Nea Gogu și îngerii
Nea Gogu era un batranel cu care m-am imprietenit la biserica cam acum vreo 10 ani. Desi locuiam aproape de biserica, pentru ca ma trezeam si pe atunci foarte greu dimineata, veneam deseori la biserica duminica cu masina si cum ne-a Gogu era slab ca o umbra care parea ancorata in bastonul nelipsit, m-am oferit sa il duc acasa si asa ne-am imprietenit. Nea Gogu avea o personalitate foarte puternica, o combinatie de gandire oarecum haotica, fermitate in actiune, blandete calda in momentele bune si mai presus de toate un spirit critic nestavuit la toate lucrurile rele pe care le vedea si la toate cele bune pe care nu le vedea facute cum trebuie. Vorbea tot timpul, acapara dialogul, avea solutii la toate problemele si mai presus de toate avea planuri. Era extrem de respectuos si smerit sincer. Mereu avea planuri de cum s-ar putea face anumite lucruri mai bine. Imi aduc aminte unul dintre acestea: ne-a Gogu vroia ca biserica unde mergeam sa ii puna lui la dispozitie un fel de garaj unde cu material de la Mitropolie, cu 2-3 angajati, nea Gogu sa faca cosciuge grauit pentru oamenii saraci care nu au bani sa isi cumpere. Evident planul era aiuristic, nea Gogu fiind un biet batran neputincios, bolnav de inima, operat de mai multe ori, ultima data de ocluzie intestinala si evident incapabil sa se ocupe de asemenea actiuni grandioase chiar daca el urma sa fie doar “seful” in toata treaba. Insa precum Don Quijote nea Gogu calarea pe ideea asta pana spre sfarsitul vietii lui si ajunsese chiar si in audienta la IPS Teofan (pe-atunci Mitropolit al Olteniei) cu propunerea. Nu stiu daca doar cu propunerea asta sau si cu altele il tot cercetase nea Gogu pe mitropolit, cert este ca acesta il cunostea bine si ii cunostea ideile si personalitatea. Mi-am dat seama cand fiind o data la Manastirea Frasinei impreuna cu nea Gogu, pe nepusa masa a venit pe-acolo si IPS Teofan si cand ne-a vazut a zis: “Voi sunteti craioveni! Ce faceti, ma urmariti si pe-aici?” – se uita evident la nea Gogu si zambea binecuvantandu-l in timp ce nea Gogu, confirma mustacind: “da, da, eu va urmaresc peste tot!”. Nu l-am descotorisit prea mult cu ce fusese la viata lui si oricum multe le-am uitat, fiind multi ani decand nea Gogu ne-a parasit. Stiu insa ca fusese mare meserias, castigase destul de bine la viata lui, avusese oameni in subordine. Locuia intr-un apartament frumos intr-un cartier bun, impreuna cu a doua nevasta (prima decedase cu multi ani in urma). Nu prea se intelegea cu copiii care il cam jegmaneau si abia asteptau ca nea Gogu sa dea ortul popii ca sa ii ia apartamentul, mai ales nora – dupa cum spunea nea Gogu. Pe semne ca a doua sotie constituia o problema, pentru ca acestora le era teama ca nu vor mosteni intreg apartamentul desi nea Gogu mai avea o garsoniera inchiriata – cu probleme mari si acolo – care urma sa i-o lase
Read more