CHIAZNA.RO

Cei patru lideri vestitori ai Noii Europe au completat un plan radical prin care sa transforme cele 17 state ale Zonei Euro intr-o federatie politica in timp de 10 ani intr-o tentativa de a calma pietele financiare prin afisarea vointei de a rezolva problemele monedei comune pe termen mediu. Propunerile incendiare de uniune bancara, fiscala si economica care vor rezulta intr-o unitate politica, vor fi dezbatute la o un summit UE joi si vineri. Avand insa in vedere ca liderii europeni nu prea s-au inteles la intalnirile recente nici din Mexic si nidci de la Roma, este de asteptat ca dezbaterile sa fie fierbinti, marul discordiei fiind datoriile: sa le duca sau sa nu le duca nemtii in spate si ce sa cedeze restul europenilor pentru a-i convinge pe nemti. Sa vedem insa cine sunt capetele luminate care precum alta data cand liderii desenau pe servetele hartile tarilor, s-au gasit acum peste noapte sa decida ei pentru sutele de milioane de cetateni ai Europei ce este mai bine pentru ei: 1) Herman Van Rompuy – presedinte al Consiliului European, membru Bilderberg, omul despre care parlamentarul european britanic Nigel Farage spunea: “Cine esti tu? De unde vii? Nimeni in Europa nu a auzit de tine! Cine a votat pentru tine?” (sursa: Youtube) 2) Mario Draghi – director al Bancii Centrale Europene; fost director al institutiei financiare Goldman Sacs (facuta banca peste noapte in 2008 in criza creditelor pentru a putea fi salvada din banii depozitarilor) pentru Europa, intre anii 2002-2005 (sursa: Wikipedia), exact perioada in care Grecia cu ajutorul Goldman Sacs falisifica contabilitatea Greciei (sursa: huffingtonpost.com) pentru a-i putea convinge pe europenii ca indeplineste conditiile pentru aderarea la euro; in acelasi timp, Goldman Sacs paria ca Grecia o sa aiba probleme cu deficitul, pariuri care i-au adus castiguri frumoase in criza recenta; 3) José Manuel Barroso – presedinte pe 10 ani al Comisiei Europene; s-a remarcat prin ferocitatea cu care a promovat Tratatul de la Lisabona chiar dupa ce acesta a fost votat in toate tarile in care a fost supus la vot. 4) Jean-Claude Juncker – lider al ministrilor de finante al tarilor din zona euro, este omul care este reposabil pentru dezastrul actual al monedei comune, fiind precum Isarescu la noi, pururea-director al Euro-Grupului – grupul politic care a controlat dezvoltarea monedei europene; printre alte euro-obsesii si invarteli mai mult sau mai putin democratice, este faimos pentru urmatoarea declaratie: “Politica monetara este o problema serioasa. Ar trebui sa discutam in secret in cadrul Eurogrupului […] Sunt gata sa fiu insultat ca fiind insuficient de democrat (sic), dar vreau sa fiu serios […] sunt pentru dezbaderi secrete la intuneric” — Jean-Claude Juncker, 20 April 2011 (Sursa: wikipedia)

Maine este Duminica a 3-a dupa Rusalii la care se citeste pericopa despre grijile vietii. Este un cuvant foarte frumos, chiar ma gandesc sa trag o parte din aceasta pericopa la imprimanta sa mi-o lipesc pe frigider ca sa o citesc in fiecare zi. Sau macar sa imi aduc aminte de ea in fiecare zi. Este foarte important sa avem o ancora in viata noastra de zi de zi, sa stim ce e cu noi si ca nu suntem doar niste pioni aruncati la intamplare intr-o tabla de sah naucitoare si care nu ne rezerva nici o sansa de a trai normal si de a ne gasi o cale proprie, fara constrangerile lumii acesteia. Nu are rost sa largesc acum problematica, inspre ce trebuie si ce nu trebuie sa facem sau sa credem sau sa gandim. Fiecare este dintr-un aluat aparte si toti suntem de acord ca echilibrul in viata de zi cu zi este foarte greu de dobandit si parca am putea spune, mai ales in ultimul timp, cand lumea ni se pare ca o ia razna mai cu ravna ca alta data. Dar si asta pe semne ca este amagire si basucienuiesc eu ca orice om care imbatraneste, oricand, inevitabil va spune asta: lucrurile nu mai sunt cum erau alta data, totul e mai rau acum. As intra totusi intr-o impartasire a unei dumiriri personale legate de pericopa despre grijile vietii. Asadar, eram oarecum nedumirit de formularea idemnului de a nu ne ingriji pentru sufletul nostru: “Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca”. Cum adica sa nu ne ingrijim pentru sufletul nostru? La intrebare mi-a raspuns un parinte care la o predica ne-a explicat cum a cautat in versiuni de Biblie mai vechi sa vada cum era tradus pe-atunci, deoarece nici el nu intelegea formularea. Mergand asadar in versiuni mai vechi, a gasit tradus: “nu va ingrijiti cu sufletul vostru”, ceea ce este cu totul altceva. Indemnul Mantuitorului este ca sa nu neglijam preocuparea pentru suflet in detrimentul rezolvarii problemelor trupesti, sa nu sacrificam sufletul pentru grijile lumesti. Atat am inteles eu pe scurt, nu pot sa explic prea frumos, poate doar sa dau un exemplu. Bunaoara, daca eu sunt muritor de foame si traiesc de pe o zi pe alta, ce fac: muncesc Duminica si de sarbatori sau nu muncesc? Daca muncesc, se zice ca ma ingrijesc cu sufletul, adica sacrific hrana sufleteasca pentru a putea face rost de necesitatile trupesti. Pe moment, compromisul pare justificat si prioritar, deoarece moartea sufleteasca trece neobservata, nu ridica nici un semn de intrebare si nu pune nici o povara, poate doar o mustrare de constiinta. Si mai ales daca rezolv necesitatile trupesti si ii ofer trupului comfortul pe care si-l doreste, vocea sufletului  ramane surda, nu ma deranjeaza chiar daca desigur ca voi suporta consecinte. Foarte greu de talcuit totusi aceasta pericopa. Nu atat pentru dificultatea ei cat mai ales pentru vremurile pe care le traim. Oare ce vor

Cronica Romana a publicat zilele trecute un articol interesant intitulat “Ce ascunde BCE?” in care speculeaza ca Bloomberg ar avea informatii foarte precise cu privire la unele marlanii facute de banci atat peste Ocean cat si mai pe-aproape de noi, adica pe la Atena. In articol, cei de la Cronica Romana speculeaza ca Bloomberg a dat in judecata BCE pentru a face publice unele informatii legate de faptul daca BCE a cunoscut sau nu frauda in acte pe care Goldman Sacs le-a facut-o grecilor pentru a facilita aderarea acestora la euro. Similar acestui proces, in SUA, Bloomberg a reusit tot prin justitie sa dezvaluie cui si cat a dat FED-ul la primul baiout. Chestiuna la vremea ei a facut multa valva deoarece a aratat ca o buna parte din bani au mers catre banci europene, ceea ce este intr-adevar remarcabil avand in vedere ca contribuabilului american nu i-a fost oferit nici un cent. Sa revenim insa la greci si Goldman Sacs. Ca tot veni vorba de “baietii destepti” de pe la noi, sa vedem cum ce se ocupa baietii destepti de pe la ei, unde se pare ca acestia s-au apropiat si mai mult de sursa banilor decat la noi unde macar sunt implicati in activitati productive, BNR-ul nemaiavand drepturi prea multe si finantele necesitand oarece cunostinte cu mult peste inteligenta primara mult supra-evaluata a acestor baieti destepti. Iata deci ce zic cronicarii romani (care sunt de fapt rusi): Exact în perioada în care au fost perfectate unele dintre tranzacţiile dubioase (2004-2005), Mario Draghi a fost unul dintre executivii de top din divizia europeană a băncii Goldman Sachs care a şi „ajutat” la crearea condiţiilor pentru declanşarea ulterioară a crizei datoriilor suverane. Este firesc ca „fostul” angajat al conglomeratului Goldman Sachs să facă tot ce-i stă în putere pentru a proteja interesele angajatorului. (sursa) O mare problema care a inceput sa se discute mult in ultimul timp cu privire la UE este intrebarea daca se stia de la inceput de faptul ca la un moment dat edificiul european se va prabusi sau totul a fost dintr-o mare prostie si din nepasare. Majoritatea oamenilor care trateaza problema fac o mare confuzie, incluzand criza datoriei europene in cadrul crizei creditarii pornita in 2008. Putine analize trateaza o chestiune destul de subtire dar deloc nesemnificativa: criza europeana ar fi avut loc cu sau fara criza creditelor. Separarea dintre politica fiscala si cea monetara ar fi dus mai devreme sau mai tarziu la dezastrul in care suntem acum. Asadar, mai ales avand in vedere ca au fost multi care au avertizat inca din fasa asupra acestui aspect, de ce au ales marii compozitori ai constructiei europene sa ii dea drumul inainte stiind ca vom ajunge aici. Exista doua raspunsuri: nu au stiut si de aceea au ignorat problema sau au stiut si au vrut sa se ajunga aici pentru a impinge unitatea si mai departe. Personal nu accept ideea ca – vezi-Doamne – au crezut ca o sa se rezolve problemele pe traseu si