceva trebuie să crape, ori cursul, ori dobânzile. În apărarea leului ar fi doar investițiile străine care sunt singurul lucru bun care se poate întâmpla anul acesta. Accelerarea deficitului balanței de comerț este îngrijorătoare dar este greu de evaluat cât de îngijorătoare de vreme ce nu avem precedente cu privire la status-quo-ul actual – dobânzi zero la EUR, lichiditate abundentă, creștere economică în UE, apariția de anomalii în cadrul piețelor (bad news is good news, piețe turbate care reacționează doar psihologic și nu mai au niciun fundament, funny money etc). Rămâne așadar să așteptăm următoarele zile. Nu este exclus ca spike-ul să fie însă un simplu artefact al mașinuței de controlat cursul a BNR-ului și băieții să fi calculat aiurea efectul și să fi reglat butoanele aiurea pentru ziua anunțului, sau să le fi fost teamă de o apreciere prea mare și prin urmare să fi lasat cursul liber, de unde vedem totuși care sunt adevăratele tensiuni. Din orice parte am privi, un 0.5% depreciere într-o zi de mărit dobânda nu sună bine și este cel puțin un indiciu al fragilității

Read more

Flori moarte – eficientizarea totală

One comment

Flori moarte la fereastra unui restaurant specializat în organizarea de pomeni. Ca să nu cumpere la fiecare pomană flori dar ca să nu aibă un cadru prea sumbru, un restaurant mortuar a cumparat aceste minunate flori de plasti împreună cu colivia care dă o notă aparte întregului ansablu. Interiorul este similar. Atât de mult s-a optimizat mașinăria de “rezolvat” cele din urmă socoteli ale omului pe pământ. Nu au trecut mulți ani de când firmele pentru organizarea de servicii funerale s-au dezvoltat de la magazine pentru vânzarea de coșciuge și cruci în întregi operațiuni complexe care rezolvă  toate doleanțele clienților (evident cărora și le permit) de la închiriat coșciug cu refrigerator până la închiriat mașină pentru transportul la cimitir, închiriat personal care să pună doliu la participanții la înmormântare și până la organizarea meselor pentru diversele pomeni, inclusiv cea mai importantă, cea de după înmormântare. Într-un fel, fenomenul este unul pozitiv: eliberează pe cei apropiați de calvarul organizării tuturor problemelor și le îngăduie astfel să petreacă ultimele momente de proximitate fizică față de trupul adormitului în reculegere și pace. Dar, ce bine ar fi dacă ar fi așa de ușor … Cu sigurantă, “locul” debarasat de acești binevoitori este ocupat rapid de aghiuță cu ale lui bagatele, pregătite pentru fiecare în parte. Tradițiile și ritualurile au un rol al lor. Oricât de triviale, inutile sau prea complexe ni s-ar părea nouă, tocmai puterea simbolică pe care o au este cea care le-a făcut să dăinuiească deoarece timpul le-a testat, oamenii au văzut că le este bine dacă le urmează pe acestea și nu pe altele, cu ce ne-am trezit moștenind de la cei bătrâni, făcând și noi am văzut că ne e bine și că pierderea suferită este mai ușor astfel de purtat decât fără aceste tradiții. Până să vină “firmele” peste noi … Optimizările și modernizările în acest domeniu nu fac altceva decât să ofere un simulacru. Să dăm doar un banal scenariu. Este evident că un eveniment nefericit precum trecerea la cele veșnice a unui membru al familiei, adună toată familia. Dacă această adunare se întâmplă însă la un restaurant și nu acasă, timpul reîntâlnirii familiei este extrem de scurt: 2-3 ore cât durează masa, căci restaurantul trebuie să fie rapid pregătit pentru următoarea pomană, angajaților li se termină programul sau trebuie să spele vesela etc. Reuniunea familiei este într-un fel “optimizată” și ea, ajungându-se la o nedorită eficientizare și în privința timpului pregătit împreună: și ce este mai important decât întâlnirile între oameni pe acest pământ? Culmea face ca tocmai această părelnică binefacere pe care o oferă “funeralele” să ne despartă tocmai de adevăratele binefaceri pe care tradițiile pe care încercăm să le “imităm” însă mai “optimizat” în prezent le ofereau. Tradițiile, așa cum erau, prin toate câte le incorporau ele, creau un cadru și un pretext pentru exprimarea și dezvoltarea comuniunii: timpul petrecut alături de cei mai apropiați, ajutorul și jerfta făcută de toți membrii mai depărtați ai familiei pentru cei imediați afectați de trecerea la

Read more

Craciunul in Venezuela

13 comments

In continuarea articolelor pe tema SHTF, m-am gandit sa ne indreptam putin atentia spre Venezuela, cu promisiunea ca pe viitor vom avea mai multe povesti din fosta Yugoslavie. Prilejul ni-l ofera un articol publicat recent pe site-ul ZeroHedge – Christmas In Venezuela: What It’s Like After Socialism Destroys Your Country – pe care il recomand sa il cititi direct in engleza, eu urmand sa trec prin el doar pe scurt. In primul rand, sa spunem cateva cuvinte despre Venezuela. Situata in coasta de nord a Americii de Sud, Venezuela – ca si Romania – a fost binecuvantata de Dumnezeu cu nenumarate bunatati: geografie variata, minuni naturale, iesire la ocean cu plaje superbe, retea hidrografica bogata cu rauri mari si chiar o delta, terenuri agricole roditoare, munti cu paduri si bogati in minerale si … cireasa de pe tort (ditamai cireasa) cele mai mari rezerve de petrol din lume, cu ceva gaze naturale pe langa, si de asemenea cu ceva rezerve de petrol neconvetional (bitum, petrol crud de densitate mare de diverse tipuri). Pe scurt spus, Venezuela are tot ce ii trebuie pentru o agricultura puternica atat cantitativ cat si calitativ (cafea, cacao, zahar etc) cat si pentru exporturi si produse petroliere. In ciuda acestor bogatii, ca peste tot unde dracul rosu isi baga coarnele, Venezuela a ajuns astazi sa fie o tara in disolutie de unde cei care nu au putut sa fuga au un singur vis: sa stranga indeajuns bani pentru un bilet de avion si pentru cat sa o ia de la cap in alta parte. Am putea spune cam ca pe la noi, dar ne-am insela: dupa cum vom vedea situatia din Venezuela nu se poate compara cu raiul mioritic. Nu vom face acum istoricul nasterii, cresterii si al prostiei care i-a adus pe venezueleni in aceasta situatie, ci doar ne vom axa pe articolul de care am amintit, incepand cu situatia actuala. In prezent, Venezuela a avut deja default la cateva scadente la obligatiuni, ceea ce face imposibila indatorarea in viitorul apropiat in ciuda tiparnitelor care tiparesc in ritm accelerat bani in intreaga lume, incad pana si o tara ca Romania unde cheltuielile depasesc veniturile de cateva decenii bune se poate imprumuta cu o rata in jurul a 4% desi nu are rezervele Venezuelei. De altfel, rezervele Venezuelei sunt singurul motiv pentru care situatia nu a ajuns inca in stadiul din Somalia sau alte tari africane intrate in starea de limbo din cauza caderii pe mana unor conducatori mafioti. Autorul articolului (subiectul interviului) este Jose, un venezuelean din clasa de mijloc care a muncit in industria petroliera la stat (va dati seama ce inseamna asta in Venezuela daca pe la noi petrolistii se bat cu bancherii pe pozitiile de top la salariu mediu), are in jur de 40 de ani, sotie, 2 copii, 2 pisici si un caine, un SUV vechi dar bun, o casa de 150mp intr-o zona buna din Caracas. Pentru ca a trecut prin doua crize in viata lui si pentru ca e

Read more
1 … 139 140 141 142 143 … 346