Carte fără număr, neamule
Cum a fost hiperinflatia in Serbia anilor 90
Cateva informatii uimitoare despre vremurile hiperinflatiei din Serbia: – cum chletuiau oamenii salariile in avans si cum primeau magazinele cecuri fara acoperire: bancile permiteau solduri negative pana la plata salariilor; – care sunt asemanarile si deosebirile intre SUA de azi si Serbia de atunci; – cum scadeau in valoare asseturile neesentiale cand lumea cheltuia mare parte din bani pe mancare; – cum au rezolvat sarbii hiperinflatia in 4 saptamani prin peg-ul la marca germana; – actiunile sunt cea mai buna protectie pentru inflatie pana la o rata de 60%;
Read moreBlack Friday – un preview la “Chaos in USA [2012]”
Black Friday-ul de anul acesta ne-a dovedit cat de animale sunt oamenii. Sociologii care vor sa exemplifice comportamentul animalic al oamenilor josnici imoblnaviti de cultura posmoderna si civilizatia consumerista, cred ca imaginile cu imbulzeala de la magazine din ziua Black Friday este cel mai bun exemplu. De la gaselnita Black Fiday menita a stimlua vanzarile si pana la paperspray-ul folosit pentru a goni cumparatorii competitori este cale lunga, poate chiar calea de la o idee banala de marketing la o degradare mentala si spirituala fatala. Va dati seama ce o sa fie cand oamenii vor fi nevoiti sa se gramadeasca in magazine pentru o bucata de paine, daca pentru niste amarate de prosoape acum sunt in stare de ce sunt in stare? Bataie pe prosoape: Run for your life: Gramadeala pentru o tigaie de wafe de 2$: Bataie pe prosoape de 1,28$:
Read moreCriza Euro în profunzime (Russia TV)
– ministrul polonez de finante se teme mai mult de inactivitatea nemtilor decat de puterea lor; – interviu cu Richard Wolff – autorul cartii “The Capitalism Hits the Fan”; – daca UE se destrama, efectul asupra SUA va fi devastator; – de ce Fed-ul nu poate salva Europa; – de ce deleveraging-ul nu se poate face prea repede si de ce nu poate fi oprit;
Read moreZgomot şi iar zgomot
Nu spune niciodată: “Cum se face că zilele cele de altădată au fost mai bune decât acestea?” Căci nu din înţelepciune întrebi una ca aceasta. (Ecclesiastul 7, 10) Deseori ne vom intreba in lunile si anii ce vor urma aceasta intrebare neinteleapta. Ecclesiastul are mereu un cuvant potrivit pentru orice ocazie si pentru orice situatie in care ne aflam si este bine sa tinem minte cand suntem la ananghie unde sa cautam degraba un cuvant de mangaiere si un raspuns la intrebarile noastre cele mai primare si mai instinctuale. Istoria curge atat de repede in ultimul timp, incat marea intrebare este cum de poate sa fie mereu loc de si mai repede. Mai ieri sau alaltaieri s-a intamplat prapadul din Germania cand acesta nu a reusit sa vanda decat vreo 30% din cate obligatiuni si-a dorit, si desi nu a fost primul esec, tinand seama de contextul in care ne aflam, dar si de alti parametii – cum ar fi corelatia in tandem cu yield-urile porcusorilor, care de obicei era in sens opus – transmit un semnal puternic. Este ca si cum am auzi pentru prima data cum incepe sa dea semne si cel mai tare BMW ca nu mai are benzina si desi soferul apasa pe pedala – Banca Centrala care a cumparat restul bondurilor – toata lumea stie ca probabil nu vom ajunge la urmatorul peco, care nici macar nu stim unde este. Dupa ce asta a fost cam principala stire dezbatuta de toata lumea, desi bondurile au sarit la yield-uri maxime la mai multi porcusori, asta-seara deja se discuta de o mie de probleme: – Merklel cu Sarkozy pregatesc clubul Super-Euro – clubul bogatilor de pe Titanic? – un atac al NATO in Pakistan a dus la moartea a 24 de soldati si a provocat furia populatiei, precum si blocarea transporturilor americanilor catre Afganistan – cu ceva timp in urma chinezii au dat ultimatum americanilor ca orice atac asupra Pakistanului va atrage raspunsul Chinei, iar mai recent rusii i-au invitat in Organizatia Cooperarii de la Shanghai – rusii trimit cateva nave pe langa Siria si le aduc si cateva rachete, in timp ce americanii isi trag portavioanele mai aproape de Iran – oare au dileme americanii ce sa atace mai intai? – FMI pregateste pentru Italia 600 miliarde de euro – chiar o sa accepte americanii sa puna la bataie tiparnita lor pentru europeni? – etc, si as spune eu inca o data etc Nu stiu daca are rost sa ne mai speriem de toate aceste stiri si sa le luam in seama. Asa cum nici vestile bune referitoare la Romania (cum ar fi taierea numarului bugetarilor, cresterea PIB-ului si venirea investitorilor) nu trebuie sa ne dea sperante prea mari. Cert este ca ne apropiem cu pasi certi de Ziua Judecatii: poate nu chiar cea finala dar de-o mica judecata intermediara este cert ca Europa nu va scapa, asa cum este cert ca nici Romania nu va ramane fara canon-ul ei. Cum sa ne pregatim cat mai
Read moreRăzboiul tarifar la orizont
Referitor la reactia presedintelui Basescu la anuntul apelului Bancii Centrale a Austriei care recomanda bancilor austriece sa isi scoata banii din Romania si alte state, pentru ca oricum pe-aci mare sfaraiala nu va mai fi de stors pentru urmatoarele decenii. Analistul financiar Liviu Voinea crede că introducerea unei taxe pe bănci ar putea fi o soluţie, dar spune că s-ar putea dovedi să nu fie cea mai bună măsură. “O suprataxă aplicată băncilor ar putea fi o soluţie, dar nu cred că este aplicabilă pentru că în final s-ar reflecta tot asupra costurilor suportate de clienţi. Iar statul este unul dintre clienţii importanţi ai băncilor.” (Sursa: Ziarul Financiar) Despre razboiul tarifar am mai scris in cateva articole, dar nu stiu in care anume am specificat ca acesta este doar o etapa in evolutia crizei, o etapa ulterioara crizei financiare si a datoriilor suverane. Totodata razboiul tarifar se poate produce/manifesta simultan si/sau paralel cu razboiul valutar si precede bineinteles etapa controlului preturilor si ultima etapa, cea a razboiului mondial. Aceste etape sunt binecunoscute in istorie, in criza din anii 30. Sa rezumam deci pe scurt toate etapele unei crize: mai intai criza apare in domeniul financiar si se manifesta prin desumflarea unei bule si pierderi imense pentru multi jucatori. Aceasta prabusire – credite + actiuni – produce o contractie a lichiditatii si prin urmare a creditarii care provoaca scadere economica. Si cum toata lumea face afaceri pe credit, se produce astfel un lant al dependentelor, de la firmele care falimenteaza, greutatea se transfera pe state care trebuie sa faca fata cu cheltuieli scazute si cu somaj ridicat (pe langa lipsa creditului). Ca sa scape, unele state incearca sa exporte, si unele chiar reusesc, cum ar fi Germania. Cele care nu reusesc, isi dau jos cu moneda, se lupta sa aiba o moneda cat mai slaba pentru ca produsele lor sa fie mai ieftine in afara si astfel sa se vanda mai usor. Un exemplu de stat care se lupta permanent cu taria propriei monezi este Japonia si mai recent Elvetia. Si americanii incearca sa slabeasca dolarul desi la ei aceasta slabire este in primul rand o consecinta nu un target. Aceasta etapa poarta numele de razboiul valutar: fiecare tara cauta sa aiba moneda cat mai slaba ca sa poata sa exporte, deci sa creasca economic si sa revina din nou pe crestere. Razboiul tarifar apare cand tensiunile economice fac ca fiecare incearca sa prioritizeze consumul resurselor in intern, in detrimentul externului. Cand vaca avea lapte de muls, bancile austriece erau dornice sa investeasca in Romania. Acum cand lapte nu mai e, pleaca de la vacile noastre si se pastreaza furajele doar pentru vacile lor, ca nu cumva sa moara de foame. Astfel, romanii reactioneaza si ameninta cu taxari. Asa au facut si unguri, la ei razboiul tarifar manifestandu-se deja de ceva timp. Razboiul tarifar este insa limitat de tratatele internationale existente: de exemplu, in UE tarile nu pot sa impuna taxe vamale produselor din extrerior. Alte state insa pot, de exemplu China a interzis vanzarea
Read more