Category: Bănci / Finanţe

continuare la articolul anterior Revin cu cateva comentarii la articolul anterior terminat brusc din cauza orei tarzii si a oboselii. Timpul este scurt si din pacate nu imi permite sa detaliez cat de grave au fost afirmatiile lui Isarescu din conferinta de presa despre inflatie si de ce. In nenumarate articole l-am criticat pe Isarescu si cititorii fideli cred ca au o idee. Acum am insa si justificarea, care vine chiar … de la sursa. Asadar, dupa cum ziceam, Isarescu a recunoscut ca BNR manipuleaza cursul valutar in functie de “fundamente”. Evident ca nimeni nu l-a intrebat ce este alea fundamente. Parerea mea este ca “fundamentele” lipsesc cu desavarsire si sunt de fapt ideile si viziunea lui Isarescu, ceea ce nu este deloc bine. Cursul valutar al monedei nationale este extrem de important atat pentru cetateni cat mai ales pentru politica economica si fiscala a tarii, asa cum o fi ea. Cursul poate da jos sau poate frana dezvoltarea unei economii si ca acesta sa fie captiv fanteziilor unui pensionar senil care refuza sa iese la pensie, este strigator la cer. Lipsa educatiei si a experientei pietei libere de la noi face ca putini sa sezizeze importanta ca cursul sa fie lasat liber de orice interventie si sa fie pur si simplu expresia dinamicii economiei noastre: cresc exporturile? Ne creditam mai putin? Mai consumam si intern? Cursul reflecta totul. Vine primavara si incep importurile de rosii? Cursul reflecta si preturile la importuri cresc. Astfel, producatorul intern are o minima protectie si o competitie corecta cu importatorii. Astfel, producatorul roman va produce si el rosii si va vinde si banii vor ramane in tara, deci deficitul extern se va micsora. Am dat un mic exemplu, poate irelevant. In schimb, Isarescu, daca i se pune lui pata ca trebuie sa avem o mega-rezerva valutara in caz ca vine Soros si vrea sa dea jos cu leul, primavara cand cresc importurile de rosii, va manipula cursul si va deztorsiona astfel piata libera, afectand dezvoltarea interna in numele unei “misiuni” pe care el o vede superioara: “riscurile macro” sau alte expresii care suna similar de pompos si nu inseamna nimic. Si perversiunea nu se limiteaza la curs: intreaga politica monetara si reglementarea bancara se fac dupa aceleasi “fundamente”. Sa zicem ca acolo pacatul e mai mic, caci asta e treaba BNR-ului, sa regleze dobanzile, sa asigure lichiditatea, sa creeze conditii propice creditarii sanatoase etc. In alea nu intru prea mult acum, mai ales ca sunt chiar profesori de finante care o fac periodic si o fac bine, desi  munca lor nu prea da rezultate, daca ne luam dupa calitatea intrebarilor puse de “reporteri” care au participat la conferinta BNR-ului. Se intelege ca BNR trebuie sa actioneze in tandem cu guvernul pentru o sincronizare a politicii monetare cu cea fiscala si cu cea economica. Daca guvernul are un program de dezvoltare a infrastructurii si are de gand sa se imprumute pe un anumit termen, e firesc sa se coordoneze cu BNR-ul pentru ca acesta sa

“Noi suntem aici sa transmitem societatii incredere” recunoaste in sfarsit Isarescu, intrebat daca o sa vina o noua criza. Din pacate intrebat despre curs cu ceva zile inainte, Isarescu nu a transmis aceeasi incredere. Sinceritatea lui Isarescu a continuat mai departe, recunoscand ca BNR afecteaza cursul dar il afecteaza atunci cand cursul nu corespunde fundamentelor. Ha, ha, ha, ha! Nu imi vine sa cred ca urmatoarea intrebare a oricarui reporter care era in sala si care era la rand nu a fost “Care sunt fundamentele?” Este evident ca Isarescu foloseste un limbaj criptico-non-sensual prin care vorbeste numai aiureli si prostii incercand sa isi mentina imaginea de profet si magician al finantelor care are supra-puteri supra-omenesti care socheaza si afecteaza viata de zi cu zi a romanilor. In ochii orbi ai pseudo-reporterilor non-finatisti care daca i-am intreba ce inseamna sistemul fractionar, nu am gasi unul care sa dea un raspuns corect, daramite sa ii mai intrebam ce inseamna REPO-uri sau altele, Isarescu este super-eroul care face bine si care mentine echilibrul macro in timp ce politicienii nerozi pun probleme prin cheltuieli marite, dezechilibre in economie etc. Lupta cu fundamentele – nu negam ca in capul lui Isarescu el chiar se lupta cu aceste fundamente. Ce sunt acestea si cine determina cand ele sunt bune si cand nu sunt bune, insa? Aici este o intreaga ciorba, fiecare doctrina economica avand o anumita raportare si dincolo de scoli, fiecare strategie nationala poate avea cu totul alte fundamente. BNR si Isarescu nu poate analiza si calcula unele fundamente in sensul ca ele sunt bune sau sunt rele fara a tine cont de contextul, strategia si lumea in care traim. Nici macar cele mai simple fundamente care le-am putea considera: raportul importuri-exporturi nu este neaparat o problema. Dau doar un exemplu: SUA. O moneda puternica cu o dobanda marita si un risc mic, poate atrage investitii constante si poate mentine un decalaj intre exporturi si importuri. Bineinteles ca SUA nu este Romania dar am dat doar un exemplu prin care sa arat ca “fundamentele” sunt o poveste, sunt chestii total subiective care sunt bune sau rele doar prin prisma ochiului care le priveste. Este strigator la cer aceasta minciuna si polologhie aberanta cu care BNR ocupa spatiul public si vina cea mai mare o poarta lipsa de educatie si de intelegere a finantelor si a economiei din randul reporterilor pe de o parte care nu stiu sau nu vor sa puna punctul pe i. De departe, principalul fundament al Romaniei care este extrem de distrus si poate cu greu sa fie reconstruit – dar nu va fi deoarece nimeni nu se alerteaza cu privire la el – este pierderea fortei de munca calificata. Prin forta de munca calificata (o formula aproximativa si destul de blanda) se intelege nu doar oameni care au invatat o meserie si acum muncesc in afara in loc sa produca la noi, cat mai ales prin tot potentialul uman pierdut prin exodul tinerilor (dar si al batranilor) ca urmare a integrarii

Depozitele în bănci cresc ca pâinea umflată cu drojdie instant. Revoltător!, strigă unii tembeli. De ce nu facem nimic cu banii aștia? De ce nu dau băncile credite, să intre acești bani în economie, să fie investiți, să aducă plus valoare? Există mai multe categorii ale tembelizării și gradul de gravitate îl vedem după natura propunerii care însoțește această văicăreală cu privire la depozite: să educăm populația să investească în bursă, statul să vândă populației obligațiuni, să simplificăm birocrația ca să dezvolte mai mult afacerile, etc. Mulți papagali îi acuză chiar pe cei care își țin banii în bănci de analfabetism financiar, pentru că – zic ei – aceștia nu știu ce să facă cu ei (adică să ii bage la bursă sau la fonduri). Părerea mea este că cei care au bani și îi țin în bancă sunt foarte deștepți dar ar fi și mai deștepți dacă i-ar ține în bănci din Elveția sau Germania. Să analizăm însă puțin fenomenul. Iată câteva articole recente despre volumul mare de depozite: Pentru o creştere de 7% pe an, treziţi la viaţă depozitele bancare de 37 mld. euro ale populaţiei) – Sorin Pâslaru Aceşti bani ar putea fi scoşi la iveală, inclusiv prin emisiunile de titluri de stat pentru populaţie, ale trezoreriei. Există foarte mulţi doritori să investească în titluri de stat cu dobândă de 3% pe 5 ani, foarte mulţi oameni care vor să-şi pună economiile la adăpost la o dobândă rezonabilă. Irigarea economiei cu un miliard de euro anual bani noi în contul firmelor care vor să se extindă, care vor să construiască, să inveastească pentru export, ar însemna cel puţin un punct adăugat la creşterea economică. ( 20 Iunie / Ziarul Financiar)  Este uimitor că asemenea propuneri provin de la un editor al unui ziar care se numește financiar. Cum s-ar putea practic pune în aplicare oricare dintre propunerile dlui Pâslariu suntem foarte curioși. Evident, într-o țară comunistă în care partidul unic face legea cum dorește și economia de piață lipsește cu desăvârșire, se poate orice. Într-o țară de drept însă, în care statul nu poate pune gheara pe depozitele populației sau ale firmei, nu există măsura care să poată schimba o stare de fapt, banii fugând după două cerințe simple și logice pentru oricine îi are: siguranță mai întâi și apoi dacă se poate randament. În care univers alternativ din mintea domnului Pâslaru s-ar putea muta banii aștia în “contul firmelor care vor să se extindă” este greu de ghicit, dar putem spune cu certitudine că nu într-unul capitalist. Există mai multe nivele de confuzie și înainte de a trece mai departe aș dori totuși să clarific un aspect: nu există o concordanță prea mare între nivelul depozitelor și nivelul creditelor. Un volum mai mare de depozite nu determină neapărat facilitarea creditării așa cum lipsa depozitelor nu poate fi un impediment pentru creditare nici la nivelul unei bănci, nici la nivelul întregului sistem. Mintea simplă, care nu înțelege deplin ce înseamnă sistemul financiar fracționar în care trăim are