AUR alege candidatul la preşedenţie dar nu orientarea faţă de UE

Personal sunt anti-UE. Iată ultimele articole scrise despre asta:

• COMASAREA ALEGERILOR – ÎNCĂ UN INDICIU AL DECLINULUI PSEUDO-DEMOCRAŢIEI EUROPENISTE A PARTIDULUI UNIC
• PROBLEMELE ROMÂNILOR
• SINGURUL LUCRU PE CARE TREBUIE SĂ ÎL CEARĂ PROTESTATARII ESTE ROEXIT

AUR nu este anti-UE. Am fost la lansarea programlui de guvernare al AUR în Craiova – mulţumesc Ringo – unde mi-am dat seama că am venit degeaba. Din start, Ringo, când am adus vorba de ieşit din UE, mi-a răspuns: nu trebuie să aruncăm şi copilul odată cu apa (din copaie). Simion de asemenea, o dădea înainte cu patrioţi în UE.

În afară de conducerea AUR însă, nu ştiu dacă membrii sunt de aceeaşi părere, dar deoarece politica e cumva amestecată cu multă minciună, manipulare şi confuzie şi deorece pentru muritorul de rând, perspectiva unui ciolan bun de ros este oferită cel mai bine de AUR, nimeni din partid nu zice nimic despre unul dintre punctele de bază ale mesajului AUR: identitatea.

Toţi zic cât de rea e UE, cum că ne-a băgat botniţa pe gură, cum că ne fură resursele, dar nimeni nu propune ceea ce e firesc pentru oricine se pretinde suveranist: recuperarea suveranităţii.

Cum anume se va păstra identitatea românească în UE, nu ştiu şi nimeni nu spune. Când vine vorba, Simion bălbăie vorbe fără sens despre polonezi, despre Orban etc. Pe bune? Polonia? Ungaria? Chiar consideraţi aceste ca modele de suveranitate în UE? Despre Polonia tocmai am comentat tangeţial în articolul recent Evenimentul X.

Cei mai radicali membri AUR, care sunt cam cu ochii spre Şoşoacă, gândesc, cum şi eu am gândit o perioadă astfel: să ne facem frate cu dracul, până trecem iazul. Adică, să nu zicem nimic de cuiul lui Pepelea, până ajungem la putere şi om vedea atunci. Dar oare dacă vor ajunge la putere, cred că cei care se grămădesc în AUR ca să roadă un ciolan bun, se vor mai gândi cum să scoată România din UE?

Singura şansă de ieşire din UE este un partid care să aibă ca prim punct recuperarea suveranităţii ţării, prin ROEXIT. Chiar şi un astfel de partid, chiar dacă ar fi lăsat să se înfiinţeze, să activeze şi să câştige (misiune imposibilă în UE oricum) nu va putea să se ţină de cuvânt deoarece a ieşi din UE presupune să ai cohones pe de o parte şi să fii jucător de poker bun pe de altă parte. Evident, istoria unui stat puternic ar ajuta, dacă e să ne uităm la britanici care au fost nevoiţi să schimbe toate tratatele cu toate ţările într-o perioadă extrem de scurtă şi pentru asta s-au inspirat din trecutul lor, dar mai ales au avut oameni dedicaţi statului care să muncească pe coate, ca să scoată ţara din rahatul care se numea UE.

Întorcându-ne însă la AUR, mi se pare o batjocură simularea de democraţie şi de “casting” cum îi zice Digi24 pe care o aplică cu privire la cine să fie candidatul AUR la preşedenţie, când cu privire la principalul punct de interes pentru oameni, AUR pune batista pe ţambal.

Altfel spus, AUR doreşte să se prezinte un partid naţionalist, suveranist, dar “doar în UE”. Chiar sloganul campaniei electorale AUR este “patrioţi în UE”. Melteanul de rând, votantul standard al AUR habar nu are că nu faptul că actualii politicieni sunt corupţi este problema, ci că şi cei care nu sunt corupţi nu pot face nimic în UE. Uitaţi-vă la Polonia şi la Ungaria. După aventura naţionalistă a Poloniei în care au avut inclusiv schimbat de legi, de Curte Constuţională, de jurişti, inclusiv legi anti-avort şi altele, care au stârnit protestul boşilor de la UE, Polonia a fost acum readusă pe “calea cea bună” în forţă deşi vechiul partid a avut majoritate, deşi economic Polonia a crescut foarte mult sub conducerea naţionalistă capabilă din acest punct de vedere şi deşi culmea, s-au cam ţinut de promisiuni. Însă câtă vreme nu au ieşit din UE când se putea, polonezii au ajuns din nou sub talpa Bruxellului.

Un alt exemplu foarte tragic este Grecia care dacă ieşea din UE când a fost situaţia tensionată din 2012, acum poate îşi revenea economic. Între timp, din 2012 până acum, de când au primit zăhărelul UE, grecii au ajuns să aibă un PIB similar cu cel pe care îl aveau înainte să intre în UE! Deci practic, sub UE, grecii au staţionat la PIB peste 20 de ani. Şi asta fără să luăm în calcul inflaţia sau faptul că deşi au acelaşi PIB, au o rată a îndatorării de X-ori mai mare ca atunci. Dar ce au zis politicienii greci în 2012 (şi la urma urmei şi poporul): lasă că poate dacă plecăm e mai rău, aşa sub jugul UE, ne revenim încet-încet. Culmea e că nu şi-au revenit şi chiar e mai rău, deoarece pe lângă economia distrusă grecii au pierdut şi un număr de trei ori mai mare de emigranţi decât pierdeau înaine (sursa), fluxul acestora rămânând crescut cel puţin până în 2019 cât merge studiul referit.

În final, pe lângă acest aspect al teatrului penibil pe care îl face AUR înscenând acest simulacru de democraţie, mai atrag atenţia şi asupra penibilei situaţii în care se pune Simion. Halal lider, halal responsabilitate, dacă tocmai liderul partidului nu îşi asumă rolul, ci se fofilează, lăsând tot felul de semne de întrebare, tot felul de nume ca să fie venitlate şi rumegate aiurea în presă. Până acum, nu doar că Simion trebuia să îşi asume candidatura, dar trebuia să fi terminat deja toate gloanţele (mediatice) pe care inevitabil coaliţia le are la pachet. Până acum AUR, dacă chiar este un partid resposnabil şi pregătit de guvernare, nu trebuia să aibă deja candidat preşedinte, dar şi câte 3 candidaţi pentru fiecare post de ministru, alături de prim-ministru. Trebuia deja să aibă un program de guvernare, nu o fiţuică de marketing făcută de specialiştii evrei pentru branding politic pe care i-au angajat.