Toleranță pentru eretici și dezaxați și acrivie pentru “tradiționaliști”

Cazul Pomohaci este unul atât de vechi încât este precum un fruct putred care nu doar că s-a stricat și emana miros în rândul poamelor din proximitatea lui, dar cultura de mucegai este variată și multicoloră. Un semn de avertisment cu privire la preotul Pomohaci am tras și eu încă de prin 2009 când am fost șocat de faptul că acest lup în piele de oaie a invitat la amvon un eretic să predice și după ce că a făcut această spurcăciune, a mai și plâns și s-a arătat profund impresionat de învățătura acestuia. Iată un fragment din acel articol intitulat “PEŞTELE DE LA CAP SE ÎMPUTE” care conține inclus și filmarea predicii: Banuiesc insa ca aici lucrurile s-au imputit de mult si acum abia incepe sa se simta mirosul putreziciunii, deoarece rana nu s-a taiat la timp, madularul uscat nu s-a taiat si acum uscatura a cuprins tot trupul. Nadajduiesc ca PS Andrei va lua masuri, desi ma gandesc ca a avut destule semnale pana acum. Din ce am vazut in clip, cum ii pregatea terenul si cum il recomanda pe acest eretic, cum a plans la cuvantul sau, il gasesc inselat fara margini pe preot, e prins saracul in multe lanturi si trebuie sa ne rugam mult, dar mai ales dintre pastoritii lui care isi dau seama ce se intampla, sa se roage lui Dumnezeu sa il scoata din inselarea in care este si sa il puna pe fagasul dreptei credinte. (sursa) Prima greșală fatală a preotului lăutar a fost călcarea canoanelor care interzic unui preot să cânte altceva decât slujbe. Este evident că oricât de acrivist am interpreta canonul, nu o cântare nevinovată de o melodie folk la chitară pentru prieteni și familie ar fi de acuzat. Canonul interzice amestecarea preotului cu lucrarea lumească și dacă tot am ajuns la lucruri interzise, printre ele se numără și afacerile: un preot nu prea are voie să aibă afaceri sau alte meserii. Evident, există nuanțe. Iată și canonul cu pricina: Episcopul, sau Presbiterul, sau Diaconul, lumeşti purtări de grijă să nu ia asuprăşi, iar de nu să  se caterisească. (sursa: Pidalion) Canoanele au devenit însă cam prăfuite pentru unii în ziua de astăzi și cu adevărat dacă ar fi să ne luăm după canoane, foarte puțini credincioși ar mai rămâne în biserică și slujitori asemenea. Pornind de la această simplă observație a stării stricate în care se află credința în vremurile pre-apocaliptice pe care le trăim, cei rânduiți să respecte canoanele și să le aplice s-au cam îmbolnăvit de iconoflamație (inflamarea nervului iconomic) și consideră canoanele fie învechite, fie extrem de flexibile. Mă refer în cazul de față mai ales la PS Andrei care încă din 2009 trecea cu vederea această neorânduială care era clar pentru orice credincios cu minimă experiență că nu se va termina bine și că acest lup în piele de oaie va face mult rău bisericii, cum iată că se dovedește. “Bunătatea” și răbdarea IPS Andrei sunt cu totul neînțelese și nu suspectăm slăbiciune în îndeplinirea unei

Read more

Poezie

Cine oare, cine oare Va fi premierul care, Va conduce tărișoara, Va continua ciordeala, Va fi însă-ascultător Si de partid iubitor. De tovarăși tolerat, Și de Dragnea controlat. Păpușică mișcătoare Blândă, lină dansatoare Fără ifose jenante Fără aventuri riscante Premier bun de forjat La program aliniat Perfomanțe să aducă Și salarii să producă. Legi rapide să găsească, Pe corupți să-i spălăcească.

Read more

Sfinții români din închisori – uitați de ierarhia BOR, dar nu numai

Astăzi BOR a sărbătorit sfinții români ai tuturor timpurilor. Cinstirea sfinților este o tradiție importantă în ortodoxie și faptul că noi românii avem sfinți este nu doar un exemplu și un îndemn pentru credincioși cât mai ales sfinții români constituie pentru noi un lobby important în fața lui Dumnezeu. Există însă o condiție: să le dăm voie. Și cum am putea să dăm voie sfinților români să se roage pentru noi? Biserica ne învață că pentru a ne învrednici de purtarea de grijă a sfinților, adică de rugăciunile lor în fața lui Dumnezeu, trebuie să îi cinstim. Concret cinstirea se face prin recunoașterea existenței lor, prin investigarea și transmiterea vieții lor, prin rugăciuni și cântări către ei, prin pictarea de icoane și construirea de biserici în cinstea lor. Cam toate dintre aceste acte de cinstire se fac împreună de credincioși și cinstirea este aproape imposibilă atunci când sfinții nu sunt canonizați și recunoașterea lor nu primește sigiliul bisericii care vine prin procesul binecunoscut de canonizare. Am putea spune că faptele unor oameni cu viață sfântă, care au trăit aproape de noi, ne pot oricum inspira, ne pot oricum îndemna și încuraja să ducem o viață asemenea lor, să biruim răul. Însă în lipsa canonizarii, folosința aceasta este cumva rezervată celor mai atenți și preocupați creștini care caută pe la margini și sapă în adâncimile istoriei și ale trecutului nebulos. Existența cărților și a mărturiilor audio și video este un beneficiu al timpului modern. Aceasta nu suplinește însă și nu rezolvă deloc lipsa canonizării și implicarea oficiala a bisericii în recuperarea acestor comori de neprețuit pentru neamul românesc care au fost sfinții închisorilor. Vedem cum fiecare vreme are harul ei și dacă omul nu se folosește de acel har, Dumnezeu îl ia. Așa s-a ajuns ca să trăim vremuri în care nici nu mai putem să spunem unele lucruri, în care organizații și instituții obscure vânează la propriu declarații și interviuri ale românilor, despre martirii lor din închisorile comuniste, cu scopul de ale constutii dosare în perspectiva în care într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat, situația politică va fi îndeajuns de favorabilă unui nou pogrom, căci deocamdată mai mult decât să măcăne, dușmanii românilor și ai ortodoxiei nu pot face nimic. De ce am ajuns aici? A existat o “fereastră istorică” când canonizarea sfinților morți în închisorile comuniste ar fi fost mult mai facilă ca astăzi. Pe-atunci, Soros abia pusese piciorul în România și fiind la început, principala preocupare era să-și formeze o bază, adică să ofere cât mai multe burse în străinătate și să-și recruteze oamenii. Ceea ce a și făcut și vedem că multe a reușit între timp. Însă pentru că ierarhii noștri aveau alte preocupări pe-atunci – ecumenismul și vizitele pe la papistași – canonizarea sfinților din închisori a fost evitată din motive … politice: NATO, UE și-alte de-astea. Evident mare parte din spaime și piedici erau doar în capul lor, căci ce putea face NATO dacă BOR îl canoniza pe Gafencu, de exemplu? Slăbiciunea de atunci,

Read more

Relațiile economice cu Rusia dincolo de măcănituri

În caz ca nu ați aflat deja, Putin e de vină inclusiv pentru criza politica actuală din PSD. Mai concret, posturile Mac-TV din România deja rumegă un mic amănunt din lunga listă de acuze pe care Dragnea ar fi adus-o lui Grindeanu cu privire la ne-dezvoltarea relațiilor economice cu Rusia. Evident că nu acesta a fost argumentul principal și probabil adevărul este că acest punct – creșterea schimburilor economice cu Rusia – era cumva în faimosul program de guvernare și acum nașu’ Dragnea i-a pus în spate lui Grindeanu întreaga listă fără să realizeze ca Grindy se poate agăța de orice amănunt oricât de irelevant pentru a face vâlvă, pentru ca confuzia este prielnică și pentru că nu are demnitate, ca un om de nimic ce este, ca și alti colegi ai săi cu nimic mai prejos. Să trecem însă peste zgomotul scandalului și să evaluăm în ce măsură colaborarea economică cu Rusia ar fi posibilă și ar folosi la ceva. Din start vă invit să evitați pe cei care având doar un singur neuron sunt angajați pe o direcție și repetă continuu aceealeași mantre anti-rusești indiferent de context și de situație. Nu aș atrage atenția, dacă fenomenul nu ar fi unul periculos și mentalul colectiv nu ar fi deja infectat de prostia gândirii în șabloane și în matrici plasate de formatorii de idei. Îmi pare rău că nu am timp să scormonesc detalii și să exemplific această cădere în șabloane de gândire prefabricate din prostie și din lipsa gândirii sănătoase din media românească. Comentez însă o mică referință de la Digi24:  Dragnea nu recunoaște că i-a reproșat premierului relațiile cu Rusia. În articol, Dragnea neagă că l-ar fi acuzat pe Grady de nedezvoltarea relațiilor cu Rusia în timp ce Grindy își asumă patetic această “vină” într-o autovictimizare jenantă prin care sărmanul speră să smulgă discret unde de compasiune și acceptare, ca și cum ar fi o faptă mare de eroism faptul că nu a dezvoltat aceste relații, deoarece noi suntem pro-europeni și pro-NATO și Rusia ne e dușman și nefiind demnă de a face afaceri cu România. Doar “putinistul” Dragnea vrea relații cu Rusia ar părea să sugereze Grindy pentru că oricum el nu își asumă nimic de fapt. Să facem acum o mica pauză de la această tulburare mioritică și să ne uităm la relațiile economice între SUA și Rusia. Iată cum stau schimburile SUA-Rusia anul acesta conform INS-ului american: La cum arată deocamdată aceste cifre, exista o creștere semnificativă față de anul trecut. Deși posibil ca în trecut schimburile să fi fost mai mari, iată totuși că și americanii au schimburi comerciale cu rușii. Sper deci că este evident pentru toți tembelii care pun egal între schimburile comerciale și afilierea militară sau geostrategică că nu există nimic care să ne oprească să facem afaceri cu rușii chiar în toiul acestor sancțiuni. Numai nulități ca Oreste și papagali care judecă simplist și superficial tratează cu superioritate și patimă infantilă posibilitatea existeței relațiilor comerciale cu Rusia. Să trecem și

Read more

De ce are PSD probleme?

PSD are probleme deoarece este un partid anacronic: foști comuniști care încearcă să conducă o țară – cam nehotărâtă ce vrea deși se uită cu jing înspre vest – într-un stil autoritar, pe criterii de grupări și influențe subterane cu interese strict economice și cu nevoi urgente de control asupra sistemului juridic. Într-o democrație cât de cât normață, există separarea puterilor în stat. Cel puțin în formă am avea: parlamentul, guvernul și justiția și de asemenea, tot de formă avem a patra putere care (din nou teoretic) este câinele de paza al celorlalte: presa. PSD are probleme cu toate aceste puteri deoarece toate îl încurcă. Dacă politic controleaza, celelalte sunt greu sau imposibil de controlat total din cauza culturii și a societății în general care chiar dacă încet și chiar dacă în sincope, avansează totuși și pune probleme vechiului model, lumii vechi din care își trage rădăcinile PSD-ul atât fizic cât și “meta-fizic”. Nu pare un diagnostic prea clar ce am spus deocamdată și nu pun încă degetul pe o anume rană. Ar fi multe de zis cu privire la existenta DNA-ului, influențele euro-atlantice mai mult sau mai putin discrete, distanțarea serviciilor și a armatei de PSD (aia sunt altă gașcă cu alte interese), efectul neașteptat al unor greșeli ale lui Ponta care au dus la pierderea scaunului de președinte, greșelile făcute cu ordonanța 13 care a stârnit repulsia chiar și a proprilor votanțti și membri. Cu toate acestea, nu acestea sunt problemele PSD-ului. În primul rând, să menționăm că ideal, din punctul de vedere al conducerii largi a PSD-ului, România ar trebui să se asemene Ungariei: partidul unic cu o majoritate pleni-potentă care a pus gheara pe toate componentele statului și cu o opoziție de formă care să mimeze statutul de țară democrată și care să ofere celor de la putere plăcerea dezbaterilor și a simulării luptei politice, așa cum se joacă pisica cu șoriceii. Ca să realizeze acest deziderat, PSD-ul ar avea însă nevoie de câteva mișcari brutale, manevre și acțiuni puternice în destructurarea piedicilor actuale pe care nu le vom enumera. Astfel de mișcări și mutări nu pot fi însă făcute de păpuși, de telecomandați, cum a fost Grindeanu. Astfel de mișcări nu pot fi făcute decât de lideri cu autoritate nu doar în partid, lideri puternici și obraznici, vicleni și îndeajuns de diplomați pentru a nu provoca un șoc prea puternic la nivel european. Cam cum e Orban la unguri … Într-adevăr putem spune ca Dragnea poate se apropie cel mai mult de toate criteriile enunțate mai sus. Cu siguranță Dragnea ar putea fi cel mai light dictator care și-ar asuma cele mai multe riscuri, cum deja și-a asumat. Dragnea deja este all-in în deraieri și într-o țară în care justiți ar funcționar ar fi fost deja condamnat, nu doar împiedicat să ajungă prim-ministru, ca și cum l-ar trage de urechi. Să vedem însă de ce nu a reușit Dragnea să devina liderul stelar al PSD-ului care să schimbe din rădăcini țara, în direcția amintită mai

Read more

Ce poate învăța Coaliția pentru Familie din alegerile din Marea Britanie?

Inainte de ultimele alegeri, habar nu aveam cine este DUP (Democratic Unionist Party) – partidul cel mai castigat din alegerile din Marea Britanie. Este vorba de un partid minuscul de dreapta din Irlanda de Nord care au castigat 1,5% la ultimele alegeri, indeajuns pentru a completa cele 48.9 ale conservatorilor care au nevoie vitala de ei in situatia actuala tensionata din Marea Britanie. Romania nu prea se poate compara cu Marea Britanie din nici un punct de vedere si prin urmare nici din punct de vedere politic. Insa putem trage unele invataminte. Pe scurt, putem vedea, ca chiar un partid minuscul, nesemnificativ aproape, poate face fi indispensabil puterii intr-un moment optim si poate chiar impune conditii. Poate nici nu mai era nevoie sa amintesc de Marea Britanie si era indeajuns sa zic UDMR. Cand cei mari se cearta pe ciolan si pe impartitul “prazii de razboi”, uneori, exista oportunitatea ca un partid mic cu o ideologie puternica, cu principii solide si coloana vertebrala sa-si impuna cel putin un punct dintr-un program de 50 de puncte. Si de multe ori, acel punct poate conta mai mult decat toate celelalte. Am mentionat Coalitia pentru Familie pentru ca aceasta este problema principala in prezent in tara noastra, tentativa de spart barajul de rezistenta a populatiei la sodomizarea intregii societatii prin introducerea casatoriilor homosexuale dar mai ales prin ulterioarele adoptii homosexuale si propaganda homosexuala in scoli, puncte precise si indubitabile ale coalitiei pentru promovarea sodomiei. De-a lungul anilor au fost insa mai multe chestiuni in care un partid mic, focusat pe chestiuni importante, activ si agresiv, ferm pe pozitii si rabdator, le-ar fi putut realiza daca pur si simplu ultimele celule albe din societatea romaneasca metastaziata s-ar trezi in cel de-al 12-lea ceas si ar adopta macar crezul celor 300 de spartani care au luptat pana la ultimul in ciuda oricaror sperante. Este evident ca statul national va fi distrus si ca societatea traditionala este sub asalt. Este evident ca moralitatea si normalitatea sunt sub asalt si este doar o chestiune de timp, pana cand nebunii vor spune celor normali: voi sunteti nebuni – asa cum au profetit despre apocalipsa unii sfinti ortodocsi. Desigur, pe alocuri, aceste lucruri deja se intampla, atat in tara cat si afara. Insa reiterez: fara implicarea in politica si intrarea cu un program clar, ferm si ideal cat mai agresiv, pentru a avea de unde sa lasam, nu se poate face nimic. Doar prin argumentare si discutii, prin actiuni civice si activitatile ONG-urilor, tot ce se poate face sunt mici victorii ocazionale consecinta a bunavointei unor oameni deja implicati in unele partide. Ce face Coalitia pentru Familie acum, se aseamana cu mersul la razboi al adventistilor care nu pun mana pe arme si nu accepta decat sa fie doctori, asistenti sau poate contabili: e bun si rolul lor, ofera macar un sprijin cauzei, insa nici un razboi nu se castiga fara arme. Actuala lupta dusa de Coalitia pentru Familie, la cate milioane de semnaturi s-au strans si la cat

Read more

In privinta casatoriilor mixte, diavolul este in detalii

Diavolul este in detalii peste tot, nu doar in privinta casatoriilor mixte. Revin cu cateva comentarii cu privire la acest subiect deoarece am gasit din intamplare o inregistrare relativ veche (februarie 2017) cu purtatorul de vorba al Patriarhiei invitat telefonic la o emisiune la B1 TV si as dori sa intaresc cele spuse in articolele anterioare pe aceeasi tema (vezi NOTE), anume faptul ca tocmai prin lasarea “deschisa” a unor “norme de implementare” a hotararilor “sfintilor parinti” de la acest Sinod, se sapa crapaturi mici in fundatia solida a credintei ortodoxe bazata pe canoane si se lasa loc de lucrat in adancime in timp prin intermediul episcopilor “relaxati” si care trateaza ortodoxia ca pe o autoservire de unde iti alegi ce vrei: canoane mai laxe sau mai nelaxe, iconomie mai larga sau mai putin larga, conservatorism sau deschidere, acuratete si rigoare sau pogoraminte si aggiornamente etc. Fiecare cum doreste, avem de toate pentru toti – aceasta este ortodoxia pe care o vor cei care au pus la cale Sinodul din Creta si urmatoarele. https://www.youtube.com/watch?v=B9bnYmoDiJw Intorcandu-ne la emisiune, dupa cum vedeti, realizatoarea este evident in afara subiectului si considera un mare pas inainte faptul ca BOR va accepta casatoriile mixte, singura problema fiind pentru ea faptul ca la sinod nu s-a specificat mai clar conditiile in care episcopii pot … refuza (!) aceste casatorii, pentru a facilita cat mai mult aceste tipuri de casatorii si pentru a inlesni destrabalarea. Femeia evident nu are legatura cu ortodoxia si din autoservirea de care subliniam in primul paragraf, ea si-a ales “alimentele” mai usor digerabile: ortodoxie de forma, aprins lumanari, spus Tatal nostru, facut “bine” (asa, in general si cand nu e prea greu), nunta pentru facut poze etc. Apreciem insa lucididatea acestei reporterite care chiar in ratacirea ei a sesizat bine aceasta buba a sinodalilor cretani, care au dat liber la casatorii dar nu au specificat conditiile iconomiei. De-a lungul dialogului, femeia incearca sa scoata de la purtatorul de vorba amanunte cat mai clare cu privire la acest aspect. Iata fermitatea cu care ea incearca sa puna la zid pe eventualii episcopi care nu ar accepta cererile pentru casatorii mixte ale celor care ar cere acordul pentru casatorie mixta: Reporterita: “Dar episcopul poate sa decida ca aceasta casatorie nu poate aiba loc, nu? Pot fi si cazuri de acest gen si v-as intreba pe ce criterii sunt respinse unele solicitari” Vasile Banescu: “Nefiind episcop, este foarte greu sa va spun eu lucrul acesta” – uimitor raspuns politicianesc al acestui tovaras forjat in discursul alunecos si viclean prin care se evita intrebarile grele la care raspunsul, daca s-ar baza pe adevar, ar fi … putin incomod. In cazul de fata, putea sa raspunda “nu stiu” sau “trebuie sa ma documentez” sau “buna intrebare, habar nu am” sau, daca era pregatit, putea sa raspunda: “din pacate, asta nu s-a stabilit”. Din fericire, reporterita are minim bun simt si preseaza in continuare inconsistenta logica si aberatia unei decizii care sa lase total la mana fiecarui episcop in parte decizia de a da sau nu a da liber la casatorie, desi intentia de “relaxare” a

Read more
1 150 151 152 153 154 346