De ce controlul preturilor va aduce un dezastru mai mare decat coronavirusul

Calculele reci despre care vorbeam intr-un articol trecut nu au fost facute bine si deja vedem consecintele. Pe masura ce pseudo-carantina blocheaza economia in timp ce bugetarii care freaca menta si acum nu mai trebuie sa mearga acasa, umplu parcarile la mall-uri si la hypermarket-urile de bricolaj, micile firme se confrunta cu probleme din ce in ce mai mari, fiind afectate sectoare din ce in ce mai variate. Blocajul se intinge ca o metastaza foarte agresiva in intreaga economie. Au fost mai intai agentiile de turism, apoi companiile aeriene. Apoi au scazut vanzarile de masini (in SUA martie s-au vandut de sase ori mai putine masini ca anul trecut), apoi s-a introdus carantina. S-au inchis cabinetele medicale, spitalele private, florariile si companiile medii si mari au inceput sa inchida si ele de tot portile pe masura ce cererea de produse a inghetat. Am vazut un interviu cu un producator de confectii care spunea ca deja vanzarile se injumatatisera cu o luna inainte. Preturile la produsele alimentare au crescut mai mult decat ne va arata INS-ul. Nu doar ca exista penurie la anumite produse, dar se pare ca lanturile de hypermarket-uri au inceput sa aiba probleme foarte mari la aprovizionare pe unele categorii de produse total nejustificat. De exemplu, nu se mai gasesc mere in Profi sau Selgros. In schimb, sunt mere in piata. Nu imi explic motivul, dar este cert ca problemele abia au inceput, la nicio luna de la inceperea “distractiei”. Marile hypermarket-uri au rezistat tentatiei sa mareasca preturile, fiind probabil presate de sus. Stim ca guvernantii s-au tot laudat ca “tin legatura” cu marii distribuitori, in sensul ca probabil le pun pistolul la cap: tineti preturile jos, altfel va inchidem si lasam doar magazinele mici. Prin urmare, neavand optiune, avand deja investitii masive si avand oricum acces in tarile mama la conducta de credite cu dobanzi aproape de zero, marile lanturi isi vor permite sa tina preturile scazute, cel putin pe adaosul lor. Caci aici este explicatia penuriei. De ce credeti ca in Profi sau Selgros nu sunt mere si faina, nu prea mai sunt cartofi si drojdie, dar la micile magazine si in piete sunt? Pentru ca producatorii au marit preturile catre hypermarketuri si hypermarketurile sunt cu pistolul la cap din partea guvernantilor si nu pot sa accepte pretul marit. Guvernul le cere acestora sa nu accepte preturi marite pentru a frana (bloca spera ei) inflatia. In schimb, guvernul nu poate controla toate lanturile de distribuire si prin urmare, in acele magazine mici care cumpara direct de la producatori / distribuitori si in piete unde vin (pe alocuri) chiar producatorii, produsele se gasesc, evident la preturi deja crescute. Calea aleasa deocamdata de guvern este una gresita cred eu. Controlul preturilor a inceput de facto, desi nu este oficial. Probabil ei ii zic “discutii” sau “acord” cu “mediul de afaceri” sau cu “marile lanturi”, insa penuria in “marile lanturi” combinata cu abundenta in afara marilor lanturi nu ne spune decat ca acestora li s-a impus sa nu mareasca

Read more

Despre tânguiala carantinării

Au ajuns cosmonautii sa dea recomandari oamenilor cum sa reziste in carantina. Omul de azi, cartoful de canapea, e atat de slab incat i se pare ca i se cere un mare efort sa stea in casa doua-trei saptamani sau luni. Nu zic de cei care nu au bani, de cei care trebuie sa mearga la munca ca altfel mor de foame. Zic de cei care isi permit sa stea fara nicio grija pentru ca au cu ce, nu mor de foame si singurul stres este “captivitatea”. Sunt de acord ca pentru unii este greu, pentru ca sunt prosti si nu realizeaza importanta statului acasa. In engleza, li se zice covidioti. Sunt covidioti si idioti, mai greu e cu cei din urma. Covidiotii nu realizeaza pericolul, nu se simt confortabili respectand autoritatile si legile in orice perioada, cu atat mai mult acum cu cat latul se strange. Idiotii insa nu au in ei posibilitatea sa se poata abtine. Fie ca le dai amenda, fie ca isi fura bataie de la altii sau se nimeresc in tot felul de scandaluri, sunt o categorie de oameni care vor fi o problema. In esenta, ce ni se cere noua nu e mare branza. Stai in casa, mergi la cumparaturile minim necesare si atat. Fie ca ai pensie, fie ca esti bugetar cu super salarii marite, fie ca esti tanar / adolescent parazit pe spinarea parintilor, tot ce trebuie sa faci e sa stai. Nu pare greu. Cata vreme pericolul este invizibil, foarte putini oameni au capacitatea sa se fereasca de el. Spaima produsa acum din abundenta de televiziuni nu ajuta. Va mai amintiti stirile de la ora 5? Au ajutat aceste stiri sa reduca numarul de accidente pe strada? Nu, idiotii au continuat sa nu respecte reguli, sa se creada ca drumul e doar al lor, sa se creada cei mai tari daca conduc un harb vechi de 10 ani care consuma dubul cat o masina de acum 5 ani, etc si prin urmare a ajuns Romania tara cu cei mai multi morti pe cap de locuitor din accidentele auto [1]. Televiziunile s-au gandit sa faca si ele ceva si pun pe sportivi sau pe diversi “influenceri” sa faca apel la stat acasa. Repetam ce s-a intamplat cu Italia. Eu daca as avea o televiziune din contra, as face niste promo-uri ca sa indemne covidiotii sa iasa afara. As zice: “iesiti oameni buni afara! Nu e nicio problema cu virusul asta, e o facatura. Iesiti, ca ne trebuie efect de turma si avem nevoie de cateva oi turbate ca sa fie primele mancate de lup!” Cat despre tanguitorii care se jelesc ca iata cum alte tari nu fac ca noi, ce sa zic? Pe scurt zic: cine rade la urma … Vom vedea si cu Suedia si cu Belarusul. Mai depinde si de natie si noi astia suntem. Eu zic ca masurile sunt tardive si prea laxe, trebuiau inchise granitele de cand au declarat aia zona rosie Lombardia (adica inainte sa se intoarca

Read more

Viitorul Previzibil

Avem asadar un peak in Italia al primului val. Se pune intrebarea: cat de cert este acest peak si ce urmeaza. As atrage atentia: pana nu ajunge panta in jos bine de tot, sa nu ne imbatam cu apa rece. Pe de o parte, nu putem pune baza pe cifre: testarile variaza de la tara la tara, decesele de asemenea sunt cuantificate diferite. Poate un esec mai mare al UE decat lipsa de unitate in iregistrarea datelor in aceasta pandemie nu stiu sa fie evident. Ne luptam cu un dusman. Teoretic, ne luptam impreuna. Practic, nici macar nu avem aceeasi conceptie despre dusman, fiecare il clasifica separat, incearca sa invete despre el separat, pe cont propriu. De ce nu avem o procedura unitara de testat si de numarat mortii macar in interiorul UE pentru a putea vedea de la tara la tara situatia si pentru a vedea unde se face ce trebuie, pentru a vedea cine ce a facut bine etc. Oare nu este inca clar, ca batalia nu va fi de durata scurta, de aceea trebuie sa ne mobilizam impreuna? Nu mai zic de celelalte amanunte legate de balbaiala cu granitele, transporturile, intarzierea luarii unor masuri fiscale, usurinta cu care s-a renuntat la limitarea deficitului desi se putea teoretic dubla, in loc sa fie ridicat. Nimeni nu a mai avut timp sa zica ceva in presa de aceasta limitare. Nu am auzit pe nimeni sa puna intrebarea: nu inseamna asta distrugerea economica a UE daca se ridica aceste constrangeri asupra deficitului? De ce nu mai sunt ele bune in criza? Daca in afara crizei erau bune, acum de ce nu ar fi bine? Rolul lor, nu este acelasi, de a limita cheltuielile tarilor? Dar as pune alta intrebare: mai exista UE? Mai exista vreo sedinta a parlamentului, a comisiei, ceva decizii, ceva masuri, etc? Nu, va spun eu. Birocratii stau toti in carantina si “lucreaza la distanta” in timp ce salariile gigantice de mii de euro curg. Ca fapt divers, nimeni nu a zis: daca acum oricum se lucreaza de la distanta, inseamna ca parlamentarii si “comisarii” UE nu prea mai au nevoie de diurne si alte imparteli necesare teoretic functionarii cabinetelor. Ati auzit cumva de vreo reducere a acestor bonificari babane? Eu nu … Intorcandu-ne la Italia, eu care urmaresc in China din Ianuarie, am mai observat si la datele lor unele sperante de plafonare a curbei numarului de cazuri, dar mai mult de 2-3 zile nu durau. Sa speram ca in cazul Italiei vor dura, desi daca accelereaza testarea, cifrele o sa fie altele. De ce spun ca testarea afecteaza foarte mult cele doua cifre pe care le urmaresc oamenii cu gura cascata si ar trebui facut ceva in privinta asta. Procentul de infectii la numarul de testari facute, raportat cumva si la populatia tarii ar fi un indicator mai potrivit si ma bun de urmarit zic ei. Bunoaoara, daca se fac testari din ce in ce mai multe, este firesc ca numarul de pozitivari sa creasca,

Read more

Problema cu ajustarea

Am mentionat undeva prin articolele anterioare etapele ajustarii la o criza. Nu am pus prea mult accent pe ele, nu cred ca conteaza prea mult. Era ceva de genul: ingrijorare, panica, acceptare, disperare. Daca nu ma insel, unul dintre filosofii nemti ofera o clasificare de asta, cu privire la adaptarea psihologiei umane la o criza. Nu prea imi place nici psihologia si nici filosofarea prea abstracta, in vremuri de panica ca cele in care traim. De aceea o sa trec direct la concret. Este clar ca o categorie de oameni sunt paranoici si reactioneaza la orice posibil risc, li se ridica antenele mult mai rapid decat la cei care sunt cam indolenti si asteapta sa bata baubaul la usa ca sa se sperie de el. Calea de mijloc este cea mai grea si evaluarea riscurilor cea mai dificila meserie. Evaluarea e o problema, preppingul si adaptarea la orice situatie sunt cu totul alte probleme. Adica sunt unii foarte buni la a observa fenomenele la adevarata lor masura, dar foarte putini sunt capabili sa treaca prin orice problema si sa gaseasca solutii la orice problema. Daca ar fi sa facem o comparatie cu mediul economic, contabilii sa zicem ar fi cei care sunt rigurosi si cer rigurozitate maxima pentru a evita orice risc, cei mai buni fiind si cei cu cunostinte legale, care pot evalua chiar si cost-beneficiile unor incalcari ale legii sau unor asumari de riscuri, pe cand de cealalta parte sunt afaceristii care ignora pe contabili sau isi asuma riscuri si fac evaziune non-stop, infintand si inchizand firme, direct sau prin intermediari, platind spagi, asumandu-si riscuri, avand avocati buni si uneori chiar facand un mizilic de puscarie, doar pentru imbunatatirea cunostintelor si testarea de noi senzatii. Desi am scris despre Coronavirus foarte mult cand inca era departe de noi, recunosc ca in afara catorva cititori (traficul a cam crescut in perioada aceasta) in jurul meu nu am convins pe nimeni, ba din contra, eram considerat nebun si obsedat. E doar o gripa, vine vara, mor doar cei bolnavi, e o facatura, e cusut cu ata albe si altele sunt replicile primite de unii oameni care ulterior, venind baubaul, alergau din farmacie in farmacie ca sa gaseasca medicamentele vitale necesare care au cam inceput sa dispara. Exista asadar o dificultate a acceptari unui adevar iminent, oricat de probabil ar fi acesta. Preferam sa ignoram sau sa minimalizam riscurile deoarece acceptarea adevarului ne-ar produce un soc psihologic. Am mai discutat intr-un articol despre externalizarea vinei ca alternativa la acceptarea realitatii simple si ajustarea pe baza realitatii si cred ca am amintit si de filmul Fractured care abordeaza chiar fiziologia acestei reactii intr-un mor artisic extrem de expresiv. Acceptarea realitatii este asadar intarziata si prin urmare pregatirea lipsa. Ceea ce pune mari probleme. Sa trecem insa de asta si sa vedem ce mai putem face odata acceptarea venind mai brutal sau mai putin brutal. Dificultatile vremurilor produc acceptarea dar atitudinea nu se poate schimba peste noapte. Atitudinea este o expresie a caracterului,

Read more

Cade partidul comunist chinez?

Inca din primul articol am scris ca coronavirusul este cernobilul chinezesc. Iata ca Zerohedge arata deja cum cetatenii din Hubei i-au luat la bataie pe politaii dintr-o provincie alaturata. There are MASSIVE protests developing right now on the Jiujiang Yangtze River Bridge that joins the Hubei and Jiangxi provinces in Eastern China. The situation is rapidly evolving. THREAD 👇 pic.twitter.com/4J2LCdssDd— Things China Doesn’t Want You To Know (@TruthAbtChina) March 27, 2020 Foarte interesant motivul: politistii locali din Jiangxi nu ii lasa pe hubeieni sa mearga la munca. Dupa cum stim, China a rezolvat epidemia pur si simplu inchizand toate provinciile. As face aici o mica paranteza. China nu e tocmai un monolit. Partidul e peste tot si in toate, dar la nivel local sunt mari diferente si chiar legi diferite. Partidul cu greu controleaza fiecare provincie si in general o face prin armata care insa nu pote fi in toate locurile in acelasi timp. De spaima epidemiei, localnicii se aparau fiecare comunicate in parte cum putea. Izolatia a fost prima masura, de aceea vedeam acele drumuri inchise si baricade puse pe ele. Hubei a fost izolata complet terestru, mai existau probabil doar transporturi de marfa in perioada de carantina. Recent, incet-incet se da drumul la munca in Hubei dar in ciuda ordinului de partid, local realitatile sunt altele. Adica frica exista si foarte probabil cifrele sunt masluite, epidemia nu fiind tocmai tinuta sub control, ci fiind matrasita mai profesionist decat prima data. Lumea face foamea si vrea sa mearga la munca. De aceea se rascoala acum. Fiecare tara va avea aceleasi probleme ca China, am vazut in seara aceasta la TV acei doi italieni care ziceau ca nu mai au bani si se certau cu politaii. In China insa faptul ca cetatenii au curajul sa dea peste cap masinile politiei este ceva nou. Arata dezinhibarea totala fata de autoritate. Partidul e pe duca …

Read more

Cate zile e nevoie de carantina?

Sa presupunem scenariul optimist in care carantina functioneaza si o sa avem ca rezultat o reducere drastica a numarului de cazuri, care se va stabiliza la 100 noi cazuri pe zi (putin peste cat are Koreea de Sud). Azi avem in jur de 1000 de cazuri. Sa zicem ca e varful icebergului si avem 10.000 de cazuri. In situatia ideala de carantina, la 100 de cazuri pe zi, pana sa ajungem la imunitatea de turma de 70% inseamna: 14.000.000-10.000 adica 13.990.000 de oameni ramas sa fie infectati care la un ritm ideal de 100 pe zi inseamna 139.900 zile, adica 383 de ani. In 383 de ani obtinem imunitatea de turma in situatia ideala a mentinerii cazurilor noi sub control. Evident ca daca (si cu parca) se gaseste un vaccin, teoretic trebuie doar sa stam la coada dupa celelalte cateva sute de milioane de oameni care au bani mai multi ca noi si apoi o sa fim si noi imunizati prin vaccin. Mai exista speranta si ca in timpul asta, o sa se produca masti, dezinfectante etc si oamenii o sa invete sa pastreze distantarea sociala – pe de o parte, iar pe de cealalta parte, masurile agresive de testare si carantinare o sa extraga cazurile din populatie si sunt perspective sa nu fie nevoie de imunitatea de turma, epidemia fiind invinsa prin forta bruta a carantinarii cazurilor punctuale. Asta necesita insa disciplina, profesionalism si alte de-astea de care nu prea avem. Care sa fie insa momentul ideal in care decizi ca nu mai se merita sa tii oamenii in carantina acasa pentru ca poti face fata la teste/anchete/extractii/carantine punctuale? Nu stiu. Ce alte sperante sa mai fie pentru o rezolvare a dilemei intr-o alta cheie? Poate marirea numarului paturilor cu respiratoare care sa permita deschiderea putin a latului si cresterea numarului de cazuri de la 100 pe zi la 1000 pe zi? Pai in cazul asta, nu o sa mai fie nevoie de 383 de ani pentru imunitatea de turma, ci doar de … 38 de ani. In situatia mai putin ideala in care capacitatea spitaliera e depasita, ce variante sa mai existe? Izolarea cazurilor cu risc ar fi o solutie. Acceptarea loviturii si ridicarea carantinei, dupa ce va fi clar ca capacitatea e oricum depasita este clar o solutie logica care ar evita distrugerea economiei. Daca ma gandesc, de fapt, este calea pe care merge Trump, daca o sa reusasca sa convinga. Cand capacitatea spitalelor o sa fie oricum depasita desi ai luat masurile de carantina maxime, ce mai poti face? Sa tii carantina si mai drastica, sa inchizi productia – asta va fi primul semnal ca exista suspiciuni nasoale cu privire la originea si scopul acestui virus. Distrugerea economiei mondiale de departe va produce mai mult rau decat coronavirusul si e la mintea cocosului. Vor muri nu doar batranii si bolnavii de coronavirus ci vor muri toti care au nevoie de spital: te tai la un deget si iti curge sange nasol, ai nevoie de o cusatura,

Read more

Bunavestire inseamna o singura lingurita

Un nou val de ura si manie draceasca a aparut impotriva ortodoxiei cu ocazia acestui virus diabolic. Ca o mica paranteza, diabolos inseamna cel care separa. Ori, ce face acest virus altceva deca sa separe? Ii separa pe oameni intre ei, la minim 2 metri. Separa copiii de parintii in varsta. Separa doctorii de familiile lor. Etc, etc. In plus, virusul separa pe mai multe layere ale realitatii in plan simbolic. Separa pe cei care cred in conspiratii cu cei care nu cred in conspiratie, separa pe cei care sunt speriati de groaza de el, cu cei care sunt mai putin speriati, separa pe cei care cred in solutii miraculoase cum ar fi tras cu feonul in nas, fata de cei care ii cred idioti pe astia asteptand in schimb marele vaccin, separa pe cei care merg la munca cu cei care stau acasa si freaca menta pe facebook aruncand acuzatii si venin la adresa ortodocsilor cum ca se impartasesc cu aceeasi lingurita. Pe langa “cel care separa” diavolul mai este si “cel care acuza”. El va acuza pe oameni lui Dumnezeu la judecata de apoi: acesta a facut pacatul acela si acela. Dumnezeu deocamdata se face ca nu ne vede si ne lasa sa pacatuim cat putem, sperand ca poate ne dumirim si incetam a face raul. Dar deoarece Dumnezeu este drept, in fata acuzatiilor diavolului, nu va putea trece cu vederea. Dumnezeu este drept si cu diavolul si nu se va mai putea face ca nu vede pentru ca diavolul este contabil foarte acrivist si un igienolog desavarsit. Acum observa toate icoanele pupate si linguritele cu care ne-am impartasit si face reclamatie la “autoritati”. La judecata, va zice insa: acestia s-au temut si nu au crezut in tine, deci de ce sa-i primesti in rai, cand ai zis ca “fricosii” nu se vor mantui? O mica paranteza din nou: nu ma refer aici la fricosii de virus, ci la fricosii de impartasirea cu o singura lingurita. Consider ca deocamdata trebuie sa ne fie frica de virus si sa facem chair mai mult decat ne invata autoritatile. Dar, ca ortodox, nu ma tem sa ma impartasesc deoarece pentru mine nimic nu e nou. Cum pot lua acum virusul, asa puteam sa iau si inainte de virus hepatita, tbc si altele. Ma impartasesc, dar fac toate celelalte recomandate. De altfel, mancanitori si indraciti care acuza lingurita au fost tot timpul, acum insa, cum traim vremuri de cernere, se clarifica cei caldicei, care se credeau a fi de o parte, acum singuri se rup de Hristos, prin propria atitudine. De ce zic ca trebuie sa ascultam de autoritati si sa facem intru totul ce ne recomanda, poate chiar mai mult? La Petru 2#18 avem: “Slugilor, supuneţi-vă stăpânilor voştri, cu toată frica, nu numai celor buni şi blânzi, ci şi celor urâcioşi.” Daca asta recomanda Sf Petru ca trebuie sa faca slugile cu stapanii uraciosi, cu atat mai mult noi care nu suntem slugi, ci doar cetateni, suntem datori sa dam cezarului

Read more
1 10 11 12 13 14 22