Category: Politică

Nu prea ma uit la televizor. Insa un zapping pe canalele care transmit live pe internet mi-a fost de-ajuns ca sa imi iau doza de “informatii” astazi. O gramada de parade si o gramada de stiri de cine a fost si cine nu a fost la parade. Dotarea armatei, “teatrele de operatiuni” si alte blah-blah-uri legate de armata romana sunt spoiala de stiri care impanzesc massmedia astazi. Evident ca nicio televiziune nu ne va spune ca de fapt noi ne aflam in razboi astazi, oficial cu mai multe tari decat am fost poate chiar in Al Doilea Razboi Mondial: Afganistan, Kosovo, Siria, Ucraina sunt doar cateva dintre tarile in care suntem mai mult sau mai putin implicati in razboaie, desi evident ca poate capacitatile noastre sunt … limitate, ni se spune de multe ori, ca nu cumva sa ne culcam pe o ureche si sa nu pompam cat mai multi bani in armata, mai ales ca “ne ameninta Putin”. Ce nu se va mai spune astazi la TV, este ca “amenintarea rusa” nu ar exista daca nu ar fi existat mai intai de asta amenintarea NATO pentru Rusia, prin acceptul Romaniei de a fi prima tara care gazduieste o baza de rachete americana care poate ameninta sudul Rusiei. Prin subjugarea geopoliticii romanesti (atata cata exista ea) de catre interesul “partenerilor” americani, mai mult decat apartenenta la NATO ar fi presupus-o (nu veti auzi azi de exemplul Ungariei sau al Greciei sau al Austriei care desi membre NATO, au relatii foarte bune cu Rusia), Romania va fi prima tinta in cazul escaladarii confruntarii intre Rusia si NATO. Ceea ce abia in ultimul an am asistat in massmedia – amenintarea crescanda si explicita a Romaniei din partea Rusiei – este doar un efect predictibil al politicii catastrofale a conducatorilor nostri, este rezultatul programat al unei politici total supuse diverselor centre de putere ahtiate dupa razboi din SUA. Caci nici macar in SUA, ca sa nu mai vorbim in UE, ura fata de Rusia si agresivitatea militara aberanta, nu sunt general acceptate, fiind doar expresia influentei complexului militar, alegerea lui Trump fiind poate cea mai clara dovada nu doar ca americanilor nu le e frica de Putin, si nu considera Rusia un dusman, ba chiar isi doresc sa colaboreze cu Rusia. Evident, astazi, nu veti auzi nimic despre cum de am ajuns sa invrajbim ursul atat de mult incat sa nu treaca o saptamana-doua fara sa mai auzim de noi si noi amenintari. Nu negam ca exista si o inclinatie a presei pentru a deforma realitatea si pentru a ambala pedala pe panica si sperietura – frica vinde publicitate – insa trendul cresterii tensiunii se poate vedea prin prisma manevrelor militare: tancurile americane observate pe calea ferata, avioanele militare care ne trezesc noaptea din somn si frecventa “exercitiilor” militare comune fiind incontestabil un semn de mobilizare pentru razboi. Ce nu au prevazut penali care ne conduc, este insa, posibilitatea ca relatiile dintre SUA si Rusia sa se calmeze iar noi sa ramanem fraierul care s-a luat de cine nu trebuie si care este sacrificat pentru calmarea

Trump turning away intelligence briefers since election win – Washigton Post “Trump has a lot of catching up to do,” the official said.   Ce nu inteleg prestitutele este ca poportul tocmai de aia l-a votat pe Trump: pentru ca nu este politruc, nu este din “sistem”, nu a fost format si mai ales formatat de acest sistem putred numit noua ordine mondiala.   Articolul continua: After his election in 2008, President Obama took part not only in regular intelligence briefings but also scheduled “deep dives” on key subjects including Iran’s nuclear program and covert CIA operations, including the accelerating campaign of drone strikes in Pakistan. Pai cum sa nu ia parte la asemenea “operatiuni” un nebun insetat de sange care a castigat promitand ca o sa inchida Guam si o sa retraga SUA din Afganistan si a terminat mandatele cu dintamai Primavara Araba si cu un razboi sangeros in Siria, la pachet cu un nou razboi rece cu Rusia. “I am really good at killing people” se lauda Obama catre apropiati. A aparut si o carte care analizeaza toate “operatiunile” de ucidere civili “aprobate” de Obama: Sau sa mai amintim oare de bucuria cu care Hitlery se lauda ca in Libia, au fost, au vazut si Ghadafi a murit: O explicatie de ce Trump cam sare peste acele intalniri zilnice poate fi chiar aceea ca nu vrea sa omoare oameni si nu vrea sa se simta ca un dumnezeu, avand viata multor oameni pe planeta pe varful degetului.

“Cu acest prilej, șeful statului român a evidențiat relaţia solidă dintre România și Statele Unite ale Americii, prin Parteneriatul Strategic pentru Secolul XXI, element cheie în dezvoltarea profilului strategic al țării noastre, în calitate de membru NATO și UE.” (sursa: presidency.ro) Asa incepe scrisoarea de felictitare a presedintelui Romaniei pentru Trump. Organ – “dictatorul” si “nationalistul” ungar – l-a felicitat insa pe Trump mai intai pe Facebook. Iata mesajul lui: ‘What a great news. Democracy is still alive,’ Viktor Orban wrote on his Facebook page following Donald Trump’s unprecedented election victory. Sursa: DailyMail   Ce a zis Ciolos nu iese cu nimic in evidenta, este pe aceeasi linie cu Klaus: noi slugi, parteneri, NATO, UE. Prin repetarea mantrei “parteneriatului strategic” si a altor formule similare, se dovedeste inca o data ca astia sunt doar niste papagali care imita prosteste aceleasi fraze repetate ca scolarii inainte sa fie ascultati; oamenii astia nu sunt capabil sa emita idei proprii; si nu ma refer la idei revolutionare sau noi: chiar in cadrul lor mental de slugi ascultatoare si supuse, ei nu pot sa spuna doua vorbe fara sa foloseasca acelasi limbaj sec de diplomatie de tara bananiera, In schimb, Orban are un cu totul alt limbaj si nu ii e frica sa spuna chestii de genul: Orban, the first European leader to favour one candidate over the other, has said Trump’s foreign policies were ‘vital’ for his nation and branded Clinton’s plans ‘deadly’. Oare care dintre cei doi presedinti i-au atras atentia lui Trump si oamenilor lui? Evident Trump e ocupat cu chestiuni mai importante decat Romania sau Ungaria. Noi suntem aci la marginea lumii, doua tarisoare mici. Si totusi, mesajului lui Orban a patruns in toata presa americana si europeana, fiind preluat de mai toate site-urile, numele lui Orban aparand langa nume de lideri din toata lumea.  Daca nu ma credeti, folositi Google News: DailyNews: Hungarian Prime Minister declares ‘deadly’ Hillary Clinton’s election defeat ‘great news’  Breibart: Hungarian PM Orban Hails Trump Victory as ‘Great News’ EUObserver: Hungary’s Orban first EU leader to congratulate Trump NBCNews: Trump Victory: Le Pen, Farage, Orban Congratulate Fellow Populist Reuters, New York Times, The Guardian, Financial Times etc Va provoc sa gasiti un singur ziar strain care sa MENTIONEZE ca Klaus l-a felicitat pe Trump, nu doar sa fie citat Klaus si preluat mesajul. Oare cu care dintre cei doi va lucra Trump mai bine pe viitor?

Am incercat sa ma uit pe cateva articole din urma sa vad cand am prezis prima data ca o sa castige Trump. Probabil nu le-am trecut pe toate, dar fac un mic rezumat si va recomand sa recititi articolele mele despre Trump si ce ne asteapta pe noi. Din pacate, si celelalte previziuni pot sa vina … 5 DEC 2015: “Iata de exemplu cum arata cartea de vizita a viitorului presedinte al SUA” => SURSA 17 MAI 2016:  “Transnistria este probabil urmatoarea Ucraina in care americanii vor impunge din nou ursul si sanse mari sunt ca asta se se intample cu viitorul presedinte Trump.” => SURSA 14 IUNIE 2016: “cu aceasta ocazie, Trump tocmai si-a asigurat Biroul Oval. A se vedea in acest sens si modestele mele predictii cu privire la un potential razboi SUA-Rusia in cazul in care instabilul Trump va castiga alegerile.” => SURSA 10 OCT 2016: “TRUMP va fi viitorul presedinte – predictia mea.” => SURSA Urmeaza o recapitulare cu scenariile cu privire la Romania sub conducerea lui Trump.

PSD se pregătește de alegeri cu noi pomeni electorale deși oricum probabil va câștiga, având în vedere consumarea iluziei tehnocratice și alinierea alternativei PNL la această mârțoagă politică muribundă alcătuită de duo-ul Iohannis-Ciolos încropat în grabă de păpușarii din umbră și folosit acum în prelungiri deși deja ambii abia mai se țin pe picioare. Se pare că păpușarii ezită să facă schimbarea cu USR-ul, ori altfel nu înțelegem bâlbâielile și șchiopătările până și în rezolvarea unor chestiuni organizatorice infime cum ar fi strângerea de semnături sau încropirea unei sigle. Eu unul sunt însă curios dacă profesorii și doctorii vor mai răbda în continuare să facă parte din masa de manevră penibilă a acestui partid, alături de pensionari și țigani – baza electorală a PSD-ului. Nu din alt motiv, ci din acela că de oricâte ori le-au fost mărite salariile, profesorii s-au trezit peste puțin timp că prețurile s-au mărit și mai mult. Este povestea tranziției post-decembriste care văd că nu se oprește și pe care o cunosc bine pentru că părinții mei au fost profesori. Mărirea salariilor, produce inetivabil inflație și oricât de mult ar măslui babacii de la statistică indicatorii, românul sesizează creșterea prețurilor și dacă nu e inflația e cursul și cu cursul cresc internetul, telefonul, benzina și mai nou hainele cumpărate online din afară. Nu blamez însă în totalitate PSD-ul pentru aceste măriri. Fără aceste măriri în prag de alegeri probabil bugetarii nu ar mai avea parte deloc de măriri. Deși, pe vremuri funcționa eficient constrângerea prin grevă – mai puțin viabilă în cazul profesorilor și al doctorilor, care unii nu pot (doctorii) și alții chiar dacă pot, pe politicieni îi doar în cot (profesorii). De altfel, eu am o teorie legată de acest amănunt: tocmai de aceea profesorii și doctorii au rămas cu salariile cele mai mici din domeniul bugetar, pentru că greva lor este irelevantă spre deosebire de mineri care vin cu bâtele, conducătorii de locomotivă care blochează trenurile sau administrația publică care în general conține camarila politicienilor (rude, prieteni, membri de partid de jos, care lipesc afișe) În ciclul mărire-inflație dintre perioada de campanie când se măreau salariile și până când prețurile depășeau creșterile, existau pe vremuri sincope care produceau mișcări sociale ample, la care partidele răspundeau tot cu măriri în urma negocierilor. De aceea, românul bugetar, în mare parte este rob al acestor condiționări: eu îți măresc salariul – tu mă votezi, care au cangrenizat toată politica românească și au inhibat capacitatea mentală a românului de a observa, analiza și în cele din urmă de a vota un partid sau un candidat pe bază de convingeri (nici macar doctrine) și nu ca consecința a reflexului pavlovian. Deși, dacă întrăm mai mult în psihologie, am putea spune ca tocmai experiența ar trebui să îi învețe pe oameni că simplele măriri salariale fără politici de dezvoltare și creștere economică reale, nu vor aduce decât fioroasa inflație care va mânca din orice speranță de mai bine. Însă memoria românului este de pește. Uita de la mână până la gură și se lipește de darurile grecului, preferând iluziile proxime, grijilor îndepărtate și lăsând viitorul într-o