Hei-rup-ul din învățământ – versiunea 2016

Acum mai mult de un an, în pragul deschideri anului școlar trecut, scriam un articol intitulat MR. BEAN ŞI ÎNVĂŢĂMÂNTUL ROMÂNESC în care observam patternul “renovărilor” periodice a învățământului, mai ales după ce anul școlar a început deja, sursa perpetuă de haos și tulburări. Am putea deja spune, “tradițional” sau “tipic românesc”. Faptul ca in fiecare an se schimba cate ceva, se face “o noua revolutie in sistemul de invatamant” este binecunoscut. Pare imposibil sa existe un an in care nimic nu se schimba si in care totul este la fel ca anul trecut – semnul unei oarecare normalitati. Cu atatea schimbari, ne-am astepta totusi ca fiecare sa fie un pas inainte, sa aduca un plus de coerenta, de progres, de organizare etc. Din contra, nu am auzit nimic bun despre invatamantul romanesc de pe vremea de cand s-au scos uniformele obligatorii. Poate ca nu sunt eu prea la curent, dar daca gresesc, sa ma corecteze cineva: ce s-a facut bun in invatamantul romanesc in ultimii 25 de ani? Si ma refer la schimbari importante, care sa insemne ceva, nu doar la schimbari de cadre si o data cu cadrele de strategii si “abodari” diferite, altfel spus schimbarea schimbarii, corolarul inevitabil al dinamicii politichiei romanesti. (sursa) Și anul acesta s-a întâmplat la fel. Noutatea anlui educațional 2016 este că directorii trebuie să dea concurs pentru ocuparea posturilor comparativ cu anii trecuți în care directorii erau numiți de Inspectoratul Școlar, o instituție condusă de membri de partid. Prin urmare politizarea mergea până la nivelul directorilor și chiar al profesorilor, un lucru evident caracteristic unei țări bananiere, de unde și încercarea de schimbare. Când directorii sunt numiți de partid și când în școli se fac “bisericuțe” prin care fiecare profesor încearcă să lingă fundul directorului (și al partidului indirect) mai bine ca să aibă parte de tratament preferențial și avantaje din partea directorului, asta se numete mica corpuție. În joc nu sunt neapărat bani concreți, ci sistemul politizării învățământului lovește în calitate și mai ales în normalitate. Nu este normal ca între doi profesori: unui de nota 10 și unul de nota 5, cel de nota 5 să ocupe postul doar pentru că are un prieten la partid care poate să îi sugereze domnului director să ii ofere lui postul. Evident, teoretic, există un simulacru de cadru legislativ și procedural, dar “punctele” și concursurile din învățâmânt sunt doar o procedura birocratică, sistemul actual permițând unui profesor care nu e pregătit deloc sau e pregătit cu mult sub altul, să ia fața, pe criterii politice. În cele din urmă, cine împarte, parte face și până acum, împărțeala o făcea partidul, căci el numea inspectorii și directorii care organizau treaba. Salutara intenția guvernului de schimbare dar totodata inutilă și din categoria formelor fără fond. Vom explica mai în amanunt. În primul rând, anunțarea acestui concurs și a cerințelor s-a făcut cu prea multă întârziere. Nici un director serios, dacă ar dori să se pregătească nu are cum să învețe 3 cărți în 2-3 săptămâni. Este aberant. Eu aș compara programarea din scurt similară măsluirilor licitațiilor la stat, prin care acestea sunt organizate astfel

Read more

Cultura dependentei

De la minerii chemati de Ion Iliescu in primavara anului 1990 pana la profesori si pensionari indoctrinati de Ponta ca el le-a redat demnitatea prin maririle din 2015, nimic nu s-a schimbat in Romania in privinta vrajelii cu care politicienii castiga alegerile in Romania. Si nu ma refer doar la politicienii rosii. Indiferent de culoare, in ciuda simulacrului de pluralism politic, care niciodata nu a facut un pas macar inspre pluralismul doctrinelor, in fiecare an politicienii romani castiga alegerile doar promitand pomeni si oferind ajutoare. Crearea unei mase de votanti care sa fie cat mai dependenta de ajutoarele guvernului sau de sistemul de stat a fost poate cea mai geniala opera a ilustrului nemuritor, desi sa nu-i dam atata credit: a facut-o din instinct de comunist, nu gandind pe termen lung. Faptul ca strategia a rezistat atatea decenii pana acolo incat orice partid si orice lider nu poate castiga decat promitand ca da ceva, il mira probabil si pe Iliescu. Continuitatea cu comunismul ar fi justificat sa tina metoda viabila 2-3 ani, pana cand oamenii dadeau de gustul capitalismului sau cel mult 20 de ani, pana se schimba o generatie. Insa, prin franarea dezvoltarii economice, s-a perpetuat modelul la nesfarsit, facand un arc de timp intre Epoca de Aur si viitoarea Epoca Europeana care va fi una comunista sau nu va mai fi deloc. Nu neg ca s-ar gasi istorici care sa sustina ca si inainte de comunisti existau situatii similare (taranii erau dependenti de boieri, de exemplu), dar eu unul ma indoiesc ca a mai existat o perioada in care aceasta legatura intre votantul vulnerabil si policianul care imparte indulgente sa fii fost mai sincera si mai puternica, mai ales pentru ca aceasta legatura are unele particularitati: este “de bunavoie si nesilit de nimeni” (doar avem democratie, nu?), si mai ales este intretinuta prin amanetarea viitorului copiilor acelorasi pensionari si bugetari. Caci dependenta se intretine …. prin creditare si cresterea datoriei nationale, in ciuda gogosilor legate de mai buna administrare, gestionare eficienta, etc. Se pune intrebarea: care ar fi alternativa la PSD? Caci si PNL-ul este tot aceeasi “marie”, si ceilalti sunt tot o apa si un pamant, iar noile partide sunt niste glume proaste. Merita sa ii acuzam pe acesti oameni, mai ales daca ne gandim putin la situatia lor? Eu zic ca merita, pentru ca in primul rand, nu ne lasa sa ingropam mortul si sa incepem sa ne refacem tara. Actualul sistem politic este mort, fie ca vrem sau ca nu vrem sa recunoastem. Procentele de participare la vot in scadere si miscarile sociale anti-sistem dau marturie. Schimbarea prin alegeri si intrarea politica actuala sunt doar false piste, culoare blocate in acelasi labirint, pe care culoare mergand, ne vor intoarce de unde am plecat. Un exemplu al blocarii sistemului actual ar fi chiar noile partide infiintate si care au sanse sa intre in parlament. Pe langa faptul ca in nici un caz in Romania un nou partid infiintat, fara sa aiba “binecuvantarea” mafiotilor actuali, nu va avea nici o sansa sa domine, chiar si in minoritate, noile partide sunt la fel de murdare si la

Read more

România și protecția muncii

Orice firma, cat de mica ar fi si in orice domeniu de activitate lucreaza, trebuie sa dea birul statului nu doar prin impozitele si taxele platite ci si prin spagile legalizate platite pentru protectia muncii. Din ce stiu eu, legislatia muncii prevede ca trebuie sa ai dosare si pregatiri pentru angajati periodice si de asemenea, controale medicale. Pregatirile ca pregatirile, dar in caz de control de la ITM, trebuie sa arati dosarele intocmite musai de un “expert” in protectia muncii. Cum daca esti patron, numai de cursuri de specializare in protectia muncii ai timp, inevitabil marea majoritate dintre firme externalizeaza intocmirea dosarelor (caci pregatirea este oricum formala, daca nu lipseste cu desavarsire, mai ales unde nu e cazul). Acum, externalizarea sa nu credeti ca se face oricum: nu orice firma care ofera servicii de intocmit dosare si activitati de pregatire a personalului muncii in vederea protectiei muncii poate supravietui pe piata. Pentru ca in caz de control, tovarasul inspector va gasi cu usurinta, cateva virgule lipsa si va taxa firma care a indraznit sa ofere la intamplare externalizarea acestor servicii unor firme oarecare de servicii pentru protectia muncii. Schema in sine este inca una dintre finele mecanisme de spaga legala care li se baga pe gat tuturor firmelor, indiferent de activitate: vrei nu vrei, daca esti om de afaceri cinstit si te lupti sa faci profit, trebuie sa accepti oferta firmei de protectia muncii care iti bate la usa, chiar dupa ce a venit tovarasul inspector si te-a gasit ca nu ai dosarele cum trebuie. Coincidenta e prea mare ca sa fii prost si sa nu te prinzi. Totodata, legal nu prea ai ce sa faci. Oricate reclamatii faci tu, si oriunde ai merge in UE, nu ai ce sa reclami: legea e lege, nu e tocmeala. Trebuie sa ai dosarele cum trebuie, iar firma care s-a nimerit sa-ti bata la usa chiar cand aveai tunevoie, are si ea dreptul la marketing. Coincidentele nu sunt infractiuni. Numai conspirationistii pot sa traga alte concluzii … Nu spun ca este o chestiune generala, nu neg ca poate mai exista firme mici care ignora legea si pe patroni ii doare undeva de amenzi sau de controale, rezolvand facil cu o mica atentie controalele cand si daca e cazul. Aveam un prieten care avea un magazin IT chiar in drumul angajatilor de la Administratia Financiara. Fiind in drum, baietii se tot faceau ca au treaba pe acolo, batand apropouri ba ca imprimanta aia e cam scumpa, ba ca ar avea si ei nevoie de un incarcat de cartus, etc. Omul a fost nevoit sa se mute, atat de mult s-a imputit treaba. Sunt multe firme si putini inspectori si evident ca nu au timp sa verifice toate firmele. Este o loterie dar cine doreste sa respecte legea si sa stea si linistit, trebuie sa externalizeze serviciile si sa o faca catre cine trebuie, nu aleator. Ce se intampla insa cand protectia muncii nu e respectata de institutiile statului? Nimic … Bine, mai sunt exceptii cum a fost accidentul Colectiv in care la presiunea strazii, au bagat pe cativa

Read more

Ideile comuniste din capul Clintonesei

Hillary Clinton nu pare proasta. Insa in dezbaterea prezidentiala de luni a lansat cateva idei care daca sunt ceea ce crede ea, Clintoneasa este o comunista get-beget si nu are nici cea mai vaga idee despre capitalism si piata libera. Cea mai periculoasa idee lansata de Clintoneasa a fost ca “muncitorii trebuie sa castige o parte din profiturile unei compani pentru ca ei contribuie la realizarea profiturilor si prin urmare au dreptul sa acapareze si parte din profituri” (citat aproximativ). Ideea asta a stat la baza comunismului, insa in vremuri de criza ca cele de astazi in care tehnologia o sa muste treptat din ce in ce mai mult din painea clasei muncitoare, astfel de idei populiste pot prinde. Clintoneasa nu cred sa gandeasca ea asta, ci probabil a lansat ideea doar din populism ieftin, in speranta de a musca din voturile clasei muncitoare fara studii superioare care sunt baza electorala a lui Trump. Sa analizam mai putin ideea in sine. In primul rand, o piata libera permite fiecarui muncitor sa ceara ce isi doreste el de la patron. Unii pot cere salarii mai mari, dar alti poate pot cere masini de serviciu, telefoane mobile sau timp de lucru preferential. Pentru unii e important sa lucreze de acasa, pentru altii e important sa aiba un loc de munca curat, sa aiba un birou mare si luminos, sa aiba asigurari medicale scumpe etc. Piata libera ofera aceasta posibilitate, nu trebuie statul sa vina sa oblige patronul sa imparte profitul cu angajatii. Dar sa zicem ca sunt conditii dificile in piata muncii si oamenii nu isi permit sa schimbe companiile, nu au mult de ales. Ce isi doreste in primul rand un angajat este sa isi primeasca salariul la timp, indiferent de cum merge compania. Daca angajatul vine si cere patronului parte din profit, patronul va fi nevoit sa taie din salarii pentru a realiza profitul, ceea ce probabil nu va conveni angajatului. De fapt, ideea in sine, nu este nici macar una populara: daca angajatii ar fi interesati de parte din profit (cu tot ceea ce inseamna asta – vom vedea mai departe) si-ar da demisia si si-ar porni si ei propriile afaceri. Ce isi doreste in primul rand un angajat este sa nu aiba stresul unei afaceri si sa aiba garantia unui salariu. Evident, sunt si angajati care si-ar dori sa aiba propria afacere dar nu isi permit din diverse motive, insa in lumea reala, fiecare om de afaceri a fost mai intai angajat si cand nu si-a mai dorit sa traiasca doar din salariu, si-a pornit propria afacere. A fi angajat are unele avantaje: nu te intereseaza cum merge afacerea, nu vrei sa iti faci probleme daca vei face sau nu profit, daca vei reusi sa faci sau sa nu faci bani. Ca angajat nu iti convine ca atunci cand o afacere nu este profitabila sa nu primesti salariul ci iti doresti siguranta unui salariu lunar. Profiturile sunt un animal complicat, prea usor tratat de comunisti. Nici o afacere nu are siguranta ca va face profit. Daca faci afaceri, nu ai habar daca vei face profituri (evident,

Read more

Siria de ziua pacii

Astazi este Ziua Mondiala a Pacii. Evident, detinatorul din 2009 a Premiului Nobel pentru Pace nu crede in aceasta zi. Altfel, cum putem explica bombardarea de catre SUA a armatei siriene pentru prima data in istoria conflictului, nu oricum, ci in timplul unor batalii cu Isis – ajutand astfel direct fortele Isis – si nu in urma declararii de catre SUA a razboi Siriei – desi SUA de mult se implica in razboaie fara a mai declara oficial razboi statelor – ci tocmai in timpul unui armistitiu, si nu un armistitiu cu Siria, ci un armistitiu cu Rusia, partenerul declarat al SUA in rezolvarea a ceea ce se numeste “conflictului sirian ” – in esenta incercarea esuata a Imperiului de a schimba “dictatorii” vechi cu dictatori noi in cadrul operatiunii “Primavara Araba”. Nimic nou sub soare am putea spune. Un incident izolat, un accident, o neintelegere, o gresala regretabila. Sincer, nu am aflat si nu ma intereseaza pozitia americanilor cu privire la incident. Ce ma intristeaza este ca orice incercare a rusilor de a gasi o cale de pace si de intelegere in Siria, este taiata din fasa de politicienii si factorii de decizie ahtiati dupa razboi din SUA (warmongers – in limba engleza). Am tot vorbit de lupta unor centre de putere cu interese si viziuni total diferite in cadrul puterii din SUA. Pare ciudat si pare extrem de periculos ca SUA nu pot avea o politica omogena, clara, ca exista grupari care nu asculta de ordinele presedintelui si de politica Departamentului de Stat, dar se pare ca asa exista sau cel putin asa doresc americanii sa se prezinte. Ce este nou, cu ocazia acestui incident, este faptul ca rusii accepta si semnaleaza aceasta dihotomie. Cu ocazia incidentului, rusii au declarat ca lovitura asupra sirienilor este o tentativa a dusmanilor pacii din administratia americana care doresc sa pedepseasca administratia Obama pentru acordul de pace cu Rusia din Siria. Un amanunt deloc nesemnificativ dupa parerea mea, aceasta pozitie. Re-subliniez si reamintesc ca rusii sunt diplomatii cei mai profesionisti si nu fac nici o miscare aiurea sau gratuita, nici in declaratii si nici atat in comunicate oficiale in evenimente importante. In ce ma priveste, este prima data cand observ o astfel de atitudine a rusilor in relatia cu americanii: recunoasterea diviziunilor si tratarea unui incident grav cu flexibilitate si cu multe subintelesuri greu de descifrat. Fiind atat de complexe subintelesurile si in ce masura se contureaza un trend in relatia cu americanii, in sensul ca rusii vor trece peste multe faux pas-uri ale americanilor cu pragmatism si urmarind anumite obiective, nici nu stiu daca sa ma bucur sa ma ingrijorez. Spun asta, mai ales avand in vedere, recentele “semnale” transmise romanilor de ambasadorii americani de o parte si de alta a Prutului. Si daca mai e nevoie de inca o picatura de ingrijorare in final, as adauga si ca oricare dintre actualii candidati va veni la carma in SUA, situatia va fi mult mai tensionata decat in prezent si foarte posibil ca si noi sa fim inclusi in viitoarele zone de frecusuri intensificate intre Imperiu si Eurasia.

Read more

Junkerjugend – tineret sperante europeniste

“The Commission is proposing today to set up a European solidarity corp. Young people across the EU will be able to volunteer to help where it is needed most, to respond to crisis situations like the refugee crisis or the recent earthquake in Italy. These young people will be able to develop their skills and get not only work but also gain an invaluable human experience.” (Jean- Claude Juncker – Sursa: Euronews) Daca nu am stii ca Junker este alcoolic si ca mai are obiceiul sa apara beat pe la sedinte importante, am crede ca a fost drogat cand a dat aceasta declaratie. Poate ca nu a fost nici beat si nici drogat, dar in integritatea facultatilor mentale, daca a fost, este grav. Evenimentul unde s-a intamplat minunatia de la care vom mai da citate, se numeste “Starea Uniunii”. Dupa modelul SUA unde in fiecare an presedintele ofera un astfel de discurs, birocratii europeni nealesi, incearca sa imite cum pot si ei, cu spoiala de democratie neelectiva specifica Imperiului European, formele daca fondul oricum nu este. Am avut deci un discurs despre starea uniunii tinut de presedintele neales Junker in care bineinteles principala problema este intrebarea: mai are sa nu mai are sens uniunea asta si ce sa facem noi astia eurocratii sa nu ne pierdem fotoliile, beneficiile materiale, functiile pompoase si in general statutul de eurocrati pe viata. Si ideea geniala lansata de presedintele alcoolic al UE a fost: o armata de europeana de tineri voluntari care sa intervina acolo unde e nevoie mai mare: la criza cu refugiatii, la atentate, la cutremure etc. Idiotenia ideii unei armate europene, mai ales in forma propusa de Junker este atat de crasa incat nici nu stim de unde sa incepem sa o criticam. Am putea sa incepem de la faptul ca UE are deja o armata si se numeste NATO! Armatele tarilor membre UE deja sunt membre in aceasta supra-armata care face exercitii comune, are echipament comun, are protocoale comune, are toate atributele unei armate suprastatale. Nu intram in amanuntele organizarii NATO, insa punem intrebarea: daca UE vrea sa isi faca armata proprie, care e diferenta intre realizarea unei armate proprii si alungarea SUA din NATO. Da, NATO este copilul SUA si mare parte din NATO sunt americanii. Insa, daca tot vrem sa ne rupem de americani, de ce nu facem treaba cum trebuie: toate tarile europene, de comun acord, se rup din NATO, ii gonesc pe americani si se unesc intre ei, umpland golurile lasate de americani. Evident, NATO fara SUA este o fantezie si evident inainte sa si miste in front in NATO, UE ar trebui sa se pregateasca pentru un razboi economic si financiar din partea Imperiului Anglo-American cum nu s-a mai vazut. Caci SUA nu vor sa desfiinteze NATO, ba din contra, vor sa-l mute mai aproape de Moscova, cat mai aproape … Am putea deci spune, ca visurile babacului sunt pure fantasme ale unui alcoolic delirant, chiar daca nu se refera la o armata pur europeana similara NATO. Babacul viseaza un corp de tineri eurofanatici voluntari

Read more

De ce se opune SUA unirii Romaniei cu Moldova?

In primul rand, trebuie sa taiem din start gogosile lansate de tradatorii vanduti care apar sub titulatura de “analisti”, “experti” sau “profesori universitari” invitati la TOATE emisiunile TV ca sa ne bage pe gat propaganda NATO/UE. Un caz pe care as dori sa-l evidentiez pentru ca omul asta pute (a tradator platit, prea prost ca sa aiba propriile idei si sa-si camufleze misiunea) cum deschide gura: Iulian Fota Daca omul asta e profesor la univeristate (ca asa se prezinta), eu nu inteleg cand mai are timp de meserie daca el zilnic apare la TOATE emisiunile, de la DIGI24 la Realitatea TV. Aseara l-am vazut la Realitatea TV unde se certa cu Rares Bogdan, pe motiv ca declaratiile ambasadorului american din Moldova trebuie ignorate pentru a nu ii supara pe prietenii americani si pentru a nu ne face singuri rau, in sensul ca daca asta a spus ce a spus, inseamna ca poate asta e politica SUA si prin urmare ar fi bine sa tacem si sa lingem in continuare fundul in liniste si pace, ca altfel, pierdem sprijinul SUA (care sprijin oricum nu il avem, pentru ca de la SUA noi nu speram altceva decat recuperearea Moldovei, ca doar nu o sa ne ocupe rusii tara aiurea in caz ca iesim din NATO si ramanem singuri – drobul de sare clasic frecat de “analisti” cand e vorba de politica externa). Dupa ce a vazut ca asta cu “tacutul” (tipul are idei dictatoriale iluministe evidente, nu mai comentez asta) nu merge, a dat-o intoarsa: ca de unde stim noi ca asta chiar e politica SUA, ca poate e doar o parere personala, ba mai mult ca sigur asa ceva trebuie sa fie. La urma urmei, nici traducerea in romana a declaratiei nu a fost buna – dupa parerea lui Fota –  declaratia suporta interpretari, omul a vrut sa spuna cu totul altceva, nicidecum sa fie anti-roman etc. Deci prima prostie pe care trebuie sa o taiem este ca nu trebuie sa discutam despre asta. Eu zic ca trebuie sa discutam pentru ca ne priveste si pentru ca mai bine ne trezim mai devreme decat sa ramanem cu fundul in soare ca in alte vremuri din istoria noastra. O doua gogoasa, cum ca declaratiile ar fi personale si nu e politica oficiala ce a spus ambasadorul este iar o prostie pentru cei care nu judeca: omul a lucrat la Moscova! Este diplomat de cariera, a invatat rusa inca din facultate si a lucrat la ambasada din Moscova de mai multe ori, inclusiv in timpul Razboiului Rece, deci nu vorbeste aiurea. Cat de idiot sa fie Fota si cat de prosti sa ne creada incat sa pretinda ca un ambasador cu biografia astuia poate sa debiteze pareri personale, mai ales cu ocazia Zilei Independentei Moldovei? Tipul (ambasadorul) nu ar putea sa debiteze idei personale nici daca ar vrea, pentru ca probabil nu le are. Pentru el, nu exista pareri, idei, nuante, preferinte, omul e doar la serviciu. In fine, as dori sa clarific si de ce opiniile ambasadorului nu tin doar de politica administratiei lui

Read more
1 10 11 12 13 14 37