18 semne că probleme economice masive ies la iveală în toată lumea

Asadar, nu-i asa ca ati sarit in sus de bucurie cand ati auzit ca PIB-ul a crescut cu 2% si ca anul acesta estimarile ajung chiar la 2-3%? Nu-i asa ca il credeti si pe Isarescu ca inflatia e doar 3-4%? Dar somajul care ne claseaza in topul UE ca tara unde tot romanul are un loc de munca si doar 6-7% sunt nevoiti sa traiasca din ajutorul de somaj? Nu-i asa? Zerohedge, desi nu le pasa de Romania si nici ca moneda nationala tocmai a inceput sa testeze maximul ultimelor 6 luni, au publicat un articol foarte interesant in care enumereaza cateva simptome ale economiei mondiale (cu accent pe Europa) pentru a ne clarifica cu privire la falsele semnale cum ca o revenire a economiei este foarte probabila, chiar daca Europa va ramane cel putin pentru o perioada putin in urma. Voi enumera doar punctele pe scurt, fara descrieri, note s.a. Singura mentione care o am este ca toate astea nu erup acum ci doar se coc si stau sa pocneasca. Dupa pocneala vom vedea daca se coace coaja si am scapat de un amarat de bubat sau se extinde cancerul si ne pregatim de altele … 18 Signs That Massive Economic Problems Are Erupting Everywhere: 1. Zona euro se gaseste in mijlocul celei mai mari recesiuni prin care a trecut vreodata. Activitatea in zona euro a scazut constant de 6 trimestre, prognozele pentru urmatorul nefiind prea optimiste. 2. Economia Italiei se contracta de 7 trimestre. 3. Productia industriala in Italia a scazut pentru 15 luni consecutive. A ajuns la cel mai scazut nivel in 25 de ani. 4. Numarul oamenilor considerati “nevoiasi” s-a dublat in ultimii doi ani. 5. Increderea cumparatorilor in Franta a atins un nou minim 6. Numarul somerilor care isi cauta un nou loc de munca in Franta a atins un nou record 7. Somajul in zona euro a atins un nou minim de 12,2% 8. Somajul  in randul tinerilor atinge limite nemaintalnite in Europa; 62,5% in Grecia, 56,4% in Spania, 42,5% in Portugalia, 40,5% in Italia 9. Somajul in Suedia a fost gasit una din cauzele recentelor tulburari 10. 10% din toate depozitele bancare din Cipru au fost scoase afara doar in luna Aprilie 11. Cresterea economica in India este cea mai slaba in ultima decada 12. Economia Australiei experimenteaza provocari substantiale; o firma de inginerie a cazut pe bursa de la 4$ cat costa o actiune la 10 centi; 13. Sistemul financiar al Japoniei se invarte precum un taifun; piata bursiera a inceput sa scada, la fel si yenul care este depreciat intentionat de Banca Centrala; urmeaza sa creasca dobanzile … 14. Cashflow-ul la nivel global scade dramatic: asta indica ca ne-am putea apropia de o noua criza a creditelor in ciuda tiparnitelor bancilor centrale. 15. Salariile reale continua sa scada si in SUA in ciuda presupusei “reveniri” a economiei; 16. Prin Wall Street se zvoneste ca si-a facut aparitia Omenul lui Hindemberg care precede un crash bursier 17. Un alt indicator bursier ( SentimenTrader

Read more

Inflația reală: 20%

Gazeta de Sud a realizat un studiu extrem de interesant si nu mai putin relevant cu privire la cresterea preturilor la alimente. Comparatia s-a facut cum e si normal pe bune, nu pe estimari si raportari folosite de INS care alege metodologia si esantioanele care dau o cifra cat mai mica, stiut fiind ca o inflatie marita inseamna ca Guvernul si BNR-ul nu isi fac treaba si daca cifrele nu sunt prea mari, presa nu prea trateaza subiectul si nu se discuta despre aceasta problema. Pe scurt, la nivel oficial inflatia este ELEFANTUL DIN CAMERA: toata lumea se loveste de el, dar autoritatile se fac ca nu exista sau il vad ca pe un amarat de soricel. Motivul pentru care guvernele de peste tot falsifica statisticile “nasoale” – in general inflatia si somajul – este ca daca cifrele sunt frumoase, fiecare se va gandi ca el e de vina pentru ca nu are bani indeajuns ca sa cumpere ce trebuie sau ca el e de vina daca nu isi gaseste loc de munca, ca uite, inflatia e scazuta si somajul este mic, asa ne arata “institutele” si prin urmare problema e a noastra daca avem o alta perceptie, cum ar fi de exemplu ca banul isi pierde rapid din valoare si ca economia se duce de rapa. Daca guvernul ar taia peste noapte 20% din salariile oamenilor, cu siguranta a doua zi lumea ar iesi in piata la revolutie. Daca insa inflatia taie 20% pe decursul unui an, situatia e alta. Guvernul se lauda cu reintregirile de salarii si marirea punctului de pensie in timp ce realitatea e cu totul alta: inflatia macina rapid puterea de cumparare a banului. Merita citit articolul si nu ma indoiesc ca cifrele folosite de ei sunt corecte. Cu siguranta o intrebare care mi-a sarit in minte este cum duc oamenii care traiesc dintr-un salariu minim pe economie cresterile astea. Foarte probabil, pe langa taierea din cos, oamenii incearca sa inlocuiasca unele produse cu altele mai ieftine, incearca sa cumpere ce e mai ieftin din magazinul cel mai ieftin. Astfel, pentru cei care mancarea reprezinta o mare felie din cheltuieli, studiul facut de Gazeta de Sud denota intr-adevar o mare problema. Ca sa nu mai punem la socoteala si cresterea preturilor la combustibil, energie, gaze, impozite etc. Personal am tras un semnal de alarma cu privire la inflatie inca de la inceputul anului. Nu voi mai relua explicatiile din acel articol si din altele similare cu privire la inflatie. Voi reaminti doar ca fenomentul inflationist abia a inceput, banii tipariti prin afara (dar si pe la noi) abia incep sa intre incet-incet in straturile mai de jos ale piramidei financiare si cand marea masa va intra pe nivelul pretului de la raft, abia atunci se va vedea adevarata fata nevazuta a acestei bestii cu multe capete care se numeste inflatie si care este metoda perversa prin care bancherii au socotit sa isi salveze pieile, fortand mana guvernelor ca sa dea drumul la tiparnita si sa

Read more

Războiul tarifelor: o primă mare bătălie

Numeroase paralele s-au facut intre criza din 1933 si criza actuala si exista voci care sunt convinse ca “acum stim mai multe” si prin urmare masurile luate de guvernatorii bancilor centrale relevante (in principal de FED) de tiparire masiva a banilor au evitat ca criza sa aiba aceleasi efecte ca cea din ani 1933. Evident, daca ar fi sa ne luam dupa unii indicatori de somaj din unele tari, situatia nu e prea diferita, ca sa nu mai spunem ca masurile de salvare a bancilor prin tiparirea de hartii nu doar ca nu si-au dovedit eficienta, dar au cam distorsionat toate pietele, de la piata actiunilor care creste nejustificat si nu mai are o legatura fireasca cu economia normala, pana la piata obligatiunilor si piata creditelor. Despre fiecare in parte este foarte interesant de analizat cum a distrus interventionismul guvernelor prin bancile centrale bunul mers al lucrurilor. De fapt, nu este prima data cand guvernele intervin si altereaza pietele, problema principala este ce se urmareste, ce fel de transformari sunt aplicate, ce fel de influente, cui servesc, pe cine ajuta. Este o poveste lunga si as avea mult de detaliat traseul dramatic pe care l-a avut guvernul SUA in crearea bulelor din diverse piete care au dus la criza creditelor din 2008 si se pare ca vor duce in curand la distrugerea pietei obligatiunilor suverane. Daca in anii 30 a fost acuzata pasivitatea guvernului care nu a luat masuri prea rapid, acum guvernele au sarit calul si au facut din interventionism o noua ideologie politica, un nou crez al politicienilor care speriindu-se de ce s-ar putea intampla daca ar lasa pietele sa regleze totul, cred ca stiu mai bine decat natura, in ce directie trebuie sa curga o apa sau sa bata o furtuna. Evident este copilarie sa crezi ca poti sa schimbi directia sau traseul unui rau si daca vei reusi poate sa faci un baraj sau sa diguiesti pe ici pe colo, daca nu ai calculat totul cum trebuie, vei avea o mare problema. Sa revenim insa la ce se mai intampla la nivel mondial ca sa vedem unde ne putem plasa in comparatie cu anii 30. Voi relua insa un fragment dintr-un articol din Noiembrie 2011 in care am detaliat cam cum vad eu etapele crizei si ce inseamna fiecare in parte: Sa rezumam deci pe scurt toate etapele unei crize: mai intai criza apare in domeniul financiar si se manifesta prin desumflarea unei bule si pierderi imense pentru multi jucatori. Aceasta prabusire – credite + actiuni – produce o contractie a lichiditatii si prin urmare a creditarii care provoaca scadere economica. Si cum toata lumea face afaceri pe credit, se produce astfel un lant al dependentelor, de la firmele care falimenteaza, greutatea se transfera pe state care trebuie sa faca fata cu cheltuieli scazute si cu somaj ridicat (pe langa lipsa creditului). Ca sa scape, unele state incearca sa exporte, si unele chiar reusesc, cum ar fi Germania. Cele care nu reusesc, isi dau jos cu

Read more

De ce este Părintele Iustin Pârvu atât de iubit?

Daca ar fi sa facem un top al celor mai iubiti romani concemporani din Romania, de departe Pr. Iustin Parvu ar fi #1. Sa ne gandim, ce “contracandidati” potentiali ar putea avea parintele Iustin intr-un asemenea top. Pe Basescu? Pe Ponta? Ei as, Basescu si Ponta ar putea fi #1 in topul celor mai injurati romani din viata? Pe Iliescu? Iliescu i-ar bate de departe! Cine ar mai putea fi intr-un asemenea top? Ouatu, Isarescu, Benone Sinulescu? Sau poate Tudor Gheorghe, Dan Puric sau Cristian Tudor-Popescu? Toti nume mari, dar cvasi-irelevante in sufletele romanilor. De peste 20 de ani, cu aproximatie, Parintele Iustin Parvu a atras mii de oameni, le-a castigat increderea si dragostea incat cu siguranta putem spune ca nici macar Parintele Cleopa nu a putut ajunge la nivelul de popularitate atins de Pr. Iustin. Evident, titlul acestui articol este greu si nu cred ca poate explica cineva prea corect de ce Pr. Iustin este iubit. Pot cel mult sa aduc cateva explicatii de ce il iubesc eu, dar nici astea nu pot fi prea exhaustive. Cea mai simpla explicatie ar fi evident ca parintele a iubit mult poporul roman si cand iubirea unui om este atat de mare, nu poate sa ramana fara raspuns. Cand spun ca a iubit, nu ma refer la ceea ce intelegem majoritatea, la ce simtim si nazuim cu totii. Evident multi romani isi iubesc poporul si declara asta. Insa de la vorba si de la sentiment si pana la fapte este o mare diferenta. De exemplu. Eu spun: iubesc inghetata. Cineva imi poate zice: daca iti place, dute si cumpara-ti oua, cumpara-ti lapte si fa-ti inghetata. Eu raspund: mi-e lene. Exista deci trepte ale iubirii, gradatii care merg de la o simpla afinitate si admiratie pana la jertfa totala, daruirea de sine pentru ceilalti, trecerea prin cuptorul de foc al suferintei asumate individual, constient si irevocabil pentru ceilalti. Iar iubirea parintelui Iustin pentru poporul roman aceasta a fost. Nu are sens sa detaliez, stie toata lumea la ce ma refer. Cred ca putini oameni stiu de ce a facut parintele puscarie prima data. Din ce imi aduc eu aminte, un legionar a venit la parintele si i-a cerut o haina. Parintele a spus ca nu are. Mai tarziu, cineva l-a reclamat la comunisti ca ar fi ajutat legionarii. Asdar, comunistii l-au arestat si l-au judecat. Fiind intrebat la proces daca a ajutat legionari, parintele a spus exact ce s-a intamplat: a venit cutare la mine si mi-a cerut o haina. Si tu ce-ai facut, banditule? “Am zis ca nu am”. Dar daca ai fi avut i-ai fi dat? “Da, i-as fi dat”. Asadar, parintele a fost condamnat zeci de ani de puscarie pentru ca ar fi vrut sa ajute un legionar desi nu facut-o pentru ca nu a avut cu ce. Putea foarte simplu sa spuna ca nu a vrut sa il ajute – deoarece nu exista nici o dovada – dar nu a vrut. Pare cu totul uimitor si de neinteles. Parintele

Read more

Carierismul – religia omului modern

Motto: ” Când te împotriveşti culturii banilor nu te împotriveşti doar unor monede sau bancnote, ci unei întregi perspective asupra lumii” (Mark Boyle) Vrem nu vrem, intelegem sau nu intelegem, cariera se aseamana din ce in ce mai mult unei religii pentru omul modern in general si pentru romanul din clasa de mijloc, in special. Spun asta mai ales bazandu-ma pe cateva observatii clare si cazuri concrete pe care nu le voi detalia, deoarece sunt sigur ca fiecare cunoaste asemenea exemplare de oameni obsedati de cariera si care se raporteaza la cariera precum credinciosii lui Dumnezeu. In principal, “adepti” ai acestei religii sunt angajatii multinationalelor care au cam fost formatati pas cu pas si trecuti prin forma de cozonac a brave new world-ului. Mai recent, inca din facultate ei dobandesc un limbaj si o stare mentala deja “formatata” pe noua religie. Disensiunile unui “outcast” cu acestia, apar deja din limbaj. In discutia cu asemenea oameni, daca nu folosesti acelasi limbaj, daca nu ai aceiasi termeni si in vocabularul tau procentul de cuvinte in limba engleza nu este indeajuns de ridicat, pentru ei esti un outsider si te privesc cu scepticism. Daca incepi deja sa dai semne ca scopul tau in viata nu este un job cat mai bine platit intr-o pozitie cat mai sus, deja esti catalogat “necredincios”. Daca te ia gura pe dinainte si declari ca banii nu sunt chiar atat de importanti pentru tine si tu nu ai un target personal in munca ta, adica nu ai un “career path” deja striga: “blasfemie!”.  Mintea lor efectiv nu poate accepta daca tu te arati multumit cu situatia ta, cu starea in care esti, cu compania la care esti, cu munca pe care o faci si cu salariul pe care il castigi. Pentru o astfel de stare de bine, ei folosesc cuvantul “plafonare”. Nici nu te ia prea in serios, cred ca le ascunzi ceva. In religia carierismului este obligatoriu ca mereu sa tintesti cat mai sus, sa urmaresti provocari cat mai mari, cat mai noi, cat mai “tentante”, evident intr-o pozitie compensata cat mai bine si care sa ofere “motivatii” cat mai variate, care includ insa nu doar partea financiara ci si provocarile, mediul, organizatia, cultura etc. Caci chiar daca faci bani destui dar compania ta nu este indeajuns de cosmopolita sau nu are cel putin planuri de extindere internationala, cu siguranta carieristii ridica din spranceana. Carieristii de azi, precum crestinii de alta data au si ei Biblie, porunci, sfinti, preoti etc. De exemplu, in functie de specificul unui “job”anume putem gasii carti precum: “Biblia negociatorului”, “Biblia vanzarilor”, “Cele 10 porunci ale managementului” etc. Sfintii carieristilor sunt marile personalitati care “au inspirat milioane de oameni”, precum Steve Jobs, Bill Gates sau alti mari CEO-uri de mari companii care au navigat cu succes pe apele tulburi ale afacerilor mondiale. Preotii carieristilor sunt trainerii de la seminarii, trainiguri si conferinte la care orice carierist trebuie sa participe periodic, precum crestinii merg in pelerinaje la manastiri ca sa se regaseasca si sa-si limpezeasca mintile. Tot asa si

Read more

Oamenii de știință aduc dovezi că “lumea de dincolo” există

Malcolm Perry, profesor de fizică teoretică la Universitatea Cambridge, a declarat pentru Sunday Times că rezultatele ar putea fi o dovadă reală ce atestă existenţa altor universuri. George Efstathiou, profesor de astrofizică la Universitatea Cambridge, a comentat că „aceste idei pot părea ciudate acum, aşa cum teoria Big Bangului părea bizară acum trei generaţii. Dar apoi am obţinut dovezi care au schimbat complet modul în care ne gândim la univers”. (Sursa: Daily Mail via Descopera.ro) Evident, oricate ar descoperi stiinta, niciodata oamenii de stiinta nu vor spune ca ei cred in Dumnezeu sau ca poate sa existe Dumnezeu, poate sa existe iad si rai. Cei credinciosi insa ne putem amuza cum scormonind prin maruntaiele materiei, oamenii de stiinta cauta precum saracii prin gunoaie in loc sa vina la masa Stapanului si sa se sature de toate bunatatile acestuia. Nu au trecut multi ani de cand principala “linie de forta” a ateilor impotriva crestinismului era: “iata ca am trimis navete in cer si nu am gasit nici un inger si nici pe Dumnezeu”. Culmea acestei “anomalii” a argumentatie ateiste este ca majoritatea astronautilor, inclusiv cei atei, s-au intors de acolo foarte credinciosi, deci nici macar luata mot-a-mot, aceasta propozitie nu contine adevarul. Pr. Cleopa radea de un asemenea argument raspunzand: e ca si cum albina abia nascuta a iesit din stup, da cateva ture in jurul stupului si zice ca ursul nu exista. Nu ma mira aceste descoperiri si nici altele care vor veni. Sunt sigur ca toate descoperirile viitoare nu vor face decat sa confirme si mai mult putinele informatii pe care le avem cu privire la lumea de dincolo, la lumea nevazuta, la cele sapte ceruri, la ierarhiile ingerilor si a demonilor, etc. Singura cale adevarata de cunoastere a tainelor creatiei este evident sfintenia. Cercetarea stiintifica nu este decat o pista gresita, o cale batuta degeaba de oameni foarte inteligenti, foarte perseverenti si curiosi dar cu prea putina smerenie pentru ca un sambure de smerenie daca ar avea, epopeea cunoasterii ar lua pentru ei o cu totul alta haina si ar sparge multe si nebanuite sabloane. Nu cred ca gresesc mult daca spun ca deosebirea esentiala intre geniile stiintei si marii sfinti a fost smerenia. Sfintii cu greu ar fi ajuns la sfintenie daca nu ar fi fost si ei precum oamenii de stiinta, doritori sa sparga “recorduri”, sa cunoasca cat mai mult adevarul si sa mearga dincolo de limitele prezentului. Din acelasi aluat au cam fost facuti si unii si altii, cu deosebirea ca sfintii au avut (si au cautat sa dobandeasca mereu) ceva in plus: smerenia. Ce este insa la urma urmei smerenia? Nu este altceva decat recunoasterea cat mai fidela a ceea ce esti tu, a limitelor si posibilitatilor tale. De aici pornind, ajungi inevitabil in situatia de a iti pune intrebari, de a cauta raspunsuri si de a da de Dumnezeu. Mai apoi, intrebandu-te in continuare, dorind sa depasesti o minima cunoastere si acceptare a lui Dumnezeu, iti doresti sa cunosti si mai mult si

Read more

Nu ne vindem țara! E deja ipotecată …

Se apropie momentul cand se va da liber la vanzarea terenurilor agricole catre straini. Asadar, inca un prilej pentru eurofonii spalati pe creier sa atace ultimele strigate de disperare care ies din instinctul amortit al romanilor calcati in picioare de-a lungul timpului de cotropitori, fie ei cu arma (turcii), cu crucea (catolicii) sau cu euro (bancile). Ranjesc cu ironie catre cei care se opun acestei masuri, acuzandu-i de nationalism retardat, ca si cum e rau sa iti doresti ca vecinul tau sa fie roman si nu strain. Asadar se dau din nou cap in cap argumentele: e bine sa dam liber la vanzarea terenurilor sau nu? Unii zic, e bine ca vin strainii si investesc si muncesc pamantul care acum sta nemuncit. Altii zic: prostie, pamantul este muncit, nu mai e ca alta data, iar conform statisticilor cei care au venit isi cam scot afara si profiturile si marfurile. Alt filon de disputa: ce mai conteaza ca au voie si persoanele fizice sa cumpere ca si-asa acum pot sa cumpere strainii prin intermediul firmelor. Aici as face o mica corectare si eu: daca prin intermediul firmelor macar o bruma de taxe si impozite mai intra in conturile statului, de departe nu avem aceeasi situatie in cazul persoanelor fizice care pot sa produca aici, sa transporte in afara si sa nu plateasca decat motorina locomotivelor. Si mai grav este ca politicienii in loc sa studieze in amanunt problema si sa se uite prin jur ce mai fac si alte tari europene estice care s-au trezit mai din timp si au apucat sa vada beneficiile infuziei de cumparatori persoane fizice de terenuri agricole, ai nostri politicieni folosindu-se de argumentul protectiei terenurilor, pun la cale noi tunuri imobiliare prin agentii de stat total aberante si fara nici un rost intr-o societate capitalista normala, fie ea si una protectionista cu investitorii locali – ceea ce oricum de departe nu ne caracterizeaza. Din ce am auzit, e vorba de o agentie care va urma sa cumpere terenurile de la agricultori si sa le revanda mai apoi, deci un fel de agentie imobiliara a statului dar cu fonduri in spate. Nu poti sa vanzi pamantul daca Gogu pus de partid nu va pune stampila sa iti dea aprobarea. Va imaginati ce tunuri o sa iese de aici? Eu unul nu ma ingrijorez prea mult de problema asta, si-asa terenurile romanilor sunt deja ipotecate bancilor. Sa facem o mica poveste: Ion si Maria care au 40-50 de ani si muncesc la oras s-au gandit si ei sa fara credit sa cumpere o masina si cand copilul a ajuns de insurat, s-au gandit sa ii mai faca inca un credit ca sa ii cumpere si lui garsoniera. Intre timp s-au mai adaugat cateva credite de consum, unul pentru mobila, altul pentru plasma si poate vreunul petru excursia din Grecia ca trebuia sa vada si copiii lor Grecia, nu-i asa? Pentru toate astea, Ion si Maria s-au bazat pe locul lor de munca bine platit la Oltchim si pentru

Read more
1 260 261 262 263 264 347