Gunoiul de sub preș

Leave a comment

Avem un nou parlament, vom avea un nou guvern si vom incepe un an nou. Avem si declaratii pompoase ale lui Isarescu [1], ca sa mentina momentum-ul valului de optimism si sa mai dea un sut cutiutei cu dinamita [2]. Gramada motive de optimism, cel putin pentru unii [3]. Realitatea este insa cu totul alta si lucrurile nu stau cu nimic mai bine acum decat acum o luna, sase luni, un an, doi ani sau trei ani. Iata de ce tot inspre prapastie mergem: BNR: Restantele la credite au crescut in octombrie cu 1,7%, la 26,96 miliarde lei Restanţele la credite au crescut în octombrie cu 1,7% faţă de luna precedentă, până la 26,96 miliarde lei, ponderea acestora în totalul împrumuturilor urcând la 10%, potrivit datelor Centralei Riscurilor Bancare (CRB), publicate de BNR (Sursa: Bancherul.ro) Deja cresterea resntatelor pare o stire banala, atat de mult ne-am familiarizat cu astfel de comunicate de la BNR incat rareori ele mai apar in ziare, putand sa le mai gasim doar pe ici pe colo, in site-uri de nisa [4]. Asa cum pentru un muribund care trage sa moara un moment de respiratie mai dificil care se manifesta cu intreruperi si zvacniri ale sistemului respirator li se pare celor care stau langa el ceva normal, tot asa si analistilor economici, ziaristilor si politicienilor cresterea restantelor nu ii mai sperie si nu mai constituie pentru ei un subiect de discutie deoarece ne-am obisnuit cu ea. Simtul urgentei s-a atrofiat atat de mult incat pana si bancherul central a ajuns sa faca declaratii pline de optimism, in ciuda faptului ca cunoaste indeaproape toate situatia atat cea a sistemului bancar roman aflat in putrefactie cat mai ales a economiei aflate in deriva. Este adevarat ca la o evaluare cuvant cu cuvant a declaratiilor domnului Isarescu, mesajul sau contine o conditionare destul de importanta: “derulând reformele structurale şi absorbind fondurile europene, România poate înregistra anul viitor o creştere economică importantă”. Cu acelasi limbaj de lemn si aruncand in aer aceleasi teme desuete, consumate si total irealiste cum ar fi reforma structurara si fondurile europene, Isarescu face gargara ieftina. Pai bineinteles ca daca am face o reforma structurala adevarata, am putea sa renuntam si la fondurile europene si tot am avea crestere, caci Romania e o tara bogata, plina de oameni muncitori, destepti si inventivi si are de asemenea, o gramada de potential de crestere – asta nu neaga nimeni. Il intelegem pe domnul Isarescu ca nu poate sa spuna tot ce gandeste si nu opereaza in discurs cu probabilitati prapastioase ci doar cu posibilitati iluzorii, ca sa starneasca imaginatia plebei si sa ii ajute sa mai spere la o un viitor mai bun. Ca sa aratam cat de prost stau firmele romanesti si prin urmare si vaca buna de muls din care isi trag restul ponoasele, nu cred ca trebuie spus prea mult: Peste jumătate dintre patronii din România au restanțe la bănci! Firmele private din România, care ar trebui să fie motorul economiei, se confruntă cu mari

Read more

5 întrebări despre mayaşii

15 comments

1. Au fost mayasii destepti? Au fost destul de destepti incat sa faca adunari, inmultiri si alte operatii matematice. Nu au fost insa indeajuns de destepti incat sa supravituiasca si nici macar sa lase scris ce probleme au intalnit. Asta in afara de problema … conquistadorilor carora desi le-a luat vreo 170 de ani ca sa ii cucereasta, mayasii au ezitat sa foloseasca navele spatiale pe care le capturasera de la extraterestri impotriva spaniarzilor si prin urmare au fost nevoiti sa se lase cuceriti. 2. Au luat ei contact cu civilizatii “superioare”? Daca au luat contact, fie au fost niste fraieri, fie extraterestrii s-au cam tzapit in prima lor legatura cu oamenii si au vazut ca nu au cu cine. Altfel cum putem explica disparitia acestei civilizatii si faptul ca nu doar ca nu au supravietuit dar nici macar nu ne-au lasat in scris secretele aduse de extraterestrii. Ce civilizatie serioasa poate sa ascunda asemenea secrete care puteau sa schimbe soarta omenirii de pe atunci? 3. De ce au disparut? Ca orice civilizatie si mayasii au ajuns la un apogeu dupa care s-au mancat intre ei. Suprapopularea, razboaiele, seceta si altele sunt varii teorii cu privire la disparitia si disolutia mayasilor. Matematica nu i-a ajutat sa se organizeze si nici superioritatea fata de alte civilizatii care nu au stiut sa calculeze sfarsitul lumii asa cum au facut-o ei. Nu doar ca naivii exagereaza mult nivelul “inalt” la care a ajuns civilizatia mayasa, dar se ignora un mic amanunt mare: mayasii practicau sacrificiul uman. Pe cei alesi pentru a fi oferiti jerfa satanei, mayasii ii legau de maini si preotii satanici le taiau mainile si picioarele si le spintecau pieptul scotandu-le inima. Spre deosebire de alte “secrete” nescrise, acest fapt este bine stiut fiind atat scris cat si pictat. Iata deci de ce Dumnezeu i-a ras de pe fata pamantului ca si pe alte civilizatii care au inmultit raul pana la un asemenea nivel incat nu mai avea nici un rost perpetuarea speciei in cazul lor. 4. Chiar au calculat sfarsitul lumii? Ei, as! Unde zice? 5. Atunci, cum de atata lume crede in calendarul mayas si pana si la televizor povestesc despre asta? Dracii inca mai au prosti de fraierit. Credinta si interesul in orice profetii si previziuni este lepadare de credinta si desi nimeni nu se leapada explicit de Hristos, prin tatonarea cu astfel de idei si prin interesul in tot felul de gogomanii si aiureli care nu au nici o dovada palpabila si nici o relevanta istorica, oamenii isi predau mintile manipulatorilor acestui veac si se pregatesc din inselare in inselare pentru inselarea finala: venirea lui antihrist. Sfaristuri ale lumii au fost tot timpul, iar in ultimii ani de cand lumea e mai usor de manipulat au chiar o frecventa mai mare ca in trecut.

Read more

Cu ce greşesc profeţii apocalipsei

One comment

Am reascultat recent o predica a lui “taica parintele” Visarion Iugulescu despre Duminica Infricosatei Judecati. Ca o mica paranteza, pentru cei care nu stiu, ucenicii acestui parinte aveau obiceiul sa il numeasca “taica parintele”, ceea ce mi s-a parut foarte amuzant prima data cand am auzit, mai ales pentru ca “taica” este o titulatura care iti da o impresie destul de prietenoasa si familiara pe cand parintele – care de fapt nu e preot, ci diacon, ba chiar diacon destul de ciudat, pentru ca nu tine de nici o manastire – tuna si fulgera si iti da impresia de Noe care striga in lume si a pornit deja ceasul pe invers pana cand vine potopul. Am acest obicei de a “consuma” uneori si materiale cu care nu sunt de acord si nu ma refer doar la predici si conferinte ci la orice, inclusiv emisiuni radio din SUA despre extraterestrii. Cred ca un lucru bun putem extrage din toate si desi timpul este scurt si gestiunea lui ne obliga sa fim extrem de selectiv, recunosc ca eu nu prea ma pricep la treaba asta. Asadar, care este greseala de capatai a profetilor apocalipsei, fie ei din spatiul religios autohton, fie din cel de aiurea, mai ales cel neoprotestant de peste ocean? Si nu ma refer doar la apocalipsa eshatologica ci chiar la cea economica, despre care recunosc ca la o lecturare superficiala a blogului meu, foarte multi probabil ma cred si pe considera si pe mine adept. Din start greseala oricarui “profet”, de orice natura si din orice spatiu este ca se da ceea ce nu este. Nu poti sa te dai profet daca nu esti profet si cine poate pretinde ca este profet? Dar sa zicem ca dintre “profeti” multi nu se dau drept profeti, ci se considera doar analisti ai … apocalipsei. Ei deja considera implicit ca traim apocalipsa si avertizarile lor le considera firesti a fi plasate in cadrul apocalipsei de vreme ce lucrurile sunt evidente (implicit). Evident ca lucrurile rareori sunt evidente si bineinteles ca Dumnezeu are un plan propriu care nu tine cont de profetii nechemati. Slava Domnului ca este asa si ca istoria nu decurge atat de pesimist cum o vad unii. Poate da, privind din unele puncte de vedere, poate traim vremuri grele, vremuri rele, necazuri, caderi, disparitii ale unor obiceiuri sanatoase si disolutie a unei societati cat de cat inchegate si de care multi se alipisera, mai ales dintre acei profeti. Asta nu inseamna nicidecum ca ce va urma va fi mai rau, nu putem stii planul lui Dumnezeu. Noi putem face presupuneri, putem trage niste concluzii pe baza faptelor pe care le cunostem, desi sunt extrem de limitate. Ca o alta mica paranteza, as atrage atentia ca Internetul ne ofera o mare iluzie de “acces la informatie” si singuri ignoram ca asa cum discutia cu cineva pe messenger prin schimbul unor emoticoane este doar o trunchiere grosolana a unei adevarate discutii daca ar fi sa aiba loc in lumea reala, tot asa

Read more

Ce este libertatea – un răspuns greșit

I Believe I can Fly ( flight of the frenchies ). Free segment from sebastien montaz-rosset on Vimeo. Este uimitor pana unde pot sa mearga unii oameni ca sa experimenteze senzatii tari. “Un om liber este un om care nu se minte si care pur si simplu isi urmeaza visele si si le implineste”. Asta spune un francez care iubeste parasutismul si nu se da inapoi de la aruncatul de pe stanci. Bineinteles, nu putem sa ne asteptam la raspunsuri filosofice de subtirime de la niste pustani care se cred grozavi daca isi risca viata si dau doi bani pe ea. Paradoxul este tocmai ca acesti tineri sunt de fapt robi multor minciuni si tocmai lucrul pe care il cauta ei si care cred ca l-au gasit este o mare gogonea murata. Ce rezolvi ca te arunci de pe stanca cu parasuta si vezi si tu cum e sa iti inunde adrenalina si alte substante interesante creierii? In paralel, ce ne propune Hristos este mult mai greu si mult mai provocator si de aceea putini se incumeta sa urce acest alt fel de munte. Si pentru ca este greu dar si pentru ca iubesc mai mult surogatele. Cu ce difera saritul de pe munte cu parasuta de suptul suzetei? Si una si alta nu ne ofera decat niste senzatii placute, o stare de bine efemera si o traire exclusiv fiziologica, fara nici cea mai mica bruma de crestere a propriei fiinte inspre o directie creatoare si benefica, ceea ce la urma urmei este dorinta oricarui om. Ce castiga acesti oameni facand neroziile astea? Vor avea mai mult curaj in viata? Vor trece mai usor peste necazuri? Se vor simti mai bine pentru restul vietii? Nici una din toate acestea, ba din contra probabil vor fi foarte plictisiti cand se vor intoarce la munca monotona de zi cu zi, unde neavand nici o stanca de pe care sa se arunce, organismul nu va mai pompa substante chimice care sa ii faca fericiti si prin urmare se vor simti mizerabil si vor trai mereu cu dorinta de a experimenta ceva si mai “high” pana cand coarda nu va mai tine. Sunt multi oare sau sunt putini tinerii care doresc sa traiasca senzatii tari facand lucruri noi, iesite din comun si pe care omul normal – care munceste, alearga cu treburi, merge la cumparaturi, are anumite responsabilitati – nu doar ca nu le poate face, dar nici nu viseaza la ele? Eu cred ca sunt foarte multi, pentru ca in aceeasi categorie se cam includ si gamerii, o alta categorie de “visatori” care nu gasesc nici un sens in viata, nu accepta provocarile si chemarile lumii reale ci se refugiaza in fantasme care le produc un set limitat de senzatii prin care ii capteaza. Acesti sarmani robi ai unui set limitat de experiente raman blocati fara nici o sansa de scapare intr-o traire extrem de limitata, precum un soarece intr-o cusca care are mereu de trecut prin acelasi labirint pentru a ajunge la

Read more

Un documentar şocant despre oamenii care mor singuri în SUA

Leave a comment

“A Certain Kind Of Death” – un documentar care ne reaminteste despre desertaciunea vietii. Documentarul urmareste discret si fara nici un comentariu cu exceptia dialogurilor celor implicati, ce se intampla cu persoanele decedate singure. De exemplu, un hotel a chemat politia pentru ca un client care trebuia sa plece nu a predat camera. Receptionerul a auzit dusul de la usa si a deschis usa. L-a gasit pe client mort dezbracat langa dus – probabil a cazut si s-a ranit la cap iar apoi a facut si infarct. Este urmarita ancheta facuta de “investigatori” – angajati ai unui departament special – care incearca sa le gaseasca rudele. Ei catalogheaza obiectele detinute de decedati, cauta prin documente, scrisori, etc, investigheaza daca au avut dosar penal, daca au fost in inchisoare sau inregistrati de FBI, etc. Totul pentru a putea gasi eventuali urmasi. Intre timp, corpul este pastrat intr-o incapere racoroasa. Dupa o perioada, daca nu gasesc nimic, corpul este incinerat. La crematoriu, cenusa este pastrata in jur de 2 ani intr-o cutiuta in caz ca vine totusi cineva dupa ea, apoi in fiecare an se face o groapa comuna si se arunca cenusile din cutiile sutelor de incinerati de acum 2 ani a caror cenusa nu a fost revendicata de nimeni. Desi filmul contine secvente tulburatoare cu cadavre unele in putrefactie, cu sange, cu mizeria din camera unui muribund ba chiar cu imaginea cadavrului arzand in crematoriu, senzatia pe care am avut-o in timpul vizionarii dar si dupa film nu este una negativa, ci mai degraba una meditativa. Din putinele informatii care le afli de spre decedat, deja te atasezi putin de el, ii esti putin familiar. Vezi poze cu el, vezi obiecte care i-au apartinut, vezi ce pasiuni a avut (unul avea chiar un album de poze cu diverse piese electronice / tools) etc. Apoi il vezi in crematoriu arzand. Mereu mi-am imaginat ca in crematoriu se face praf tot, nu mai ramane nimic. De fapt, mai raman ceva oase, mai ales craniul. Nu ma asteptam ca dupa un om sa ramana atat de multa cenusa. Cutia cu cenusa este cam intre A5 si A4 si inalta cam cat un sul de hartie igienica. Admirabila si dedicatia oamenilor care lucreaza in acest departament. Nu e munca usoara, dar bine ca exista si oameni care pot sa faca asta si care prin munca lor arata respectul cuvenit fata de om, pur si simplu prin faptul ca incearca sa ii indeplineasca ultima dorinta. De exemplu, un om singur care a murit ulterior si-a facut un desen cu locul unde vrea sa fie inmormantat, intr-un cimitir din orasul lui natal. Din pacate, locul acela nu mai era disponibil, dar angajatii au aranjat ca macar sa il ingroape in acel cimitir daca nu chiar in acel lor, ca sa ii faca cat de cat dupa dorinta. Nu recomand vizionarea celor care nu pot sa faca abstractie de grotesc si sa priveasca realitatea cruda in fata.

Read more

Secvenţe tulburătoare de la Black Friday USA [2012]

Leave a comment

Americanii tocmai se pregatesc sa “sare” fiscal cliff-ul, adica limita maxima la care se poate indatora statul. Caci desi pare paradoxal, cea mai indatorata natiune din lume chiar are asa ceva si desi are asa ceva, nu l-a oprit pe Obama ca sa indatoreze SUA mai mult decat toti presedintii anteriori lui la un loc (inclusiv Bush).  Stand-off-ul va fi rezolvat se pare prin doua masuri care vor taia drastic din nivelul de trai al americanilor: marirea taxelor si reducerea cheltuielilor sociale, mai ales pentru cei saraci. Asadar nu este exclus ca in sfarsit ca pregatirile facute de armata americana pentru gestionarea unui haos rezultat in urma colapsului societatii – pregatiri facute inca de acum 2-3 ani – sa aiba in sfarsit o utilitate practica. Secventele filmate de la Black Friday-ul de anul acesta din SUA ar trebui aruncate in ochi mai ales gogomanilor din presa noastra care rad de amaratii de pensionari care se gramadesc la “ajutoarele europene”. Macar ai nostri se gramadesc pentru mancare, dar prostii astia de americani merita sa isi puna viata in pericol pentru jocuri pe calculator? Vezi si: – Black Friday – un preview la “Chaos in USA [2012]“ – Armata SUA se pregăteşte pentru explodarea mămăligii”

Read more
1 … 277 278 279 280 281 … 346