Category: Război

Voi trata pregătirea pe mai multe planuri: mental / psihologic, spiritual, material. Voi începe acest serial cu pregătirea mentală sau psihologică. Spun pregătire mentală deoarece psihologic este prea restrâns cumva şi oricum pregătire psihologică nu se poate face pentru aşa ceva. Primul lucru care trebuie subliniat este că orice criză scoate în om ce are el mai predominant, ori bine ori rău. Este clar că dacă vom ajunge la războiul nuclear, Dumnezeu va permite asta deoarece răul a copleşit lumea. Şi dacă noi vom avea parte de un asemenea război înseamnă că şi noi suntem răi. Nu discutăm despre măsura în care suntem răi dar ce sunt sigur este că răsplata şi expunerea la consecinţele răului global, va fi în primul rând la nivel naţional şi în al doilea rănd la nivel personal. Dumnezeu dă ploaie peste toţi şi peste cei buni şi peste cei răi Este adevărat, dar data trecută când Dumnezeu a trimis ploaie pentru oameni, la nivel global, pe Noe l-a anunţat dinainte şi cei care l-au ascultat (doar familia lui!) şi i-a spus ce să facă. Ideal ar fi ca să avem un suflet atât de despătimit încât să aflăm direct de la Dumnezeu care este voia Lui cu noi, dar măcar ar fi bine dacă am asculta de trimişii lui care vedem că ne pregătesc. Şi dacă tot se face referire la IPS Neofit în videoul de mai sus, ţin să vă spun că în alt interviu, întrebat de americani dacă să vină în Cipru ca să scape de războiul nuclear, el a răspuns că nu se poate da un răspuns pentru fiecare om deoarece depinde de mulţi factori. Niciun loc nu va fi ferit: Cipru de exemplu, chiar dacă poate nu va avea nucleare, va avea radiaţii, poate va avea foamete, poate va avea invazie de năvălitori care caută mâncare şi vor pleca cu bărcile din Africa spre nord. Prin urmare vă îndemn ca în pregătirea mentală legată de Războiul Nuclear să ne întoarcem la Noe şi să învăţăm de la el. O primă mare diferenţă este că Noe a fost optimist, adică cumva a crezut şi a ştiut că deşi vine sfârşitul, el va scăpa. Noi nu prea suntem acum siguri că acesta nu este sfârşitul lumii şi poate există o atitudine fatalistă pentru mulţi, în sensul că gândesc “ce va vrea Dumnezeu va face, noi nu trebuie să facem nimic”. Această atitudine denotă în primul rând decuplare de învăţăturile sfinţilor. Fac referire doar la Sf. Paisie Aghioritul deoarece cu el sunt mai familiar: acesta spunea că în vremurile antihristice, creştinii vor rezista producându-şi propria mâncare, cu un porc, cu două trei găini etc. Printre altele, el sublinia că prigoana antihristică va merge mai mult pe convingere, pe constrângeri, pe influenţă, nu atât de brutalitate fizică, similară prigoanei comuniste. Putem însă să ne gândim că şi în perioada comunistă în România, unde a fost cea mai agresivă distrugere a proprietăţii private, au existat totuşi ţărani care nu au avut pământurile preluate de CAP

Cred că ultimul articol serios despre nucleare este acesta: THE DAY AFTER ŞI CUM VA FI ACUM (NOIEMBRIE 2023). Mai am câteva înainte pe larg, dar voi relua mare parte din idei. Noile comentarii sunt inspirate din interviul foarte interesant al lui Lex, care deşi o bună perioadă îl desconsideram, recent apreciez cel puţin frecvenţa cu care aduce nume mari şi subiecte tari Annie Jacobsen scrie multe cărţi pe subiecte fierbinţi legate de “secrete”: Nuclear War : A Scenario, ozn-uri, servicii secrete etc. Evident că ştie să îşi facă marketing la carte dar spre deosebire de alţi scriitori, interviul a fost onest şi deschis, în sensul că autoarea a spus tot ce ştia fără să trimită ascultătorii la carte pentru “mai multe detalii”. Rareori întâlnim asemenea deschidere şi Lex a avut treabă foarte uşoară, punând câteva întrebări triviale pe ici pe colo care nici măcar nu au venit cu ceva nou sau ceva interesant. Dar la ce a spus şi cât a spus Annie Jacobsen în acest interviu, nici nu mai contează dacă Lex s-a comportat de obicei ca un bot de chat fără idei prea originale. Însă, repet, nici nu are nevoie, deoarece calitatea persoanelor aduse compensează lipsa măcar a coerenţei şi a prezenţei intervievatorului. Încep însă cu o mică paranteză despre riscurile existenţiale pentru România, deoarece nu mai am chef de un nou articol ci înfig aici şi un sumar a ce trebuia să fie un alt articol dedicat. Aşadar, trăim următoarele riscuri existenţiale pentru România: Prea mult nu mai zic despre această paranteză, decât că vina pentru starea actuală este una comună şi ţine de toleranţa şi participarea poporului la o clasă conducătoare coruptă, fără moralitate, fără credinţă, fără cele mai mici sentimente naţionaliste. Deoarece nu ne-am iubit ţara ci doar postul de sclav la buget unde am supt o ţâţă, fie cei tineri, fie cei bătrâni care pentru iluziile unor pensii mărite votează cu picioarele, am ajuns ca să ne pierdem ţara. O vom pierde şi vom avea un viitor de colonie subdezvoltată, care va mai trece şi printr-un război. Dar oricum economia noastră arată ca trecută prin război, deci mare lucru, cu excepţia numărului mare de morţi şi a eventualelor devastări ale bombardamentelor, nu va fi diferit. O putere nucleară poate pierde un război convenţional Toată sforţarea recentă a europenilor are ca principiu ideologic această idee, că războiul nuclear este atât de nasol încât Rusia nu va îndrăzni să lanseze o nucleară deoarece ar risca declanşarea acestuia. Prin urmare, Rusia va fi nevoită să lupte conveţional. Prin urmare, UE poate să câştige. După mine, Macron nu doreşte nici măcar să câştige, ci doar execută ordinele americanilor de a încerca prin aceste ameninţări şi mişcări de trupe să amâne ocuparea totală a Ucraine în urma colapsului de pe front. Amânarea trebuie făcută până după alegerile din SUA deoarece eliberarea de noi fonduri pentru Ucraina din partea SUA pune mari probleme electorale democraţilor. De aceea şi lasă democraţii migranţii să intre, în speranţa că îi vor folosi