Category: Marele Reset

Prepping – ierarhia obiectivelor și sfaturi practice

One comment

“Care este valoarea unei parașute cumpărate acum pe amazon? Cu mult sub prețul unei parașute cumpărate într-un avion care se află în prăbușire …” – Matt Braken

Deja furturile în zonele defavorizate (locuite de anumite minorități cu adeziune mai neutră la legi și civilizație în general) au crescut – am aflat asta de pe surse, de la surse, de fapt, adică de la o firmă privată de securitate. Deja dobânzile la credite, dar chiar și cele la depozite au crescut și se măresc de la lună la lună. Despre inflație nu are rost să mai comentăm …

Este o situație grea dar gradul de dificultate este cel care face diferența. Una este să fim nevoiți să tăiem concediile, achizițiile de mașini noi, de telefoane noi, de televizoare noi și să reducem numărul de ieșiri în oraș la restaurant (unde o pizza a ajuns 35 de lei, de la 25 acum un an) și alta este să ți se taie curentul, gazele și să nu ai bani decât pentru strictul necesar sau chiar să fii nevoit să cumperi din cele mai ieftine magazine. Ca să nu zic că să nu ai unde să alimentezi mașina ca să mergi la serviciu sau să fii dat afară și să te întrebi cât mai durează până banca îți vinde apartamentul și o să fii nevoit să te muți la casa părinților de la țară este un cu totul alt nivel.

Marea dilemă pentru cei care doresc să fie pregătiți dinainte este dacă această degradare a nivelului de trai este o criză “normală” (cum a fost în 2008 de exemplu) sau este ceva mai rău. Și cum gradul crizei contează, evident contează și localizarea, deoarece așa cum orice criză este simțită diferit într-o țară sau alta, este foarte important unde ne aflăm și cu certitudine putem spune că una este SHTF în Norvegia care are bani atât de mulți încât oferă aproape 2000E dacă stai acasaă fără să faci nimic și alta este SHTF în România unde ca să câștigi 2000E la stat, trebuie să lingi foarte multe funduri și să faci multe compromisuri, iar dacă vrei să faci banii ăștia la stat legal, plătind toate taxele, trebuie să fii cel puțin expert pe domeniul tău și pe lângă expertiza meseriei să fii avut noroc cu găleata ca să ți se deschidă oportunitățile corecte în față.

Dar despre vremuri, riscuri și oportunități nu vom pierde timpul ci ne vom axa în continuare pe câteva idei legate de prepping.

În primul rând, despre importanța și avantajele ruperii de sistem, am tratat în perioada plandemică și fiind relativ fresh articolele, nu am noi idei. Pe scurt, am zis acolo, că ruperea de sistem oferă șansa unui lifestyle îmbunătățit indiferent de ce se întâmplă în sistem. Practic îți permite să trăiești paralel cu sistemul și să rămâi cât de cât în picioare când sistemul se cutremură, iar dacă nu se cutremură, tu oricum ai nenumărate avantaje și nu pierzi nimic, beneficiind de toate câte sistemul le poate oferi. Tot pe scurt, părerea mea este că dependența și ancorarea în sistem se justifică decât în cazul alinierii ideologice cu acesta – în cazul celor puternici care ar putea să se rupă dar nu doresc, și cu slăbiciunea și lipsa de verticalitate în cazul celor slabi, care cumva au fost captați de sistem, realizează unele probleme, percep rahatul în care se zvârcolesc dar nu sunt capabili să se rupă și nu au tăria de caracter și nici voința ca să elaboreze un plan de evadare și să îl ducă cap-coadă la îndeplinire. Culmea e că am cunoscut astfel de figuri, care sunt capabile să opereze optim în cadrul sistemului și să realizeze proiecte complexe cu multe constrângeri și parametrii, dar când vine vorba de viața lor și a familiei lor, sunt … absolut handicapați. Fenomenul pare de natură demonică …

Tocmai din cauza neputinței oamenilor – o realitate evidentă cel puțin pentru mine – nu spun nimic nou, Dumnezeu îngăduie – zic eu – această întârziere a cernerii, aceste etape pas cu pas, acest ciclu de avertisment/pedeapsă/pauză cu o intensitate crescândă relativ în slow-motion pentru ca toți cei chemați să aibă vreme să se trezească și să se pregătească.

Cu privire la prepping nu am prea multe de zis. Aș porni doar de la a trage un semnal de alarmă – să nu ne facem iluzii și să nu credem nici că este ceva greu de realizat și nici că este ceva ușor de realizat. Preppingul este atât de complex încât pare oarecum SF pe la noi, unde nu există o cultură a prepping-ului și nici măcar reminiscențele semănătoriste ale locuitorilor de pe acest teritoriu nu putem spune că ne ajută prea mult. Nu sunt un adept al preppingului și nu doresc să fiu un prozelit. Sunt de părere că preppingul este doar o consecință firească a delimitării conștiente și active față de sistem și inevitabil vom avea intersectări de know-how cu acest curent cultural (să zicem așa) relativ destul de popular în SUA. În orice caz, de voie sau de nevoie, preppingul va fi viitorul, fie că realizăm acum sau nu, toți vom fi nevoiți să îl practicăm.

Am readus în discuție acest topic, deși nu am personal deloc know-how și prea multe de zis, altceva, decât simt și eu urgența și importanța pregătirii și pe plan material în fața vremurilor care vedem că vor veni – deși nu doar pentru asta, ci așa cum am mai subliniat, încurajez ruperea de sistem indiferent de perspective și prin urmare preppingul ar deveni la fel de important și necesar ca educația financiară (să zicem așa) a omului modern de succes ancorat în sistem, care mai devreme sau mai târziu, trebuie să învețe să investească pe bursă, să cumpere fonduri și acțiuni, să urmărească fx-urile etc și poate chiar să ajungă la tranzacții cu options. Ei bine, la fel ca acesta, preppingul devine relativ important pentru cel care dorește să se rupă de sistem – indiferent de cauzele motivației sale (oboseala psihică sau “deșteptarea” spirituală, îngijorarea față de viitor etc).

Pe lângă importanța preppingului, un alt atribut al acestuia pe care doresc să îl menționez este dinamica și relativa fluiditate a ierarhiei de obiective, dinamică determinată evident de evoluția evenimentelor, adică de istorie, deși bineînțeles că și constrângerile personale și limitările sau capacitățile individuale sunt o componentă importantă. Ce vreau să zic? Ca obiective ale preppingului, aș da unele exemple: pentru cei care locuiesc la țară și au sobe, este cumva normal și în general așa se practică ca să cumpere lemne toamna, înainte să vină frigurile. Asta deoarece nu au bani vara și în general vara au alte treburi de făcut (la grădină) și nu au timp. Prepper-ul serios însă evident că se gândește la lemne de vara și are tot timpul un stoc suficient poate chiar pentru mai mulți ani, încercând să fie pregătit în caz că prețurile se vor mări sau poate chiar lemnele vor fi interzise (cum e vorba pe la noi). De altfel, în toamna aceasta a fost o perioadă în care nu se găseau deloc peleți. Tot la capitolul ierarhia obiectivelor, una este preppingul in contexul unei inflații de 10% în care principalul obiectiv este să nu pierzi bani și să investești cât mai optim în acele resurse de care ai nevoie și alta este ierarhia obiectivelor dacă trăiești în Ucraina de vest de astăzi și perspectiva este un stat eșuat, în care rușii nu vor mai veni, pot să lanseze ceva rachete, dar economia va fi oricum la pământ și nu te poți baza pe ajutorul statului, nici măcar pentru protecția de hoți. Ba chiar, există chiar “șansa” ca rușii să gonească în continuare ucrainieni care trecând spre vest, trec prin proximitatea ta și pot să pună probleme pentru bunurile tale sau chiar pentru securitatea personală. Iar mergând la un alt extrem, cu totul altele sunt obiectivele prepping-ului dacă dorim să ne pregătim pentru perspectiva unui război nuclear total în care sperăm și dorim că vom supraviețui și dorim să punem umărul la refacerea societății după colapsul actual finalizat cu un război nuclear total și probabil cu prăbușirea statelor și a industriei actuale. Nu mai doresc să lansez scenarii și mai complexe care pot include pandemii cu boli cu rata de supraviețuire de 50% cum a fost Ciuma lui Iustinian care coroborată cu o foamete generalizată și cu un război nuclear poate reduce populația la 3%.

În urma acestei scurte descrieri a varietății provocărilor și complexității preppingului, este foarte posibil ca problema să producă deznădeje sau să vă ducă cu gândul că orice se poate întâmpla și prin urmare, mai bine nu facem nimic, deoarece viața este complexă … Greșit! Deja evenimentele ne spun mult despre direcția în care vom merge și deja, avem nenumărate opțiuni de a ne pregăti cum trebuie. Personal cunosc deja oameni care beneficiază de efortul depus în planul de prepping pe care l-au făcut – un banal exemplu ar fi cei care au deja panouri solare și în loc să tremure de spaimă când primesc factura de la furnizor, să tremure de emoție așteptând să vadă câți bani primesc, deoarece pe lunile de vară, consumul fiind mic și producția mare, iar prețurile crescând, nu este deloc exagerat ca cei care și-au instalat panouri solare din timp și au făcut deja contractele de prosumeri, să primească facturi de -1000 lei (!), bani pe care îi pot investi în noi proiecte prin care pot deveni și mai autonomi de sistem (de exemplu în arme).

Venind în întâmpinarea celor care înțeleg importanța preppingului, doresc să acționeze, dar sunt puțini debusolați de ce pot face și ce trebuie să facă, aș propune în primul rând un stil de adopție și acțiune: fiecare decizie să fie cântărită și analizată foarte bine și să ia în calcul nu doar scenariile negative ci și eventualitatea unei reveniri din gaura în care se pare că ne afundăm. Să dau un exemplu: dacă de exemplu avem ceva bani, să ne gândim ce putem face cu ei astfel încât să nu le pierdem valoarea indiferent de în ce direcție va merge economia. Un teren agricol de exemplu va avea valoarea indiferent de evoluția viitoare: fie pozitivă, fie negativă, prin urmare achiziția acestuia pare o decizie mai bună decât investiția în acțiuni la bursă care deși poate au oarecare protecție împotriva inflației (deși depinde de domeniu și necesită evident asumarea unui risc), în cazul prăbușirii economiei și a întoarcerii treptate în evul mediu, acel teren va putea fi folosit pentru hrănirea familiei (în speranța că totuși garanția proprietății va exista în viitor). Pentru cei cu resurse multe, evident că pentru a fi acoperiți și în cazul unui scenariu mai negativ în care proprietatea va fi a celui care are mai multă putere, achiziționarea de arme și pregătirea pentru folosirea acestora este un punct destul de sus pe ierarhia preppingului. Pe care ierahie, degeaba avem de exemplu trecut “achiziția de unelte agricole electrice care pot fi încărcate la sistemul de panouri solare” dacă nu vom putea în viitor să ne protejăm aceste unelte și proprietatea în general. Se înțelege deci că oricum proprietatea și apărarea acestora sunt capitole de top în ierahia prepping-ului și care (capitole) trebuie acoperite pentru cel mai probabil scenariu pe care îl luăm în calcul și eventual pentru cele secundare (căci pentru toate este imposibil).

Și cum prea multă teorie strică este timpul să trecem poate și la sfaturi mai practice și mai concrete. Astfel, poate un prim lucru este mutarea la casă și eventual achiziția unui teren generos care să ne permită să putem produce de mâncare, unde să avem un puț care să ne dea apă, unde să montăm eventual niște panouri solare care să ne ofere măcar un sprijin minimal în cazul unui blackout total. Nu vom intra în detalii prea multe legate de locație, dar evident că trebuie să primeze prețul pe metru pătrat deoarece mai important este un teren mai mare mai departe de oraș decât unul aproape din motive de acces la beneficiile sistemului. Acesta este un punct mare de poticnire mai ales pentru familiile tinere cu copii care merg la școală – mulți se tem să se depărteze prea mult de oraș, deoarece vor ca copii să aibă acces la “școli bune”, vor ca aceștia “să se integreze” (în dezintegrare – zic eu). Și pentru asta, caută terenuri aproape de oraș, unde prețurile sunt de 5 ori mai mari ca la 10km mai depărtare. Cea mai mare prostie! Ai bani deci să cumperi 500mp la 10 km de centrul orașului sau 5000mp la 25km și tu mai ai dileme?!? Nu ai înțeles nimic din prepping!

Dar terenul mult nu înseamnă decât un prim pas în epopeea preppingului. Calea până la autosuficiență este lungă și poate nici nu este necesară pentru toți. Aici întră în discuție și skill-ul – cu cât știi mai multe meserii, cu atât vei supraviețui mai bine în viitor. Și prin meserii mă refer la rezolvat probleme concrete, la lucrat cu materie, nu cu calculatorul sau cu telefonul. Agent de vânzări este de exemplu o meserie care va dispărea când statul va oferi toate pe cartelă și comerțul va fi extrem de limitat, la bunurile de strictă necesitate. Pe când, electrician capabil să repere sistemele solare nu va fi deloc o meserie proastă, chiar dacă acum poate doar 1% din cei care stau la case au panouri. Dar deși am tot repetat în acest articol panourile solare, evident că nu sunt singurele soluții, existând și panourile pentru încăzirea apei menajere care de asemenea vor redeveni populare – după părerea mea – în curând când va fi mai rentabil dacă ai panouri solare să dai energia la sistem decât să o folosești pentru încălzitul apei, pentru care e mai bine să ai panouri de apă.

În final, tot la categoria sfaturi concrete – pe lângă lungile considerațiuni teoretic – aș mai sublinia un “must have” indiferent de scenariu pentru care ne pregătim – găinile. Găinile nu degeaba se găsesc în orice gospodărie rurală. Pe lângă ouă și carne de calitate, găinile au avantajul că pot fi hrănite cu iarba din curte și găinații lor sunt ideali pentru îngrășământ. Să nu uităm că în vremuri mai vechi, țăranul avea în curte cam de toate: cal (măgar la cei mai săraci), vaci (înlocuite de capre mai apoi), oi (la cei care aveau know-how și terenuri pentru pășunat), gâște, rațe, găini. Iepurii sunt și ei o variantă deși probabil necesită muncă mai multă ca găinile. Ei bine, în ziua de astăzi găinile au cam rămas singurele care se gâsesc în orice gospodărie deoarece în primul rând sunt ușor de întreținut și în al doilea rând oferă un raport optim (maximal) de consum/producție de proteine. Știu că poate exista opinia că răspândirea găinilor în ziua de astăzi ar avea explicația că țăranul dorește să mănânce ouă și carne bio, căci poate dacă luăm la boabe mărunte, costul creșterii în curte al găinilor este mai mare decât dacă am cumpăra de la hypermarket ouă și carne. Dar ce trebuie reținut, este că indiferent de această ecuație, realitatea este că o mare parte a gospodăriilor de la țară cresc în continuare găini, adică este ușor și este rentabil, prin urmare, orice plan de prepping nu poate evita găinile.

Ce poate însă să conteze imens și să aducă plusuri importante prepper-ului serios și documentat, este eficiența creșterii găinilor. Contează deci soiurile alese, contează grajdul amenajat, contează protecția la eventuali agresori – un banal câine turbat poate reduce într-o zi cu 10% lotul de găini. Idem o vulpe care apare din senin, e suficient să găsească un punct slab ca să decimeze lotul de găini. Dar la cei care au de exemplu panouri solare și pot consuma energie electrică la preț gratuit, existența unor rezistențe de încălzire la găini în perioada de iarnă/primăvară poate crește productivitatea acestora drastic și poate oferi beneficii mult mai mare comparat cu creșterea “tradițională”. Poate o altă regulă a preppingului a fi că pe lângă asimilarea tradiției, folosirea know-how-ului și a tehnologiei disponibile sunt reguli de bază care pot să ofere avantaje majore. Aici poate înțelegeți de ce m-am referit că cei care aleg un lifestyle în afara sistemului, pot beneficia totuși de avantajele sistemului în sensul că de exemplu în locul creșterii tradiționale a găinilor care presupune trezirea de dimineață, hrănirea acestora, etc, folosind tehnologia actuală putem automatiza ușa care să le dea drumul dimineața și să se închidă automat seara când soarele apune pentru a împiedica eventualele răpitoare să dea atac. De asemenea, folosind internetul putem investiga care soiuri sunt mai rezistente la boli și dau rezultate mai bune, evident să muncim aiurea crescând gâini bolnăvicioase, dacă avem de ales și putem alege un soi mai rezistent și mai productiv. Nu mai zic de puterea comunităților virtuale, care ne pot da răspuns la întrebările noastre și la problemele de zi cu zi. Acestea există deja și cei care le folosesc sunt deja beneficiari ai acestui mare avantaj. Nu zic că tradiția și experiența seculară a satului românesc sunt de lepădat. Zică că în ziua de astăzi, putem să creștem găini cel puțin de 3 ori mai productivă ca bunicii noștri chiar din primul an în care ne apucăm.

Și așa cum la capitolul găini, know-how-ul ne ajută și ne-ar permită să ardem anii de experiență necesari învățării unor taine prin avantajul comunităților viruale și a experienței colevtive, pe lângă cărțile și articolele disponibile, în tot ce ține de prepping, punctul de pornire al documentării trebuie să fie online și riscul învățării pe propria piele trebuie evitat. Evident că mâinile noastre învață lucrând, dar măcar să nu le punem să lucreze aiurea, ci să beneficiem de avantajele sistemului, cel puțin cât mai avem acces la el.

Și în final, ca ultim sfat, în continuarea celor zise de mai sus, să ne pregătim pentru căderea Internetului care poate avea loc în mai mult tipuri de scenarii. Lipsa accesului la Internet evident va distruge economia, dar măcar să fim pregătiți să nu pierdem informațiile disponibile. Pentru asta, existența unei biblioteci digitale cât mai compelte care să conțină cam tot ce avem nevoie în caz de SHTF, este un alt punct obligator din planul de prepping, indiferent de scenariul pe care îl vom lua în considerare.

PS: sunt unele opinii că o bibliotecă digitală nu e suficientă deoarece în caz de EMP … eu nu cred că EMP va distruge un banal computer sau le va distruge pe toate. Ar trebui să fie mama lui de EMP sau localizarea bombei să fie chiar deasupra noastră, deci exclud anihilarea totală a înregistrărilor digitale. Ca să nu mai zic că discurile optice nu sunt afectate de EMP. Evident însă că o bibliotecă de cărți fundamentale FIZICE, este un backup nu doar util ci și plăcut, oferind avantaje imense în cazul degradării totale a societății, până la punctul la care panouri, electricitate și calculatoare vor deveni istorie. Pe cât de interesante sunt panourile, să nu uităm că acestea sunt aduse la noi din China, deci nici măcar nu e nevoie de un război mondial nuclear, ci doar de sancțiuni economice către chinezi și interzicerea importurilor

Repoziționare

5 comments

Ultimele zile avem principalele evoluții majore:

  1. Negocieri – progres aparent. Flexibilitate neașteptată a Rusiei care pare să se mulțumească cu Crimeea, Lugansk, Donetsk și cu un referendum în Ucraina pe tema cedării provinciilor. Ce se pare că au cedat ar fi înarmarea Ucrainei, renunțarea la luptă, eliminarea guvernului și “denazificarea”. Dar, până la un tratat evident mai e cale lungă. Faptul că rușii au anunțat pentru prima dată că se prevede o întâlnire Putin Zelinsky este de asemenea ceva nou. Însă rușii spun multe … cu câteva zile înainte de invazie Putin zicea că rusia nu va ataca niciodată Ucraina.
  2. Retragerea din nord – așa cum a anunțat Rusia se retrage din jurul Kievului. Oficial, nu repet blah-blahul, cert este că s-au retras și prin urmare singura consecință a acestei retrageri este că rușii vor avea mai multe resurse pentru celelalte zone. Eu zic însă că s-au retras deoarece Belarusul nu a dorit să intre în război, fiind probabil amenințat de vest cu sancțiunil similare rușilor. Reamintesc că deocamdata Belarus nu are parte de aceleași sancțiuni …
  3. Tăierea gazelor – se pare că se apropie momentul decuplării nemților. Dacă președintele BASF a ieșit să strige ca nebunul că lumea nu realizează ce înseamnă închiderea acestui combinat (dar nu numai) înseamnă că lucrurile sunt grave, în sensul că există presiuni politice extreme.
  4. Creșterea sprijinului militar – mai nou europenii donează tab-uri și mașini de infanterie ușoară. Încep cu echipamente ale nemților din est care au fost modernizate. Cehii de asemenea fac donații. Se discută de oferirea de tancuri. Pare că vestul încearcă marea cu degetul să vadă reacția Rusiei …

Concluzia mea este că este mai mult praf decât știri pozitive. Marșul nebunesc către WW3 continuă. Concluzia mea e bazată pe o realitate incontestabilă: rușii și-au cam furat-o! Am analizat multe zile tot ce se întâmplă la fața locului. Sunt multe de zis, dar pe scurt se coroborează următorii factori care explică eșecul tentativelor rușilor de a ocupa Ucraina (în ciuda mac-macului oficial): proastra strategie (atac în multiple zone, fără pregătire), proasta implementare (nu doar că deși au subestimat total reacția ucrainienilor, dar rușii nici măcar nu au învățat din greșeli – practic problemele au fost aceleași de la începutul războiului: proasta aprovizionare, lipsa de coordonare între arme, lipsa soldaților pregătiți etc), dificultatea contracarării rezistenței (Ucraina e mare și ucrainienii sunt motivați & pregătiți). De alfel, ultimul punct este întărit de știrea reală că responsabilul pe felia de informații cu privire la starea Ucrainei înainte de război a fost mătrășit de către Putin.

Atenție însă! Concluzia că și-au furat-o deocamdată nu spune nimic altceva și în niciun caz că rușii au pierdut războiul sau că acum sunt terminați. Războiul nu s-a terminat și este departe de a se fi terminat. De departe însă, poate principalul lucru pe care trebuie să îl subliniem este că Putin este încă la putere și niciun general nu a dezertat. Au fost câțiva omorâți, dar asta nu e decât un exemplu de cât de hotărâți sunt rușii să lupte. Adică, dincolo de incompetența militară și proasta pregătire, faptul că generali mor pe front alături de soldați ne arată că rușii sunt puși pe treabă, pentru ei nu este doar “o operațiune” ci un război pe viață și pe moarte.

Noi vedem războiul prin prisma a ce ne arată ucrainienii – deoarece rușii nu prea arată deoarece nu au dece. Ucrainienii arată ca să primească ajutor și să motiveze străinii să le trimită arme sau eventual să lanseze nucleare asupra rușilor. Și noi ne-am dori la fel, să nu îi acuzăm … Deși noi nu ne-am luptat, am cedat provincii fără luptă … Dar, ce vreau eu să spun? Deși noi vedem eroismul și fermitatea cu care luptă ucrainienii, să nu credem că de cealaltă parte lucrurile stau altfel. Evident, ne sunt puse în față cu totul alte perspective, cum ar fi acei prozonieri umiliți și puși să contribuie la narativul ucrainean. Dar, personal am văzut unele bătălii inexplicabile: grupuri de tancuri de ruși avansate în teritoriul ucrainean, departe de convoiul principal sau de pozițiile rușilor, care au fost sitting ducks pentru ucrainieni – sau cel puțin așa sunt prezentați. Ei bine, eu nu cred că tanchiștii ruși erau proști când au avansat aiurea în teritoriul inamic – foarte probabil o explicație este că au urmărit dușmanul și au luptat asumându-și riscuri extreme, ceea ce arată că rușii nu duc lipsa de motivație.

Acum doresc să facem o imagine de ansamblu a ce a însemnat acest război și unde ne aflăm deoarece presimt că pe la noi se începe să se cânte prohodul rușilor aiurea și mulți cred că lumea va reveni la un normal în care singurele lipsuri vor fi caviarul rusesc și un preț la combustibili puțin mărit.

Per ansamblu, s-a ridicat deja o cortină economică între est și vest. China deși pare încă să aibă dileme, este evident de partea Rusiei . Faptul că nu s-a rupt total încă este doar pentru că procesul de rupere durează așa cum mișcarea continentelor durează și așa cum atunci când plăcile tectonice se depărtează, falia care apare, produce mai mult local un cutremur – tsunami-ul urmează și efectele acestuia sunt și mai îndepărtate. Nu vreau să detaliez prea mult, dar percepția asupra Chinei este total greșită. Bunăoară consensul în presa oficială (nu mai zic mainstream deoarece nu mai există nici măcar MSM, a fost cumva asimilată de Marele Reset) este că deoarece China exportă mult, nu poate trăi fără banii vestului. În fapt, lumea nu realizează că există o mare diferență între realitățile financiare care ne sunt prezentate nouă (adică PIB, prețuri bursiere, valoarea companiilor etc) și realitățile fizice (cine ce produce, cu ce materiale). În realitate, UE & America, produc foarte puțin și au foarte puține resurse. China produce, dar importă resurse din Africa și din altă parte. Se spun multe despre China zilele astea, se menționează de Taiwan dar ce doresc eu să subliniez este că chinezii pot să nu mai exporte neapărat tot ce produc. Dacă China taie la 50% exporturile (să zicem că taie SUA & UE) și le vinde în interiorul țării, nivelul de trai al chinezilor va exploda peste noapte. De ce nu face asta partidul? Deoarece o creștere prea accelerată a nivelului de trai în orice țară pune probleme de sustenabilitate, adică oamenii vor mereu mai mult și dacă partidul crește cu 20% nivelul de trai prin reducerea exporturilor cu 50%, nu va putea face același lucru anul viitor. În plus, China dorește să crească nivelul de trai într-un mod sustenabil și partidul să rămână la putere, iar dacă se poate să recucerească și Taiwanul, să construiască baze pe lună, să pedepsească Australia și multe altele în același timp.

Dar cortina aceasta evident că are o singură consecință certă: scăderea drastică a nivelul de trai în UE & SUA. Inflație, șomaj, depresie economică, crize financiare etc. Vor da vina pe Putin și nimeni nu va realiza că iluminații de a Davos sunt inginerii sociali care au creat această situație. Oamenii vor vota partide din ce în ce mai extremiste, care vor distruge fibra societății așa cum o cunoaștem și pe alocuri se va încerca pornirea de cât mai multe războaie care bineînțeles nu vor fi aleatoare ci vor fi extrem de bine reglementate de forurile de conducere ale hydrei cu multe capete de care am mai discutat.

În esență, războiul din Ucraina a dus la:

  • creșterea bugetului alocat armatei (bani pentru iluminați – de unde știm noi că banii sunt folosiți pentru ce trebuie?
  • creșterea prețurilor masivă
  • tăierea drastică a domeniului imobiliarelor (construcții / infrastructură)
  • tăierea speranțelor de revenire a turismului după plandemie pe fondul exploziei prețurilor și a perspective somajului

Ceea ce Forumul Economic Mondial ne spunea acum vrei doi ani că nu vom mai avea nimic dar vom fi fericiți se confirmă cumva, cel puțin prima parte. Dar cum vom putea fi fericiți? Ei bine, după această criză și după ce băncile ne vor lua toate proprietățile, se va face pace și noi vom fi fericiți că nuclearele nu au fost încă lansate, sau poate pentru că am scăpat de ele și am supraviețuit celui de-al 3-lea Război Mondial.

Întorcându-ne la Ucraina, lansez unele întrebări la care sunt sigur că aveți unele răspunsuri sau ceva bănuieli:

  1. Este Putin frate cu Klaus? Este Putin de capul lui sau prin acest război nu își face decât datoria față de stăpânii care l-au pus și l-au ridicat în fruntea Rusiei. Și care încă îl țin acolo ….
  2. Este Rusia & China o opoziție la Marele Reset sau hyra nu își poate întinde tentaculele chiar peste întreaga lume. Dar oare ce spune laptopul fiului lui Bidon în această privință?
  3. Dacă Putin este independent chiar i-ar fi fost frică de NATO de nu a lăsat Ucraina în pace? Într-o istorie paralelă în care Ucraina ar fi intrat în NATO și Putin se arăta mai chill, Rusia ar fi crescut economic imens. Numai NS2 dacă era pornit ar fi dus la o creștere a PIB-ului masivă. Dar oricum vorbim degeaba de intrarea Ucrainei în NATO câtă vreme Crimeea …

Vedem deci că atacul asupra Ucrainei nu prea are sens din punctul de vedere al Rusiei în sensul că chiar dacă Ucraina ar fi cedat în câteva zile și Putin își punea la putere un vasal ca în Belarus, mare bârnză nu ar fi reușit.

A venit poate acum vremea să analizăm puțin aspectul teritorial și teoria lui Peter Zeihan cum că Rusia are nevoie de ocuparea câmpiei care se întinde de la vest din Polonia (Kalindrag) până la Carpați, pe care câmpie (debitează Zeihan) tancuri din vest pot să vină și să invadeze Rusia. Cât de eficiente sunt tancurile s-a văzut în războiul din Ucraina …

În seria de întrebări de mai sus aș mai pune deci încă una: chiar credeți că se tem rușii de proximitatea rachetelor NATO în ziua de astăzi în care până și ei au hypersonice care pot ajunge în 10 minute oriunde în lume și pot purta focoase nucleare. Prin urmare, dacă Rusia s-ar teme și ar vrea să descurajeze inamicul, principala direcție de atac ar fi creșterea PIB-ului pentru a putea investi în aceste rachete deoarece am văzut că cu tancurile și tunurile e mai greu … Nu mai zic de drone, sau swarmuri de drone ce pot face și nici de scuturi antiracheta gen domul israelitenilor. Deci nu atât teritoriul contează în ziua de astăzi, nu faptul că ai un buffer cu NATO, ci mai degrabă contează dacă ești serios dotat din punct de vedere tehnic și ai arme suficient de periculoase încât să descurajeze pe oricine. Cât despre teoria cu refacerea URSS, ce să mai zicem? Se potrivește ca o mânușă pe un narativ în care Putin ar fi omul hydrei, pus să joace un rol important în curmarea ratei de creștere a populației și în avansul rapid al Marelui Reset, care avans tocmai fusese blocat total de Omicron – o tulpină naturală la un virus artificial care a tăiat peste noapte necesitatea vaccinului și a creat premizele “revenirii” – care ar fi fost total indezirabilă pentru capetele întunecate ale iluminaților care doresc reducerea populației și reducerea “gazelor de seră”.

Dacă ați ajuns până la punctul acesta al articolului poate observați că pun mai multe semne de întrebare decât dau răspunsuri. Asta și intenționez. Realitatea este complexă și fac apel să nu ne lăsăm înșelați de aparențe. Bufnițele nu sunt ce par a fi – era mottoul agentului Cooper din serialul Twin Peaks. Dincolo de semnele de întrebare, principalul risc este să lăsăm mugurii speranței să răsară – nici vorbă de așa ceva. Dacă doresc să transmit un mesaj consistent și să trag o concluzie la situația actuală este mai de grabă acesta – ce e mai rău abia urmează!

Dincolo de orice scenariu posibil, realitatea este că prețurile cresc și guvernele par depășite de situație. Chiar dacă uman am găsi unele explicații și chiar dacă ne întrebăm cum de exemplu de nu se repornesc minele de cărbune care să alimenteze termocentralele care să producă electricitate mai multă, faptul este că guvernele nu ia nicio măsură pentru a lupta cu inflație deoarece Putin este vinovatul perfect pentru a arunca vina înspre el. Și asta, nu doar la noi.

Sincronicitatea narativului în întreaga lume este uimitoare. Așa cum la noi se dă vina pe război, așa cum nemții dau vina creșterilor prețurilor pe tăierea gazului rusesc, tot așa și americanii (Bidon) dau vina creșterii prețului la pompă pe Putin. Cu toate acestea, deși interzicerea minării de cryptomonede ar reduce consumul de electricitate cu 20%, nimeni nu propune o asemenea solușie (deși China a făcut-o când a observat că nu avea suficientă electricitate pentru a produce creșterea economică). Există o paralelă dubioasă între faptul că avem același narativ în toate țările acum, așa cum avea și în vremea războiului. Creierul uman e făcut să gândească în patternuri și pornirea înspre a face paralele e de înțeles.

Eu doresc însă să vă îndemn să renunțați la a face paralele prea multe și în schimb să vă obișnuiți să observați esențele evenimentelor. În esență, războiul este irațional. Irațiunea este constanta tuturor evenimentelor care au loc. Nu aduce niciun avantaj Rusiei și nu rezolvă nicio problema. În esență și răspunsul vestului este irațional. Green deal ne mânca pe noi undeva? De ce nu dau înapoi cu el acum? De ce nu rup acea hârtie care deja produsese o explozie a prețurilor la energia electrică încă inainte de război? Pe de altă parte, dacă Rusia e riscantă și Putin nebun, dacă nuclearele sunt periculoase, de ce nu se încearcă pacea cu Putin și Biden îl numește criminal de război? Din orice punct am privi lucrurile, Biden face gafe majore prin aceste acuzații jignitoare la adresa lui Putin. Chiar dacă Putin ar fi criminal, nu te apucă să îl faci criminal până nu a fost judecat. Până una alta e liderul unei țări care are nucleare și gaze și care poate distruge omenirea. Te joci cu cuvintele?

Aceste comportamente ale dementului din SUA, par acte necugetate ale unui senil, dar nu prea. Adică faptul că se repetă și că nu îi aparțin doar Bidonului arată că există o doză de irațiune în tendințele de escaladare a conflictului. Din start trebuie să spunem că Zelinsky nu prea e de capul lui ci este omul vestului (al americanilor). Dacă în ziua 2 a războiului americanii îi ziceau să facă pace, făcea pace. Nu era greu de calculat că se va ajunge la acest moment în care rușii obțin ce vor și se fac că cedează unele puncte (aiurea) pentru a da senzația că ucrainienii au făcut bine că s-au luptat și au opus rezistență, că uite, acum rușii vor doar Crimeea, Donbas și Lugansk nu și dezarmarea ucrainienilor … Chiar dacă ar fi să acceptăm că poate o strategie a americanilor ar fi aceea de a da ceva lovituri rușilor și de a-i face mai slabi, această perspectivă este irațională deoarece finalitatea slăbirea rușilor duce la contstrângerea lor de a folosi arme mai puternice (poate chiar nucleare) pentru îndeplinirea scopului. Vrem- nu vrem, trebuie să recunoaștem că ocuparea Crimeei a fost nesângeroasă. Între timp, vestul nu a acceptat-o și a impus sancțiuni. Care au dus la război, deci au escaladat. Unde va duce oare escaladarea actuală? Există vreun end-game al înarmării ucrainienilor? Chiar credem că pot ucrainienii să ocupe Rusia și să preia controlul nuclearelor? Chiar credem că rezistența ucrainienilor va duce la debarcarea lui Putin? Nu e clar că Putin va lupta până la ultima nucleară pentru realizarea scopului său – dacă versiunea oficială a poveștii este corectă, adică Putin visează la refacerea URSS … Prin urmare, nu mai bine ar fi realizarea păcii cu rușii cel puțin până Putin o să moară de bătrânețe și încercarea stabilirii unei noi relații cu Rusia care să permită de-escaladare și evitarea unui conflict nuclear chiar dacă în joc este Ucraina. Care Ucraina, sincer fiind, nici înainte de invazia Rusiei nu era tocmai un bastion al valorilor europene … neavând nicio presiune și influență semnificativă din partea rușilor. Ca să nu mai vorbim de Turcia. Dacă NATO este simbolul spiritului de libertate care se dorește pompat în toate popoarele, cum explică americanii Turcia?

Strategia americană pare deci incoerentă. Cititorii mei știu că am explicat în anii recenți că creșterea Chinei este un risc existențial pentru SUA și că principalul scenariu pe care merg eu este că americanii prin acest război, prin crearea unui mediu propice pornirii sale, prin pregătirea ucrainienilor și prin toate câte au urmat, este cumva mașinațiunea Imperiului care a lovit în punctul cel mai slab al “axei răului”, adică în Rusia. Dar chiar și în acest context, ce s-a realizat deocamdată este suficient – americanii ar trebui să caute pacea deoarece oricum rușii sunt ostracizați și sancțiunile nu vor fi ridicate deoarece rușii nu pot pretindă că atacă Ucraina în continuare deoarece europenii încă nu au ridicat sancțiunile. Un tratat poate și probabil va duce la dezghețarea banilor băncii centrale și la permiterea Rusiei să revina în Swift (deși am tot zis că nu toate băncile rusești au fost eliminate). Răul deja s-a făcut cel puțin prin prisma faptului că un val de oamenil valoroși a părăsit deja Rusia după acest război și prin urmare nu vor mai munci pentru alianța ruso-chinezească. Dar americanii nu se mulțumesc poate cu jumătăți de măsură și poate vor distrugerea totală a Rusiei. Cum se poate însă realiza asta în condții de siguranță?! Irațional!

De ce sunt penibile criticile aduse ucrainienilor

Leave a comment

Nu sunt de acord cu puseurile naționaliste recente împotriva ucrainienilor. Sunt penibile. Este ca și cum casa vecinului ar arde și tu l-ai critica că ți-a furat un petec de curte. Deși vorbind sincer, ucrainienii săracii nici nu știu la ce să răspundă mai întâi – la acuzația că nu au fost niciodată o țară, că sunt o națiune inventată, sau la acuzația că au furat teritoriile românești …

Din start, primul gând pe care îl am este că cei care se apucă acum să arăte cu degetul la niște oameni a căror țară este contropită și bombardată, în loc să facă tot ce pot ca să îi ajute și să faca tot ce pot ca nu cumva turbații care au năvălit peste ucrainieni să dea și pe la noi, acei oameni zic, care se apucă acum să strige că Ucraina a furat teritoriile noastre, merită ca să vină Putin peste ei să vadă și ei atunci cum o să ne arate bulgarii cu degetul că le-am furat Dobrogea, prin urmare bine că ne dă Putin una pe spinare.

Sper ca acești tembeli care nu realizează că războiul e nasol de tot, să se trezească în cele din urmă și să nu mai pună sare pe o rană sângerândă. Altfel, ne vom merita soarta, care nu va fi una deloc bună.

Toată lumea știe istorie acum, toată lumea e patrioată acum și cere limba ucraineană în școlile bucovinene de nord. Nu doresc să intru în acest dialog cinic făra sens. Dreptatea omenească este întotdeauna cu cei care fug de bombe nu cu cei care aruncă bombele, chiar dacă poate înainte au greșit. Dreptatea lui Dumnezeu trebuie să i-o lăsăm lui Dumnezeu.

Iar azi am mai aflat ceva: gândul lui Dumnezeu – de trimis ploaie și peste cei buni și peste cei răi – nu poate fi dat înapoi. Oricât de mult ne-am ruga acum, rugăciunea noastră este una din interes lumesc nu are perspectiva veșniciei. Cine se roagă pentru pace și să nu fie foamete, greșește – trebuie să se roage ca în vremurile grele care vor veni, văzând atâta neomenie, să nu ne pierdem credința.

Am văzut un interviu cu niște ucrainieni care se pregăteau să se suie în tren spre Polonia. Printre ei, un preot (bănuiesc ortodox) spunea: “rușii au distrus toată iubirea din mine”. Ferească Dumnezeu să ajungem acolo!

Liniștea dinaintea furtunii

2 comments

Joi, vineri nu au fost prea multe bătălii și/sau atacuri ale rușilor. Sau cel puțin nu au prea fost prezentate în presă. Cu excepția atacului asupra centralei nucleare … Nu este deloc liniște evident, dar parcă e totuși prea multă liniște. Avem așadar zgomotul de la centrala nucleară, avem frecușurile din jurul Kiev-ului unde rușii fie au fost căsăpiți (nu știm, dacă erau probabil ucrainienii ne arătau filmări), fie stau cuminți și doar îi țin pe ucrainieni “activi” (mai trag câte-un foc din când în când). După mine, nu vor să intre în Kiev – nu are sens. Așteaptă.

Nu știu prea mult nici de culoarele pentru locuitori care au fost stabilite la “negocierile” de joi. De fapt, singurul lucru stabilit. Ca o mică paranteză legată de negocieri, aș vrea să spun că rușii pot impune silentium stampa și pot să ceară ca orice negocieri să nu ajungă în presă până nu sunt semnate. Sau poate nici nu vor fi hârtii semnate ci doar înțelegeri, evident între ruși și SUA, cum se întâmplă de obicei.

Ca sa argumentez ipoteza că noi nu vom afla adevărata înțelegere, vă pun în față Siria: Trump a negociat cu Putin, dar atunci nu s-a anunțat nimic, pur și simplu dacă analizăm evenimentele ulterioare, americanii s-au retras, rușii au avut grija de Isis (ce vremuri când lumea se speria de niște medievali pe toyote, acum e cu totul alt nivel …), rușii și-au păstrat baza navală, au adus ceva rachete și au permis Israelului să facă incursiuni peste Assad. Ceea ce este foarte ciudat … Rușii sunt garanți ai protecției lui Assad, dar permit Israelului, ca atunci când acesta găsește că e ok, să facă un raid și să bombardeze asset-uri ale armatei siriene. Foarte probabil Israelul cere permisiune pentru fiecare operațiune, caz în care sirienii sunt informați de ruși și nu au loc victime, caz în care nu văd rostul acestor incursiuni, altul decât Israelul să arate propriului popor că are grijă de ei și că luptă cu dușmanii din afara țării. Mă rog, improtant de știut este că nu există niciun tratat, totul a fost secret între Putin și Trump. La fel va fi și acum, deși evident, lumea e curioasă.

Cu privire la sud, rușii au evident o poziție consolidată și după ce au cucerit Cherson, se pregătesc pentru Mikolaev și Odessa. Dar nu au fost bătălii prea multe, deși o coloană rusească prea curoajoasă a fost eliminată pe o stradă la nord de Mikolaev. Din ce îmi dau eu seama, strategia inițială continuă – tancuri proaste, conduse de “recruți” nepregătiți din Donbas folosiți ca carne de tun sunt trimiși înainte ca să consume rachetele ucrainienilor în timp ce pozițiile sunt consolidate și din urmă vin întăriri. Deci pe scurt, liniște relativă. Nici Mikolaev și nici Odessa nu au fost luate cu asalt și nici rachete nu au mai fost lansate. De altfel, nu prea au mai fost rachete și alarme aeriene nicăieri. Rușii așteaptă.

Și din nou o paranteză. Urăsc scenaritele în vreme de ceață și “profilele”, preferând mai mult să vad patternurile și să încerc să privesc totul din perspectiva viitorului și a intențiilor actorilor. Putin pare să aibă un pattern de acțiune gen: doi pași înainte, unul înapoi, pauză și analiză. Așteaptă să vadă ce zic și ce fac ceilalți, după ce a terminat o etapă. Apoi continuă. Este rece, calculat, nu este deloc instabil, frustrat sau disperat cum îl prezintă “experții psihologi” de la TV.

Suprapunem peste această idee oportunismul veșnic al rușilor și obsesia lor cu avansarea spre vest și putem să înțelegem mai bine ce se întâmplă.

Așteptare pare să avem și spre est – nu s-a făcut niciun avans! De ce? Bănuiala mea: încearcă manevra Cauldron, își bagă trupele pe flancuri și vor să încercuiască inamicul, câștigând astfel fără bătălie, după ce îi taie resursele.

Că rușii nu au folosit toată armata și forțele de elită (decât ocazional) pare logic – încearcă să câștige cu efort minim, păstrâng backup pentru escaladarea situației. Trebuie să fie clar pentru toată lumea că acest război nu este deloc ușor pentru Rusia, dar nu e nici necalculat. Rusia ia în calcul o posibilă intervenție NATO și e conștientă că nu se va arunca la nucleare din prima, decât la nevoie. Dar până la nucleare, Rusia nu are nici măcar control asupra spațiului aerian din Ucraina. Acel atac inițial asupra centrelor de comandă nu a fost deloc eficient. De unde știm asta? Din faptul că zilnic pică avioane rusești (exemplu). Într-adevăr SU-25 e junk și au cam picat și în Iran în războiul Irak-Iran, dar totuși … îl trimit la înaintare să vadă dacă pot trimite altele mai bine. De asemenea, ucrainienii predind că au recuperat un aeroport la sud de Mikolaev (sursa). Rachetele nu pot face prea mult – pot distruge, dar ce rezolvi cu asta? Populația e deja speriată, le-au folosit suficient. Le vor mai folosi.

Rămâne deci întrebarea: de ce a zis Marcon că ce este mai rău pentru Ucraina, abia urmează? Nu știu dacă ați observat – Macron e cumva un mesager al următorului episod … Înainte de război, Macron a avut o discuție de 5 ore jumătate cu Putin. Joi, doar de o oră jumătate. Dar oricum este prea mult. Ce credeți că se poate discuta într-o ora jumătate?!?? “Băi Vladimir, hai, mă, las-o mai moale!”. “Nu, vreau să cuceresc toată Ucraina!”. “Păi de ce?”. “Așa vrea mușchii mei, tu ce o să faci?” “Nu-ți mai trimit șampanie!”. “Mă piș pe șampania voastră, mâine poimâine dau o tură la Orașul Subteran. Spumantul de Cricova e de 10 ori peste pișoarca voastră. “Hai, mă, nu fii așa, te rog eu! Uite, îți trimit niște gagici …”

Ce poate discuta un angajat al lui Rotschild care a terminat filosofia cu un fost kgb-ist care trimite comandouri peste dușmanii săi politici? O oră jumătate! Și totuși au discutat! Și ce a aflat? Că răul abia urmează? Dar care rău, de ce nu ne spune și nouă? Că o să ocupe toată Ucraina? Păi asta știm, se vede, e clar … Dar de unde știe Macron că Ucraina nu o să reziste?

O mie și una de întrebări … de aia cred că va urma o furtună. Și furtuna nu cred că privește doar Ucraina!

Morți la datorie

Leave a comment

Mai întâi de toate – Dumnezeu să-i ierte pe eroii care și-au dat viața în această seară pentru noi. Moartea lor, fie din accident, fie din altele, nu este cu nimic mai prejos decât o jertfă pe câmpul de bătălie. Ei au murit, de facto, în război și se numără în rând cu eroii neamului.

Pe scurt istoricul:

1 – pica MIG-ul

2 – pleacă un elicopter după el, raportează că vremea e proastă și primesc ordin să se întoarcă; pică pe drum înapoi

Între timp:

  • un avion NATO de realimentare era în zonă în vremea prăbușirii de câteva ore bune (poza aici); presa habar nu are, purtătorii de cuvânt nu zic nimic
  • imediat după prăbușire (chestiune de ~10 minute), un stratotanker vine peste Carpații din curbură (poza aici)

Mai înainte:

  • Rusia ne-a certat că de ce rușii nu mai pot scoate bani de la bancile din România

Capetele hidrei

5 comments

Prin hidra înțeleg forțele întunericului care se împotrivesc omului și din invidie luptă împotriva omului încercând mai întâi să îl despartă de Dumnezeu și mai apoi să îi facă rău, pur și simplu. Este greu de înțeles că diavolul pur și simplu nu știe să facă altceva decât rău. Jordan Peterson spunea că cea mai clară dovadă a existenței lui Dumnezeu este existența diavolului, care este evidentă – trebuie să fii cu totul orb să nu vezi că diavolul există.

Ca putere căzută, e firesc să vedem și să percepem mai mult existența diavolului decât existența lui Dumnezeu, deoarece în starea noastră căzută, avem de a face în primul rând cu influența diavolului. Și orice inimă sinceră în căutarea unui răspuns, vede mai întâi lucrarea întunericului și se simte copleșit de mirosul urât al iadului care vine alături de prezența și lucrarea forțelor satanice.

Trebuie însă ca cineva să aibă o inimă sinceră și o rațiune cât de cât funcțională pentru a nu se lăsa copleșit de nihilism și pentru a căuta o explicație a răului care repet – orbi să fim, să nu-l vedem.

Majoritatea oamenilor supraviețuiesc vieții – reacționează la ce li se întâmplă. Puțini sunt care planifică, puțini care își decid o cale proprie și care au un plan și foarte rar găsim unul care să intre pe ușa cea strâmtă și să încerce să vâneze veșnicia alături de Dumnezeu, nu în foc.

Prin capetele hidrei înțeleg diversitatea puterilor întunericului. Există mai mulți demoni și fiecare are o lucrare a lui. Dar omul, ca ființă superioară prin chipul și potențialitatea obținerii asemănării cu Dumnezeu, are puteri mult mai mari și în omenire poate face multe rele mai mari decât ar fi capabili chiar demonii. Aș aminti aici doar pilda cu acel călugăr care fierbea un ou la focul lumânării și când i s-a dat pe față păcatul (dacă nu mă înșel, era post), starețul l-a certat și el a dat vina pe diavol: “diavolul m-a învățat”. Atunci, deoarece starețul avea viață sfântă, și pentru îndreptarea călugărului mincinos, care la fel ca Adam, în loc să se pocăiască când răul a ieșit la suprafață, a dat vina pe șarpe, s-a arărat diavolul și a zis: “nici prin cap nu îmi trecea așa ceva, el singur s-a gândit să fiarbă oul la lumânare”.

Iată deci că există o concurență între diavol și om în a face rău, fiecare din motive și din poziții diferite. Diavolul din invidie, omul din prostie și din răutate, care răutate se face din obișnuință, din educație, din căderea sub influența celor 3 mari legături cărora este supus omul (conform Sf. Ignatie Brieanceaninov în “Calea Mântuirii”): legătura păcatului strămoșesc, legătura duhului lumesc și legătura influenței demonilor.

Să ne întoarcem acum la capetele hidrei. Există așadar mereu, în orice vreme, diverse lucrări ale forțelor întunericului care încearcă să distrugă omul. Distrugerea omului are mai multe “fronturi”: în primul rând, depărtarea omului de Dumnezeu, prin tot ce înseamnă asta: opoziția față de propovăduirea Bunei-vestiri, omorârea și constrângerea prin orice mijloace a lucrării de propovăduire a Cuvântului lui Dumnezeu și în cele din urmă anihilarea completă creștinilor, cum s-a întâmplat în epoca bolșevică. Dar pe lângă lupta împotriva creștinilor și a propovăduirii, din răutate, diavolul lucrează și la distrugerea fizică a omului, chiar a celor care nu sunt creștini și care nici măcar nu prea au speranțe și perspective de a deveni creștini.

Aici este o discuție lungă și nu are rost să o detaliem. Dar, în primul rând deoarece îl urăște pe Dumnezeu, diavolului îl urăște și pe om, ca purtător al chiplului și potențial al asemănării cu Dumnezeu și chiar dacă nu este creștin, caută să îi facă rău. Dar nu doar omului ci și întregii creații, diavolul îi face rău, deoarece altceva nu poate să facă. De aceea, întreaga creație, după cădere, vedem că este sub influența răului. Cum altfel putem să interpretăm imensitatea spațiului cu planetele goale de viață, cu asteroizii care le lovesc violent și le lasă cratere reci și sterpe, cu găurile negre care devorează materia ducând-o nu știm unde, cu exploziile stelelor care aruncă moarte pe distanțe inimaginabile în jurul lor. Universul nu este deloc favorabil vieții și starea actuală poartă în ea semnele unei violențe și unor transformări catastrofale.

Capetele hidrei sunt diversele lucrări ale puterilor întunericului, care fiecare în parte sunt un front deschis împotriva omului, cum am mai zis. Să exemplificăm: plandemia a fost un cap – un virus produs în laborator, menit să omoare oameni, să producă spaimă, să distrugă comuniunea și societatea, să dea pretext pentru nașterea unui regim totalitar global. De altfel, un regim totalitar global este scopul final al diavolului deoarece atunci ar putea să interzică credința în Dumnezeu pe tot pământul și să ceară în schimb închinarea către el. Faptul că în ultimul timp pare s-a întețit lupta pentru încropirea unui stat global, care evident va fi unul totalitar, nu este doar o închipuire, ci o constatare chiar a celor care nu sunt creștini și nu au o perspectivă creștină asupra lumii.

Capetele hidrei, deși au aceiașă mamă și de fapt, același trup, pe lângă lucrarea particulară pe care o au fiecare, se întâmplă uneori să se frece unul de altul, adică să intre într-un aparent conflict. Să ne imaginăm o haită de lei care devorează o antilopă. Nu toți mănâncă o dată, ci pe rând, dar cei mai jos din ierarhie nu au răbdare și se aruncă înainte să se sature cei mai de sus, și astfel există mici frecușuri – irelevante în cele din urmă pentru antilopă. Ce vreau să spun? Există o ierarhie a răului și o ierarhie a lucrărilor răului, prin urmare există și o competiție (aparentă) în manifestarea acestor lucrări. De aceea, vedem că plandemia se termină și războiul are întâietate. Deși, mai concretă pare mai degrabă hiperinflația, dar care este cumva ignorată deoarece dacă s-ar discuta prea mult despre ea, există riscul stimulării unor tensiuni sociale, care ar destabiliza structura de conducere pe care am văzut-o în acțiune în timpul plandemiei. Cum se poate explica altfel sincronizarea și rapiditatea cu care au fost aplicate același set de “măsuri” în întreaga lume?

Prin urmare, infrastructura prin care a fost executată plandemia, va fi folosită și pe viitor la multe alte … “lucrări”. Dar cum de nu se întâmplă deja războiul și cum de lucrurile se mișcă așa de încept. Și cum de plandemia dă semne că nu va contina sau cel puțin pare că are un deficit de momentum? Să nu intrăm prea mult în măruntaiele arhitecturii demonice de control și execuție a planurilor satanice asupra lumii. Să ne depărtăm puțin și să ne întreptăm gândul către Dumnezeu, cel Atotputernic.

De ce îngăduie Dumnezeu manifestarea răului în lume și de ce permite ca aceste capete să se înfrupte din umanitate? Aceasta este o chestiune teologică largă și se numește “problema răului”. Nu vom intra prea mult, doar amintesc că sunt părinți care spun că fără diavolul omul nu ar putea să se sfințească, deoarece nu ar avea ispite și fără ispite nu ar putea să-și manifeste lupta și dorința de apropiere față de Dumnezeu. Dar lucrarea dragostei nu are neapărat nevoie de diavol și înainte de a fi – fără voia lui, ci din prostie lucrător al mântuirii omului – diavolul este o realitate și lucrarea sa este o stare a lucrurilor pe care nu o putem nega și de care trebuie să ținem cont, mai ales în viața noastră, în lupta personală și mai puțin în întortocheatele meandre ale războiului nevăzut al forțelor întunericului cu umanitatea, care vedem în vremurile recente că se instanțiază agresiv în realitatea fizică din ce în ce mai mult. Și a venit poate momentul să enumerăm și alte capete ale hidrei, pe lângă plandemie, hiperinflație (sărăcie) și război (deznădejde). Războiul împotriva identității și a memorie este poate un capăt mult mai pervers al hidrei decât toate celelalte la un loc. Mă refer aici la așa-zisul curent “wokeness” de peste ocean care cuprinde în el “drepturile” minorităților sexuale, drepturile “minorităților” oricare altele decât cea creștină, feminismul, distrugerea moștenirii culturale europene prin ostraticizarea sub umbrela unor pretexte tembele (sclavia, patriarhia etc) și ca o cireașă pe tort, consecința firească a wokeness-ului este transhumanismul – distrugerea omului și “înlocuirea” acestuia cu inteligența artificială, printr-o simbioză înșelătoare care evident va duce încă din start la anihilarea individului și la alterarea completă a ființei umane prin simulacre de identități artificiale, fără nicio esență și fără nicio altă relevanță, alta decât distrugerea omului așa cum este acum. Atracția transhumanismului este una dintre anomaliile inexplicabile ale nihilismului. Tocmai când credeam că nihilismul și-a atins culmea și a epuizat orice potențial de distrugere, iată că pe altoiul acestuia se naște un monstru chiar mai pervers – transhumanismul, care aduce cu el, atributele unei adevărate religii și analizat cu atenție, nu diferă prea mult de închinarea la idolii făcuți de mână de om de altă dată.

continuare aici

Schimbă claxoanele ceva?

12 comments

Pseudo-revoluția camionagiilor (truckers) din Canada este încă o dovadă cât de lame au ajuns canadienii. Nici de o revoluție nu sunt în stare! Nu că românii ar fi … Dar în timp ce ei stau ca proștii și claxonează, nu fac bani. Dacă nu fac bani, o să moară de foame. Între timp, Trudeau și alții din elita globală întunecată, fac ședințe, analizează și se gândesc ce rele să mai toarne peste omenire după plandemie și hiperinflație. Probabil dilema curentă a elitelor este dacă a venit timpul de război nuclear sau încă e suficient să ne mai frecăm între noi cu tancuri și puști?

Totul e calculat inginerește – ce model, cât prezice că va reduce din populație în cât timp. Totul are scopul ca să omoare oameni și să facă loc miliardarilor și conducătorilor lumii pentru terenuri de golf și pentru vânători în păduri virgine, unde nu sunt melteni primprejur să îi amenințe cu furcile.

Nimic nu e întâmplător din ce vedem că se întâmplă în lume, chiar dacă televiziunile au cam ocolit să transmită această manifestație/mișcare/pseudo-revoluție sau cum i-o zice.

În primul rând, camionagii sunt una dintre cele mai vaste categorii sociale din SUA – cum nu se mai produce nimic, a rămas transportatul junkurilor produse de chinezi pe care lumea le comandă pe Amazon. Problema este că această categorie va fi eliminată complet în 5-10 ani de tirurile automate. Trecând peste vrăjala că convoaiele acelea o să aibă nevoie de operatori umani, că tranziția va dura, că nu se poate peste noapte blah, blah. Realitatea este că o mare felie din acestă categorie va zbura, așa cum agricultorii au cam fost rași când s-a introdus tractorul. Cum așa ar zice careva? Că iote, avem agricultori. Avem, poate avem 1-2%, dar înainte de tractoare erau 95% și avea puterea să facă praf fabricile de tractoare dacă gândeau și dacă li se aprindea beculețul. Evident, schimbarea era inevitabilă, dar una e să te trezește peste noapte fără meserie și alta e ca un tată agricultor să-și pună fiul să devină tractorist deoarece este clar că tractoarele vor fi viitorul …

În al doilea rând, camionagii sunt puțin sălbatici. E o meserie pentru singuratici care se controlează, până nu se mai controlează cum au făcut cei 2 camionagii pe plaiuri mioritice, tată și fiu, care ofticați fiind de un alt conducător de autovehicul, l-au făcut acordeon, coordonându-se prin stație – cel din față a frânat și cel din spate nu a frânat. Este doar chestiune de timp până protestul se va transforma în măcel și vor trimite tunurile de apă peste ei.

Vor renunța însă sau nu la mandate? E posibil să cedeze, deoarece oricum se renunță la vaccinare cam peste tot deoarece s-a văzut că nu ajută, ba chiar cei care sunt vaccinați fac sigur omicron și nu toți fac ușor. Prin urmare, politicienii oricum nu știu cum să o dea întoarsă și cum vedem la noi, se fac că plouă și reduc restricțiile treptat, suflând în iaurt că au scăpat netrași prin furci, deși și-au bătut joc de oameni. Camionagii canadieni nu prea se pricep însă la trasul prin furci, sau cel puțin nu deocamdată. Din ce știu însă, liderul Quebecului a făcut deja apel la renunțarea la certificatul de vaccinare dar Trudeau nu poate să facă un pas înapoi – este prea mândru și prea încrezător în puterea lui.

Viitorul protestului este incert, iar partea cu gofund-ul care le-a confiscat donațiile este încă un semn că Marele Reset controlează tot ce ține de finanțe de la bănci, paypal, visa până la site-uri private de donații gen patron sau gofundme. Este firesc ca oamenii să se mute pe crypto ceea ce va agrava situația băncilor centrale și ale statelor în general, mai ales dacă va crește numărul de tranzacții și crypto va fi folosit macar pentru un procent din plata serviciilor. De aceea încearcă să lanseze fiecare țară o monedă crypto oficială, pentru a oferi o infrastructură tentantă pentru utilizatori și a sifona astfel interesul și atractivitatea rețelelor distribuite independente, cum este Bitcoinul. Nu m-ar mira să auzim din ce în ce mai des apeluri la interzicerea acestei monede, dar așa cum a fost cu Brexitul, oricât de strânsă este o menghină, mereu există un șurub care să o slăbească și să lase pe cei care se zbat să scape.

Au trecut deja 9 zile de proteste și nu s-a schimbat nimic. Există o aparentă unitate a poporului în jurul camionagiilor și canadienii văd că sunt mulți împotriva sistemului. Dilema mea este cum de furia și rebeliunea oamenilor este atât de moderată încât în afara de fâlfâit steaguri și strigat sloganuri, protestatarii nu fac altceva? Asta nu îmi sună bine, mă așteptam ca după o zi, două, toată Canada să iese în stradă și să ocupe parlamentul, guvernul etc. Câtă vreme guvernanții i-au umilit de câțiva ani buni și i-au tratat ca pe niște oi proaste, mai au toleranță pentru o adunătură de bolnavi mintali și ingineri sociali care nu se gândesc la nimic altceva decât la reducerea populației?

1 2 3