L’albero degli zoccoli – un film de excepţie

3 comments

Este greu de spus orice cuvant despre acest film, deoarece este un film aparte.  As incepe cu mentiunea ca a luat premiul de la Cannes (pe langa alte 14 premii), poate acesta a fost si unul dintre motivele pentru care m-am hotarat initial sa il vad. Pe scurt, filmul prezinta viata de la o ferma la inceputul secolului XX. In ultimul timp, am cautat filme clasice italiene, deoarece cred ca vremurile care ne asteapta vor fi mult mai grele ca mizeria din Italia ante- sau post-belica iar regizorii italieni au reusit cel mai bine sa ilustreze viata oamenilor simpli in toate aspectele ei. Filmul va produce multora plictis, dar pe masura ce timplu trece, cu atat devine mai interesant. Plcitisul vine mai ales dintr-un “altfel” de cinema, filmul nu este deloc un clasic. Eu nu am reusit sa il vad pe tot odata (are 3 ore), dar chiar si pe bucati merge vazut fara probleme deoarece, nu are o actiune sau un fir epic prea elaborat, filmul este mai mult o fresca a vietii unor oameni necajiti, nu ne propune sa urmarim altceva decat oameni, gesturi, vorbe, ganduri. Tocmai din aceasta fresca avem mult de invatat despre cum erau lucrurile alta data si de ce viata grea aveau oamenii, dar totodata si de ce viata binecuvantata si aproape de Dumnezeu traiau ei in acele vremuri si in acele locuri. Pe langa viata grea si problemele cu care se confrunta fiecare familie, filmul este presarat cu momente sublime in care fie preotul spune un cuvant de folos, fie oamenii dau sfaturi copiilor, fie cei batrani ii inavata pe cei tineri. Este o lume uitata si pierduta, insa o luma in care omul nu era rupt de Dumnezeu, nu era fara radacini si aruncat in neantul nihilismului cu care se confrunta in ziua de azi. Chiar si alungati si prigoniti, oamenii nu isi pierd speranta ci pornesc pe o noua cale. In fata orcarui necaz, credinta le calauzeste pasii, iar cea mai mica greseala este pedepsita amarnic si pedeapsa este primita cu smerenie si cu pocainta. Imi este greu sa spun mai multe, de altfel Mike Leigh comentand filmul a spus ca este extraordinar la mai multe nivele iar despre regizorul Ermanno Olmi ca este un geniu si asta este tot. L’albero degli zoccoli este de asemenea filmul preferat al lui Al Pacino. Deja am spus prea mult, poate o sa revin cu link la o subtitrare buna, caci eu din pacate am gasit una care nu merge pana la sfarsit, ultima jumatate de ora din film nu este tradusa, ceea ce este foarte neplacut mai ales ca sfarsitul are multe mesaje si un oarecare aparte fata de restul fimului. Ar fi interesanta de facut o paralela intre Morometii si acest film, ar fi multe similitudini dar si multe diferente. Links: – IMDB – torrent – comentariul lui Mike Leigh

Read more

Un rus căruia i se fâlfâie de dolari

Leave a comment

“Am tot ce imi trebuie. Nu vreau sa se uite lumea la mine ca la zoo. Nu sunt un erou al matematicii.” Un rus a refuzat premiul de un milion de dolari, dupa ce a rezolvat una dintre cele mai dificile probleme de matematica din lume, cunoscuta sub denumirea de “Conjectura lui Poincare”. Desi locuieste într-un apartament plin de gandaci din St Petersburg, matematicianul a refuzat sa accepte premiul. “Am tot ce mi-as putea dori”, a spus Grigory Perelman, în varsta de 44 de ani. Premiul în valoare de un milion de dolari i-a fost acordat matematicianului de catre Institutul de Matematica Clay din Cambridge, Massachusetts. Rusul, considerat cel mai inteligent om din lume, a rezolvat “Conjectura lui Poincare” si a postat raspunsul pe internet, în urma cu patru ani. Atunci, Grigory Perelman a primit medalia Fields din partea Uniunii Internationale de Matematica din Madrid, însa nu a dorit sa ridice premiul. Enigmaticul savant a fost prima persoana din lume care a facut acest lucru. “Nu sunt interesat de bani sau faima si nu vreau sa se uite lumea la mine ca la animalele de la zoo. Nu sunt un erou al matematicii”, a declarat rusul la acea vreme. Sursa: bzi.ro

Read more

Fitch avertizeaza Marea Britanie si pune sub semnul intrebării salvarea Greciei, in timp ce riscul suveran creste

Leave a comment

Agentia de rating Fitch Ratings a dat o lovitura dura credibilitatii planului bugetar al guvernului Marii Britanii, avertizand ca Marea Britanie risca sa piarda increderea invesitorilor si erotarea ratingului AAA daca nu adera la un plan clar de austeritate. […] Guvernul se bazeaza pe o revenire “coreana”, modelata pe revenirea rapida a Koreei pe trend de crestere in urma crizei Asiatice din 1998. Guvernul se bazeaza pe cresterea productiei si a veniturilor din taxe ca sa suporte cea mai mare parte din deficit. “Este o presupunere optimista” a spus Fitch. Sursa: Telegraph

Read more

Unde-i multă minte e şi multă sminteală

3 comments

Nu imi pot explica altfel aberatiile Pr. Lucian Grigore legate de lingurita. Parintele a gasit rezolvarea la marea problema a microbilor si a rujurilor. Este strigator la cer ca parintele a inceput sa aiba vedenii originale si a luat-o pe calea dureroasa a optimizarilor tenologice in domeniu teologiei fie ele dogmatice sau practice. Nu vreau sa discut prea mult despre problema asta, deja au facut-o indeajuns cei de la Razboi Intru Cuvant. Sincer mi-e scarba de felul in care a povestit de stratul de ruj din potir. Cred ca asta arata mult de cat de putin a inteles parintele de cat de amar i-a fost otetul Mantuitorului atunci cand si-a dat viata pentru noi pe cruce. Daca un preot a ajuns sa se planga de “balele” credinciosilor, mai avem putin sa ii puna sa vina si cu masca de protectie ca sa nu raceasca el. Ca o mica observatie, imi aduc aminte de o biserica unde mergeam si unde un preot mai “modern” si mai “popular” care dadea impartasanie oricui, isi luase in altar un calorifer in timp de credinciosii faceau frigul iarna deoarece parintele era putin zgarcit si nu dadea banii pe lemne desi biserica era mereu plina si oamenii darnici. Cat despre pregatirea sau nepregatirea credinciosilor nu prea avem ce face. Oamenii sunt cum sunt in mare parte datorita preotilor. Parintele Teofil spunea ca pe oameni trbeuie sa ii luam asa cum sunt, sa nu avem pretentii exagerate de la ei. Rusii sunt cum sunt, pentru ca asa sunt ei. Noi suntem cum suntem pentru ca asa suntem noi. Lucrurile nu se pot schimba peste noapte, numai protestantii si reformatii au schimbat lucrurile din radacina si iata unde au ajuns. Ca o mica marturie ca Dumnezeu are totusi grija de cine se apropie de Sfantul Potir si cum se apropie, imi aduc aminte ca dupa prima mea spovedanie, desi eram practic incepator de la zero in ale credintei, parintele mi-a dat doar un mic canon, de cateva zile de post (desi era Postul Craciunului) si apoi saptamana urmatoare mi-a dat dezlegare la Impartasanie. Insa eu pe atunci nu aveam habar nici ce inseamna Impartasania, eram om luat de pe strada si dus in Biserica de mila lui Dumnezeu. In mintea mea, eram sigur ca Sfanta Anafura este de fapt Sfanta Impartasanie si prin urmare m-am “impartasit” doar cu Sf. Anafura care nu stiam ca este anafura si de care pana atunci nu luasem. A randuit astfel Dumnezeu ca sa ma impartasesc in Postul Mare urmator, facand singur canon, din purtarea de grija a lui Dumnezeu care a compensat falsa dragoste si pseudo-duhovnicia parintelui meu care nu se mai raporta la canoane, dogme sau Sfintii Parinti ci isi dezlegase singur toate, ca un fel de hacker al ortodoxiei. Un fel de hacker pare si Pr. Lucian care iata vine cu solutii anti-virus si firewall-uri impenetrabile prin folosirea de canale paralele de transmisie a sfinteniei. Dar ce nu intelege parintele, e ca nu exista canale paralele, calea este una singura

Read more

Islandezii nu vor să plătească ei oalele sparte de bancheri

Leave a comment

Islandezii au refuzat cu o majoritate masiva o lege prin care fiecare ceteatean trebuia sa plateasca 16400$ in contul datoriilor bancilor care au falimentat in urma unor investitii hazardate. In urma referendumului organizat prin insistenta presedintelui, peste 93% au votat NU, dupa ce parlamentul, prin manipularile de culise ale bancherilor se pregatea sa isi dea acordul pentru ca peste jumatate din datoria bancilor sa fie suportata de stat, adica de oameni. Presedintele a declarat: “Oamenii de rand, fermieri, pescari, platitori de taxe, doctori si profesori, li se cere sa plateasca pentru lacomia bancherilor iresponsabili”. Intradevar bancherii au facut investitii intentionat falimentare in speranta ca daca vor pierde, poporul nestiutor va plati. Ei si-au pus nadejdea ca vor mitui pe parlamentari politicieni si vor rezolva astfel problema. De asemenea, cei care i-au imprumutat de bani – marile banci europene – sperau ca vor santaja guvernul islandez sa plateasca in caz ca bancile vor pica. Ceea ce se si intampla acum, FMI conditionanad ajutorarea Islandei de plata datoriilor bancherilor islandezi din banii poporului. Oarecum, ce s-a intamplat in Islanda se va intampla si in Romania atunci cand guvernul va trebui sa plateasca din buzunarul poporului oalele sparte de bancherii care au dat credite cu nemiluita si care acum cand le-a venit mintea la loc stau cam departe de Prima Casa (aia care mai au un minim bun simt) asteptand ca preturile sa se regleze acolo unde le e locul.

Read more

Ce se află în spatele hărţuirii Toyotei?

4 comments

Ca posesor extrem de mulţumit al unei maşini Toyota, am fost intrigat de scandalul în care este implicată această marcă şi m-am mirat profund deoarece bunul simţ îmi spune că o marcă care a produs o maşină atât de fiabilă de-atâta vreme, nu putea să o dea în bară atât de crunt încât să fie nevoit să vină preşedintele lor în faţa congresului SUA să dea cu scuzele şi regretele şi să îi asigure pe americani că “o să facă tot ce poate” ca să garanteze siguranţa pasagerilor din toyote. Referitor la problema cu pedala, nu ştiu cât de gravă e problema având în vedere că mai toate mărcile au recall-uri de astea periodice şi defecte bineştiute. Forumurile auto sunt pline de topicuri pe diverse probleme, de exemplu la o marcă franceză, pe când căutam eu ce sa îmi cumpăr, era faimoasă ruperea osiei în timpul mersului, ceea ce m-a făcut să investighez mai mult şi să aflu că în general maşinile franceze stau prost la partea mecanică. Deci bug-uri la maşini sunt la toate, dar semnul mare de întrebare este cât de mare e frecvenţa apariţiei acestor probleme şi cât de periculoasă. Cam cum e cu vaccinurile, dacă mai moare unu doi la un milion, asta e, rata accidentelor e mică, fiecare cum i-o fi norocul. Pe de altă parte, o mare diferenţă între Toyota şi alte mărci este că Toyota chiar face recall când e o problemă. Mai ales în România, din ce aţi auzit la prieteni şi cunoscuti, câte mărci au facut recall? Personal, în afară de recall-ul Daciei imediat după lansarea Loganului, nu am mai auzit altele. Am fost surprins să citesc un articol în care cele mai tari mărci, la modelele cele mai scumpe aveau defecte care îţi fac părul măciucă. Iată o mostră: Daca sunteti nefericitii posesori ai unui Tiguan cu transmisie semiautomata de tipul DSG aceasta accelerare poate duce la atingerea vitezei maxime fara a putea oprii masina. (Sursa) Asadar iata ca se intampla la toti si totusi, o denigrare cum a avut parte Toyota nu s-a mai intamplat, sau cel putin eu nu imi amintesc. Care sa fie cauzele? Poate faptul ca GM e cu un picior in groapa si Toyota prea muscase din piata americana si prindea teren si pe directia de hibride verzi? Cu siguranta ca toti angajatii si actionarii GM au pus si ei umarul la defaimarea unei marci care reusise sa ii vrajeasca pe americani prin costul mic, fiabilitate si consum incomparabile cu a tractoarele lor. Apropos, cate Cruze-uri ati vazut recent? La noi in Craiova eu inca nu am vazut nici unul pe strada, in schimb de ceva timp vad numai Corolle si RAV-uri, iar de Yaris-uri nu mai zic. Si asta in conditiile in care un Yaris de clasa medie costa cat un Cruze care mai nou are si garantie 5 ani. Asadar, sa fie campania asta strigatul de lebada al GM-ului care inca nu stiu incotro sa ia, iar mai recent au inceput si ei

Read more

Încă şi încă un credit

2 comments

“Când cel ce se împrumută ia banii, este mai întâi strălucitor şi vesel; se bucură de o floare străină, care vrea să arăte că i s-a schimbat viaţa: masa întinsă, haine luxoase; slugile, şi ele, au altă înfăţişare, sunt mai vesele; vin apoi linguşitorii, oaspeţii, nenumăraţii paraziţi ai caselor. Dar îndată ce banii încep să se scurgă, iar timpul, cu trecerea lui, adaugă dobânzile, nopţile nu-i mai aduc aceluia odihnă, ziua nu-i mai este veselă, soarele nu-l mai încântă, ci-i amărăşte viaţa; urăşte zilele care-i grăbesc scadenţa, se teme de luni, care-i măresc dobânzile. Dacă doarme, vede în vis pe creditor. Urât vis! Creditorul stă la căpătâiul lui. Dacă e treaz, dobânda îi stăpâneşte gândul, dobânda îi este grija lui” (Sf. Vasile cel Mare – Despre camatarie si imprumuturi) Nu stiu daca exista vreun obicei mai pagubos pe care sa-l fi importat romanii mai vartos de la occidentali altul decat traiul pe credit. Poate ca doar privitul la televizor si sportul de weekend “cumparaturi la hypermarket”. Ar fi mult de discutat de unde vine acest obicei. Poate ar trebui pornit de la Criza din Asia din 1997 care a facut praf tot continentul si a determinat ca banii sa curga in alta parte a lumii, prin urmare si in Romania. Dar inainte de asta poate ar trebui sa ne intoarcem la reformele lui Petre Roman din 1990, care in timp ce polonezii faceau terapie de soc si angajau economisti destepti de la marile universitati americane care mai avusesera experiente si succese macroeconomice in America Latina, deci in timp ce polonezii faceau ce trebuie (si azi se vad rezultatele), Petre Roman dadea romanilor tot ce le doreste inima la preturi de nimic. Si nu doar alimente ci chiar si credite. Putini isi mai aduc aminte ca Petre Roman a fost primul care a dat credite tinerilor romani ca sa isi faca case. Si iata ca peste zeci de ani vedem unde am ajuns. Tinerii de azi nici nu mai spera la case – chiar cele pe credit (Apetitul romanilor pentru creditare tinde catre zero) – ci doar mai tatoneaza cu ideea de a scapa si ei in sfarsit de rabla parintilor si sa isi cumpere o masina noua. Sper ca v-ati prins ca eu ma refer aici la tinerii care inca nu sunt bagati pana la gat in credite si care pana acum i-a ferit Dumnezeu sa ia credite din varii motive, in principal din imposibilitatea de a le accesa. Pentru ca restul tinerilor, marea majoritate, sunt deja ingropati pana la gat in rate si sunt experti in resalonari si cei mai buni cunoscatori ai ofertelor de credite ale tuturor bancilor. Cand vine vorba de credit, putini oameni – si mai ales politicienii – pot sa faca diferentierea tipurilor de credit. Eu nu sunt specialit, dar am vazut cateva documentare despre scoala austriaca care mi-au deschis ochii la cat de mare diferenta este intre un credit care il iau ca sa imi satisfac o pofta sau o nevoie (mai mult sau

Read more
1 … 342 343 344 345 346 347