Problema cu băncile

În vremea revoluţiei oamenii răbufnesc şi focul revoluţionar loveşte în stânga şi în dreapta fără milă. Dreptatea este oarbă sau mai bine zis dreptatea orbeşte raţiunea şi orice revoluţie pune bazele unui noi catastrofe. Aşa a fost cu revoluţia din decembrie care deşi putea să ne pună pe aceeaşi traiectorie cu Polonia sau Ungaria, ne-a pus pe aceeaşi traiectorie cu Bulgaria care deşi este mai bună decât traiectoria Albaniei, este totuşi un mare eşec. Similar se va întâmpla cu revoluţia împotriva băncilor. Populismul politicienilor români are o nouă pârghie de manifestare, un nou teren de desfăşurare, de vreme ce măririle salariale s-au făcut, pensiile asemenea şi corupţia a fost eliminată. Ce altceva ar mai putea dezbate politicienii ca să atragă voturile boporului? Unirea cu Moldova? Păi aţi mai auzit ceva în presă despre unirea cu Moldova de când americanii au zis că chestia asta e propagandă rusească şi că există riscul manipulării opiniei publice de către ruşi? Până şi televiziunile au lăsat ciocul mic, la atenţionarea marelui prieten şi protector, nu doar politicienii. Vom avea deci o campanie în care duşmanul comun vor fi băncile şi fiecare politician se va angaja în legi care de care mai spectaculoase prin care să facă dreptate. Paradoxal, victima acestui nou război va fi Isărescu, cel care a dormit în post zeci de ani în loc să îşi facă datoria şi să rezolve problemele la momentul oportun. Mă refer în primul rând la legea insolvenţei care ar fi creat un cadru normal şi promiţător de echilibrare a   relaţiei tumultuoase între creditacul român şi bancă. O relaţie bazată pe necunoaştere şi teamă de ambele părţi. Băncile au însă un atuu: pohta mioritică. Aistai pohta ce-am pohtit este sloganul oricărui român care vrea şi el casă, maşină,  smartphone şi plasmă la fel ca ale vecinului. Lungirea cât plapuma este mintea cea de pe urmă care vine când te-ai ars dar trece repede. În esenţă sistemul bancar românesc are multe bube, în principal determinate de mediul economic şi social. România este totuşi o ţară mică cu capital puţin şi cu afinităţi socialiste. Capitalismul şi pieţele libere au fost preluate în România formal, aiurea, distorsionat – în etapa iniţiala – şi au evoluat cu malformaţii în perioada de maturizare, acumulând mai degrabă particularităţi odioase decât corecţii şi măcar ajustări care să ţină cont de specificul local şi social. Cu privire la mediul bancar, amintesc aici prima casă, monopolul schimbului valutar, slaba reglementare şi lipsa unui control riguros şi corect, finanţarea nediscreţionată a sistemului în momente dubioase, jocul politici mârşav al guvernatorului care se crede Dumnezeu şi nu de puţine ori folosea nuiaua cursului valutar petru a-i disciplina pe politicieni etc. În esenţă nu doar că Banca Naţională nu şi-a făcut datoria conform misiunii şi legilor proprii dar nici măcar devierile pe care şi le-a permis – nu au avut succes, nu au avut consistenţă, nu au urmărit principii solide şi obiective pe termen lung, cum ar fi crearea unei pieţe bancare libere reale, solide, rezistentă la riscuri şi volatilitate economico-financiară, ci

Read more

Mărinică face legea. Dar chiar ţine el cu poporul?

Pentru că a pierdut alegerile la primărie, Mărinică a fost trimis de partid în parlament, unde a ajuns acum să apere drepturile poporului de jos ca un adevărat socialist ce este. Ei, mai contează că Mărinică e la PNL? Nu mai contează, câtă vreme poate şi el şi poate şi alţi colegi şi poate tot poporul este acum cu un picior în groapă din cauza băncilor blestemate care i-au momit pe cei sărmani că le aduc prosperitate când colo, le-au adus numai belele. Când mitocani care au absolvit licee industriale renumite de construcţii din oraşe de provincie ajung să facă legea şi nu au habar de ce înseamnă unele principii legale cum ar fi principiul retroactivităţii care se aplică doar ca excepţie, nu ne putem aştepta la altceva decât la dezastru. Şi ce păcat: tocmai când economia în România începea să se mişte în ciuda piedicilor puse de stat prin supra-taxare şi lipsa persepctivelor cu privire la dezvoltarea infrastructurii care este deja supra-încărcată. De altfel, deşi Mărinică (teoretic) a studiat dreptul, a uitat ce zice Constituţia cu privire la Universalitatea legii, dar să trecem peste asta, că oricum problema în sine este că în esenţă ce fac parlamentarii este un mare hei-rup în stilul clasic mioritic. Nivelul cunoaşterii funcţionarii sistemului financiar în România este zero. Nu doar în rândul omului de rând sau al reporterilor, dar mai ales al parlamentarilor care chiar dacă nu sunt chiar atât de proşti pe cât par, nu au nici un interes să urmărească dezvoltarea unui sistem financiar solid, a unor pieţe libere pe toate sectoarele, inclusiv pe sectorul financiar. Interesul parlamentarilor este în principal să asculte de cei care i-au trimis acolo (şefii, colegii cu dare de mână care le-au sponsorizat campania, firmele căpuşă etc). Când vin alegerile, parlamentarii au misiunea să facă gălăgie şi să arate boporului că merită să mai fie votaţi. Şi cum anul acesta salariile şi pensiile le-a mărit deja Ponta, iar guvernul este tehnocrat şi nu prea mai poate fi manipulat de partide pentru a da pomeni, singura şansă a parlamentarilor este să dea pomană prin legi. Şi ce pomană mai umflată decât această lege prin care li se dă impresia creditacilor că vor fi răzbunaţi pentru că băncile o să aibă şi ele de suferit. Căci să fim serioşi: legea nu va ajuta pe omul de rând care şi-a luat o casă sau un apartament şi acum îi e greu să plătească rata. Românul e bun platnic şi chiar dacă şi-a luat super-ţeapă nu va renunţa la imobil chiar dacă e pe minus. De altfel, orice creditac îşi asumă din strart realitatea că dacă se aruncă la credit va plăti cel puţin dublu ce cumpără decât dacă ar mai aştepta. Dar, vrei să stai în rând cu propritarii – plăteşti, ce să faci! Deci vor beneficia de lege o mică minoritate, indiferent de cifrele şi statisticile prezentate. Fenomenul în sine – căci putem denumi această lege un fenomen – este în esenţă o haiducie amatoristă prin care eroii salvatori – parlamentarii

Read more

Legea darii in plata: ce spune directorul BRD

Philippe Lhotte, CEO al BRD a tinut o conferinta de presa. Franturi din ce a spus, am spicuit din Bursa. Ma voi opri doar la cateva paragrafe: Şeful BRD consideră că o astfel de lege ar fi posibilă în condiţiile în care ar viza doar contractele viitoare şi ar fi destinată numai cazurilor sociale, pentru cei cu un singur imobil (în care locuiesc), cu o valoare de maxim 100.000 de euro, clientul beneficiind o singură dată de darea în plată. Dupa cum stim, legea era obscura cand era vorba de clarificarea cine se incadreaza in lege, in prima varianta fiind inclusi si cei cu un credit de 50.000 de eur si cei cu un credit de 5 mil euro si 20 de apartamente. De ce oare au “uitat” initiatorii legii sa bata in cuie acest amanunt important? Oare ei nua veau interesul ca legea sa fie cat mai clara si sa aiba sanse minime ca sa nu fie intoarsa inapoi de presedinte din motivul simplu ca legea nu se adresa doar romanilor saraci, cu probleme, ci la gramada cu acestia, ii baga si pe rechinii imobiliari? Cu privire la retroactivitate, se intelege ca aplicarea din urma va arunca o bomba in sistemul bancar si mai ales in cel juridic. Nu cred ca bancile vor sta cu mainile in sus si probabil vor da in judecata statul roman. Bineinteles, autorii legii nu s-au sfiit sa se laude ca ei ii ajuta pe saraci, pe cei necajiti care au ajuns sa aiba probleme. Dar, daca acesta e motivul, de ce nu rezolva problema intr-un alt mod, de exemplu taxand profiturile bancare peste o anumita suma, cum au facut ungurii si sa preia statul pe banii astfel obtinuti imobiliarele respective, eliberand ipoteca si terminand creditele falimentare? Exista nenumarate alte variante, darea in plata ca si orice lege cu privire la creditare aplicata retroactiv, denota nu doar lipsa de imaginatie si prostie, dar si un stat slab, incorect, schimbator, care poate oricand sa schimbe regulile jocului. Daca au existat banci care nu au respectat regulile jocului, justitia, procuratura, serviciile secrete sa isi faca datoria. Si deja exista cazuri in care s-a facut dreptate. Insa nu poti pedepsi toate bancile pentru greselile unora. În aceste condiţii, băncile ar putea realiza produse noi, specifice dării în plată, fiind înăsprite unele condiţii de eligibilitate, fără a modifica, însă, criteriile pentru ceilalţi clienţi. Actuala formă a legii nu va ajuta persoanele fizice, ci pe speculanţi, programul Prima Casă urmând să fie suprimat, iar accesul populaţiei la credite să fie restrâns, ca urmare a avansurilor şi dobânzilor crescute. Dupa cum am mai spus si eu, daca statul vrea sa schimbe regulile si sa elimine posibilitatea ca cei care nu isi calculeaza bine veniturile si intra la apa sa fie urmariti de banci, de ce nu se introduce pur si simplu un nou tip de produs: ipotecar cu dare in plata si restul sa ramana asa cum este? Aici as mai adauca ca daca BNR isi facea datoria, un astfel de produs era deja de mult introdus

Read more

Vor mai putea creşte dobânzile în România în următorii 20 de ani?

NU! Am zis 20 de ani, dar puteam la fel de usor sa zic 40. Sa incerc sa ma explic … Parerea mainstream in Romania ar fi ca … oficial o ducem bine. Iata un fragment dintr-un articol dintr-un ziar de economie: Creditarea în lei a crescut exponenţial şi o înlocuieşte treptat pe cea în euro, dispărând astfel riscul valutar, care a pus la pământ sistemul bancar şi pe cei aproape patru milioane de debitori persoane fizice care au luat în boom credite în franci elveţieni sau euro şi au fost doborâţi de creşterea cursului francului şi a monedei euro. Dintre aceştia, un milion de debitori au devenit neperformanţi şi se luptă cu băncile şi sistemul să salveze ce se mai poate salva. Pe lângă aceşti debitori sunt şi companiile, care au lăsat băncilor credite neperformante de peste 10 miliarde de euro. (sursa) Sa facem un mic istoric al istoriei creditarii din Romania. A fost bula imobiliara, criza 2008-2016, mai nasoala la inceput, mai putin nasoala recent, atat de putin nasoala recent incat acelasi domn Hostiuc intr-un articol anterior care contine previziuni (proaste) despre 2016, noteaza: 2016 va fi penultimul an de creştere economică din ciclul de şapte ani consecutivi, reînceput în 2011. Să ne bucurăm de el şi să încercăm să vedem ce ne va aduce. Economia actuala, atat cea de la noi cat si cea din afara este strict legata de creditare. Un sistem de creditare sanatos si viril, stimuleaza o economie sanatoasa si productiva, cu cresteri reale, nu doar pe cifre. Altfel, invers. Dupa bula din 2008, sistemul bancar romanesc a ajuns franjuri. Pe langa starea economica si stabilitatea statului, ale carui pusculite oricum se golisera, oamenii au saracit brusc, bugetarii luand salarii cu 25% mai mici si privatii ajungand multi in somaj. Dar, multumita FMI-ului am trecut hopul pana cand dobanzile la nivel international au scazut peste tot si toata lumea s-a inhaitat la etapa transferului datoriilor proaste de pe spinarea bancilor pe spinarea guvernelor si ale bancilor centrale. Ca veni vorba de banci centrale, de ce oare se bucura domnul Hostiuc, mentionand ca faptul ca majoritatea creditelor sunt acum in lei si nu in monezi straine, cu ce e asta un lucru bun? Poate cu faptul ca la nevoie, BNR tipareste lei cat vrea si le ofera repo-uri la bancile care vor avea cele mai “neperformante” credite in lei, pentru ca euro e mai greu sa tipareasca BNR. Dar in rest, in cazul neplatii, moneda oricum va suferi si cum noi inca avem mult mai multe importuri decat exporturi, prea bine nu ne va fi cand nevoit de imprejurari, Isarescu va da drumul si mai repede decat acum la tiparnita de lei si prin urmare leul va cadea si mai mult. Preturile vor creste pentru toata lumea si faptul ca nu vom avea decat un sistem bancar plin de strigoi (ca za localizam englezismul “zombie”) nu ne va incalzi cu nimic. Revenind insa la franjurile sistemului bancar romanesc. Sa nu ne entuziasmam prea mult. Dezastrul din sistemul bancar

Read more

Turcescu – UNDE TV – Legea dării în plată

Ce e interesant, este de urmarit povestile creditacilor care s-au ars: nici unul nu recunoaste ca a gresit si toti se cred trasi in tzeapa: unul zice ca el e sigur ca bancherii stiau de pe atunci ca CHF-ul o sa creasca; pai daca stiau, le mai convenea lor sa-si ia atatea tzepe? Sa nu uitam ca per total, sistemul bancar in Romania si-a cam furat tzepe si este pe minus. Din bula imobiliara nu au suferit doar creditacii ci si bancile, care daca nu ar fi tinute pe linia de plutire de BNR, de mult ar fi intrat la apa, fiind insolvente. Faptul ca “hazardul moral” este acum dorit si de creditaci este o iluzie: adevarata revolutie este renuntarea la traiul pe credit. Daca situatia s-ar rezolva acum, sunt sigur ca creditacii care si-au luat tzeapa acum, multi dintre ei s-ar arunca din nou la credit, ar dori din nou sa impinga limitele la plafonul de credit pe care il pot lua. Tot tipul asta e sigur ca bancile si-au scos banii de pe seama lui desi mai are de plata vreo 110.000 CHF. A luat credit 123.000 CHF, a platit 40.000 CHF si mai are 110.000 CHF. Cu toate acestea, e ferm convins ca banca nu este in pierdere in cazul lui, ca poate sa ii vanda casa si sa iese pe profit. Deci, bancile sunt arogante, dar sa crezi ca banca poate sa vanda casa ta pe un pret la care visezi doar tu, nu e aroganta? Daca toate bancile ar incepe sa vanda toate imobiliarele de la creditele cu probleme, pretul s-ar duce jos instant, asta este ceea ce putini oameni nu inteleg. una zice ca ea nu avea habar ce e aia CHF si era disperata sa isi ia apartament. S-a dus la banca dupa ce deja platise avans la apartament si banca i-a spus ca nu se incadreaza la credit in EUR. Cu toate acestea, nu si-a pus semne de intrebare, nu s-a gandit sa caute un apartament mai ieftin ci a acceptat propunerea sa mearga pe CHF. Inca un amanunt interesant: tipa daduse si avans deja la apartament, fara sa aiba creditul acceptat! Asta nu e deloc hazard moral? Ce om intreg la minte da un avans fara sa aiba clar o oferta de la banca, sa aiba un desfasurator, sa analizeze daca isi poate permite ratele etc. Din toate discutiile reiese clar ca cei care si-au luat creditele nu recunosc ca au riscat la maxim, ca au dorit sa ia credit maxim ce pot, cu expunere maxima, la limita normativelor si ideal cu dobanda minima, desi bineinteles ca oricat de nestiutor ai fi nu ai cum sa nu te intrebi de ce dobanda la leu e mai mare si la franc e mai mica. Cand te duci la piata si vezi niste mere cu 2 lei si altele cu 5 lei, chiar daca nu esti agronom, iti pui probleme, deci nici cu creditele in franci nu putem spune ca cei care le-au luat, nu au avut indicii sa se intrebe de ce oare au

Read more

Varza din sistemul bancar romanesc intr-o singura fraza

Având în vedere că în Parlament sunt în lucru mai multe iniţiative legislative pentru protectţia consumatorilor de produse financiare, Banca Transilvania propune armonizarea tuturor acestor iniţiative într-un cadru comun care să conducă la relaţii normale între bănci şi clienţi. “Schimbările frecvente de legislaţie au mai degrabă un efect invers, inducând confuzie în piaţă – de exemplu, în prezent mai multe iniţiative legislative – precum Legea insolvenţei persoanelor fizice, Legea Dării în plată, Electorata şi cadrul legal aferent programului Prima Casă conţin prevederi contradictorii sau interpretabile diferit. (sursa) Gura pacatosului adevar graieste. Cand parlamentarii nu au habar despre economie & finante si actioneaza din impuls, in scop electoral se ajunge la asa ceva. Aproape toate legile mentionate mai sus au fost initial luate cu scop electoral si nici una (chiar si “batrana” Prima Casa) nu a dat rezultatele asteptate. Din pacate, prostimea crede ca Prima Casa a facilitat accesul la credite a populatiei, negandindu-se ca fara Prima Casa preturile ajungeau mult mai jos si astfel bruma de diferenta de dobanda adusa din implicarea statului in garantii (sa fie 2-3%?) era depasita cu mult de o cadere care putea sa fie cu 25% mai mult fara probleme. Practic bariera in jos pusa de prima casa este nivelul unde s-au cam oprit pretul apartamentele de 2 camere in mai toata Romania. De asemenea, se mai justifica ca prin facilitarea garantiilor statul a dezghetat creditarea, dar la cati bani s-au pompat in Prima Casa, daca statul garanta mai bine anumite domenii strategice din economie, rezultatul ar fi fost cu totul altul, poate chiar cel asteptat. Prima casa teoretic a facilitat creditarea afectand piata imobilara prin mentinerea unei bariere inferioare la preturi. Asta teoretic a ajutat constructorii si investitorii in imobiliare si a tinut bancile solvabile (teoretic de 2 ori), deci a ajutat economia. La cum sta insa sectorul constructiilor, e cam tras de par sa tragem concluzia ca Prima Casa a ajutat … Acum multi se bucura ca noua lege va “rezolva” problema creditelor si va elibera povara populatiei, aducand beneficii in consum (cine nu mai are creditul in carca, o sa cumpere mai multi carnati si bere) – teoretic. In schimb, va fi afectata piata imobiliara, preturile o sa o ia din nou in jos. Oare e greu sa ne imaginam ca dupa asta, daca imobilarele doar dau semn ca o sa ia in jos (pentru ca fundul e departe, realitatea mai are mult de recuperat in lupta cu proptelile puse de stat & BNR) o sa fie nevoie de o Super Prima si A Doua Casa?

Read more

Adevăratele măsuri de care are nevoie sistemul bancar românesc

M-am saturat sa tratez chestiunea, promit ca e ultimul articol. Ma voi limita si la comentarii. Iata deci ce propun eu: legea falimentului normala (am mai tratat despre ea) eliminarea reglarii cursului valutar fie prin adoptarea unui peg la euro, fie prin consiliu valutar care sa regleze periodic cursul pe baza unor criterii cat mai transparente, nu dupa moftul lui Isarescu cum se intampla acum terminarea programului Prima Casa si vanzarea de catre stat a garantiilor catre terti, chiar in pierdere. Statul nu trebuie sa fie jucator speculativ pe piata imobiliara sau piata creditelor. A fost o gresala mare Prima Casa si programul trebuie intrerupt si daunele reparate, atat cat se mai poate; reglementarea stricta a RMO-urilor si transparentizarea criteriilor si motivelor; la fiecare emisie, BNR trebuie sa dea seama si sa justifice necesitatea operatiunilor; s-a abuzat absurd de o masura care prin definitie este de criza si are cu totul alte roluri in teorie fata de practica; daca in teorie, BNR trebuie sa ofere lichiditate in piata, atunci cand e nevoie, adica direct proportional cu cresterea creditarii sau a PIB-ului, sa zicem, in realitate RMO-urile au devenit colacul de salvare a bancilor insolvente prin care BNR amana apogeul pierzatorilor in speranta venirii “investitorilor” care sa preia portofoliile; BNR trebuie sa inteleaga insolventa si sa permita falimentul bancilor, care oricum este impropriu spus faliment, toate bancile avand asseturi care sunt interesante pentru cei care le-ar prelua; intrarea in functiune a bancii rele care sa preia gunoaiele despre care s-a tot vorbit; curatirea sistemului nu se poate face pana cand aceasta nu devine reala si functionala; e mai bine mai devreme decat mai tarziu, cum s-a intamplat in asigurari cand acum ASF-ul da din colt in colt liberalizarea monopolului bancilor asupra schimbului valutar; momentan bancile au monopolul asupra cursului valutar; firmele sunt captive bancilor si trebuie sa accepte cursul acestora; bancile castiga din transferuri sume imense, mult mai mult decat in alte operatiuni doar prin prisma acestui monopol; cand firmele o sa poata schimba si la casa valutara valuta, abia atunci vom avea o convertabilitate reala a leului; practic, folosindu-se de RMO-uri care le ofera lichiditati nelimitate, bancile sunt un man in the middle care are casa de lei nelimitata, de unde poate cel putin intr-o directie sa marseze cat doresc;

Read more
1 5 6 7 8 9 49