Problemele NATO după întorsătura Germaniei

vezi și articolul anterior despre turci Istoricii post-sfârșitului de istorie (cf Fukuyama) când vor analiza întoarcerea Germaniei din pilon NATO în partener al Rusiei în împărțania Europei, vor da probabil ca punct decisiv al întoarcerii armelor împotriva propriilor aliați nu decizia de a recapitaliza armata și de a renunța la delegarea apărării către SUA, ci momentul în care rușii au refuzat să vândă tancuri ucrainienilor. Asked in an extensive interview published on Friday why he thought delivering tanks could lead to nuclear war, he said there was no rule book that stated when Germany could be considered a party to the war in Ukraine. “That’s why it is all the more important that we consider each step very carefully and coordinate closely with one another,” he was quoted as saying. “To avoid an escalation towards NATO is a top priority for me. “That’s why I don’t focus on polls or let myself be irritated by shrill calls. The consequences of an error would be dramatic.” Sursa: Zerohedge Să rezumăm puțin câteva dintre cele mai cunoscute atitudini / poziționări ale Germaniei cu privire la război, înainte de acest moment de cotitură prezentat mai sus: nu au tăiat Nord Stream 2 până nu i-au amenințat americanii dă dau jos cu Deutsche Bank (după începerea războiului); încă nu au tăiat gazele rusești – principiala sursă de finanțare pentru ruși, față de care toate celelalte sancțiunil combinate sunt mizilic. 7-8-10 sute de milioane de euro curg zilnic înspre ruși; apropos de asta, vă mirați cum ajung acești bani la ruși? prin bănci! nu toate băncile rusești au fost tăiate din SWIFT deoarece nemții (și americanii) aveau nevoie de câteva care să funcționeze prin care să poată ei să facă plățile către ruși; au sancționat de exemplu băncile prin care Lukoil-ul care este în România (franziză a sârbilor) trimitea bani pentru contractele cu rafinăriile rusești acasă, dar nu au tăiat băncile prin care ei făceau plățile pentru gaze (nemții) sau uraniu, plutoniu și chiar petrol (americanii) înainte de război când americanii avertizau că urmează invazia și toate țările vestice au accelerat ajutoarele, nemții în loc de arme le-au trimis la ucrainieni caschete; (ca să se facă că ajută și ei) recent au declarat că nu vor mai trimite armamanet greu în Ucraina (oricum nu trimiseseră, dar existau unele așteptări legate de tancuri, avioane etc; cehii au trimis tancuri de exemplu) Și tot pentru ca istoricii viitorului să aibă o perspectivă completă din punctul de vedere al momentului, țin să atrag atenția că astăzi când nemții dau pe față această poziție (ascunsă sub tot felul de minciuni penibile până acum), cehii deja au trimis armament greu ucrainienilor și nu au pățit nimic. Geopolitic, strategic, s-a dovedit deja că rușii blufează și că nu pot să facă ceva concret – comerțul între țări este încă permis și oficial ei nici măcar nu sunt în război cu Ucraina. De altfel, riscul ca rușii să facă ceva împotriva unei țări care doar vinde arme ucrainienilor este infim din varii

Read more

Un paște sângeros

Nu știu ce profeție zice că vom avea mai întâi un paște sângeros și apoi un paște al foamei și apoi mai zice altele, dar nu prea mai mă intereseaza profețiile deoarece viața e oricum prea delicată ca să gândim pe termen lung. Și un an mi se pare termen foarte lung, tot timpul mi s-a părut un an termen lung, iar războiul nu face decât să îmi confirme că timpul se scurtează și trebuie să fii foarte naiv să nu realizezi asta. Ca o mică paranteză, legată de curgerea timpului și orizontul planificării, evident că e bună planificarea și trebuie să ținem cont de unele lucruri, dar în general, în luarea deciziilor, trebuie să punem în față mereu răul care se poate întâmpla pe termen scurt în defavoarea unui bine pe termen îndelungat, condiționat de o mie și una de lucruri care trebuie să se întâmple și care nu sunt în puterea noastră. Vă voi da doar un exemplu concret, deoarece viața noastră este alcătuită din momente concrete și cu siguranță fiecare decizie are specificul ei și considerațiunile generale nu se pot aplica chiar la toate situațiile. Bunăoară nu am putut să fiu nici eu izolat de fomo-ul pe panourile solare. Evident că explozia prețului la energie, marele reset, pactul verde și războiul din Ucraina ne aduc toate argumentele care să justifice pregătirea pentru o scumpire astronomică a curentului care să justifice investițiile masive care sunt necesare în instalarea unui sistem de panouri solare cu toate accesoriile necesare într-o perioadă în care după ce au venit primele facturi nesubvenționate la energia electrică și la gaze, toți cei care locuiesc la casă (și pot financiar) își instalează panouri, cu sau fără “casa verde”. Personal, mi-am făcut o analiză de fezabilitate și am postat calculul pe un grup de Facebook unde în general își fac reclame vânzătorii de panouri și cer oferte mușterii care nu se descurcă cu Google. Printre aceste tipuri de oameni și de anunțuri, mai au loc ocazional unele comentarii tehnice și m-am gândit să încerc să cer și eu o părere la un excel cu o simulare de recuperare a investiției. Calculul meu, optimist, mi-a ieșit că în cel mai fericit caz, în cea mai fericită situație în care panourile vor funcționa perfect 100% din timpul disponibil și vor avea parte de soare și nu vor avea nevoie de reparații sau înlocuirea unor componente din ansamblu, aș recupera investiția în 5 ani. Nu contează dacă am făcut eu simularea corectă sau nu, ci doresc să mă refer la acest orizont de 5 ani. Nu am primit nicio critică care să ducă această perioadă de amortizare mai jos. Există inflația și am putea gândi – în condițiile inflaționiste actuale- o investiție care se amortizează în 5 ani dar care are garanția la componente aproape 20 de ani să fie foarte bună. Deși, să fim serioși – chiar credeți că Samsung poate înlocui un panou în caz că acesta își va pierde 15% din capacitate? Cum va testa și

Read more

Repoziționare

Ultimele zile avem principalele evoluții majore: Negocieri – progres aparent. Flexibilitate neașteptată a Rusiei care pare să se mulțumească cu Crimeea, Lugansk, Donetsk și cu un referendum în Ucraina pe tema cedării provinciilor. Ce se pare că au cedat ar fi înarmarea Ucrainei, renunțarea la luptă, eliminarea guvernului și “denazificarea”. Dar, până la un tratat evident mai e cale lungă. Faptul că rușii au anunțat pentru prima dată că se prevede o întâlnire Putin Zelinsky este de asemenea ceva nou. Însă rușii spun multe … cu câteva zile înainte de invazie Putin zicea că rusia nu va ataca niciodată Ucraina. Retragerea din nord – așa cum a anunțat Rusia se retrage din jurul Kievului. Oficial, nu repet blah-blahul, cert este că s-au retras și prin urmare singura consecință a acestei retrageri este că rușii vor avea mai multe resurse pentru celelalte zone. Eu zic însă că s-au retras deoarece Belarusul nu a dorit să intre în război, fiind probabil amenințat de vest cu sancțiunil similare rușilor. Reamintesc că deocamdata Belarus nu are parte de aceleași sancțiuni … Tăierea gazelor – se pare că se apropie momentul decuplării nemților. Dacă președintele BASF a ieșit să strige ca nebunul că lumea nu realizează ce înseamnă închiderea acestui combinat (dar nu numai) înseamnă că lucrurile sunt grave, în sensul că există presiuni politice extreme. Creșterea sprijinului militar – mai nou europenii donează tab-uri și mașini de infanterie ușoară. Încep cu echipamente ale nemților din est care au fost modernizate. Cehii de asemenea fac donații. Se discută de oferirea de tancuri. Pare că vestul încearcă marea cu degetul să vadă reacția Rusiei … Concluzia mea este că este mai mult praf decât știri pozitive. Marșul nebunesc către WW3 continuă. Concluzia mea e bazată pe o realitate incontestabilă: rușii și-au cam furat-o! Am analizat multe zile tot ce se întâmplă la fața locului. Sunt multe de zis, dar pe scurt se coroborează următorii factori care explică eșecul tentativelor rușilor de a ocupa Ucraina (în ciuda mac-macului oficial): proastra strategie (atac în multiple zone, fără pregătire), proasta implementare (nu doar că deși au subestimat total reacția ucrainienilor, dar rușii nici măcar nu au învățat din greșeli – practic problemele au fost aceleași de la începutul războiului: proasta aprovizionare, lipsa de coordonare între arme, lipsa soldaților pregătiți etc), dificultatea contracarării rezistenței (Ucraina e mare și ucrainienii sunt motivați & pregătiți). De alfel, ultimul punct este întărit de știrea reală că responsabilul pe felia de informații cu privire la starea Ucrainei înainte de război a fost mătrășit de către Putin. Atenție însă! Concluzia că și-au furat-o deocamdată nu spune nimic altceva și în niciun caz că rușii au pierdut războiul sau că acum sunt terminați. Războiul nu s-a terminat și este departe de a se fi terminat. De departe însă, poate principalul lucru pe care trebuie să îl subliniem este că Putin este încă la putere și niciun general nu a dezertat. Au fost câțiva omorâți, dar asta nu e decât un exemplu de cât de hotărâți sunt

Read more

Siria

În timp ce “se retrag” în grabă de lângă Kiev de frica ucrainienilor, rușii luptă în continuare în Siria și îl sprijină pe Assad. Spre deosebire de Ucraina, în Siria avioanele rusești nu pică la fel de ușor deoarece deocamdată frecușurile cu turcii au fost evitate tacticos – dar cât le-or mai evita? Siria e foarte complicată. Recunosc că mă depășește … Nu am atâta atenție și capacitate de înțelegere a tuturor conflictelor din lume încăt să explic Siria, dar voi încerca puțin deoarece este un război fierbinte și este probabil o cale pe care va urma și Ucraina. Facțiunile sunt multe și nu le enumăr aici – le găsiți pe Wikipedia. Cu roșu este Assad (susținut de ruși). Cu verde sunt Syrian Interim Government – unul dintre primele grupări prin care americanii au încercat să îl dea jos pe Assad. Reamintesc că nordul Siriei are o minoritate turcă semnificativă – aproximativ 40% în unele orașe cu plus sau minus în altele. Turcii din Siria sunt rămași în urmă din Imperiul Otoman care cuprindea nordul Siriei pe vremuri. Aceste populații vorbesc limba turcă și Erdogan visează să extindă Turcia și să refacă Imperiul Otoman măcar la Sud dacă în altă parte nu poate. Sub pretextul “securității”, turcii și-au băgat coada la începutul războiului deși o perioadă au stat cuminți deoparte și s-au declarat neutri. Însă după pornirea tentativelor de debarcare a lui Assad în Siria, americanii i-au împins pe turci să pună umărul și Erdogan a tremurat la ideea că poate deveni sultan peste noapte. Prin urmare, ca să apere țara de kurzi (care sunt mai mult spre est), a invadat nordul Siriei și cu banii americanilor a încercat formarea unei autorități. Problema turcilor au fost însă rușii care aveau baza la Latakia și care nu puteau să stea cu mâinile în sân văzând ce se întâmplă. De asemenea, reamintesc că inițial era problema ISIS (care între timp s-a evaporat efectiv, nu mai există). Atât turcii cât și rușii cât și americanii au fost o perioadă încurcați de ISIS și cumva au încercat fiecare să lupte cu ISIS, dar fără a se coordona sau uni cu ceilalți. Americanii, doreau să dea jos cu Assad și pariau pe toate facțiunile din toate colțurile – pe kurzi în nord-est (portocaliu și galben pe hartă), pe turkmenii coordonați de Erdogan în nord și chiar au format în sud Maghaweir al-Thowr antrenându-i în Iordania și sprijinindu-i aerian ca să il lovească pe Assad. De fapt, eu cred că aceștia ar fi fost alegerea americanilor ca să preia conducerea întregii țări, deoarece erau 100% o armată artificială, formată în Iordania de soldați americani, pregătită și coordonată complet. Ce a devenit între timp … o redută la granița cu Iordania și Irakul unde în afară de câteva atentate, rebelii nu pot face altceva. Probabil în curând vor fi eliminați și aceștia. Revenind la hartă iată o scurtă recapitulare: roșu – Assad + Rusia (să îi zicem Siria de acum înainte) galben – Rojava – o administrație

Read more

DE CE CRED CĂ RĂZBOIUL POATE FI DOAR NUCLEAR (2)

continuare la un articol scris pe 13 februarie Ca în orice război este mult zgomot și multă ceață. Personal nu mai urmăresc TV de ceva timp și nu îi duc lipsa. Nu știu dacă au spus la TV, dar eu vă anunț că, la cum văd eu lucrurile, din păcate, ceea ce am spus chiar dinainte să înceapă războiul îmi mențin și voi aduce argumentele în continuare, care vin din gura unui insider al lui Obama pe probleme de securitate națională. Deoarece este mult zgomot, și au apărut mulți comentatori nespecialiști, trebuie evaluat fiecare prin prisma lucrurilor spuse înainte, a argumentelor avute dinainte cu privire la acele predicții care s-au împlinit și prin evaluarea în aceiași măsură a corectitudinii predicției cu evaluarea argumentelor care au dus la acele predicții. Voi detalia mai jos ce vreau să spun pentru cei care nu au înțeles mare lucru și de asemenea voi spune și de ce este important ca să ne informăm și să încercăm să ne dăm seama pe ce lume trăim pentru a nu fi prinși ca prostul în ploaie (fără pelerină). Nu fac o re-evaluare a articolului și a argumentelor, doar țin să subliniez un mic amănunt menționat în articol și confirmat cu vâr și îndesat ieri, amănunt extrem de important pentru noi românii și prea ușor trecut cu vederea de CSAT: Ungaria e de partea Rusiei! Sper că oricum s-au prins și ei, deși din ce am văzut, nu s-au prins, așa cum nu s-au prins că NATO este de formă. Iar repet – nu mă uit la TV. Văd altfel lucrurile și prin alte surse, deloc secrete, deloc avansate, deloc tehnice. Zilele trecute am văzut convoi de armată care trecea spre București, probabil mergând la est. E posibil să fie alți americani transferați de la nemți. Dar convoaie de armate care să meargă spre vest nu am văzut … Acum aș dori să fac o scurtă imagine de ansamblu la situația actuală care deși este off-topic, va fi de folos în argumentarea care va urma. De departe, principala noutate ar fi că Rusia pare blocată convențional și mai nou pare să se fi și decis să se retragă. Au anunțat rușii că “prima fază a fost îndeplinită”. Militar, rușii nu par în stare să avanseze. Au venit până la Kiev dar nu intră în Kiev și nu cuceresc Irpinul ca să îl poată bombarda cum trebuie. Militar pare un dezastru. În sud, la Mikolaev au dat înapoi și se pare că la Odessa vor doar să îi sperie. Marea încercuire la care ne așteptam nu a avut loc. În ultimele 3-4 zile ucrainienii chiar i-au împins înapoi pe ruși prin contraatacuri concentrate pe poziții multiple (cel puțin la Irpin). Tot în ultimele zile am avut un dezastru aerian pentru ruși – au pierdut iar avioane. Mai nou, ucrainienii dau jos cu rachete, ceea ce nu s-a întâmplat deloc până acum. Un amănunt ciudat și eu nu înțeleg cu ce dau jos rachetele? Pentru că rachetele nu sunt avioane,

Read more

Suntem deja în (ciber)război cu Rusia

Vrem sau nu vrem să recunoaștem, România, NATO, UE, SUA sunt deja în război cu Rusia. Și războiul nu este rece, ci este cald. Faptul că nu vedem bombe care să cadă, este doar o chestiune de timp. Așa cum în războiul “fierbinte” mai sunt zile, mai sunt locuri unde viața merge înainte și lumea își vede de treaba până cade bomba, tot așa și la noi acum – e un moment de aparentă liniște. Dar să intru deja în ce doresc să elaborez: Ucraina recrutează cetățeni străini pe rețelele sociale (Twitter) pentru a ataca Rusia. Teoretic, chiar în timp ce Biden și șefii NATO zic: nu vrem să începem WW3, nu vrem să escaladăm la nucleare, există posibilitatea, ca soldații americani, când termină serviciul, să meargă acasă și de plictiseală să intre pe canalul Telegram unde e coordonat atacul asupra Rusiei și să răspundă apelului ucrainienilor. Bine, am putea zice, dar asta nu înseamă că e război. Pe bune? Dacă acei hackeri controlează mersul trenurilor din Rusia și provoacă un accident, nu este același lucru cu lansarea unei bombe din SUA către Rusia care aterizează pe acel tren? Adică consecințele sunt cumva aceleași, faptul că o persoană a reușit asta independent, fără concursul statului și al guvernului … mult succes să dovedești asta! Ne reamintim alegerile din vremea lui Trump când a fost acuzat că rușii l-au ajutat. Americanii au arătat cu degetul înspre ruși. De ce? Pe lângă faptul că le convenea, au avut ceva indicii … Părerea mea, ca observator al activității pe rețelele sociale din România, cam 50% dintre userii cu atitudine anti-ucraineană acum pe rețelele sociale sunt boți, adică nu sunt persoane reale. Aceștia postează mesaje din narativul: Ucraina ne-a furat Bucovina, ucrainienii nu au permis școala în limba română, Ucraina nu este o țară, Kievul este leagănul ortodoxiei rusești, SUA are laboratoare de viruși în Ucraina și e ok atunci ca rușii să omoare mii de ucrainieni etc. Poate trebuia să fac întâi o descriere a situației actuale pe frontul hackingului, dar am început cu această știre pentru că este un punct de escaladare cu potențial foarte mare și deloc observat în prezent. Bunăoară, mulți se întreabă cum de nu au dat rușii nicio lovitură pe plan cibernetic și cum de deocamdată băncile merg, site-urile merg, facebook merge etc. Ei bine, părerea mea e că rușii nu prea au aceste capacități. Hackerii ruși au, adica da, pot da jos cu o bancă dacă vor, dar nu pot câștiga nimic. Hackerii ruși pot ataca – și atacă – asseturi de unde pot stoarce ceva. De exemplu, poate sparg o aplicație financiară folosită de milioane de oameni și sifonează 1$/săptămână de la fiecare user, fără să se laude și încercând să țină ascunse aceste sifonări cât mai mult timp. Sau: sparg aplicația unei bănci, dar nu fac nimic decât când un utilizator ajunge la o anumită sumă – așteaptă o recompensă mare, nu sifonează 1000 de lei ci așteaptă sau cauta utilizatori cu 100.000 de lei.

Read more

De ce sunt penibile criticile aduse ucrainienilor

Nu sunt de acord cu puseurile naționaliste recente împotriva ucrainienilor. Sunt penibile. Este ca și cum casa vecinului ar arde și tu l-ai critica că ți-a furat un petec de curte. Deși vorbind sincer, ucrainienii săracii nici nu știu la ce să răspundă mai întâi – la acuzația că nu au fost niciodată o țară, că sunt o națiune inventată, sau la acuzația că au furat teritoriile românești … Din start, primul gând pe care îl am este că cei care se apucă acum să arăte cu degetul la niște oameni a căror țară este contropită și bombardată, în loc să facă tot ce pot ca să îi ajute și să faca tot ce pot ca nu cumva turbații care au năvălit peste ucrainieni să dea și pe la noi, acei oameni zic, care se apucă acum să strige că Ucraina a furat teritoriile noastre, merită ca să vină Putin peste ei să vadă și ei atunci cum o să ne arate bulgarii cu degetul că le-am furat Dobrogea, prin urmare bine că ne dă Putin una pe spinare. Sper ca acești tembeli care nu realizează că războiul e nasol de tot, să se trezească în cele din urmă și să nu mai pună sare pe o rană sângerândă. Altfel, ne vom merita soarta, care nu va fi una deloc bună. Toată lumea știe istorie acum, toată lumea e patrioată acum și cere limba ucraineană în școlile bucovinene de nord. Nu doresc să intru în acest dialog cinic făra sens. Dreptatea omenească este întotdeauna cu cei care fug de bombe nu cu cei care aruncă bombele, chiar dacă poate înainte au greșit. Dreptatea lui Dumnezeu trebuie să i-o lăsăm lui Dumnezeu. Iar azi am mai aflat ceva: gândul lui Dumnezeu – de trimis ploaie și peste cei buni și peste cei răi – nu poate fi dat înapoi. Oricât de mult ne-am ruga acum, rugăciunea noastră este una din interes lumesc nu are perspectiva veșniciei. Cine se roagă pentru pace și să nu fie foamete, greșește – trebuie să se roage ca în vremurile grele care vor veni, văzând atâta neomenie, să nu ne pierdem credința. Am văzut un interviu cu niște ucrainieni care se pregăteau să se suie în tren spre Polonia. Printre ei, un preot (bănuiesc ortodox) spunea: “rușii au distrus toată iubirea din mine”. Ferească Dumnezeu să ajungem acolo!

Read more
1 2 3 4 5 7