Azi Egiptul, mâine noi

A picat Mubarak, cine urmeaza? Ca si in decembrie 1989 in Romania, revolutia din Egipt a avut ca motive principale foamea. Ca o dovada este faptul ca de exemplu in Emiratele Arabe Unite, unde sistemul este tot unul  totalitar, dar situatia economica cu totul alta, nu exista revolutie, desi Osama de acolo se trage si desi cei mai multi teroristi din atacurile din SUA din 2001 au fost din EAU. Regimul din China, ca sa nu pice, a dezlegat putin cureaua in economie si a incercat sa incropeasca un capitalism care pentru 10-20 de ani va merge, dar deja sunt semne ca incepe sa schioapete si cu siguranta vom vedea o revolutie si in China. Semnul mare de intrebare pe care mi-l pun eu este cine urmeaza. Cu siguranta revolutiile nu se vor opri in Egipt. Twiterul si Facebook-ul au avut un rol important, iar educarea oamenilor prin intermediul internetului va duce inevitabil la pornirea unei revolutii impotriva bancherilor – adevaratii dictatorii ai lumii contemporane. De altfel, preturile produselor agricole care au dus la sporirea foamei in Egipt, au crescut din cauza speculatiilor si a banilor pompati aiurea in banci de catre americani, ei sunt principalii vinovati ai exploziei preturilor. Faptul ca in Egipt a explodat mamaliga trebuie sa fie un semn de ingrijorare pentru toti dictatorii din lume, fie ei mai old-style, cum era Mubarak sau mai camuflati cum sunt de exemplu bancherii de azi si liderii europeni, impreuna cu vasalii lor locali. “Off with their heads” strigau studentii  britanici care atacau masina in care se afla printisorul la ultimele mariri ale taxelor pentru studenti in Marea Britanie. Iluzia civilizatiei si a modernismului ne-a facut sa uitam pentru o perioada ca istoria se repeta. O data cu adancirea in criza, cu scumpirea preturilor si cu lipsa locurilor de munca, oamenii se vor intreba de ce se intampla toate acestea si vor cauta vinovatii. Marele semn de intrebare este daca “salvatorul” popoarelor de data aceasta va fi ultimul sau doar un alt inainte-mergator.

Read more

De-ale economiei

Romania nu mai trage ultima transa FMI, in piata bancara exista exces de lichiditate, toate prognozele sunt optimiste. Creste putin inflatia, dar nu-i nimic, pretul petrolului se va stabiliza. Vor creste preturile alimentelor la nivel mondial, dar Isarescu ne asigura ca nu ne va afecta pe noi. Una peste alta, toata lumea ne spune ca greul a trecut: Am un singur mesaj: va fi mai bine, pentru ca perceptia investitorilor este mai buna, de afara vin banii, pentru ca economiile Romaniei  sunt mici, banii se pot lua cu dobanzi mai mici, vom putea atrage bani, dezvolta locuri de munca, investi, la costuri mai reduse. (Tanasescu – FMI) O data cu noul val de caldura si cu soarele bland care ni se arata zilele astea, un val de optimism razbate din toate partile, chiar si revolutia din Egipt o privim cu melancolie si cu sperante noi, ca lucrurile se vor indrepta si pe acolo. Dar nu doar in Romania, ci in intreaga lume, tobele optimismului acopera orice zvon pesimist. Deja cei care anuntau sfarsitul lumii (asa cum o cunoastem) sunt ironizati si sunt contrazisi chiar de cei care le ia interviuri (vezi interviul asta cu Marc Faber). Care sa fie deci adevarul? Sa fii scapat de ce era mai greu? Sa fi inselat moartea (socio-economica) si de data aceasta? Sa se regleze resorturile si fluxurile atat de usor, fara ca sa trecem printr-o perioada similara anilor 30? Hmm, grea intrebare si totusi mai sunt voci care spun ca inca nu a trecut greul, ca efectul fraudelor si masinatiunilor facute de politicieni pentru a salva bancile de la faliment abia incepe sa se desfasoare, iar greul va fi suportat de cei de jos, prin scumpirea preturilor, somaj si salarii scazute si blocarea accesului la credite. Intr-un filmulet pe youtube al faimoasei Khan Academy, criza financiara era comparata cu o furtuna care suge banii de jos, din momentul creatiei, ii duce sus (prin credit si diversitatea produselor financiare derivate din credit) pentru ca apoi la final, cand isi consuma energia (cand nu mai este loc unde sa fie pompati banii) si furtuna intra in etapa de disipare, sa se inverseze fluxul aerului (si al banilor) si sa bata de sus in jos, putand sa produca vanturi de pana la 240km/h si transformand in cenusa tot ce este pe pamant, adica pe cei din clasele de jos, clasa muncitoare cum s-ar zice, toti care nu conduc in vreun fel si care nu au avut timp sa-si faca o casa (averi, relatii, cunostinte) care sa reziste la furtuna. Cu optimism sau fara optimism, daca privim lucrurile la rece, fara a ne lasa infierbantati de parerile unora ca lucrurile incep sa isi revina, nu avem decat sa ne ingrijoram. In primul rand, avand in vedere cati bani s-au tiparit (de americani) si cate credite s-au facut (de cei fraieriti de americani), ar fi chiar culmea ca lucrurile sa nu se miste putin in sus si sa mearga tot in jos. Ar fi fost chiar culmea ca dupa

Read more

Partidul ne ignoră

Uniunea Europeana a trimis milioane de calendare la scoli in care sunt afisate sarbatori musulmane, indiene, sikh, evreiesti si chinezesti dar nici vorba de Pasti sau de Craciun (sursa: DailyMail). Pe banii nostri – milioane de euro – si pentru indoctrinarea copiilor nostri, partidul unic (in formare) ne ignora total si ne scuipa in fata dandu-ne cu flit. Pentru cei care nu stiu, Europa este condusa de Comisia Europeana unde se ia deciziile. Parlamentul European, unde se lauda Becali ca mai vorbeste de Dumnezeu din cand in cand, este un fel de circ unde se da liber la show si se da iluzia unei oarecare democrati. Faptul insa ca fiecare poate sa spuna ce vrea, nu inseamna ca “mecanismele” europene functioneaza democratic, cazul de fata fiind o pura demonstratie ca de vreme ce, desi crestinii sunt majoritari in Europa, au fost ignorati total prin acest calendar, nici un cap nu va cadea. Si nu doar ca nu va cadea, dar nici nu vom afla care a fost capul acela care a hotarat sa testeze marea cu degetul. Ceea ce este culmea pentru mult-trambitata eficienta europeana la care trebuie sa ne aliniem si noi. Ca nu degeaba ni se spune mereu sa facem si sa dregem si noi ca asa e in Europa. Incet-incet ne fierb in oala, studiaza reactiile, vad daca suntem si cat de bine suntem pregatiti sa ii tragem la raspundere, insa din pacate, mi-e teama ca nici ei nu se asteptau sa starneasca o atat de slaba opozitie. Nu e de mirare ca nimic nu se intampla. “Organismul” european este atat de bine construit, componentele sale sunt atat de abstracte si de departate de omul de rand incat va fi nevoie de multa vreme si multa jertfa pana cand si fiara asta va fi inghitita de istorie. Cine a spus ca somnul natiunii naste monstri nu s-a inselat. Deja vedem mosntri pe care ignoranta si prostia noastra i-a nascut. In alergatura dupa paine, ne trezim peste noapte azvarliti intr-un organism macabru si vadit impotriva noastra si nu stim ce sa facem. De votat, ce sa votezi ca nu ai pe cine, de manifestat, ce sa manifestezi ca tot degeaba. De pus de inca o revolutie – Doamne-fereste! – ca ne-o fura si pe asta … Poate sa ne rugam de vreun cutremur sau vreun asteroid care sa curete putregaiul? Ca tot vine 2012 …

Read more

Plătim sau nu plătim creditele?

[vimeo 17728587] Nici o vorba in aceasta emisiune despre obligatia crestina de a ne plati datoria. Cand am luat credit, nu ne-am gandit ca banii trebuie sa ii dam inapoi? De ce sa nu mai platim creditele sau de ce sa fie pasuiti cei care nu au ascultat de Sf. Vasile cel Mare care spune: “Fantana straina este cu adevarat stramta”? Oare nu au stiut cei care au luat credite ca isi asuma un risc si ca pot sa ramana pe strada? Si-au pus problema ce vor face? Iata ce mai spune Sfantul: Sa nu adaugam, dar, din nesocotinta noastra, un rau facut cu voia noastra, pe langa relele care vin peste noi fara voia noastra. Nebunie copilareasca este sa nu ne marginim la cele ce avem, ci, intemeiati pe nadejdi nesigure, sa ne expunem la o paguba reala si de neinlaturat (Sf. Vasile cel Mare – Despre camatarie si imprumuturi) Acum ca s-a intamplat ceea ce s-a intamplat si economia “nu mai duduie”, multi se trezesc si se revolta ca au fost vrajiti de “puterile oculte”. Puterile astea nu erau deloc oculte, erau la vedere clara pentru toata lumea, doar ca unii s-au facut ca nu le vad si s-au lasat prinsi in momeala unei bunastari straine, prin tentatia unui trai peste puterile proprii: Camatarul ia o infatisare ca aceasta; il mangaie pe nenorocit cu astfel de cuvinte si-l ademeneste; il leaga cu polite, si nenorocitul pleaca; si, pe langa saracia care-l doboara, ii mai ia si libertatea. Ca cel care-si ia sarcina sa plateasca dobanzi, pe care nu le poate plati, se supune de buna voie unei robii pe viata. (Sf. Vasile cel Mare – Despre camatarie si imprumuturi) Nu e de mirare ca aceasta initiativa vine din Constanta unde chiar ierarhul locului a dat un exemplu nu tocmai frumos celor pe care ii pastoreste: Arhiepiscopia Tomisului a fost pusa sub sechestru. Preasfintitul Teodosie nu a mai platit creditele. Nu neg dorinta de a face bine a initiatorilor aceste legi, dar cel mai bine ar face in primul rand sa popularizam aceste cazuri extreme si sa aratam oamenilor unde se poate ajunge pentru ca aceasta boala – creditul – sa nu mai loveasca si pe altii pe viitor. Povestea de azi nu e deloc noua, doar terminologiile s-au schimbat. Invataturile sfintilor le avem doar ca nu le-am pus in practica. Gasim scuze si justificari “moderne”, gen “economia nu mai duduie”, “contractul cu statul nu mai functioneaza”. Intr-adevar situatia este grea, lucrurile au fost mai mult sau mai putin directionate si programate, dar cei care nu au facut credit nu au avut de suferit prin vina lor. Cei care nu au facut credit nu s-au bucurat de frumusetile straine la care au avut acces cei care au facut credite. Presupunand ca legile ar trebui facute de Biserica si ca s-ar cantari de acum inainte toate dupa Evanghelie, in ce masura este corect ca cei care au accesat credite si nu mai pot sa le plateasca sa fie iertati, chiar daca

Read more

La doi ani de la sfârşitul lumii

A aparut inca un blog anti-cipiot si bineinteles anonim care apara si el ortodoxia si ca sa nu ne  incurce cu vreo titulatura prea subtila, autorul i-a zis pur si simplu “aparamortodoxia-aparamortodoxia”. Cu minus, da. Iata de fapt adresa completa: aparamortodoxia-aparamortodoxia.blogspot.com Cu ocazia descoperirii acestui “izvor” de invatatura care ne ajuta sa ne aparam de antihrist, m-am pomenit ca reascult conferinta “Despre vremurile din urma” care a avut loc chiar aproape acum 2 ani, pe 27 Ianuarie 2009, descoperita prin intermediul acestui blog. Doi ani e ceva, sa vedem ce ziceau pe-atunci conferentiarii si unde ne aflam acum. Am obiceiul sa reascult conferinte sau inregistrari vechi, mai ales cu oameni pe care ii iubesc si imi place doar sa le aud glasul cum ar fi Pr. Tanase, Pr. Cleopa, Pr. Teofil, Pr. Arsenie Papacioc. De exemplu, am reascultat recent o conferinta extrem de interesanta despre avort a Pr. Tanase, tinuta in anul 1996. In conferinta parintele spune un lucru foarte interesant, care peste ani si ani fac sa sune ca o profetie. Spusa suna cam asa: “Noi credem ca putem sa facem milioane de avorturi pe ani si sa prosperam. Credem ca ne va dezvolta economic, vom merge inainte inecati in sange pana la brau. Nu se poate asa ceva”. Mesajul principal acesta era, ca sangele varsat, mai devreme sau mai tarziu se va intoarce impotriva noastra si binecuvantarea lui Dumnezeu nu va veni peste un neam criminal care numai crestin nu se poate numi, cu o rata de participare la biserica de doar 4% si cu femei care nu vor sa nasca.  Parintele este grav in ton, afirma lucruri dure si nu menajeaza pe nimeni, insa cuvintele sale sunt totusi pline de har, pacea si duhul Evangheliei razbat, invataturile si indemnurile sale sunt clare, edificatoare, folositoare, practice. Nu acelasi lucru se poate spune despre “ceata” luptatorilor anti-cip. Mesajele apocaliptice, sentimentul de “doar acum si aici veghem si ne pregatim petru apocalipsa”, semnalele de alarma trase cu stangacie si fara pic de substanta, si alte informatii gramada pline de inutilitate sau de relevanta au dominat o mega-conferinta care se dorea a fi un puternic semnal si strigat de lupta. La doi ani de la inceputul sfarsitului, lucrurile nu au mers tocmai inspre apocalipsa, ba chiar iata ca Romania este refuzata in Schengen, Europa nici nu vrea sa mai auda de extindere, tarile sunt in razboi valutar, in curand vom vedea chiar renasterea tarifelor vamale acolo unde globalizarea parea ca stapanea fara nici o jena, deci dictatura mondiala pare sa nu prea mai aiba sanse de victorie, chiar daca de  biocipuri si carduri inca mai avem parte si chiar daca din cand in cand mai auzim de guvernul mondial. Nu as vrea sa comentez prea multe, pentru ca e usor sa vorbesti dupa, si in plus, ce folos. Vreau doar sa subliniez o ispita recenta si specifica noua, internautilor, bloggerilor si forumistilor: “supraincarcarea informationala”. Zilele trecute il vedeam pe Plesu la emisiunea despre speranta subliniind ca el doreste sa nu fie informat,

Read more

Şi totuşi România …

S-a intors in Romania in 2006 dupa 14 de ani de cantat in Franta. Are cetatenie franceza si casa in Paris. Cu toate acestea, cel mai bun acordeonist al tuturor timpurilor, desi putea castiga mult mai mult peste hotare, desi putea avea mult mai mare faima, desi pe atunci francezii nu erau asa rauvoitori cu tiganii, Ionica a decis totusi sa se intoarca: Aveam nevoie de o prietenie adevărată. Sunt patriot, iubesc mult ţara asta, chiar şi aşa, cu defectele ei. Ionica s-a intors, canta la TV, canta la nunti, la restaurante, a deschis chiar si o scoala de acordeon, ca sa nu piara acest instrument. Ce s-ar intampla oare daca macar 1 din 10 romani care au fost daruiti de Dumnezeu cu varf si indesat si care au ajuns din diverse motive sa munceasca pentru altii s-ar intoarce in tara si ar gandi la fel ca Ionica? [youtube tx7wwN1sjHg] Pentru Chirac am cantat frantuzeste, la Primaria Parisului. Mi-a facut asa, semn cu degetul, sa vin la el. “Esti francez?”, zic: “Nu, nu sunt francez. Sunt francez de origine romana, chiar dvs. ati semnat pentru cetatenia mea”. “Bine, bravo, bei o sampanie?”.” [youtube aPclL9Hg6nc] Ca toate numai prin Dumnezeu se fac, cum sa spun eu, nici o suflare, nici o miscare fara Dumnezeu. Tot ce se-ntampla in lumea asta se leaga de el. Iti face drumul dupa cum ai sufletul, iti face caile atat de netede si de frumoase, incat nu-ti dai seama unde ai ajuns si tot te face sa te gandesti: “Doamne, cine am fost si cine sunt la ora actuala”. Alte articole: – Ionică, acordeonistul-minune – Pe urmele lautarilor de-altadata – Regii acordeonului – Ionică Minune: “Aici e caimacul meu!”

Read more
1 327 328 329 330 331 347