România, lider în domeniu

Românii nu mai au motive să fie invidioși pe vecinii noștri de la sud pentru că ne-au furat tradiționalul penultim loc în orice top al țărilor europene referitor la bunăstare, economie, sau orice alte performanțe. Acum nu doar că bulgarii nu ne mai împing la coada clasamentului, dar chiar suntem lideri! Domeniu nu este însă nici puterea de cumpărare, nici producția de lubeniță, nici măcar numărul de hackeri la suta de mii de locuitori, ci este unul jenant, demn de o țară africană subdezvoltată în care femeile nu mai au altă alternativă pentru pâinea de zi cu zi și ies să-și vândă trupurile. Mai concret, România este în top la prostituția digitală denumită pompos (sau poate doar “tehnic”) în presa noastră “video-chat”. Evident că știrea nu are pretenția de exactitate. Nu s-au dat prea multe detalii și nici măcar lotul țărilor între care România este lider. Mă îndoiesc de exemplu că România bate Rusia, cel puțin în zonă. Există totuși unele elemente care ne dau dreptul să acceptăm o brumă de adevăr din faptul că România este un jucător important în … domeniu sau mai bine zis că sunt multe românce care își vând trupurile pe bani. În primul rând este recunoscut că viteza de internet în România este una bună comparativ cu alte țări teoretic “competitoare”, cel puțin din zonă. O viteză bună nu doar că facilitează prin costul redus această “activitate” reducând costurile. Costurile nu sunt oricum o problemă având în vedere că prețul cu forța de muncă – ca și în alte domenii – este destul de redus la noi, fiind principalul avantaj și principala caracteristică a forței de muncă românești. Rapiditatea conexiunilor facilitează însa dezvoltarea acestui tip de afacere în orice colț al României, ceea ce evident este un avantaj competitiv spre deosebire de alte domenii, cum ar fi industria auto unde lipsa autostrăzilor, proasta infrastructură, timpul mare de stat la vamă pun o mare povară pe companiile producătoare. Ca o mică observație, aveam de gând să scriu un articol despre mitul de “jucător” în domeniul IT al României – o percepție greșită pentru mulți români, chiar dintre cei din domeniu – însă din păcate am pierdut articolul în care se prezenta o statistică cu procentul de muncitori în domeniul IT din procentul tuturor muncitorilor în care statistică România se afla la coada clasamentului sub Ungaria și Bulgaria și doar peste Albania. Se înțelege că dacă raportul s-ar face la numărul populației am sta și mai prost. România nu este un lider IT în caz că aveați speranța ca măcar IT-ul o să ne scoată din nămol și o să ne ofere un avantaj competitiv. IT-ul crește în toate țările, la nivel mondial, ponderea IT-ului în industrie crește și în Bulgaria și în Ungaria și peste tot, prin urmare nu avem de ce să fim prea optimiști că în curând vom putea să o ducem bine chiar și fără autostrăzi, fără restructurarea furnizorilor de utilități, fără stimularea economiei, fără mult așteptata reformă – spus altfel. Întorcându-ne la

Read more

Cărtărescu și alergia la colivă

Cărtărescu are alergie la colivă, mai ales dacă coliva este “legănată” de Klaus alături de Tudose și Dragnea. Cărtărescu are alergie la mai multe chestii și mai ales la bunul simț cum ar fi slujba de pomenire a eroilor neamului – o altă alergie pentru Carty (și eroii și neamul și bine-înțeles slujbele). Pentru un dezechilibrat ca Carty însă, poate doar o orgie de poponari (alternativi sexuali cum îi denumește) nu îi produce repulsie deși probabil asta depinde de în ce pozitie s-ar afla. Adevărul este însă că imaginea cu Klaus legănând coliva alături de Tudose, Dragnea și ceilalți ne dă o impresie de artă macabră sau mai degrabă de dans macabru. Ceva nu părea la locul ei, ceva era anormal, ceva nu se lega … Pare ciudat în ziua de astăzi să vedem conducătorii noștri vorbind despre națiune, popor, etc. Da, știu că există populism și că mulți politicieni regurgitează tematica însă “cei de sus” fac în general referință la România doar ca un addendum la marile teme importante cu care se preocupa ei zi de zi în postura de lideri regionali: apărarea drepturilor omului, consolidarea Uniunii Europene, întărirea NATO, lupta împotriva terorismului, provocările asimetrice blah, blah. Patriotismul este încadrat la capitolul … veșnica pomenire. De altfel, dacă urmărim discursul lui Klaus, pare un discurs în 2 planuri: pe un plan evocă eroii, evenimentele, istoria și pe celălalt le scuipă. Iată câteva extrase din al doilea plan: La un secol de atunci, România este un stat puternic, pe care aliaţii şi partenerii se pot baza, pilon de stabilitate şi securitate în această regiune. Iar acest lucru se datorează în mare măsură și Armatei României. 7 paragrafe a reușit Klaus să citească până să înceapă cu plecatul capului și referințele la slujirea “aliaților” sau la cauzele “comune”, “regionale” … Vă îndemn ca acolo unde vă trimite datoria, în Afganistan, Irak ori Balcani, să fiți demni de glorioșii voștri înaintași! Orice minciună trebuie întreținută și Klaus nu putea trece peste astfel de momente fără să reamintească soldaților români că ei nu sunt doar carne de tun sau mercenari ieftini (de outsourcing) pentru americani, ci își dau viața aiurea prin deșerturi la mii de kilometri luptându-se cu turbați medievali pentru industria de armanent americană doar ca să apere țara și ca să calce pe urmele înaintașilor. Într-o perioadă în care valorile Uniunii Europene sunt atacate de populism și demagogie, comemorarea Marelui Război aduce cel mai puternic argument în favoarea proiectului european: pacea! Nu mai lungim comentariile, evident Klaus nu putea spune altceva decât dacă ar avea coloană vertebrală și dacă prin sânge i-ar curge sânge românesc. Două condiții greu de găsit în ziua de astăzi și nu doar în rândul politicienilor. Adevărul este însă că România ca stat și poporul român sunt în prezent sub asediu. Cei care ne conduc nu sunt decât niște agenți ai acestui mare plan care evident că nu ne include doar pe noi. Statele și popoarele în general sunt acum atacate cu virulență de cei care doresc

Read more

Rachetele Patriot – Chelului tichie de mărgăritar îi lipsea

Desi Klaus nu e chel și deși nu toți chelii sunt fuduli, achiziția de rachete Patriot nu va fi pentru România altceva decât un boost de imagine în rândul minionilor afiliați Imperiului (vezi și Zerohedge). Altfel spus, România va ieși din irelevanța în care băltește alături de Bulgaria și va începe să scoată capul din ce în ce mai mult, cu fiecare creștere a PIB-ului și cu fiecare nouă afacere făcută cu complexul militaro-industrial al Imperiului. Iată deci încă o confirmare a grecizării României – căci altfel cum putem denumi tot ce se întâmplă din punct de vedere social, economic și politic în România? Achiziția rachetelor este în primul rând o escaladare a riscului venit asupra României din partea Rusiei. Dacă pe o scară de la 1 la 10 a ateției Rusiei (în sens negativ) scutul de la Deveselu ne-a clasat pe poziția 8, achiziția rachetelor ne duce la 10. Teoretic, orice risc, are și avantaje. Dacă rachetele astea ne-ar oferi o siguranță 100% împotriva Imperiului Euro-Asiatic, achiziția lor ar fi de dorit. Însă rachetele în sine sunt apă de ploaie în caz de Doamne-ferește. Câte rachete Patriot trebuie să cumpărăm ca să putem face față Rusiei în cazul unui conflict? Nu sunt expert și nu pot da un răspuns, dar știu sigur ca rușii au mult mai multe rachete ca noi, mult mai multe tancuri, avioane și de toate. A scoate cuțitul în fața unui mafiot când acesta are pistolul deja îndreptat înspre tine e sinucidere curată. PSD-ul se vaietă că nu sunt încasări și că vor fi probleme la plata salariilor mărite și a pensiilor mărite, însă nici un PSD-ist nu contestă achiziția acestor rachete, ca și a vechiturilor de avioane americane antice, care nu vor aduce deloc un plus de siguranța. Toți banii aștia ar fi adus un plus valoare mult mai mare dacă ar fi fost investiți în industria militara de exemplu și în loc de rachete SF cu avantaje discutabil din punct de vedere militar, am fi dezvoltat de exemplu mitraliere ieftine și fiabile și am fi mărit numărul soldaților permaneți – o măsura cu adevărat importantă care ar avea o utilitate mult mai realistă în cazul unui conflict cu Rusia. Pe măsura ce PIB-ul crește și românii dorm, lăsând pe politicieni să-și facă de cap cu viitorul țării, apatența politicienilor pentru dotarea cu armament a țării crește, mai ales având în vedere puternicile lobby-uri ale companiilor americane care ne-au mai adus nenumarate beneficii în trecut (vezi Bechtel și dosarul Microsoft). E nevoie doar să ai un dușman pentru a convinge prostimea că merită să dai toți banii pe armată. O să ajungem și noi ca grecii să fim jupuiți de vii de bancheri și de investitorii rechini care o să cumpere pe 2 lei ce mai rămâne din țara asta.

Read more

Pompierii piromani

Din toate modificările faimosului program de guvernare o să fac câteva comentarii despre impozitul pe cifra de afaceri, deși pe toate televiziunile vedem cum au sărit deja oamenii de afaceri și toată lumea în general pe guvernanți care au venit peste noapte cu câteva mici modificări aberante la un program în sine aberant și care este probabil ultimul cântec de lebădă al zvâcului de revenire din criză trăiă cu multă întârziere de economia românească după prăpădul din 2008. Care zvâc din păcate nici măcar nu e consecința vreunei politici coerente fie a PSD-ului fie a celor dinainte, ci e o reacție firească a căderii. În primul rând, justificarea acestui impozit prin prisma faptului că sunt multe companii multi-naționale care nu plătesc deloc impozit pe profit de ani de zile este aberantă. Este evident că acele companii plătesc nenumărate taxe cum ar fi taxele salariale care sunt peste 60% din salariul luat în mână de angajați și apoi mai plătesc TVA-ul care în esență este oricum o taxă pe venit. De asemenea, este evident că chiar dacă ar fi așa – adică sunt multe firme care nu plătesc impozit pe profit din cauza optimizărilor fiscale – a introduce o taxă care va pune greutate pe toată lumea, inclusiv pe cei care plătesc de ani de zile impozit pe profit, denotă prostie și amatorism tembel. Cum ar fi ca într-o clasă în care un elev face gălăgie profesorul să scadă nota la purtare la toată clasa? Nedrept, ineficient și cu consecințe fatale pentru acel profesor. La fel și cu acest impozit … Prima întrebare pe care mi-o pun este dacă oamenii ăștia chiar așa gândesc sau doar bagă în față explicații false pentru alte interese pe care le-ar avea. Este un reflex firesc să încercăm să le găsim scuze pentru că ne vine greu să credem că o asemenea prostie există. Este greu de crezut că există un om normal, întreg la minte, cu atât mai mult ajuns în poziții unde să ia decizii, care să gândească că pentru că ai companii care nu fac profit – din orice motiv ar fi acesta – trebuie să introduci o măsură atât de anormală și anti-economică. Din păcate realitatea chiar aceasta este: la volanul autobuzului nu e doar un șofer beat, ci e și unul retardat care a dat șpagă ca să ia permisul și care are multe accidente la activ. Și este o minune dacă acest șofer nu va ajunge să arunce autobuzul în prăpastie la prima curbă. După cum am mai explicat în mai multe articole, trăim vremuri în care dobânzile fiind în cădere continuă (stați liniștiți, încă nu am trecut peste) bătălia între companii se duce pe cota de piață. Nu profitul mai contează în ziua de astăzi, ci cota de piață care este un asset luat în calcul nu doar de investitori cât și de fondurile de investiții și de bănci. Pomparea banilor gratuiți în sistemul bancar face ca banul să nu mai aibă valoare și setea după randamente sa direcționeze

Read more

Poezie

Cine oare, cine oare Va fi premierul care, Va conduce tărișoara, Va continua ciordeala, Va fi însă-ascultător Si de partid iubitor. De tovarăși tolerat, Și de Dragnea controlat. Păpușică mișcătoare Blândă, lină dansatoare Fără ifose jenante Fără aventuri riscante Premier bun de forjat La program aliniat Perfomanțe să aducă Și salarii să producă. Legi rapide să găsească, Pe corupți să-i spălăcească.

Read more

Relațiile economice cu Rusia dincolo de măcănituri

În caz ca nu ați aflat deja, Putin e de vină inclusiv pentru criza politica actuală din PSD. Mai concret, posturile Mac-TV din România deja rumegă un mic amănunt din lunga listă de acuze pe care Dragnea ar fi adus-o lui Grindeanu cu privire la ne-dezvoltarea relațiilor economice cu Rusia. Evident că nu acesta a fost argumentul principal și probabil adevărul este că acest punct – creșterea schimburilor economice cu Rusia – era cumva în faimosul program de guvernare și acum nașu’ Dragnea i-a pus în spate lui Grindeanu întreaga listă fără să realizeze ca Grindy se poate agăța de orice amănunt oricât de irelevant pentru a face vâlvă, pentru ca confuzia este prielnică și pentru că nu are demnitate, ca un om de nimic ce este, ca și alti colegi ai săi cu nimic mai prejos. Să trecem însă peste zgomotul scandalului și să evaluăm în ce măsură colaborarea economică cu Rusia ar fi posibilă și ar folosi la ceva. Din start vă invit să evitați pe cei care având doar un singur neuron sunt angajați pe o direcție și repetă continuu aceealeași mantre anti-rusești indiferent de context și de situație. Nu aș atrage atenția, dacă fenomenul nu ar fi unul periculos și mentalul colectiv nu ar fi deja infectat de prostia gândirii în șabloane și în matrici plasate de formatorii de idei. Îmi pare rău că nu am timp să scormonesc detalii și să exemplific această cădere în șabloane de gândire prefabricate din prostie și din lipsa gândirii sănătoase din media românească. Comentez însă o mică referință de la Digi24:  Dragnea nu recunoaște că i-a reproșat premierului relațiile cu Rusia. În articol, Dragnea neagă că l-ar fi acuzat pe Grady de nedezvoltarea relațiilor cu Rusia în timp ce Grindy își asumă patetic această “vină” într-o autovictimizare jenantă prin care sărmanul speră să smulgă discret unde de compasiune și acceptare, ca și cum ar fi o faptă mare de eroism faptul că nu a dezvoltat aceste relații, deoarece noi suntem pro-europeni și pro-NATO și Rusia ne e dușman și nefiind demnă de a face afaceri cu România. Doar “putinistul” Dragnea vrea relații cu Rusia ar părea să sugereze Grindy pentru că oricum el nu își asumă nimic de fapt. Să facem acum o mica pauză de la această tulburare mioritică și să ne uităm la relațiile economice între SUA și Rusia. Iată cum stau schimburile SUA-Rusia anul acesta conform INS-ului american: La cum arată deocamdată aceste cifre, exista o creștere semnificativă față de anul trecut. Deși posibil ca în trecut schimburile să fi fost mai mari, iată totuși că și americanii au schimburi comerciale cu rușii. Sper deci că este evident pentru toți tembelii care pun egal între schimburile comerciale și afilierea militară sau geostrategică că nu există nimic care să ne oprească să facem afaceri cu rușii chiar în toiul acestor sancțiuni. Numai nulități ca Oreste și papagali care judecă simplist și superficial tratează cu superioritate și patimă infantilă posibilitatea existeței relațiilor comerciale cu Rusia. Să trecem și

Read more

De ce are PSD probleme?

PSD are probleme deoarece este un partid anacronic: foști comuniști care încearcă să conducă o țară – cam nehotărâtă ce vrea deși se uită cu jing înspre vest – într-un stil autoritar, pe criterii de grupări și influențe subterane cu interese strict economice și cu nevoi urgente de control asupra sistemului juridic. Într-o democrație cât de cât normață, există separarea puterilor în stat. Cel puțin în formă am avea: parlamentul, guvernul și justiția și de asemenea, tot de formă avem a patra putere care (din nou teoretic) este câinele de paza al celorlalte: presa. PSD are probleme cu toate aceste puteri deoarece toate îl încurcă. Dacă politic controleaza, celelalte sunt greu sau imposibil de controlat total din cauza culturii și a societății în general care chiar dacă încet și chiar dacă în sincope, avansează totuși și pune probleme vechiului model, lumii vechi din care își trage rădăcinile PSD-ul atât fizic cât și “meta-fizic”. Nu pare un diagnostic prea clar ce am spus deocamdată și nu pun încă degetul pe o anume rană. Ar fi multe de zis cu privire la existenta DNA-ului, influențele euro-atlantice mai mult sau mai putin discrete, distanțarea serviciilor și a armatei de PSD (aia sunt altă gașcă cu alte interese), efectul neașteptat al unor greșeli ale lui Ponta care au dus la pierderea scaunului de președinte, greșelile făcute cu ordonanța 13 care a stârnit repulsia chiar și a proprilor votanțti și membri. Cu toate acestea, nu acestea sunt problemele PSD-ului. În primul rând, să menționăm că ideal, din punctul de vedere al conducerii largi a PSD-ului, România ar trebui să se asemene Ungariei: partidul unic cu o majoritate pleni-potentă care a pus gheara pe toate componentele statului și cu o opoziție de formă care să mimeze statutul de țară democrată și care să ofere celor de la putere plăcerea dezbaterilor și a simulării luptei politice, așa cum se joacă pisica cu șoriceii. Ca să realizeze acest deziderat, PSD-ul ar avea însă nevoie de câteva mișcari brutale, manevre și acțiuni puternice în destructurarea piedicilor actuale pe care nu le vom enumera. Astfel de mișcări și mutări nu pot fi însă făcute de păpuși, de telecomandați, cum a fost Grindeanu. Astfel de mișcări nu pot fi făcute decât de lideri cu autoritate nu doar în partid, lideri puternici și obraznici, vicleni și îndeajuns de diplomați pentru a nu provoca un șoc prea puternic la nivel european. Cam cum e Orban la unguri … Într-adevăr putem spune ca Dragnea poate se apropie cel mai mult de toate criteriile enunțate mai sus. Cu siguranță Dragnea ar putea fi cel mai light dictator care și-ar asuma cele mai multe riscuri, cum deja și-a asumat. Dragnea deja este all-in în deraieri și într-o țară în care justiți ar funcționar ar fi fost deja condamnat, nu doar împiedicat să ajungă prim-ministru, ca și cum l-ar trage de urechi. Să vedem însă de ce nu a reușit Dragnea să devina liderul stelar al PSD-ului care să schimbe din rădăcini țara, în direcția amintită mai

Read more
1 5 6 7 8 9 37