Crestinii si alegerile
Am ramas suprins acum cateva zile cand un prieten m-a intrebat cu cine votez si mi-a marturisit cu nonsalanta ca el anuleaza votul pentru ca nu l-a convins nici un candidat. Suprinderea mi-e cu atat mai mare cu cat prietenul este un om responsabil, chiar extrem de responsabil si de asemenea destul de inteligent. Uneori are o umbra de naivitate dar cand se incordeaza este destul de cu picioarele pe pamant. Cum poate oare sa nu realizeze pericolul pe care il pune comunismul in ziua de astazi si cum mai poate avea dubii cu cine sa voteze? Oricat de mult nu te-ai uita la stiri, nu poti sa nu stii ca PSD este mostenitorul PCR si ca revolutia ne-a fost furata de Iliescu care ulterior a si fost responsabil pentru omorarea catorva zeci de oameni in mineriade. De 25 de ani, procesul este amanat in asteptarea inevitabilei plecari pe lumea cealalta a octogenarului presedinte de onoare si idol al noii generatii de tineri social-democrati. Procesul lui Iliescu este un nod gordian al (in) justitiei din firava noastra democratie. Nu vom mai continua cu alte si nenumarate alte exemple. Nu voi mai reaminti nici dramaticii ani ai tranzitiei care au distrus o generatie intreaga, tocmai din mentinerea status-quo-ului post-comunist de catre neo-capitalistii securisti si neamurile lor. Sistemul ticalosit nu s-a limitat doar la PSD, desi grosul baronilor niciodata nu a tradat. Ca o mica paranteza, terminologia de baron este destul de blanda. Complexitatea coruptiei din Romania si a actorilor sai post-revolutionari nu cred ca poate fi etichetata folosind termeni atat de simplificatori. Un baron era intr-adevar cel mai mare om al locului, care poate incasa birurile si randuia afacerile domnitorului sau regelui, dar nu cred ca baronul rula sume cu mult mai mari decat conducatorul si decat cei mai din proximitatea voievodului care acum ar fi sa zicem membrii de guvern. Asa-zisi baroni de la noi, cel putin financiar sunt cu mult peste protectorii lor de la Bucuresti care mai primesc si ei cate un mizilic de comision din cand in cand sau cine stie ce salariu mai acatarii, fie ca parlamentar european, fie ca membru al vreunui AGA de la vreo companie de stat, fie ca salariu de cine stie de consilier etc. Inchis paranteza. In primul rand, crestinii trebuie sa reactioneze la minciuna. Prima preocupare in orice alegere pe care o face un crestin, indiferent de celelalte argumente, trebuie sa fie adevarul. Binele nu este bine, daca nu este facut bine. Poporul roman a sintetizat perversitatea compromisului prin proverbul: “S-a facut frate cu dracul ca sa treaca puntea”. Imaginati-va cate situatii si cate contexte cuprinde acest proverb si ce gandire trebuie sa fi avut oamenii pe vremuri ca sa accepte si sa foloseasca asemenea vorbe. In ziua de azi, in socetatea romaneasca dar mai ales in occident, compromisul este firesc. Nu doar firesc, ci este chiar obligatoriu. Pervertirea de-a lungul timpului a adevarului a dus pana la crearea de forme elaborate de minciuna care au devenit incet chiar norme si modus vivendi, cei care nu adera la ele fiind marginalizati. Ma refer aici la tot felul de
Read more