Category: Economie

Deși gloatele au întotdeauna dreptate și la 100 de ani de la Revoluția din Octombrie – cea mai neagră zi din istoria omenirii după Vinerea Neagră – în România noastră democratică și europeană, la câteva decenii de la Revoluția din 1989, capitalismul, piața liberă dar în general libertatea de gândire și adevărul sunt din nou ținta fiarei roșii renăscută din cenușă, trebuie să clarificăm câteva erori cu privire la offshore-uri mai ales că aceste neadevăruri sunt răspândite nu doar în outlet-urile media ale neo-comuniștilor, ci chiar în ziare mai puțin roșii cum ar fi Ziarul Financiar (culmea!) unde cel puțin dl. Sorim Pâslaru are mari lacune la înțelegerea sănătoase a ce înseamnă piața liberă și mai ales a motivației producției de bunuri și servicii. 1. Offshore-ul este gri (dacă nu chiar negru) Total fals: offshore-ul este atât de legal și alb pe cât este schimbul economic și comerțul internațional. A avea o companie offshore nu este ilegal, nu este imoral și nu înseamnă că ai activități suspecte. 2. Cine face offshore încearcă să ocolească legea Fals. Offshore-urile ajută la optimizarea taxelor și nimic mai mult. Din contră, ocolirea legii se poate face mult mai ușor prin asumarea unor riscuri locale decât a-ți pune toți banii și toata afacerea în mâna unor necunoscuți la mii de kilometrii depărtare. Poate cel mai clar exemplu este patroana firmei Siveco care făcea afaceri negre cu țigani și care în cele din urmă a arătat ca banul poate cumpăra orice în țara asta, inclusiv libertatea. Cel mai simplu mod de a face evaziune cu riscuri minime este colaborarea cu “corporațiile” din Strehaia care sunt de facto un offshore pentru mafioții români. În schimb, un offshore în cea mai simplă jurisdicție, cum ar fi Seychelles, de exemplu, este totuși supus unor minime reguli și în cazuri în care există mandat juridic, compania respectivă poate fi investigată și patronii ei pedepsiți. Iată doar un caz. O companie din Strehaia însă nu va fi în veci judecată sau pedepsită în România iar “colaboratorii” ei, nici atât. Nu mai vorbim de offshore-uri din Cipru sau Olanda (dacă le putem numi offshore), membre UE și supuse legilor UE. E mult mai ușor să faci chestii gri sau negre pe o companie din Strehaia decât pe una din Cipru. 3. Offshore-urile produc pierderi la impozite Poate cel mai greșit mit dintre toate deoarece privește matematic o situație mult mai complexă, care trebuie mai degrabă privită psihologic. Mai exact, profiturile scoase pe offshore-uri, foarte probabil nu ar fi aceleași dacă ar trebui să treacă prin secera impozitelor deoarece oamenii de afaceri nu ar mai avea aceeași motivație și aspirațiile lor ar fi mult mai limitate. Banul mișcă lumea, dar mișcă și mintea și activitatea umană, ori dacă banul este mai puțin și rezultatele vor fi pe măsură. Prin urmare, dacă banii care fug în offshore ar fi impozitați, aceștia ar disparea și poate chiar ar cauza exodul celor care îi fac și alte daune “colaterale” ale acestei situații. De ce fabricăm noi

Deși televiziunile titreaza miercurea neagră, știrea zilei este de fapt ca Isărescu a dat liber la curs. Iată printre rânduri adevărata bombă din care de fapt, cine are urechi de auzit înțelege că eșafodul BNR-ului începe să se clatine: Leul s-a depreciat puternic din cauza ”revoluției fiscale”. Avertismentul lui Mugur Isărescu Înainte de a zice ceva care ar putea crește tensiunea celor care au credite, mai ales în euro, țin să menționez: stați liniștiți, creșterea euro are și efecte pozitive (chiar dacă nu pentru plătitorii de rate). Printre aceste efecte pozitive ar fi creșterea exporturilor și a competitivității produselor și serviciilor românești. Vestea bună pentru cei care au rate în euro este că mai au ceva timp înainte ca leul să pice cu adevărat în fața euro-ului: taifunul abia urmează chiar dacă legea a fost dată astăzi. Dincolo de zgomot, principalii loviți din această lege sunt companiile IT. Principalele companii IT din România și responsabile cu creșterea spectaculoasă a PIB-ului din acest an sunt IT. Mari companii aveau deja proiecte de investiții și planuri să se extindă în ro. Cel puțin germanii sunt în stand-by, în urma declarației reprezentantului camerei de comerț româno-germană. Cu privire la curs, momentul de astăzi, fiind unul de tensiune, este firesc să crească. De asemenea, noiembrie-decembrie este oricum lună de creștere fiind black-friday și Crăciunul. O calmare a cursului va fi posibilă doar cu intervenția puternică a BNR-ului. Ori, întorcându-ne la declarația de astăzi a lui Isărescu, ce aflăm? Ciprian Dascălu, economist şef al ING Bank România, a declarat pentru Agerpres, că piaţa a reacţionat după comentariile băncii centrale care a spus că va permite o volatilitate mai mare pe curs şi una mai redusă de ratele de dobândă. De asemenea, Horia Braun, economistul-șef al BCR, pune evoluția cursului pe seama mesajului transmis de guvernatorul Isărescu în conferința de presă de marți. (sursa: Știrile PROTV) Am ascultat și eu parțial discursul lui Isărescu, unul foarte clar și simplu, de data aceasta. Iată ce am înțeles eu: BNR are 3 direcții de acțiune: rezerva, cursul și dobânda; ceva trebuie să facă poc; rezerva a cam scăzut (nu mai e excesivă), ROBORUL îl lasă maxim 2.75% (cf declarației din octombrie când a început ROBORUL să explodeze) presiunea va ieși prin curs Iată și discursul oficial: „Mai multă flexibilitate a cursului bineînţeles că trebuie să fie. Cineva trebuie să se mişte mai mult. Sunt trei variabile pe care nu ai cum să le ţii pe toate: rezervele, cursul şi dobânzile. Noi am făcut o combinaţie: nici la rezerve nu am ţinut prea mult, dar am fost spre limita superioară, cu do­bân­zile am ajuns în acest punct şi cre­dem că rata de politică monetară tre­buie să aibă mult mai multă semnificaţie. Este mai bine pentru economia ro­mânească de astăzi, cu un grad de euroizare mai scăzut“, Răspunsul este clar și Isărescu face bine să îl expliciteze. De asemenea, Isărescu face bine să țină dobânzile cât poate pentru că dobânzile sunt ultimele care pot salva situația când criza o să

Multi spun ca justificarea acestui haos cu transferul impozitului de la angajator la angajat are rolul ca sa permita marirea cu 25% a salariului brut si astfel sa realizeze unul dintre promisiunile PSD-ului cu care a castigat alegerile. Eu cred ca daca doreau doar atata, puteau sa mareasca doar la bugetari cu 25%, pe langa celelalte mariri actuale. Oricum, la multi bugetari maririle sunt mult peste 25%. Eu cred ca explicatia alba-negrei este alta si o voi detalia mai jos. Ca rasplata pentru ca au adus voturi, PSD a dat voie primarilor de la sate (si orase, desi sunt putine) sa-si mareasca salariile dincolo de capacitatea de plata a localitatilor pe care le administreaza. Banii urmau sa vina de la guvern prin compensari si marirea salariilor nu era conditionata nici macar de cativa indicatori minim de performanta ai activitatii respectivei primarii cum ar fi: cresterea sau scaderea numarului populatiei; este clar ca intr-o localitate in care oamenii fug, o vina o poarta si administratia publica, prin urmare, un primar intr-o astfel de localitate nu ar trebui sa isi poata dubla salariul, deoarece el este o paguba pentru acea localitate pentru ca prin activitatea sa nu reusasca sa mentina macar numarul populatiei daca satisfactia ar fi oricum greu de ridicat; cresterea sau scaderea cifrei de afaceri a companiilor din localitatea respectiva; localitatile primesc (cel putin inainte de “revolutie”) deja un procent destul de bunicel din impozitele companiilor; acum li se ia macaroana prin trecerea impozitelor catre salariati cresterea sau scaderea numarului de constructii in localitatea respectiva; sunt localitati unde astepti cu lunile sau cu anii ca sa ti se emita o amarata de autorizatie; sunt localitati (mai ales in rural) unde daca te pui bine cu cei de la primarie scapi de necesitatea de a avea autorizatie si poti construi fara hartii ca fraierii care respecta legea; este clar ca daca intr-o localitate nu creste numarul de constructii, de vina e poate si primaria deoarece pune piedici si nu da oamenilor ce hartii le trebuie; cunosc personal un caz la o primarie de comuna unde un locuitor nu a putut obtine mai mult de un an un aviz deoarece primaria nu avea angajat pe nimeni pe postul plimbatorilor de hartii care pun stampila pe acel aviz, ca oricum mare activitate de verificatori nu fac ei, decat sa plimbe hartii, sa compelteze hartii si sa puna stampile: asta e toata munca in administratia publica; realizarea vreunui proiect european (de exemplu); nu as avea nimic impotriva ca un primar care se zbate si asfalteaza un drum pe fonduri europene sa ia un salariu mai mare; insa daca intr-o comuna de 5000 de oameni (cum stiu eu una prin sudul Oltului) un primar nu e in stare sa faca nimic pentru acei oameni, ce drept sa aiba acel primar sa-si dubleze salariul doar pentru ca a adus voturi partidului? Conditionarea maririi salariului de anumite performante este oricum in afara ethosului tovarasesc de rasplatire a camarazilor pe criterii de apartenenta la partid. Nu zic ca

Prin noua criză nu mă refer la viitoare criza cauzată de guvernarea neo-comunistă actuală a României cu toate atributele ei. România fiind membră UE și românii muncind deja o mare felie în vest și cea mai mare felie muncind pentru companii din vest, economia României depinde mai mult de mersul economiei statelor UE decât de ce fac guvernanții, în sensul că atât creșterile cât și scăderile depind de banii veniți din afara și de companiile străine care vin sau pleacă în funcție de nevoia de forță de muncă care este o consecință a mersului economiei în afară. Așadar nu mă voi referi în continuare la dezechilibrele bugetare, la haosul fiscal și instabilitatea politică și nici măcare la lipsa investițiilor în infrastructură sau deficienta folosire a fondurilor europene blocate în sistemul ticăloșit de la noi în care nu se poate lua șpagă pe fonduri europene (sau e prea greu) și prin urmare nu se face mai nimic. Mă voi referi doar la posibile triggere care la nivel global pot declanșa o nouă criză, de data aceasta mult mai devastatoare ca cea anterioară. În primul rând, o să încerc să explic ce înseamnă dobânzile zero sau aproape de zero practicate în prezent de majoritatea băncilor centrale, mai ales de cele mari. Iată mai întâi aceste dobânzi pentru a vă face o idee: Dobânda de referință a unei bănci este precum rezerva de grâne a unui țăran. Așa cum există ciclul agricol și într-o anumită perioadă agricolă este recolta din care țăranul trăiește tot anul, tot așa este și cu băncile centrale: în vremurile de creșetere economică măresc dobânda pentru a avea “o rezervă” la capacitatea de a ajuta economia să își revină în momentele proaste, de criză. Când vine seceta și producția este proastă, țăranul se bazează pe rezervele de anul trecut, dacă a fost bun chibzuitor. Tot așa și băncile centrale încearcă cu disperare în vremurile bune să facă “rezerve”, adică să crească dobânzile. Problema este că de la ultima criză, din 2008, nu doar că nu au reușit să își revină, ci chiar au fost nevoite să scadă mai mult dobânzile semn că … recolta întârzie. Situația actuală este una fără precedent nu doar prin specificul fenomenului (fenomen, adică imposibilitatea băncilor centrale să mărească dobânzile din cauza crizei perpetue) cât mai ales prin amploarea lui (la nivel global). Dacă în alte crize se mai întâmpla să fie țări ferite sau lovite erau doar anumite zone (vezi criza din Asia, criza dot-com din SUA), în prezent toată lumea este prinsă în acest corset al dobânzilor care încearcă să mențină economia pe linia de plutire și să evite intrarea într-un val de falimente care ar duce inevitabil la o nouă ordine mondială, cel puțin din punct de vedere financiar, trecând în irelevanță băncile centrale și obligând oamenii și companiile să găsească metode alternative la hârtiile tipărite de băncile centrale. Se înțelege însă că orice repornire de la zero se va face cu un mare șoc pentru majoritatea oamenilor și a companiilor. Trăim