CHIAZNA.RO

În exemplificarea celor spuse în articolul anterior, m-am gandit să postez aceste charturi care face cât o mie de vorbe. Deasupra avem USD Index (un baschet de perechi ale dolarului cu cele mai importante valute în diverse ponderi). Perioada este ultimii 3 ani, dolarul căzând de la 100.56 la 88.85 astăzi. Dupa cum vedem, în ultimii 3 ani, nu a mai cazut prea des nici măcar sub 95. Să vedem acum cum a evoluat dobânda de referință   După cum putem vedea, deși dobânda a crescut, dolarul a căzut. Total pe invers. De ce? În principal, lichiditățile s-au dus nu pe cash ci pe acțiuni din cauza posibilelor reduceri de taxe care ar mări profiturile companiilor și ar revigora economia. Economia este o bestie ciudată, sensibilă la percepții și la psihologie. Fără niciun fundament. acțiunile au crescut la niveluri record privind orice indicator fundamental. Această exuberanță nu poate fi explicată decât prin încrederea investitorilor în politicile lui Trump și în revenirea economiei americani. Totul s-a făcut fără prea multe măsuri legislative, deși Trump se laudă că a redus birocrația prin eliminarea ordonanțelor lui Obama care reglementau diverse domenii și care au ajuns la scadență, nemaifiind prelungite în ciuda opoziției. Sistemul american este astfel construit încât un președinte nou nu poate să radă tot ce a lăsat în urmă cel dinaintea sa, de aceea Trump a fost oarecum legat la mâini. Dacă totul a fost spre bine sau este doar strigătul de lebăbă înaintea marelui crash rămâne încă un semn de întrebare pentru mine.

A trecut un an de președenție Trump și apocalipsa încă nu a venit. Avem gogoașa cu implicarea Rusiei în alegeri, mesajele lui Trump de pe Twitter care săptămânal lansează o bombă, cearta continuă cu presa, mișcările anti-globaliste și cu iz de propagandă pe care Trump le-a făcut în privința taxelor vamale, amenințările repetate cu taxe pentru chinezi, care au rămas verbale și faptic nu a făcut mare lucru etc. În SUA se întâmplă însă chestii și din ce în ce mai mulți încep să recunoască un oarecare succes economic al lui Trump. Este binecunoscută imaginea de mare negociator pe care o are în ochii unora care explică exagerările lui prin tehnici de negociere împrumutate din business și din strategii agresive prin care ceri ceva imposibil ca să obții măcar ceva. De exemplu, în cazul Koreei de Nord, Trump amenința cu războiul pe koreeni dar a obținut măcar să nu mai facă Rocket Man experimente. Sau în cazul Chinei, Trump amenința cu introducerea taxelor vamale și alte de-astea dar nu a băgat taxe decât pentru câteva categorii de produse mai mult sau mai puțin relevante pentru economia americană, cum ar fi panourile solare. Taxarea panourilor solare de la chinezi este din punctul meu de vedere o prostie de vreme ce oricum producătorii locali au fost de mult eliminați. Însă e posibil ca prin asta Trump să ajute noi companii să ia în considerare mutarea de fabrici din China sau pornirea de la zero, deși peste 10 ani de experiență și investiții majorie făcute de chinezi și germani sunt greu de recuperat de către americani. La un an de Trump, dolarul a evoluat de la cvasi paritate cu euro la 1.25, adică o devalorizare cu 25%, în condițiile dublării dobânzii în acest an de la 0.75 la 1.5. Mărirea dobânzii trebuia teoretic să întărească dolarul. În schimb, dolarul a picat în ciuda faptului că Fed-ul a fost cam singura mare bancă centrală care a mărit dobânzile (de cealaltă parte având BCE și Japonia unde dobânzile sunt pe zero sau chiar real negative de prin 2016, cele două bănci neavând curajul măcar să mărească nici măcar cu o iotă, ba chiar continuând politicile de expansiune a capitalului prin achiziția nu doar a bondurilor dar și a altor instrumente cum ar fi acțiunile – o premieră). Nu doar dolarul arată foarte bine (din punctul de vedere al exporturilor și al stimulării economiei americane) dar și piața acțiunilor duduie iar bondurile stau în picioare mândre și fumoase. Război vamal este mult spus pentru mișcările lui Trump. Mai din vorbe, mai din fapte, Trump a reușit însă să ducă economia americană într-un sweet spot cu perspectivă de revenire: moneda slabă, obligațiuni solide, clienți mulți pentru emisiuni, șomaj redus. Și nici măcar nu s-a votat încă legea cu reducerile de taxe. Ce-o fi făcut Trump în spate, în măruntaiele reglementărilor, în simularea investițiilor sau în prăbușirea controlată a monedei ca să obțină aceste rezultate nu putem explica. Există, bineînțeles, mereu marele semn de întrebare în ce măsură