Prin hidra înțeleg forțele întunericului care se împotrivesc omului și din invidie luptă împotriva omului încercând mai întâi să îl despartă de Dumnezeu și mai apoi să îi facă rău, pur și simplu. Este greu de înțeles că diavolul pur și simplu nu știe să facă altceva decât rău. Jordan Peterson spunea că cea mai clară dovadă a existenței lui Dumnezeu este existența diavolului, care este evidentă – trebuie să fii cu totul orb să nu vezi că diavolul există. Ca putere căzută, e firesc să vedem și să percepem mai mult existența diavolului decât existența lui Dumnezeu, deoarece în starea noastră căzută, avem de a face în primul rând cu influența diavolului. Și orice inimă sinceră în căutarea unui răspuns, vede mai întâi lucrarea întunericului și se simte copleșit de mirosul urât al iadului care vine alături de prezența și lucrarea forțelor satanice. Trebuie însă ca cineva să aibă o inimă sinceră și o rațiune cât de cât funcțională pentru a nu se lăsa copleșit de nihilism și pentru a căuta o explicație a răului care repet – orbi să fim, să nu-l vedem. Majoritatea oamenilor supraviețuiesc vieții – reacționează la ce li se întâmplă. Puțini sunt care planifică, puțini care își decid o cale proprie și care au un plan și foarte rar găsim unul care să intre pe ușa cea strâmtă și să încerce să vâneze veșnicia alături de Dumnezeu, nu în foc. Prin capetele hidrei înțeleg diversitatea puterilor întunericului. Există mai mulți demoni și fiecare are o lucrare a lui. Dar omul, ca ființă superioară prin chipul și potențialitatea obținerii asemănării cu Dumnezeu, are puteri mult mai mari și în omenire poate face multe rele mai mari decât ar fi capabili chiar demonii. Aș aminti aici doar pilda cu acel călugăr care fierbea un ou la focul lumânării și când i s-a dat pe față păcatul (dacă nu mă înșel, era post), starețul l-a certat și el a dat vina pe diavol: “diavolul m-a învățat”. Atunci, deoarece starețul avea viață sfântă, și pentru îndreptarea călugărului mincinos, care la fel ca Adam, în loc să se pocăiască când răul a ieșit la suprafață, a dat vina pe șarpe, s-a arărat diavolul și a zis: “nici prin cap nu îmi trecea așa ceva, el singur s-a gândit să fiarbă oul la lumânare”. Iată deci că există o concurență între diavol și om în a face rău, fiecare din motive și din poziții diferite. Diavolul din invidie, omul din prostie și din răutate, care răutate se face din obișnuință, din educație, din căderea sub influența celor 3 mari legături cărora este supus omul (conform Sf. Ignatie Brieanceaninov în “Calea Mântuirii”): legătura păcatului strămoșesc, legătura duhului lumesc și legătura influenței demonilor. Să ne întoarcem acum la capetele hidrei. Există așadar mereu, în orice vreme, diverse lucrări ale forțelor întunericului care încearcă să distrugă omul. Distrugerea omului are mai multe “fronturi”: în primul rând, depărtarea omului de Dumnezeu, prin tot ce înseamnă asta: opoziția față de propovăduirea Bunei-vestiri, omorârea și constrângerea
Read more