Romania – tara unde pana si patronii vor ajutoare

Reprezentanţii Federației Patronatelor Societăților din Construcții (FPSC) au avertizat, joi, că actuala criză din domeniul construcţiilor ar putea împinge economia în recesiune şi cer Guvernului subvenţii şi facilităţi fiscale pentru a putea mări salariile muncitorilor din construcţii şi a opri exodul angajaţilor în străinătate, precum şi un salariu minim în construcţii de 500 de euro, la o impozitare totală de 20%, redusă de la circa 45% în prezent. (sursa) As fi inteles daca apelul venea de la agricultori si fermieri care pururea macane jelindu-se de competitia din afara desi competitie exista pentru toate domeniile: si pentru metalurgisti, si pentru mineri, si pentru Dacia si pentru firmele IT etc. As fi inteles in sensul ca m-am obisnuit cu ei, nu in sensul ca e ceva normal. Insa la constructori, cine s-ar fi gandit ca au ajuns sa se jeleasca si sa milogeasca ajutoare de la stat. Pai ce sunt ei, banci?! (pentru ca bancile sunt ajutate cu Prima Casa). Evident ca neputinta de a intelege si de a adopta capitalismul si importul formelor fara fond ne-a dus in situatia in care toti cer ajutoare si toti vor sa li se dea. Nu mai exista pic de onoare si pic de normalitate. In normalitate, fiecare om vrea sa traiasca din painea mainilor lui, nu din ajutoare de la stat.  Inteleg sa se jeleasca constructorii ca nu au forta de munca: din cauza programului de guvernare, toti mesterii si toti oamenii care muncesc sunt fortati sa fuga in afara. Inteleg sa traga semnale de alarma ca poate vine o recesiune, desi sa stam linistiti: nimeni nu poate prezice o recesiune iar constructorii nu sunt tocmai priceputi la calcule si predictii, pentru ca daca erau nu ajungeau constructori ci bancheri (care intre noi fie spus, nici macar ei nu se pricep la predictii, desi au informatii din toate domeniile). Constructiile s-au supraincins mai mult decat orice domeniu economic in ultimul timp. Supraincingerea a mers pana acolo incat nu doar ca firmele nu mai au oameni si numeroase proiecte raman on hold din lipsa de forta de munca. Supraincingerea insa merge in plan vertical pana la producatorii si importatorii de fier, beton si caramizi. Daca faci o comanda la beton, trebuie sa ai pile ca sa ti-o aduca. Daca faci o comanda la fier, trebuie sa astepti saptamani ca sa ti-o aduca, etc. Deci constructiile merg bine. Faptul ca nu au forta de munca si sunt proiecte care asteapta, este doar in categoria de oportunitati pierdute. Dar toate domeniile sunt in categoria de oportunitati pierdute in Romania, de la agricultura unde nu avem irigatii sau nu avem nici acolo forta de munca, pana la IT unde firme mari nu mai pot sa se extinda desi au de munca pentru ca nu mai exista oameni. Lipsa oamenilor este o realitate cu care nimeni nu pare sa se ajusteze si sa o inteleaga. Demografie si imigratie – doua rani de moarte in randul poporului roman. Scadem accelerat si trendul abia a inceput. Sunt lucruri clar, le vedem

Read more

De ce creșterea ROBOR-ului nu este deloc o revenire la normal

Culmea ignorantei: Isarescu doreste sa ne convinga ca nu trebuie sa ne revoltam de cresterea ROBOR-ului ci sa ne multumim ca pana acum am platit mai putin, ca rata a fost mai mica. Deci recordul la care vă referiți e un ROBOR mic. Și chiar dacă mă considerați cinic, se poate spune și așa: nu că o să dau cu 100 de lei în plus, ci că rata precedentă a fost cu 100 de lei mai mică decât un anumit normal”. (Sursa: Digi24) Ignoranta lui Isarescu cu privire la psihologia finantelor dar si la termodinamica sistemelor este extrem de iritanta din nenumarate motive. In primul rand este una aroganta si gratuita venita de pe o pozitie de autoritate. Isarescu nu a fost amenintat cu pistolul ca sa faca declaratia si putea sa se abtina. Pe de alta parte, flitul tras platitorilor de rate care sunt acum speriati ca soriceii gandindu-se la 2008, este unul nesimtit deoarece Isarescu nu poate in niciun caz sa garanteze ca ROBOR-ul va ramane la 3% si ca nu cumva trendul de crestere o sa se mentina. Sunt nenumarate laturi din care putem privi declaratia asta si o putem taxa, ea fiind in primul rand una lipsita total de profesionism: un guvernator de banca nu se apuca sa prezinte ROBOR-ul ca pe niste cartofi la piata si sa explice clientului ca daca acum e pretul mai mare, sa se bucure ca ieri a fost mai ieftin si sa nu gandeasca ca da mai mult cu 2 lei pe kilogram azi ci ca a dat ieri mai putin cu 2 lei. Ce va spune negustorul maine cand va creste din nou pretul si clientul va plati cu 3 lei mai mult? Aceeasi gargara? Evident ca ROBOR-ul este nefiresc de scazut si evident ca traim vremuri funny din punct de vedere al finantelor, in sensul ca traim intr-un mega-experiment cu consecinte fatale de care toate lumea e sigura cu privire la riscuri publicul necunoscator este invitat sa se linisteasca si sa se incadreze intr-un consens fals al meta-realitatilor: acela ca statele, bancile centrale, marile banci, organizatiile internationale financiare stiu ele ce fac si noi suntem mici si prosti si nu trebuie sa ne ingrijoram. Nu il acuz pe Isarescu ca nu promoveaza un discurs mai clar si mai simplu conform unei realitati care nu poate fi negata: ROBOR-ul fluctueaza si cursul fluctueaza si banca nationala isi asuma o politica care nu poate fi explicata, prin urmare ciocu mic la declaratii si mai bine mai scurtati propaganda ca oricum lumea nu poate fi calmata cu panadoale de proasta calitate produse din praf de creta si fara nicio substanta utila in ele. Il acuz pe Isarescu (pe langa faptul ca BNR nu are o viziune capitalista si progresista integra si coerenta) ca intra in declaratii politicianiste ieftine de fiecare data cand se simte aratat cu degetul si i se cer explicatii cu privire la curs sau la dobanzi. Din pacate, ziaristii nu au IQ-ul necesar ca sa il intrebe de operatiunile

Read more

De unde o să vina nouă criză?

Prin noua criză nu mă refer la viitoare criza cauzată de guvernarea neo-comunistă actuală a României cu toate atributele ei. România fiind membră UE și românii muncind deja o mare felie în vest și cea mai mare felie muncind pentru companii din vest, economia României depinde mai mult de mersul economiei statelor UE decât de ce fac guvernanții, în sensul că atât creșterile cât și scăderile depind de banii veniți din afara și de companiile străine care vin sau pleacă în funcție de nevoia de forță de muncă care este o consecință a mersului economiei în afară. Așadar nu mă voi referi în continuare la dezechilibrele bugetare, la haosul fiscal și instabilitatea politică și nici măcare la lipsa investițiilor în infrastructură sau deficienta folosire a fondurilor europene blocate în sistemul ticăloșit de la noi în care nu se poate lua șpagă pe fonduri europene (sau e prea greu) și prin urmare nu se face mai nimic. Mă voi referi doar la posibile triggere care la nivel global pot declanșa o nouă criză, de data aceasta mult mai devastatoare ca cea anterioară. În primul rând, o să încerc să explic ce înseamnă dobânzile zero sau aproape de zero practicate în prezent de majoritatea băncilor centrale, mai ales de cele mari. Iată mai întâi aceste dobânzi pentru a vă face o idee: Dobânda de referință a unei bănci este precum rezerva de grâne a unui țăran. Așa cum există ciclul agricol și într-o anumită perioadă agricolă este recolta din care țăranul trăiește tot anul, tot așa este și cu băncile centrale: în vremurile de creșetere economică măresc dobânda pentru a avea “o rezervă” la capacitatea de a ajuta economia să își revină în momentele proaste, de criză. Când vine seceta și producția este proastă, țăranul se bazează pe rezervele de anul trecut, dacă a fost bun chibzuitor. Tot așa și băncile centrale încearcă cu disperare în vremurile bune să facă “rezerve”, adică să crească dobânzile. Problema este că de la ultima criză, din 2008, nu doar că nu au reușit să își revină, ci chiar au fost nevoite să scadă mai mult dobânzile semn că … recolta întârzie. Situația actuală este una fără precedent nu doar prin specificul fenomenului (fenomen, adică imposibilitatea băncilor centrale să mărească dobânzile din cauza crizei perpetue) cât mai ales prin amploarea lui (la nivel global). Dacă în alte crize se mai întâmpla să fie țări ferite sau lovite erau doar anumite zone (vezi criza din Asia, criza dot-com din SUA), în prezent toată lumea este prinsă în acest corset al dobânzilor care încearcă să mențină economia pe linia de plutire și să evite intrarea într-un val de falimente care ar duce inevitabil la o nouă ordine mondială, cel puțin din punct de vedere financiar, trecând în irelevanță băncile centrale și obligând oamenii și companiile să găsească metode alternative la hârtiile tipărite de băncile centrale. Se înțelege însă că orice repornire de la zero se va face cu un mare șoc pentru majoritatea oamenilor și a companiilor. Trăim

Read more

La opt ani de la inceputul crizei – partea a II-a – nu am invatat nimic

vezi si Partea I – Istoric articole Ma voi referi in acest articol doar la Romania. La 8 ani de la inceputul crizei in SUA prin caderea bancii Lehman Brothers pe 13 septembrie 2008 – un eveniment pe care sper sa il analizez separat intr-un alt articol deoarece prezinta nenumarate amanunte interesante din punct de vedere al istoriei, si mai ales al istoriei alternative – cea mai mare intrebare pe care si-o pun romanii de astazi este bineinteles: am iesit din criza? Intrebarea nu si-o pun doar majoritatea oamenilor care muncesc in mediul privat unde salariile au crescut in ultimul an cu un excelent 9% in comparatie cu salariatii la buget unde cresterea a fost atat de mare incat media ponderata intre buget si privat este de 14%. Bugetarii cu cresteri de 20% in ultimul an, au toate motivele sa spuna DA, am iesit din criza. Insa dincolo de perceptia cresterii nivelului de trai a carei singure manifestari din pacate este cresterea consumului, sa nu ne imbatam cu apa rece, ci sa incercam sa ne amintim ca si in 2008, inainte de criza, economia “duduia”. Am avea multe paralele intre prezent si 2008 pentru a trage semnalul de alarma de “deja-vu”. Cateva dintre ele, le-au trecut in revista redactorul de la Ziarul Financiar si Florin Citu, seful trezoreriei de la ING in 2008 intr-un interviu recent ZF Live. Va recomand sa vedeti interviul deoarece voi mai reveni la el si este extrem de interesant. Nu stiu in ce masura insa, urmarirea unor indicatori si a unor fenomene paralele intre azi si 2008 are sens dintr-un motiv simplu: noi suntem mereu “aruncabili” intr-o criza, si nu indicatorii sau mersul lucrurilor pe la noi ne feresc de cadere, ci in realitate suntem mentinuti pe linia de plutire de liniile de credit din afara, fie ele de la FMI – in vremuri mai tulburi, fie de la alte banci sau fonduri de investitii – unelte de operare ale Imperiului care decid daca o tara traieste sau moare de foame, daca intr-o tara este razboi sau pace etc [1]. Nu as vrea sa fiu perceput gresit si nu as vrea sa dau ideea ca noi suntem doar o victima pasiva care orice am face nu avem de ales. De departe de mine ideea ca Romania este un stat bananier pentru ca nu are puterea sa fie altfel. Sunt sigur insa ca suntem o tara bananiera pentru ca nu vrem sa fim altfel. O mica mare diferenta. Deci daca indicatorii economici, fiscali, sociali nu ne spun daca am iesit din criza, cum putem sa ne dam seama unde ne aflam? Lucrurile sunt complicate si as vrea sa facem pas cu pas disecarea unei realitati care mie mi se pare extrem de clara: noi nu am iesit din criza, ci noi suntem bolnavi fara scapare. Precum un drogat care se poate inca indatora ca sa-si cumpere drogul, tot asa noi deocamdata ne simtim bine, chiar euforici. Deocamdata avem finantare, chiar finantare ieftina si putem chiar sa ne marim dozele caci nu vedem nici un pericol. Criza vine cand nu mai avem cu ce sa

Read more

RCA-ul: o simptomă benignă a unui cancer terminal

Am mai scris cateva articole despre asigurarile de la noi si a venit vremea sa fac un update al situatiei. Nu va voi mai plictisi cu citate din vechile articole ci doar voi reaminti principalele doua idei: asigurarile sunt singurul indicator al adevarului din economie care nu poate fi falsificat dupa asigurari urmeaza bancile, caci situatia este similara Asigurarile denota cum merge o economie: daca economia noastra ar fi eficienta si ar fi in crestere (cum ne trosnesc tenhocratii statisticii cu PIB-ul ca sa dovedeasca ce buni au fost ei), costul asigurarilor ar fi in scadere si firmele s-ar bate pentru noi ca sa ne castige. Am mentionat deci doua conditii: eficienta si in crestere care sunt lucruri cu totul diferite. O economie eficienta este o economie care face profit, iar o economie in crestere … poate sa nu faca profit ci sa creasca pe credit. Uneori, economia in crestere poate sugera ca urmeaza si eficienta, de unde multe firme de asigurari investeau masiv inainte de 2008 si isi doreau cota de piata cat mai mare in speranta ca de vreme ce economia va deveni eficienta, si marginile de profit vor putea fi marite. Caci marginile de profit, niciodata nu au fost prea mari in asigurari. Explicatia de sus este insa una partiala, fireasca, logica din punct de vedere economic. Insa realitatea e mult mai complexa, dupa cum s-a dovedit: multi patroni de asigurari, mai ales cele mari, foloseau asigurarile doar pentru expunerea maximala la credite si doar pentru cashflow-ul care il ofera o asemenea afacere. Cu banii din asigurari, investeau in imobilare unde marginile erau imense si puteau astfel sa intoarca datoriile catre firmele de asigurari fara probleme. Asta a functionat, cata vreme imobiliarele au functionat. Iata deci sumar cum bula creditelor, a afectat intreaga economie, in moduri perverse inimaginabile. Am putea spune: bine, dar era legal? Pai evident ca nu era legal, dar ce credeti ca ASF-ul “vegheaza pentru tine”? Sa vedem insa ce se intampla in prezent. Iata o stire: Peste două sute de camioane au îngreunat în această dimineaţă traficul de pe centura Oradei, în semn de protest faţă de creşterea tarifelor obligatorii la RCA în acest an. Dacă situaţia nu se va rezolva în următoarele două săptămâni, şoferii şi patronii firmelor de transport ameninţă că vor bloca arterele principale din oraş. Zeci de transportatori au protestat şi la Suceava. Oamenii au ieşit cu maşinile în trafic, au mers cu viteză mică şi au claxonat. (sursa) In ce fel insa denota asigurarile felul cum merge o economie si de ce am facut legatura cu simptomele unei boli? Este simplu: in starea asigurarilor intra nenumarate elemente care compun esenta unei economii sanatoase (sau nu). In primul rand, o economie sanatoasa are nevoie de asigurari, nu se poate dezvolta fara asigurari. Din acest punct de vedere, Romania este inca la nivelul Africii, cu produse sumare, folosite ocazional. Nu va ametesc cu prea multe explicatii, sa mentionam doar ca o mica parte dintre producatorii agricoli folosesc asigurarile, iar in domeniul afacerilor cu greu poti sa gasesti de exemplu o firma de asigurari sa iti asigure productia

Read more

Hais-cea-ul luptei anti-teroriste a Romaniei

Ca in orice politica de pe plaiuri mioritice, si in abordarea unor riscuri de securitate, politica Romaniei este una haotica si contraditorie. Pe de o parte, unele masuri abordeaza riscurile, pe de alta, alte masuri cresc riscurile. Strategia “hais-cea” inspirata din arta razboiului dusa de niste razboinici cu boala personalitatilor multiple, nu este unica doar in acest domeniu. Sunt nenumarate exemple, dar as aminti doar programul Prima Casa care avea scopul declarat de a salva piata constructiilor din Romania. Expertii insa nu luam in calcul scaderea preturilor, caci asta oricum era interzisa! Cand a fost introdus, argumentarea acestui program era ca daca nu se introduce, lumea nu mai ia credite si constructiile o sa scada, o data cu consumul. In realitate, prin Prima Casa, piata imobiliara a fost proptita la un nivel limita sub care apartamentele nu aveau cum sa scada pentru ca orice Dorel putea sa le cumpere si prin urmare si restul preturilor (la apartamente mai scumpe, la case, la varii imobile) se loveau de acest plafon inferior sub care nu cadeau. Adica, un constructor de exemplu, nu putea sa faca un bloc si sa vanda apartamente la un pret sub Prima Casa pentru ca banca (cu banii careia a construit) nu ii permitea prin evaluare sa vanda la un pret atat de mic, chiar daca economic, lui ii iesea profit si i-ar fi convenit sa vanda mai multe apartamente la preturi mai mici decat sa astepte aiurea prin mentinerea unor preturi ridicate, mentinute artificial prin programul Prima Casa. Imi pare rau sa revin din nou la acest program, cu siguranta multi dintre cititorii mei s-au plictisit. Pe scurt, Prima Casa nu a ajutat nici sectorul imobiliar si al constructiilor si nici cumparatorii care daca nu era acest program, puteau sa cumpere la jumatate de pret, caci preturile ar fi luat-o mult in jos. Sa revenim insa la lupta anti-terorista. Pe de o parte, se duce lupta pentru intoarcerea la perioada securista cand urmarirea era totala si cetateanul nu era aparat de nici o lege (sunt mai multe masuri aici, urmeaza chiar un “pachet” al legilor pentru “siguranta”) si pe de alta parte, prin construirea mega-moscheei, se ofera noi oportunitati de intrare si complicare exponentiala a muncii serviciilor de urmarire a potentialilor teroristi. Pentru ca pe partea cu legile, nu prea e mult de spus, fiind clar ca asistam la o presiuni de durata asupra statului de drept (as aminti aici si alte directii prin care urmarirea totala ne este bagata pe gat vrem-nu vrem, de ex cardurile de sanatate, care si ele teoretic “optimizeaza” sistemul) care nu au loc doar in Romania, conducatorii nostri fiind doar niste papusi gonflabile operate de foruri perverse mult mai inalte, as aborda putin ce inseamna construirea unui centru islamic in Bucuresti. Din start, as dori sa subliniez ca daca nu ar fi riscul terorist, personal nu as avea nimic impotriva unei astfel de constructii daca in schimb se ofera ceva SIMILAR romanilor in Istambul (fostul Constantinopole). Bineinteles, chiar daca s-ar oferi ceva SIMILAR (ca marime, ca ajutor al statului, ca suport al autoritatilor) oricum romanii ar avea problema financiara,

Read more

Cum a finanțat BNR băncile

Isărescu trage semnale de alarmă ca macrostabilitatea nu a ajuns încă jos, la firme și la oameni. Păi cum să ajungă dacă doar băncile au conexiune la amanetul magic numit BNR unde repo-urile costa mizilic și nu exista limită la obligațiuni guvernamentale. Am mai explicat cum funcționează repo-urile. Pe scurt, BNR oferă credite la bănci și primește garanție obligațiuni guvernamentale. La credit le cere o dobândă mizilic (1% să zicem) și la oglibațiunile de la stat băncile câstigă 4% să zicem. Singura problemă ar fi că repo-urile sunt pe termen scurt pe când obligațiunile pe termen lung. Dar nu-i bai, nu contează, ideea e că băncile trebuie doar să fie atente să prelungească repo-urile pentru a fi acoperite. Uneori, când e mai greu pentru bănci, sub stindardul macrostabilității financiare (să dăm lichidități la bănci, neamule) BNR nu doar că cere dobândă băncilor, ba chiar le oferă ea dobândă pentru ca chipurile băncile sa primească lichiditate și să dea credite la firme ca să facă firmele profit și să mărească salariile la angajați. Paradoxal, în astfel de operațiuni băncile câștigă o dată dobanda de la stat pentru obligațiuni și bonus, dobânda de la BNR pe plasamentele de ogligațiuni în schimbul cărora BNR le cere băncilor să primească bani. Asta e logica pe scurt, care acopera un sistem legal de stoarcere de bani din mașinuța de tipărit hârtii, reglementări și de pompat vrăjeli pentru neștiutori, numită BNR. Unul dintre necunoscători este chiar si Piperea, care este de admirat prin disponibilitatea de a arăta cu degetul înspre bănci și mai ales înspre BNR. Din păcate omul trebuie ajutat de specialiști pentru a înțelege schemele complicate care sunt total imorale și la limita până și a reglementărilor interne. Cum explică de exemplu BNR când e nevoie de lichiditate și de ce trebuie încă o nouă emisiune de repo-uri? Piperea bate apa în pio cu legea dării în plată (o lege aberantă) în loc să ceară legea falimentului și să aibă grijă că e una corectă, echitabilă, tunată cum trebuie la specificul pieții românești. Pentru că există riscul ca așa cum avem o Prima Casă care deși în aparență ajută creditacii, de fapt consecințele reale să fie contrare scopului legii. Cu privire la ultima gogoașă cea cu RMO-urile este o pistă falsă: BNR poate să le micșoreze și să le mărească și asta nu afectează profiturile decât pe termen scurt. Însă unde sunt găuri mai târziu se vor vedea, indiferent de cât sunt RMO-urile. Însă la repo-uri problema este că BNR pompează lichiditate inutilă și oferă dobânzi prea frumoase băncilor culmea tocmai când acestea au nevoie (dupa emisiuni sau la expirări de emisiuni vechi). Cum ar fi dacă eu mă duc la amanet, îmi depun toate bunurile, iau 1 mil de lei, îl depun la bancă unde iau 4% donbândă și apoi scot banii pe dobândă la expirare, mă duc și plătesc 1% la amanet? Și apoi prelungesc! Super-afacere, nu-i așa? Asta fac băncile cumpărând obligațiuni de la stat pe dobânzi mari și plasându-le garanție la BNR pentru obținerea de credite ale căror dobânzi sunt cu mult sub

Read more
1 4 5 6 7 8 49